Plângere contravenţională. Sentința nr. 4514/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4514/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 1262/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4514/2014
Ședința publică de la 30.04.2014
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul S. D. G. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 17.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ( f. 46 ), când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 30.04.2014.
Se observă că la data de 29.04.2014, petentul prin reprezentant convențional a depus la dosar concluzii scrise (f.47-51).
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin plângerea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 23.01.2014 sub nr._, petentul S. D. G., cu dom. în V. de Sus, .. 14H, ., jud. Maramureș, CNP_, având domiciliul ales în Cluj N., ., ., la Societatea civilă de avocați L. & Ursădan, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_, să dispună anularea procesului verbal . nr._, încheiat la data de 12.01.2014 de către intimat, precum și obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, constând în taxa judiciară de timbru și onorariul avocatului.
În motivarea plângerii, petentul a indicat că a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, reținându-se că, în ziua de 12.01.2014, ora 7.15, nu ar fi respectat culoarea roșie a semaforului aflat în funcțiune, la intersecția dintre Piața M. V. și ., însă a apreciat că cele consemnate în actul contestat nu sunt conforme cu realitatea. Astfel, mai întâi, petentul a relevat că, în momentul în care a oprit la culoarea roșie a semaforului, paralel cu vehiculul pe care îl conducea, pe același sens de mers, s-a aflat și utilitara intimatului, agentul constatator solicitându-i să oprească după parcurgerea sensului giratoriu, manevră ce a fost efectuată după ce semaforul electric instalat anterior sensului a indicat culoarea verde, după parcurgerea intersecției. În acest context, petentul a evidențiat că se află în situația în care îi este practic imposibil a proba netemeinicia procesului verbal, câtă vreme la fața locului nu au putut fi identificați martori și, totodată, a apreciat că agentul de poliție putea și trebuia să observe, din poziția în care se afla, respectiv paralel cu vehiculul pe care îl conducea, dacă semaforul indica culoarea roșie, cu atât mai mult cu cât acesta ceruse efectuarea manevrei de oprire după parcurgerea sensului giratoriu. În aceste circumstanțe, s-a considerat că sarcina probei revine oraganului constatator, în alte condiții trebuind a fi acceptată ideea că procesul verbal ar face dovada irefutabilă a comiterii contravenției, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 6 din CEDO, care impun o limită rezonabilă în raport de prezumția de legalitate și temeinicie a actului de sancționare. Pe de altă parte, s-a reliefat de către petent că procesul verbal este lovit de nulitate ca urmare a consemnării eronate a temeiului de drept al faptei săvârșite, atâta vreme cât s-a indicat că fapta este prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. (1) din același act normativ, or, în realitate, contravenția este reglementată și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, agentul constatator menționând cu intenție art. 100 alin. (1) și încălcând astfel principiul legalității prevăzut de art. 1 raportat la art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 și aducând o atingere dreptului său la apărare, prin încadrarea juridică eronată. Totodată, petentul a relevat că, la data dresării actului de constatare, a avut obiecțiuni față de conținutul acestuia, semnalând agentului de poliție că nu a trecut pe culoarea roșie a semaforului, care nu au fost consemnate, ci s-a menționat că nu există obiecțiuni, ceea ce atrage nulitatea procesului verbal. În consecință, față de argumentele învederate, s-a apreciat că se impune anularea actului contestat și a măsurilor dispuse prin acesta, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 31, 1, 16, 32 alin. (3) și 36 din O. G. nr. 2/2001, ale art. 194, 158 și 453 din C. proc. civ., ale art. 100 alin. (1) și 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, precum și ale art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
În susținerea plângerii, petentul a anexat, în copie, procesul verbal contestat ( f. 9 și 45 ) și a solicitat efectuarea unei adrese către Municipiul Cluj N. în vederea comunicării înregistrării video surprinse la data de 12.01.2014 de camerele de supraveghere montate la interesecția dintre Piața M. V. și ..
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 1 ).
