Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 16495/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. L.
Grefier: S. C. P.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. A. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, privind procesul-verbal de constare a contravenției . nr._/05.07.2014.
Dezbaterile în fond s-au desfășurat la data de 14.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la această dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.11.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 24 iulie 2014 sub nr._, petentul C. A. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers procesual.
În motivare, petentul a arătat în esență faptul că în data de 05 iulie 2014 a fost sancționat contravențional pentru faptul că ar fi trecut pe linia continuă în timp ce conducea autoturismul de pe . de sensul giratoriu amplasat lângă Grand Hotel N..
A invocat următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie ale actului constatator: fapta nu ar fi putut fi constatată într-un timp atât de scurt având în vedere distanța dintre locul săvârșirii presupusei fapte (după intersecția cu .. 2 km) și locul întocmirii procesului verbal (. de sensul giratoriu amplasat lângă Grand Hotel N.); a fost încheiat în lipsa unui martor asistent care să ateste veridicitatea faptei, contrar dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001; agentul constatator nu a oprit nicio persoană pentru a semna actul în calitate de martor deși nu se afla în imposibilitate, șoseaua fiind una aglomerată astfel încât i s-a cauzat o vătămare ce constă în încălcarea dreptului la apărare și care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului; beneficiază de prezumția de nevinovăție conform CEDO.
Cererea nu a fost motivată în drept.
A anexat la cerere înscrisuri (f. 5-7, 15-19).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 și cum rezultă din chitanța de plată de la fila 20.
La data de 24 septembrie 2014, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 28-29) prin care, pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare, a subliniat faptul că plângerea contravențională nu este întemeiată din următoarele motive:
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 al. 3 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările in care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prev. de art. 315 alin. (1) C.pr.civ., care, potrivit dispozițiilor invocate, nu pot fi audiate ca martori, precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acesta nu respectă principiul contradictorialității și al mijlocirii probelor în procesul civil.
Fapta petentului a fost constatată cu propriile simțuri de agentul constatator, astfel încât actul de sancționare și constatare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face întotdeauna dovada până la proba contrară, sarcina probei revine petiționarului și nu intimatului.
Ca urmare, întrucât dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop și asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate, dreptul de apărare al persoanei sancționate nefiind limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza A. contra României – 04.10.2007), a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În probațiune, a depus istoricul contravențional al petentului (f. 28 -verso).
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și art. 315 alin. (1) din C. pr. civ., O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
La data de 13 octombrie 2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare (f. 34) prin care și-a precizat cererea în sensul că solicită anularea procesului-verbal . nr._ și, prin urmare, înlăturarea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 1350 lei și înlocuirea ei cu avertisment, înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile și a celor 15 puncte amendă și 6 puncte de penalizare. A reiterat motivele de nelegalitate și netemeinicie ale actului constatator expuse pe larg în cererea introductivă. Adițional, a susținut și că atât în procesul-verbal cât și în întâmpinare se menționează un alt număr de înmatriculare decât cel al autoturismului pe care îl deține, respectiv_ în loc de_, aspect ce trezește suspiciuni cu privire la cele constatate ex propriis sensibus de către agentul de poliție.
A solicitat instanței obligarea intimatului de a depune planșa foto din care să rezulte numărul de înmatriculare, culoarea mașinii și marca.
A anexat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, certificatul de înmatriculare al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ (f. 36).
La termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2014, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de către petent: proces-verbal . nr._ încheiat la data de 05.07.2014 (f. 15-16), dovadă de comunicare (f. 16 verso – 18), carte de identitate (f. 19), certificat de înmatriculare al autovehiculului cu nr._ (f. 36).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.07.2014, ora 18.44 (f. 15-16) și comunicat la data de 07.07.2014 astfel cum rezultă din dovada de la fila 18, petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.350 lei, echivalentul valoric a 15 puncte amendă și aplicarea a 6 puncte de penalizare pentru aceea că în data de 05.07.2014, ora 18.40, în Cluj-N., ar fi circulat cu autoturismul marca VOLKSWAGEN cu nr. de înmatriculare_, pe . la intersecția cu . nu ar fi respectat indicatorul de interzicere a virajului stânga trecând peste linia continuă, faptă prevăzută de art. 101 alin. (1) și art. 108 lit. d) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
În cuprinsul procesului-verbal se menționează refuzul petentului de a-l semna precum și obiecțiunile acestuia în sensul că a procedat corect.
La rubrica martor asistent, apare mențiunea „refuză să se implice”.
În drept, potrivit art. 102 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice iar conform alin. (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare în timp ce art. 108 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: d) 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 9. schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulație.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată și din oficiu mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Astfel, deși petentul a criticat sub aspectul legalității procesul-verbal pentru lipsa semnăturii unui martor asistent care să confirme săvârșirea presupusei fapte, instanța apreciază că această împrejurare nu constituie un motiv de nulitate deoarece rolul martorului asistent este limitat la cel de a atesta refuzul persoanei sancționate de a-l semna precum și eventualele obiecțiuni formulate iar nu veridicitatea sau temeinicia faptei reținute în sarcina acesteia. De asemenea, instanța constată faptul că agentul constatator a menționat cauza lipsei martorului asistent ca fiind cea a refuzului persoanelor de a se implica așa încât au fost respectate dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
În ce privește împrejurarea că numărul de înmatriculare al autovehiculului precizat în procesul-verbal ca fiind condus de petent nu coincide cu cel din certificatul de înmatriculare, instanța constată, contrar susținerilor petentului, că există o suprapunere perfectă între aceste elemente deoarece din scriptele puse în comparație (f. 5,16 f. 36) rezultă numărul de înmatriculare_ . În mod greșit intimatul a făcut referire prin întâmpinare la nr._ însă acest aspect reprezintă o eroare materială fără vreo consecință practică asupra stării de fapt.
Instanța observă că fapta contravențională astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție a fost în mod corespunzător încadrată în dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. (1) și (2) din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ/cumulativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței în conformitate cu prevederile art. 254 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În cauza dedusă judecății, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată că petentul nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției. Prin urmare, instanța constată că atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv fapta petentului de a nu respecta semnificația indicatorului de interzicere a virajului stânga, trecând peste linia continuă a drumului public, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de normele legale anterior redate. Aspectul că agentul de poliție nu ar fi putut observa săvârșirea faptei, distanța dintre locul săvârșirii ei și locul întocmirii procesului-verbal fiind prea mică, reprezintă o susținere nedovedită ce nu poate înlătura vinovăția petentului cât timp fapta a fost percepută prin propriile simțuri de către agentul constatator.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de limitele speciale ale punctelor amendă prevăzute de lege pentru săvârșirea ei, respectiv de la 9 la 20 puncte amendă corespunzătoare clasei a IV – a de sancțiuni.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 453 C. pr. civ., instanța reține culpa procesuală exclusivă a petentului în ocazionarea prezentului litigiu astfel încât va respinge, ca neîntemeiată, cererea de obligare a intimatului la plata în favoarea sa a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul C. A., C.N.P._, cu domiciliul în loc. Turulung, ., jud. Satu - M. în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 21.11.2014.
Președinte, Grefier,
A. LITEANSIMONA C. P.
Red./Tehnored./L.A./4 ex./25.11.2014
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 11-09-2014, Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 12-12-2014,... → |
|---|
