Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 13828/211/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică din data de 14.10.2014
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de catre petentul C. C.-I. împotriva intimatului IPJ CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si a doua strigare a cauzei, se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform prevederilor articolului 94 pct. 4 din codul de procedură civilă raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001.
Având în vedere mijloacele de probă ce sunt necesare pentru solutionarea cauzei, instanța apreciază că nu mai este necesară estimarea duratei cercetării procesului conform art. 238 din Codul de Procedură Civilă, din moment ce plangerea poate fi solutionata chiar la acest termen de judecată, pe baza de înscrisuri.
În probațiune, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil raportat la prevederile art. 250, 255 și 265 din Codul de Procedura Civila și de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății. Raportat la prev. art. 34 din OG nr. 2/2001 și art. 341 din Codul de Procedură Civilă, instanța va încuviința în probațiune și plansele fotografice prezentate de către intimat, acest mijloc de proba, prevăzut de lege, fiind de natura a conduce la soluționarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, întrucât părțile nu sunt prezente pentru a pune concluzii pe fond, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 20.06.2014, sub nr._, petentul C. C.-I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.06.2014. In subsidiar, s-a solicitat inlocuirea sanctiunii principale a amenzii cu cea a avertismentului si anularea sanctiunii complementare a celor 6 puncte de penalizare si a sanctiunii tehnico-administrative de retinere a certificatului de inmatriculare nr. B_.
În esenta, in sustinerea nevinovatiei sale, petentul a aratat ca, inainte de a fi oprit in trafic, constatase ca suportul din plastic se rupsese si nu mai asigura sustinerea numarului in conditii normale si, aflandu-se pe autostrada, in timpul noptii, nu avea nicio posibilitate reala de a inlocui suportul, motiv pentru care a apelat la o solutie imediata si pe care a considerat-o legala, de a monta numarul . vizibil, pe parbriz, insa agentul de politie rutiera a considerat ca nu a respectat prevederile legale.
A apreciat petentul ca agentul constatator a actionat in mod discretionar, prin aplicarea extensiva a legii si se impune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei sau, cel putin, inlocuirea sanctiunii principale a amenzii cu avertisment si anularea sanctiunilor de aplicare a 6 puncte de penalizare si de retinere a certificatului de inmatriculare.
S-a alegat incalcarea prev. art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, din moment ce agentul constatator nu a indicat imprejurarile de natura a stabili vinovatia si gradul de pericol social al faptei.
Referitor la pericolul social al faptei, a sustinut petentul disproportionalitatea vadita dintre gradul redus, inexistent chiar, de pericol evidentiat de modul si mijloacele de savarsire a faptei, scopul, urmarea sau circumstantele personale ale contravenientului si asprimea sanctiunii. In consecinta, fata de prev. art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, s-a solicitat aplicarea sanctiunii avertismentului.
In sfarsit, a considerat petentul ca agentul constatator a aplicat, in mod nejustificat, prev. art. 102 alin. 1 pct. 2 din OUG nr. 195/2002 si, in mod abuziv, a retinut certificatul de inmatriculare.
In drept, au fost invocate prev. OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 si HG nr. 1391/2006.
Plangerii i-a fost anexata copia procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.06.2014 (fila 8) si copia dovezii de retinere a certificatului de inmatriculare (fila 9).
Cererea a fost legal timbrata (fila 7).
La data de 17.07.2014, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimat. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Sub aspectul starii de fapt, in cuprinsul intampinarii, s-a aratat ca, la data de 10.06.2014, agentul de politie aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, a constatat ca ansamblul de vehicule format din autotractorul marca Volvo cu nr. de inmatriculare_ si semiremorca marca Krone cu nr. de inmatriculare_, condus de catre petent circula pe Autostrada Transilvania la km 51+100m, fara a avea montata placuta cu nr. de inmatriculare din partea fata a autotractorului in locul special destinat.
A apreciat intimatul că, întrucât fapta petentului a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovadă până la proba contrară, sarcina probei revenind, conform art. 249 din Codul de Procedură Civilă, petiționarului și nu intimatului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 lit. e, art. 205-206, art. 249, art. 250, art. 223 alin. 3 și art. 315 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.
Intampinarii i-a fost anexat raportul agentului constatator (fila 17) si o plansa fotografica surprinsa la momentul constatarii faptei (fila 18).
Desi i-a fost, în mod legal, comunicată întâmpinarea, petentul nu a formulat raspuns la intampinare.
Pentru solutionarea cererii, instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 10.06.2014, agentul de politie aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, a constatat ca ansamblul de vehicule format din autotractorul marca Volvo cu nr. de inmatriculare_ si semiremorca marca Krone cu nr. de inmatriculare_, condus de catre petent, circula pe Autostrada Transilvania la km 51+100m, fara a avea montata placuta cu nr. de inmatriculare din partea fata a autotractorului, in locul special destinat.
Aceasta stare de fapt, ce a fost prezentata de catre agentul constatator in cuprinsul raportului de la fila 17, a fost consemnata in cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ (fila 8), in temeiul caruia petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a unui numar de 6 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției constând în încălcarea dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. d pct. 4 coroborat cu art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, ce se completeaza cu cele ale art. 26 alin. 2 din HG nr. 1391/2006. Conform art. 112 alin. 1 lit. u din OUG nr. 195/2002, s-a aplicat masura tehnico-administrativa a retinerii certificatului de inmatriculare al vehiculului.
In conformitate cu prevederile legale, agentul constatator a consemnat si obiectiunile contravenientului, la rubrica „mentiuni” fiind inscrisa precizarea petentului in sensul ca ii era rupt suportul de plastic, dupa care a inmanat contravenientului actul, sub semnatura.