Intimatul a formulat la 24.02.2014 întâmpinare ( f. 22 - 23 ), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a învederat cǎ actul de constatare conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O. G. nr. 2/2001, iar în privința temeiniciei sale, s-a relevat că fapta a fost perceputǎ prin propriile simțuri de cǎtre agentul constatator, sancțiunea aplicată reflectând gradul de pericol social al contravenției, prin prisma criteriilor stabilite de art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Totodată, s-a relevat că nu este întemeiată susținerea petentului legată de indicarea temeiului de drept al faptei săvârșite, câtă vreme aceasta a fost încadrată în mod corect potrivit art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 - 206, 249, 223 alin. (3) și 315 alin. (1) din C. proc. civ., prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale O. U. G. nr. 195/2002, respectiv dispozițiile art. 12 din Legea nr. 218/2002.
În probațiune, intimatul a anexat istoricul contravențional al petentului ( f. 24 ) și copia procesului verbal contestat ( f. 40 - 41 ).
Petentul a depus la 10.03.2014 răspuns la întâmpinare ( f. 28 - 35 ), prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de către intimat și admiterea plângerii formulate, corelativ cu anularea procesului verbal, exonerarea sa de plata amenzii și înlăturarea sancțiunii complementare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Mai întâi, petentul a relevat că situația de fapt reală nu este conformă cu cea consemnată în actul contestat, dat fiind că, în momentul în care se afla oprit la culoarea roșie a semaforului, anterior sensului giratoriu spre Piața M. V., în paralel cu autovehiculul pe care îl conducea se afla și utilitara intimatului, agentul constatator solicitându-i să oprească după parcurgerea intersecției, or raportat la acest aspect nu se face nicio precizare prin întâmpinarea formulată, fiind reprodusă doar starea de fapt reținută în procesul verbal, cu o inadvertență legată de numele străzii unde ar fi fost percepută contravenția. În al doilea rând, în ce privește elementul că fapta ar fi fost constatată prin propriile simțuri de către agentul de poliție, s-a învederat că acesta din urmă avea posibilitatea de a observa culoarea semaforului, de vreme ce se afla oprit în paralel cu autoturismul cu care se deplasa, iar relativ la sarcina probei, s-a arătat că au fost solicitate înregistrările video care să facă dovada celor afirmate. În al treilea rând, s-a precizat că nu a fost formulată o cerere în probațiune constând în ascultarea vreunui martor, de vreme ce la data constatării nu a putut fi identificată o persoană prezentă la fața locului, așa încât s-a apreciat că, în aceste condiții, revine intimatului obligația de a dovedi săvârșirea faptei, acesta trebuind să aibă mijloace de probă concludente. Pe de altă parte, relativ la considerațiile privind legalitatea procesului verbal, s-a reliefat că agentul constatator a aplicat prevederile art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, însă a apreciat în mod eronat că fapta este sancționată de art. 100 alin. (1) din același act normativ, care nu se referă, în realitate, la fapta imputată, existând așadar o necorelare între textul de lege care prevede contravenția reproșată și cel care sancționează fapta, fiind astfel încălcat principiul legalității și dreptul său la apărare, ceea ce atrage nulitatea actului contestat. În al doilea rând, s-a menționat că intimatul nu a formulat apărări raportat la lipsa consemnării obiecțiunilor în cuprinsul procesului verbal, agentul de poliție refuzând consemnarea lor. În fine, s-a apreciat că prin întâmpinarea depusă la dosar s-au învederat doar considerații generale referitor la legalitatea și temeinicia procesului verbal, fiind depus în probațiune doar istoricul contravențional al petentului, care nu are vreo relevanță în soluționarea cauzei. În consecință, față de argumentele invocate, s-a solicitat admiterea plângerii, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Petentul a anexat răspunsului la întâmpinare chitanța privind plata onorariului avocatului ( f. 36 ).
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat atât pentru petent, cât și pentru intimat, proba cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, a fost încuviințată pentru petent proba cu înregistrarea video furnizată de către Municipiul Cluj N., Serviciul siguranța circulației urbane, rețele edilitare și transport local, care a fost examinată în ședința publică din data de 17.04.2014 ( f. 20 ).
Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum rezultǎ din cuprinsul procesului verbal . nr._, încheiat la data de 12.01.2014 de către intimat ( f. 9, 40 - 41 și 45 ), petentul S. D. G. a fost sancționat contravențional pentru sǎvârșirea faptei prevǎzute de art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, reținându-se în actul de constatare cǎ, la data de 12.01.2014, ora 07.15, a condus auto Opel cu nr._ de pe . pe ., la intersecția semaforizată dintre aceste străzi trecând pe culoarea roșie în funcțiune.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.
În primul rând, relativ la aspectul că petentul a avut de făcut anumite mențiuni la momentul dresării procesului verbal, însă acestea nu ar fi fost consemnate de către agentul constatator în cuprinsul său, instanța observă că, potrivit art. 16 alin. (7) teza a II a din O. G. nr. 2/2001, Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „ Alte mențiuni “, sub sancțiunea nulității procesului verbal, așadar pentru a deveni efectivă norma citată, se impune ca petentul să facă proba că a avut obiecțiuni, că agentul constatator a refuzat să le consemneze în procesul verbal și că acestea erau pertinente în raport de cele constatate. Totuși, în ce privește cauza de față, din probele administrate nu a rezultat întrunirea cerințelor evidențiate, nefiind făcută dovada că au existat obiecțiuni și nici a unui refuz al consemnării lor din partea agentului constatator. Mai mult decât atât, instanța observă că procesul verbal a fost semnat de către petent ( f. 9, 40 - 41 și 45 ), or în asemenea circumstanțe, în măsura în care într-adevăr ar fi fost formulate obiecțiuni și agentul de poliție nu le-ar fi menționat în actul dresat, este evident că petentul ar fi avut posibilitatea de a refuza semnarea sa, ceea ce nu s-a întâmplat însă în cauza de față, așa încât critica formulată este neîntemeiată, aceasta indiferent de aspectul cǎ, așa cum s-a afirmat de cǎtre petent, intimatul nu a înțeles sǎ rǎspundǎ motivelor de nelegalitate invocate.
În al doilea rând, instanța apreciază că, față de susținerile legate de indicarea eronată a temeiului de drept al faptei reproșate, se impune concluzia că împrejurarea arătată nu poate fi de natură a determina anularea actului de constatare și sancționare contravențională. Astfel, nu trebuie omis că s-a realizat o descriere corespunzătoare a faptei imputate în cuprinsul procesului verbal contestat ( f. 9, 40 - 41 și 45 ), aceasta fiind în mod corect calificată drept contravenția prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002 ( f. 9, 40 - 41 și 45 ). Pe de altă parte, deși s-a făcut referire la art. 100 alin. (1) din același act normativ amintit ca reprezentând textul de lege ce sancționează fapta imputată, față de modalitatea în care aceasta a fost individualizată în actul de constatare, respectiv față de aspectul că a fost just încadrată în conținutul art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, trebuie apreciat că simpla eroare în privința normei care sancționează contravenția nu poate atrage anularea procesului verbal, fiind vorba despre o greșeală materială, de redactare, iar nu despre una intenționată, petentul neaducând vreo dovadă în sprijinul celor afirmate. Mai mult decât atât, în circumstanțele în care textul indicat ca fiind norma ce incriminează contravenția, respectiv art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, este și cel care sancționează fapta imputată, trebuie reținut că, în realitate, prin menționarea sa în secțiunea consacrată indicării normei care stabilește contravenția a fost îndeplinită și cerința legată de indicarea textului de lege care sancționează fapta reproșată. În acest context, instanța consideră că în discuție ar fi oricum o nulitate virtuală, condiționată de existența unei vătămări în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., care nu a fost probată de petent în cauza de față, nefiind identificate consecințele negative pe care le-ar fi produs pretinsa indicare greșită a normei care sancționează contravenția. Astfel, petentul a avut posibilitatea de a-și exercita în mod efectiv dreptul la apărare în deplină cunoștință de cauză cu privire la fapta reținută în sarcina sa, dată fiind modalitatea în care a fost descrisă în procesul verbal, mai ales că aceasta a fost corect încadrată juridic potrivit art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002. Mai mult decât atât, nu se poate alega că