Plângere contravenţională. Sentința nr. 3779/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3779/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 11631/211/2012*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3779/2014
Ședința publică din data de 09 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. R. F.-H.
GREFIER: R.-I. P.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulate de petenta M. A. R. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimatul M. C.-N. – prin Primar- Direcția Poliția Locală la data de 19.04.2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petent av. M. D. M., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta petentei depune la dosarul cauzei înscrisuri și note de ședință, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse, ca fiind utilă și pertinentă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții prealabile de formulat sau probe de administrat, declară închisa faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fond părților prezente.
Reprezentanta petentei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să anuleze procesul verbal, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment, arată faptul că procesul verbal a fost întocmit de Poliția Locală, iar fapta a fost constatată de un alt organ, în temeiul art. 15 din OG 2/2001 agentul constatator trebuia să încheie procesul verbal, iar în prezenta speță a fost încheiat de o altă instituție. În momentul în care s-a întocmit actul de constatare, petenta nu a fost citată conform art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, iar în cuprinsul actului contravenției nu este precizat nici un martor. Mai mult, pe originalul procesului verbal nu este consemnat că i se dă posibilitatea de a achita amenda în 48 de ore, iar în ceea ce privește nedepunerea registrului, precizează că există la dosar adresa în care se poate observa că registrul nu a fost solicitat. În ceea ce privește nedepunerea situației cu privire la soldul activ și pasiv, în mod normal acestea se depun până în 31 martie a anului în curs, iar fapta a fost constatată la data de 27 martie, atât timp cât din punct de vedere legal nu a expirat termenul legal; cu privire la pierderile de apă, fiecare proprietate își citește contoarele și la comunică Companiei de A., iar pierderile se împart pe toate proprietățile, dar nu toți proprietarii au depus citirea, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N. la data de 14.05.2012, sub nr. de mai-sus, petenta M. A. R. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ – SERVICIUL INSPECTIE COMERCIALĂ, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.04.2012 de către intimat, a fiind netemeinic și nelegal și, în principal, exonerarea petentei de la plata sumelor stabilite prin actul de control cu titlu de sancțiuni contravenționale; în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea administrativă a avertismentului.
În motivarea cererii formulate, s-a arătat, în esență, că petenta nu a săvârșit fapta contravențională imputată, iar actul contravenției este nelegal din perspectiva nesocotirii prevederilor art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În drept, OG nr. 2/2001, OG nr. 21/2002, Legea nr. 230/2007.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri (f. 8-14).
În temeiul art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, și art. 36 din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională formulată este scutită de taxa judiciară de timbru.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii contravenționale formulate ca neîntemeiată, cu menținerea procesului-verbal de contravenție ca temeinic și legal întocmit (f. 16-19).
În ședința publică din data de 31.10.2012, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.
Astfel, prin Sentința civilă nr._/2012, pronunțată de Judecătoria C.-N. la data de 31.10.2012, instanța a admis excepția tardivității formulării plângerii și a respins plângerea contravențională formulată de petentă ca tardiv formulată.
Împotriva acestei Sentințe, în termen legal, a promovat recurs petenta, iar, prin Decizia civilă nr. 132/2014, pronunțată de Tribunalul C. la data de 22.01.2014, s-a admis calea de atac promovată și s-a dispus casarea în întregime a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Pentru a se pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că petenta a formulat în interiorul termenului de 15 zile plângerea contravențională.
Ca atare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., în rejudecare, la data de 04.03.2014, sub nr. unic de dosar_ .
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 19.04.2012 de către intimat, petenta M. A. R. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, reținându-se că, în data de 27.03.2012, în jurul orelor 13:00, urmare a controlului efectuat, petenta, în calitate de administrator al imobilului de pe . din mun. C.-N., nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de Legea nr. 230/2007. S-a întocmit nota de constatare nr. 84/305/27.03.2012.
În drept, fapta petentei a fost încadrata în prevederile art. 56 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 230/2007 și sancționata potrivit 56 alin. 2 lit. a) din același act normativ.
Petenta a criticat procesul-verbal de contravenție sub aspectul temeiniciei, sub aspectul faptei concret imputate, argumentând că, la data constatării pretinsei contravenții, s-a achitat în mod corespunzător de obligațiile ce îi incumbau în calitate de administrator al imobilului situat pe . din mun. C.-N..
