Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2277/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2277/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 20628/211/2011
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3185
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2277/2014
Ședința publică din 6 martie 2014
Instanța constituită din:
Judecător: C. R.
Grefier: A. R.
Pe rol se afla pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanții P. F. și N. I. Ș. în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N. prin PRIMAR, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2014, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, conform încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
INSTANȚA
Deliberand constata:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 27 iulie 2011, reclamanții P. F., N. I. Ș., N. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin M. C.-N., să se constate că imobilul în suprafață de 102 mp situat pe teritoriul mun. C.-N., . nr. 10, în prezent 16, identificat în CF 4683 având nr. top 2560/1/2/3, este în coproprietatea reclamanților; să se dispună obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul în suprafață de 102 mp, situat pe teritoriul mun. C.-N., . nr. 10, în prezent nr. 16, identificat în CF 4683 având nr. top 2560/1/2/3, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivarea cererii s-a arătat că în anii 1985 și 1986 Statul Comunist Român a procedat la exproprierea parțială a imobilului aflat în proprietatea reclamantei identificat în CF 4683 cu nr. top 2560/1/2 în baza Decretelor de expropriere nr. 44/1985 și 78/1986.
Consideră că în cauză se aplică prevederile Legii 213/1998 care reglementează regimul juridic al proprietății publice și care stabilește în art. 6 ind. 1 alin. 1 că au intrat în proprietatea statului doar bunurile preluate cu titlu valabil și precizează totodată că titlul valabil e doar cel care respectă Constituția României, a Tratatelor Internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la momentul respectiv.
Prin urmare se poate cu ușurință trage concluzia că aceste decrete prin care s-a realizat exproprierea reclamantei nu reprezintă un titlu valabil, în temeiul căreia proprietatea se transfer ă în contul pârâtului întrucât este mai mult decât evident că decretele de expropriere nu respectă legea fundamentală a Statului Român. Încalcă în mod alarmant și art. 12 din Constituția României în vigoare în perioada realizării exproprierii acestui imobil, art. 12, care prevedea și în acea perioadă că „Terenurile și construcțiile pot fi expropriate numai pentru lucrări de interes obștesc și cu plata unei juste despăgubiri”.
Prin urmare, preluările făcute în temeiul Decretelor nr. 44/1985 și 78/1986 sunt fără titlu în sensul Legii 213/1998. În consecință, potrivit art. 6, alin. 1 din Legea 213/1998, bunurile astfel preluate nu au intrat nici un moment în proprietatea statului, putând fi revendicate de către cei care au rămas proprietarii lor. În acest caz așadar solicită revendicarea posesiei imobilului – teren în temeiul dreptului comun, având sediul material reglementat de art. 480 respectiv 481 C.civ.
Prin decizia nr. 33/2008 pronunțată de ÎCCJ, instanța a admis posibilitatea revendicării pe dreptul comun (C.civ., art. 480 – 481) a bunurilor preluate de statul comunist chiar dacă respectivele preluări fac obiectul unor legi speciale. Instanța Supremă a arătat în dispozitivul acestei decizii că în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și CEDO, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice. Concluzia instanței supreme este relevantă în speța de față, deoarece nu se pune problema unor bunuri care să fi fost înstrăinate de statul român către persoane de bună credință și nu există riscul afectării siguranței dinamice a circuitului civil. Soluția ÎCCJ e confirmată și de către CEDO în cauza Faimblat c. României.
Mai mult de atât ceea ce este și mai important stabilind totodată lipsa oricărui titlu valabil de preluare a imobilului este faptul că în cadrul acestor reglementări cuprinse în decretele mai sus amintite nu se face niciunde referire la acest teren în niciun fel, rezultând astfel că acesta nu a făcut obiectul decretelor de expropriere, ceea ce este constatat și de instanța de judecată prin decizia nr. 70/2002 pronunțată de Curtea de Apel C. bucurându-se astfel de puterea lucrului judecat.
Puterea lucrului judecat impune ca dezlegarea dată în mod irevocabil de o instanță de judecată unui raport juridic substanțial sa nu poată fi modificată prin intervenția ulterioară a unei alte instanțe.
Rațiunile acestui efect al puterii de lucru judecat sunt multiple, dorindu-se în principal preîntâmpinarea unor contradicții între hotărâri judecătorești irevocabile diferite, precum și asigurarea unui climat de stabilitate în raporturile juridice.
În practica Înaltei Curți s-a reținut că (…) efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică evitarea contrazicerilor între considerentele hotărâri judecătorești.
