Plângere contravenţională. Sentința nr. 8880/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8880/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 5315/211/2014
ROMANIA
JUDECĂTORIA C. - N.
C.-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.8880/2014
Ședința publică din 09.09.2014
INSTANȚA constituită din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: M. M.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulate de către petenta M. C. M. în contradictoriul cu intimatul M. C.-N. – Direcția Poliției Locale.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că la data de 26.06.2014 s-a depus de către intimat dovada comunicării procesului-verbal prin scrisoare recomandată și apoi prin afișare la domiciliul petentei.
Nemaifiind cereri de formulat, alte incidente de soluționat, instanța, în temeiul art. 392 C. proc. civilă deschide dezbaterile asupra fondului și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 C.proc. civilă închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petenta M. C. M. împotriva intimatului M. C.-N.-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12 martie 2014, sub numărul_, s-a solicitat instanței anularea procesului verbal contravențional . nr._ încheiat la data de 23.07.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare petenta a arătat, în esență, că în data de 23.04.2013 s-a încheiat procesul-verbal de ridicarea auto, reținându-se în sarcina sa faptul că a staționat voluntar cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe ..11. Pentru această staționare s-a dispus ridicarea autovehiculului și amendarea sa cu 300 lei. La data respectivă a achitat contravaloarea sumei necesare recuperării autoturismului, fără să cunoască că era necesar să atace distinct actul respectiv, pentru a-i contestat temeinicia și legalitatea.
La data de 23 iulie 2013 s-a încheiat la sediul poliției locale și în lipsa oricărui martor, procesul-verbal atacat în prezent. Acest proces-verbal i-a fost comunicat la data de 24.02.2014, motiv pentru care a invocat prescripția executării amenzii reglementată de art. 14 din OG nr.2/2001.
A mai arătat petenta că procesul-verbal este lipsit și de temeinicie, deoarece nu a avut nici un fel de abateri similare sau de altă natură la legea circulației. A mai arătat că este evident că nu mai poate să producă probe la atât de mult timp. A mai arătat petenta că fiind vorba de o plângere contravențională, sarcina probei aparține intimatului, potrivit prevederilor art. 6 CEDO.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG nr.2/2001.
În conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor petenta a anexat copia de pe procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 5).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind achitată și taxa de timbru în valoare de 20 de lei (f.12).
Intimatul legal citat, a depus la dosar cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, pe cale de excepție, ca tardiv formulată, iar pe fond ca neîntemeiată (f.17).
În motivare, a arătat în esență, că în procesul-verbal atacat s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 108 pct. 1 lit. b alin.7 din OUG nr.195/2002. În fapt, s-a constatat că la data de 23.04.2013, ora 19.05, petenta a staționat voluntar cu auto marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, pe partea carosabilă, blocând accesul auto, în și din curtea imobilului ..11, fapt pentru care s-a dispus ridicarea autovehiculului.
Intimatul a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, întrucât aceasta a fost înregistrată la mai mult de 15 zile de la comunicare procesului-verbal, comunicare care s-a efectuat la data de 14.08.2013, iar plângerea contravențională a fost înregistrată la data de 12.03.2014.
Pe fond a arătat că, cu ocazia ridicării autovehiculului s-a întocmit procesul-verbal de ridicare în care s-a precizat conducătorului auto ca după ridicarea autovehiculului, conform prevederilor art. 108 alin.1 pct. 7 și art. 100 alin.2 din OUG nr. 195/2002, să se prezinte la agentul constatator în vederea întocmirii procesului-verbal de contravenție, în caz contrar acesta va fi semnat în lipsă. Petenta nu s-a prezentat la agentul constatator, motiv pentru care procesul-verbal a fost încheiat în lipsă.
A mai arătat intimatul că nu sunt întemeiate susținerile petentei cu privire la prescripția executării sancțiunii, deoarece procesul-verbal a fost încheiat la data de 23.07.2013 și a fost expediat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 24.07.2013, iar la data de 14.08.2013, datorită faptului că dovada de comunicare nu s-a întors, s-a comunicat procesul-verbal prin afișare.
Intimatul a arătat că procesul-verbal conține toate elementele de formă prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, iar petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt, decât cea reținută de către agentul constatator.
În probațiune, intimatul a anexat, copie de pe procesul-verbal (f.21), proces-verbal de comunicare a procesului-verbal de constatare (f. 21), planșe foto (f.22-24), proces-verbal de ridicare a autovehiculului (f.25), dovada comunicării procesului-verbal prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (f.36).
Petenta nu a depus răspuns la întâmpinare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 108 al. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002, constând în staționarea voluntară neregulamentară cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, pe partea carosabilă, blocând accesul auto, în și din curtea imobilului din ..11 (f.21).