În drept, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de “acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fata unei “acuzații de natură penală”, în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul său, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica, din oficiu, legalitatea procesului-verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului-verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt ce constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator nu a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, este incident unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Din examinarea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța constată că agentul a reținut ca modalitate de săvârșire a contravenției că petenta, în calitate de administrator al blocului de locuințe, „nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de Legea nr. 230/2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari”, mențiune indiscutabil insuficientă prin raportare la rațiunile care fundamentează exigența legală a descrierii riguroase a săvârșirii pretinsei contravenții, sub aspectul modalității de săvârșire și a împrejurărilor concrete în care a fost săvârșită fapta, și ținând seama că specificul contravenției presupune neluarea anumitor măsuri sau luarea acestora în mod defectuos, indicarea atribuțiilor ce au fost nesocotite trebuind a se realiza în mod riguros în chiar cuprinsul procesului-verbal de contravenție, tocmai pentru a se putea verifica dacă starea de fapt reținută de agentul constatator, sub aspectul acțiunii ilicite a contravenientei (atribuțiile ce se impută a fi nesocotite), intră în sfera de aplicare a ipotezei contravenției. În aceste condiții, instanța se vede în imposibilitate de a verifica temeinicia actului contravenției din perspectiva modalității săvârșirii contravenției (atribuțiile ce se pretind a fi încălcate de petentă), element esențial, fundamental al procesului-verbal de contravenție, iar menționarea cu rigurozitate a acestuia este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, potrivit art. 17 raportat la art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
Fapta reținută în sarcina petentei nu este în mod suficient descrisă, așa cum prevede art. 16 din OG. 2/2001, sub aspectul împrejurărilor concrete în care se pretinde că a fost săvârșită.
Instanța constată că, din maniera în care sunt descrise în cuprinsul procesului-verbal faptele reținute în sarcina petentei, nu rezultă cu certitudine în ce a constat nesocotirea de către aceasta a dispozițiilor legale, din perspectiva contraventiei imputate, prev. de art. 56 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 230/2007 și sancționata potrivit 56 alin. 2 lit. a) din același act normativ.
Caracterul lacunar al modului de întocmire a procesului-verbal, prin insuficienta descriere a împrejurărilor în care a fost săvârșită pretinsa contravenție, reprezintă un element de nelegalitate ce nu poate fi complinit prin alte mijloace de probă, întrucât mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal, conform art. 16 din OG 2/2001, reprezintă cerințe de formă ad validitatem, a căror îndeplinire trebuie să decurgă din însuși cuprinsul procesului-verbal, iar nu dedusă din elemente exterioare, astfel încât descrierea completă a faptei nu ar putea fi elucidată prin intermediul unor mijloace de probă extrinseci, precum depoziții de martori, întrucât martorii au menirea fie de a confirma situația de fapt reținută în procesul-verbal, fie de a dovedi contrariul. Prin urmare, se impune ca situația de fapt să fie complet descrisă în chiar cuprinsul procesului-verbal, în ceea ce privește elementele sale fundamentale, neputându-se concepe mecanismul invers, și anume de identificare ori clarificare a împrejurărilor faptei pe baza informațiilor furnizate de martori. Sub acest aspect, descrierea faptei trebuie să se regăsească în chiar cuprinsul procesului-verbal de contravenție, nefiind suficient să se facă referire la o eventuală notă de constatare, cum este cazul în speță al notei de constatare nr. 84/305/27.03.2012.
Pentru a beneficia de putere probatorie, procesul-verbal trebuie întocmit cu respectarea tuturor exigențelor legale și care au menirea de constitui tot atâtea garanții pentru respectarea drepturilor celor sancționați contravențional, numai astfel putându-se pretinde acestora din urmă să producă dovada contrară situației de fapt reținute în cadrul procesului-verbal. Or, în speță, petenta pretinde că, în mod nelegal, a fost sancționată contravențional, susținând că și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile sale legale, decurgând din funcția sa de administrator și din prevederile imperative ale Legii nr. 230/2007, sens în care a și depus înscrisuri la dosarul cauzei, ce atestă aceste susțineri.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Cu toate că recursul a fost exercitat pentru lămurirea regimului juridic al cazului de nulitate prevăzut expres de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, ce intervine în caz de nerealizare de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la cuprinsul procesului-verbal, instanța supremă, în considerentele deciziei, în termeni lipsiți de echivoc, a statuat că nulitatea absolută, care poate fi constatată și din oficiu, intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. În toate celelalte situații, în care cazul de nulitate este, fie expres, fie implicit (rezultând din modul de reglementare, finalitatea urmărită de legiuitor), fiind nesocotite cerințele prescrise de actul normativ în discuție, „ nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
În concluzie, prin raportare la Decizia amintită și având în vedere că aceasta este obligatorie în integralitatea sa, atât dispozitivul, cât și considerentele care îl fundamentează, instanța reține că, în cazul neconformării agentului constatator obligațiilor instituite în sarcina sa prin textul art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv de descriere a faptei contravenționale imputate în sarcina petentului, sancțiunea incidentă este nulitatea absolută (necondiționată de o vătămare), ce poate fi invocată și din oficiu de instanța de judecată.
Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentă și va dispune anularea procesului-verbal de contravenție contestat, cu consecința exonerării petentei de plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petenta M. A. R., domiciliată în C.-N., ., ., cu domiciliul procesual ales la SCA B. și Asociații, cu sediul în mun. C.-N., ., nr. 8, .. C., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECTIA POLITIA LOCALA, SERVICIUL INSPECTIE COMERCIALĂ, cu sediul în C.-N., .-3, jud. C..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.04.2012, emis de către intimat.
Exonerează petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei.
Ia act că petenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-R. F.-H. R.-I. P.
Red./Th.red./F.H.G.R./P.R.I/4ex./26.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1868/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8880/2014.... → |
|---|