Precizează că puterea de lucru judecat se distinge de autoritatea lucrului judecat, nefiind necesară întrunirea triplei identități de părți, obiect și cauză: Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză) nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Prin urmare deși Statul Român nu a fost niciodată proprietar pe acest imobil așa cum și instanța de judecată a constatat prin decizia nr. 70/2002 care se bucură de puterea lucrului judecat, totuși a edificat un . cărui spațiu anex se regăsește pe acest teren în suprafață de 102 mp lipsindu-i practic și liniștita și pașnica folosință a acestuia.
În consecință în baza stării de fapt mai sus arătate solicită așadar ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că imobilul în suprafață de 102 mp, situat pe teritoriul mun. C.-N., . nr. 10, în prezent 16, identificat în CF 4683 având nr. top 2560/1/2/3, este în coproprietatea reclamanților și să se dispună obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință acest imobil.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 112 și urm. precum și art. 274 C.pr.civ. și art. 480 și urm. C.civ., Legea 213/1998, Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a ÎCCJ, art. 480-481 C.civ., art. 44 din Constituția României.
Prin precizarea de acțiune de la f.40 din data de 27.02.2012 reclamanții P. F., N. I. Ș. au aratat ca din eroare au mentionat ca reclamant pe N. G. decedat in anul 1986, unic mostenitor al acestuia fiind reclamantul N. I. Ș..
Prin precizarea de acțiune de la f. 192 din data de 05.03.2013 reclamanții P. F., N. I. Ș., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N., să se constate că imobilul în suprafață de 102 mp situat în mun. C.-N., . (fost nr. 10), identificat în CF 4683 având nr. topo. 2560/1/2/3, este în coproprietatea reclamanților; să se dispună obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și folosință suprafața de teren neafectată de detalii de sistematizare (clădire-bloc de pe .. C.-N., . teren în suprafață totală de 102 mp situat în mun. C.-N., . (fost nr. 10), identificat în CF 4683 având nr. topo 2560/1/2/3, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivarea precizării, cu titlu limitativ doresc să reliefeze faptul că prezenta precizare de acțiune aduce modificări numai raportat la cel de-al doilea petit din cererea introductivă de instanță, precizare care se impune a fi făcută ca urmare a poziției procesuale a pârâtului, precum și a înscrisurilor depuse de către acesta în probațiune.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârât rezultă că o parte din suprafața de teren revendicată este în prezent ocupată de o clădire-. împrejmuiește această clădire, însă suprafața de teren din gardul reclamanților spre limita de nord aferentă blocului de pe . nu este afectată de detalii de sistematizare și în consecință solicită revendicarea acestei suprafețe libere.
Învederează instanței faptul că nu înțelege să formuleze petit de revendicare asupra parcelei de teren pe care se află edificat blocul de locuințe și . ci strict . nu este afectată de detalii de sistematizare.
Reliefează faptul că restul motivelor de fapt și de drept indicate în cuprinsul cererii introductive de instanță rămân neschimbate.
Pârâtul STATUL ROMÂN prin M. C.-N. a formulat intampinare (f.26-28) prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii actiunii. Sustine ca Statul R. este reprezentat prin Ministerul Finantelor si doar in cazurile prevazute de lege expres poate fi reprezentat prin alte persoane juridice. Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii arata ca dupa . Legii nr.10/2001, fostul proprietar sau mostenitorii acestuia nu mai au deschisa actiunii in revendicare de drept comun.
Prin precizarea de acțiune de la f.150 din data de31.10.2012 reclamanții P. F., N. I. Ș., au aratat ca doresc sa se judece în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N. prin primar.
Prin urmare, prin incheierea de la data de 30.10.2012 (f.161) s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul R. ca ramasa fara obiect. In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, instanta a apreciat ca aceasta reprezinta o aparare de fond care va fi analizat ca atare, nefiind necesar sa se pronunte pe aceasta ca pe o veritabila exceptie.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către părți si proba cu expertiza tehnică.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantii solicita să se dispună obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul în suprafață de 102 mp, situat pe teritoriul mun. C.-N., . nr. 10, în prezent nr. 16, identificat în CF 4683 având nr.top 2560/1/2/3(f.12).
Prin Decizia Civila nr.70/2002 se constata cu putere de lucru judecat ca imobilul inscris în CF 4683 având nr.top 2560/1/2 nu a facut obiectul Decretelor nr. 44/1985 și 78/1986 (f.11).Prin aceeasi decizie se arata ca cererea privind restabilirea situatiei anterioare trebuie facuta in conditiile Legii 10/2001.