Procesul verbal a fost încheiat la data de 23.07.2013 și a fost expediat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 24.07.2013 (f. 36), iar la data de 14.08.2013, datorită faptului că dovada de comunicare nu s-a întors, s-a comunicat procesul-verbal prin afișare (f.37).
În ceea ce privește prescripției executării sancțiunii contravenționale, invocată de către petentă, instanța constată că este neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, arată că potrivit art. 14 alin.1 din OG nr.2/2001, executarea sancțiunii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la aplicarea sancțiunii. Or, contrar celor susținute de către petentă, procesul-verbal contestat a fost încheiat la data de 23.07.2013 și a fost comunicat în mod legal petentei la data de 14.08.2013, în interiorul termenului de o lună, prin afișare la domiciliul petentei, potrivit art. 27 din OG nr. 2/2001, după ce în prealabil a fost comunicat prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind respectată astfel și Decizia nr. 10/2013 a ICCJ pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
Pe de altă parte, față de înscrisurile depuse la dosar rezultă că plângerea contravențională, înregistrată la data de 12 martie 2014 apare ca tardiv formulată.
Dar, chiar dacă s-ar trece peste acest impediment, instanța constată că plângerea contravențională nu este întemeiată, pentru cele ce urmează.
În drept, potrivit art.108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002, se sancționează cu 3 puncte de penalizare staționarea neregulamentară.
De asemenea, potrivit art. 100 alin. (2) din același act normativ, amenda contravenționala prevăzuta la alin. (1) – amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni - se aplica si conducătorului de autovehicul sau tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).
În speță, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 23.07.2013, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța arată că, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța arată că din planșa foto rezultă fără echivoc existența faptei (f.22-24).
În fine, nu pot fi reținute nici susținerile petentei potrivit cărora procesul-verbal nu poate face prin el însuși dovada săvârșirii unei contravenții, deși în prezenta cauză dovada s-a făcut, pe lângă procesul-verbal de constatare încheiat și cu proba materială a planșelor foto întocmite cu ocazia ridicări autovehiculului. Astfel, premisa de la care trebuie să se pornească este aceea că materia contravențională, astfel cum este ea reglementată în dreptul român, constituie materie penală în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, prin urmare, cel acuzat de săvârșirea unei contravenții trebuie să se bucure de garanțiile specifice unui proces penal, printre care și beneficiul prezumției de nevinovăție. Or, conținutul acestei prezumții pe plan probator ar putea fi sintetizat după cum urmează: orice persoană este prezumată nevinovată până la momentul la care vinovăția sa este dovedită. Rezultă, așadar, că administrarea fie și a unei singure probe convingătoare privind vinovăția unei persoane, este suficientă pentru a răsturna această prezumție. Procesele-verbale de constatare a contravenției, cel puțin câtă vreme sunt încheiate pe baza constatărilor personale ale agenților constatatori, reprezintă o probă de vinovăție în sarcina contravenientului, pe care acesta este dator să o răstoarne spre a își dovedi nevinovăția, situație normală chiar într-un proces penal propriu-zis.
În ceea ce privește faptul că petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție și că îndoiala ar trebui să beneficieze acuzatului, instanța reține că în speță nu poate fi vorba de nicio îndoială, câtă vreme există probe care dovedesc dincolo de orice dubiu rezonabil că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv de 300 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, fiind vorba de minimul amenzii prevăzute de actul normativ incident în cauză.
Susținerea petentei potrivit căreia nu a mai avut abateri de acest gen nu este în măsură să schimbe individualizarea sancțiunii aplicate, având în vedere modul în care a săvârșit fapta, de a bloca accesul în și din curtea unui imobil, faptă care în aprecierea instanței are o gravitate mai mare decât un alt gen de fapte din această categorie, tocmai prin punere în imposibilitate a locatarilor din imobilul respectiv de a avea acces auto în curtea imobilului sau de afară din curtea imobilului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petenta M. C. M. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., Direcția Poliției Locale C.-N. și în consecință va menține procesul verbal . nr._ încheiat la 23.07.2013 de către organul constatator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta M. C. M., domiciliată în C.-N., .-58A, . în contradictoriu cu intimatul Mun. C.-N., Direcția Poliției Locale, cu sediul în mun. C.-N., ., jud. C..
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.04.2013 ca temeinic și legal întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Tribunalul C..
Cererea de apel se va depune la Judecătoria C.-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.09.2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
I. G. M. M.
Red.Dact/I.G./2 ex/11.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3779/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9742/2014.... → |
|---|