În drept, potrivit art. 102 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. d pct. 4 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a unui numar de 6 puncte de penalizare savarsirea de catre conducatorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de a conduce pe drumurile publice un vehicul fără a avea montată una dintre plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare ori dacă plăcuțele cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare nu sunt fixate în locurile special destinate (cazuri alternative de savarsire a contraventiei, ci nu cumulative, dupa cum a apreciat petentul).
Amenda ce se aplică pentru contravenția reținută în sarcina petentului se individualizează în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002.
Conform art. 112 alin. 1 lit. u coroborat cu art. 97 din OUG nr. 195/2002, masura tehnico-administrativa a retinerii certificatului de inmatriculare se aplica in cazul in care se reține de către poliția rutieră imprejurarea ca vehiculul nu are montată una dintre plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare. Evident, operatiunea de „montare” prevazuta de lege trebuie inteleasa in contextul disp. art. 26 din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform carora „(1) Proprietarul sau deținătorul legal trebuie să fixeze placutele cu numărul de inmatriculare ori de înregistrare în locurile special destinate, la partea din fața și din spate a autovehiculului sau tramvaiului, după caz, iar la motocicleta și la remorca, numai la partea din spate. (2) Se interzice circulatia pe drumurile publice a vehiculelor care nu au montate placutele cu numărul de inmatriculare sau, după caz, de înregistrare, în locurile stabilite.” Ca atare, atat timp cat placuta cu nr. de inmatriculare nu este fixata in locul special amenajat, nu se poate aprecia ca este „montata” la vehicul.
Dispozițiile OUG nr. 195/2002 se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. Vor fi inlaturate, ca fiind neintemeiate, sustinerile petentului cu privire la incalcarea disp. art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, in sensul ca agentul constatator nu a indicat imprejurarile de natura a stabili vinovatia si gradul de pericol social al faptei. Instanta apreciaza, astfel, ca starea de fapt redata in cuprinsul procesului-verbal de contraventie este de natura a oferi posibilitatea stabilirii elementelor prevazute de lege, agentul constatator respectand normele de procedura impuse in cuprinsul OG nr. 2/2001 in ceea ce priveste forma intocmirii procesului-verbal de contraventie.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, având în vedere că întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției s-a bazat pe o faptă constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa nelegală. Probele propuse in apararea sa, a caror administrare a fost posibila, anume: inscrisurile existente la dosar sustin pe deplin fapta contraventionala pentru care a fost aplicata sanctiunea.
Avand in vedere consemnarile instantei, expuse in cele ce preced, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si, in temeiul art. 270 din Codul de Procedura Civila, dandu-se eficienta prezumtiei de autenticitate a procesului-verbal de contraventie, vor fi înlăturate susținerile petentului cu privire la modul discretionar de a actiona al agentului constatator prin aplicarea extensiva a legii. F. de elementele constitutive ale contraventiei, ce au fost redate in cele ce preced, instanta considera ca s-a realizat, in mod corect, incadrarea juridica a faptei, din moment ce legea se refera la amplasarea placutelor de inmatriculare in locurile special amenajate ale vehiculului, iar nu in bord, pe parbriz.
Instanța apreciază, așadar, că situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este reală, din moment ce nu s-a făcut dovada contrară, dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat si, mai mult, petentul recunoaste savarsirea faptei, chiar daca alega comportamentul excesiv si discretionar al lucratorului de politie.
Cu privire la sancțiunile aplicate petentului, amenda în cuantum de 765 lei, sancțiunea complementară constând în 6 puncte de penalizare si masura tehnico-administrativa a retinerii certificatului de inmatriculare al vehiculului, instanța arata că au fost corect individualizate în temeiul prevederilor art. 108 alin. 1 lit. d pct. 4 coroborat cu art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 si art. 112 alin. 1 lit. u raportat la art. 97 din OUG nr. 195/2002.
Efectuand analiza criteriilor prevazute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prin raportare la scopurile urmărite de legiuitor prin instituirea OUG nr. 195/2002, anume asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, instanta apreciaza ca actiunea petentului dovedeste pericolul social de natura a justifica aplicarea sancțiunilor.
Chiar daca petentul a alegat, in motivarea plangerii contraventionale ca, inainte de a fi oprit in trafic, constatase ca suportul din plastic se rupsese si nu mai asigura sustinerea numarului in conditii normale si, aflandu-se pe autostrada, in timpul noptii, nu avea nicio posibilitate reala de a inlocui suportul, instanta nu poate primi apararile sale. Atat timp cat vehiculul rula pe autostrada, constatarea ruperii suportului din plastic care sustine placutele de inmatriculare (ca „loc special amenajat”, in sensul legii) nu putea avea loc decat . opririi, spatiu de unde, in mod cert, petentul ar fi avut posibilitatea de a-si achizitiona alt suport de numere. Mai mult, fata de imprejurarea ca petentul este sofer profesionist (calitate in care ar fi trebuit sa manifeste mai multa diligenta si sa aiba in vehicul un suport de numere de rezerva) si conducea un ansamblu de vehicule, gradul de pericol social care rezida din fapta sa este si mai ridicat, din moment ce, in lipsa amplasarii numerelor de inmatriculare ale autotractorului in locul special amenajat, identificarea vehiculului nu se poate realiza in conditii optime, fiind adusa atingere sigurantei circulatiei pe drumurile publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiată, plângerea și a menține în totalitate procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul C. C.-I., având CNP_, cu domiciliul în localitatea Oradea, ., ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj și, în consecință:
Menține în totalitate procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 10.06.2014 de către Biroul de P. Autostrada Transilvania.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2014.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex./15.10.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8136/2014. Judecătoria... | Anulare somaţie de plată. Hotărâre din 13-06-2014,... → |
|---|