Cu toate acestea in CF 4683 apare „sistata cu nr.529/1988 c.f. in baza Decretelor de expr. nr. 44/1985 și 78/1986” (f.12).
Prin Sentinta civila nr.4722/2004 pronuntata in dosar nr.7560/2003, definitiva (f.77) se arata ca in baza Deciziei Civile nr.70/2002 se constata cu putere de lucru judecat ca imobilul inscris în CF 4683 având nr.top 2560/1/2 nu a facut obiectul Decretelor nr. 44/1985 și 78/1986 si se dispune dezmembrarea suprafetei de 148 mp din imobilul inscris in CF 4683 C. nr.top 2560/1/2 in suprafata de 250mp in nr.top 2560/1/2/1, nr.top 2560/1/2/2, nr.top 2560/1/2/3, acesta din urma in suprafata de 102mp se inscrie in favoarea vechilor proprietari din CF 4683 C. (f.69-77). In considerentele sentintei civile se arata ca „din rapoartele de expertiza efectuate in cauza rezulta ca din terenul inscris in CF 4683 C. partile folosesc in fapt suprafata de 148 mp, doar suprafata de 102 mp fiind ocupata de un . verso).
La adresa instantei dispusa la termenul din data de 15.01.2013 paratul prin Serviciul de evidenta patrimoniu si cadastru a raspuns ca „terenul in suprafata de 102 mp este limitat la sud de gardul care materializeaza limita de proprietate a imobilului situat in ., iar la nord de blocul M6 din .. Actualmente o parte din acest teren este ocupat de o alee betonata care deserveste blocul M6 din . si o rigola, iar restul terenului constituie spatiu verde. Atat planurile din decretele de expropriere cat si utilizarea actuala a terenului, il incadreaza in categoria de folosinta alei si spatii verzi, aflata in administrarea Consiliului Local al Mun.C.-N.” (f.176).
Prin precizarea de acțiunede la f. 192 din data de 05.03.2013 reclamanții au solicitat să se dispună obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și folosință suprafața de teren neafectată de detalii de sistematizare (clădire-bloc de pe .. C.-N., . teren în suprafață totală de 102 mp situat în mun. C.-N., . (fost nr. 10), identificat în CF 4683 având nr. topo 2560/1/2/3 si arata ca nu înțelege să formuleze petit de revendicare asupra parcelei de teren pe care se află edificat blocul de locuințe și . ci strict . nu este afectată de detalii de sistematizare.
Paratul a depus la data de 26.04.2013 note de sedinta prin care arata ca nu se opune admiterii cererii precizate in masura in care nu sunt afectate interesele sale, iar conform planurilor de sistematizare din decretele de expropriere terenul face parte din zona sistematizata si constituie zona de protectie a blocului M6 din ., asadar nu este o zona neafectata de detalii de sistematizare(f.200).
Potrivit raportului de expertiza tehnica efectuat de expert tehnic judiciar ing.S. P., terenul în suprafață de 102 mp in partea de nord suprafata de 71mp este afectata de blocul de locuinte M6 din . partial prin cladirea acestuia si prin . accesul la intrarile din spatele blocului, intrari obligatorii de securitate, precum si rigola de scurgere a apelor. Partea de sud a topograficului 2560/1/2/3 in suprafata de 31mp este teren ocupat de vegetatie, pomi fructiferi si nu prezinta pe el nicio constructie (f.211).
Potrivit art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul pe care al are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv, insa in limitele determinate de lege.
Instanta retine ca, actiunea in revendicare este remediul juridic si mijlocul procedural prin care o persoana cere in justitie sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedata, solicitand restituirea lui in natura.
Examinând admisibilitatea acțiunii în revendicare, apreciata de catre instanta ca aparare de fond, se reține că reclamanții au învestit instanța cu o acțiune in revendicare intemeiata pe prevederile dreptului comun, respectiv art. 480 și 481 C. civ.
Instanta retine ca, în timp ce dispozițiile art. 480 C. civ. reglementează acțiunea în revendicare imobiliară de drept comun, Legea nr. 10/2001 reglementează situația juridică a imobilelor trecute în mod abuziv în proprietatea statului, fiind o lege specială de reparație și presupune formularea unei notificări în termenul prevăzut de lege pentru a beneficia de măsurile reparatorii constând în restituirea în natură sau în acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.Pentru a putea beneficia de dispozițiile Legii nr. 10/2001, persoana îndreptățită trebuie să uzeze de prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, notificând în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, iar potrivit art. 22 alin. (5), nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita injustiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Or, în speță, nu rezultă că reclamanții au formulat vreo cerere de restituire/notificare în temeiul legii speciale chiar daca prin Decizia Civila nr.70/2002 s-a stabilit ca cererea reclamantilor privind restabilirea situatiei anterioare trebuie facuta in conditiile Legii 10/2001(f.11).
Cu toate acestea in DECIZIA nr. 33 /2008 data in recursul in interesul legii se arata ca “nu se poate aprecia ca existenta Legii nr. 10/2001 exclude, in toate situatiile, posibilitatea de a se recurge la actiunea in revendicare, caci este posibil ca reclamantul . sa se poata prevala la randul sau de un bun in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional si trebuie sa i se asigure accesul la justitie. Este insa necesar a se analiza, in functie de circumstantele concrete ale cauzei, in ce masura legea interna intra in conflict cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului si daca admiterea actiunii in revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, de asemenea ocrotit, ori securitatii raporturilor juridice. (…) Privarea de bun in absenta oricarei despagubiri constituie, asa cum s-a aratat, o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, or, chiar din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului reiese ca, atunci cand statul nu mai poate sa restituie imobilul in natura, iar masurile reparatorii prin echivalent prevazute de legea interna sunt inca iluzorii, urmeaza sa se plateasca reclamantului despagubiri banesti. In acest punct, Curtea aminteste ca, de principiu, literatura juridica a admis de multa vreme faptul ca revendicarea este o actiune reala, iar acest caracter se conserva atat timp cat exista si posibilitatea de a se readuce lucrul revendicat in patrimoniul revendicantului. Daca lucrul a disparut dintr-o cauza imputabila uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui tert care a dobandit in mod iremediabil proprietatea lui, obiectul revendicarii urmeaza a fi convertit . despagubiri, caz in care actiunea devine personala.”
In vederea aplicarii unitare a legii, Inalta Curte a stabilit:”Concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala. In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice”.
Raportat la considerentele deciziei mai sus mentionate si la concluziile raportului de expertiza tehnica efectuat in cauza, de unde rezulta ca mai mult de doua treimi din obiectul cererii initiale, respectiv 102 mp este ocupat de un . ar fi trebuit sa ceara despagubiri pentru expropriere.
Suprafata de 31mp, mentionata in expertiza, este teren ocupat de vegetatie, pomi fructiferi si nu prezinta nicio constructie, fiind o zona afectata de detalii de sistematizare, terenul facand parte din zona de protectie a blocului M6 din ., astfel ca nu este o zona neafectata de detalii de sistematizare (f.200).
Chiar daca se admite in principiu posibilitatea ca reclamantii, desi in cunostinta de cauza ca cererea trebuie facuta in conditiile Legii 10/2001(f.11), sa formuleze actiunea in revendicare pe dreptul comun, totusi trebuie avute in vedere niste reguli minime in ceea ce priveste posibilitatea restituirii in natura a terenului in discutie, iar pentru aceasta trebuie avute in vedere ca si norme in completarea dreptului comun in materie de revendicare, dispoziile legii 10/2001 si a normelor de aplicare a acesteia.
Sintagma „amenajări de utilitate publică”, definită de dispozițiile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 are în vedere acele suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, respectiv căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi.
Art.10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 prevede: “În toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele”.
Astfel, căile de comunicație, spațiul verde constituie amenajări de utilitate publică, în sensul dispozițiilor legale, fiind destinate accesului spre locuințe, precum și folosinței normale a blocului existent în zonă. Faptul că pe o porțiune de teren nu există construcții nu este un temei suficient pentru restituirea în natură a acelui teren reclamanților, atâta vreme cât el face parte dintr-un spațiu conceput și amenajat pentru satisfacerea nevoilor comunității.
În consecință, pentru considerentele mai sus arătate, instanța va respinge în tot acțiunea formulată de reclamanti, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea privind pe reclamanții P. F. și N. I. Ș., ambii cu domiciliul procesual ales la SPA H. si Asociatii în C.-N. ..7, .. C. în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N. prin PRIMAR, cu sediul în C.-N. ., jud. C., ca neintemeiata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi 06.03.2014.
Judecător,Grefier,
C. R. A. R.
Red.RC/Dact. RC/AR
4 ex./22.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 430/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 825/2014.... → |
|---|