dreptul la apărare al petentului ar fi fost atins ca urmare a unei indicări eronate a textului ce sancționează contravenția atâta vreme cât sancțiunea aplicată este cea stabilită de art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, pentru fapta imputată fiind aplicată o amendă de 340 lei, echivalentul a 4 puncte amendă, conform art. 98 alin. (4) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002, precum și sancțiunea complementarǎ stabilitǎ de același art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002. În consecință, instanța apreciază că, față de cele evidențiate, sunt neîntemeiate criticile de nelegalitate formulate, în cauzǎ nefiind în discuție o schimbare a încadrǎrii juridice a faptei de cǎtre instanța învestitǎ cu soluționarea plângerii contravenționale, de vreme ce aceasta a fost corect realizatǎ de cǎtre agentul constatator, dupǎ cum s-a relevat mai sus.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța observǎ, mai întâi, cǎ potrivit art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, Constituie contravenție și se sancționeazǎ cu amenda prevǎzutǎ în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendǎrii exercitǎrii dreptului de a conduce pentru o perioadǎ de 30 de zile sǎvârșirea de cǎtre conducǎtorul de autovehicul sau tramvai a urmǎtoarelor fapte: … d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului. În al doilea rând, instanța reține cǎ fațǎ de proba cu înscrisuri administratǎ în cauzǎ și având în vedere înregistrarea video examinată la termenul de judecată din data de 17.04.2014 ( f. 20 ), nu existǎ motive care sǎ susținǎ ipoteza cǎ situația de fapt, astfel cum a fost consemnatǎ în procesul verbal atacat, ar fi diferitǎ de cea realǎ. Astfel, nu au rezultat elemente concrete care să releve împrejurarea cǎ petentul nu ar fi traversat intersecția dintre străzile Piața M. V. și I. P. Voitești din Cluj N. ignorând culoarea roșie a semaforului electric, susținerile în acest sens ale petentului, astfel cum se desprind din cuprinsul plângerii formulate și al răspunsului la întâmpinare ( f. 3 - 5 și 29 - 31 ) nefiind confirmate prin probele administrate, context în care se impune mențiunea că procesul verbal întocmit reprezintă mijloc de dovadă în prezentul litigiu contravențional, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
Astfel, este de reținut, mai întâi, că petentul a acreditat ideea că ar fi respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric la intersecția dintre Piața M. V. și . ( f. 3 ), acestea fiind circumstanțele în care a fost constatată fapta, după cum reiese din actul dresat ( f. 9, 40 - 41 și 45 ), pentru ca apoi să susțină că, în momentul în care a oprit la culoarea roșie a semaforului, paralel cu vehiculul pe care îl conducea, pe același sens de mers, s-a aflat și utilitara intimatului, agentul constatator solicitându-i să oprească după parcurgerea sensului giratoriu, manevră ce a fost efectuată după ce semaforul electric instalat anterior sensului giratoriu a indicat culoarea verde, așadar după parcurgerea intersecției ( f. 4 și 29 ). În al doilea rând, este de observat că, așa cum a reieșit din înregistrarea video transmisă instanței ( f. 20 ), au existat mai multe camere amplasate în zona în care a fost săvârșită fapta, fiecare dintre acestea, raportat la modalitatea în care era montată, fiind menită a surprinde intersecția din diverse unghiuri și cu privire la locuri distincte din cuprinsul său, având în vedere împrejurarea că există mai multe străzi care se întâlnesc în locația respectivă sau în imediata sa proximitate. Așadar, deși este real aspectul că, în clipa în care autoturismul condus de petent se afla oprit, autoutilitara poliției aflându-se în dreptul său, paralel, pe o altă bandă, se poate identifica un semafor care indică culoarea roșie, iar petentul se pune în mișcare doar după ce culoarea se schimbă în verde, fiind urmat de vehiculul intimatului, după cum a rezultat din înregistrarea 6.6.5 ( f. 20 ), totuși este de relevat că nu acela era semaforul la care se face referire în procesul verbal, câtă vreme nu era amplasat la intersecția efectivă dintre Piața M. V. și ., ci ulterior parcurgerii intersecției prin viraj stânga, anterior unei treceri de pietoni situată pe ., așa cum reiese din cuprinsul aceleiași înregistrări video ( f. 20 ). În aceste circumstanțe, instanța reține că, în realitate, petentul face trimitere la un alt semafor decât cel avut în vedere de către agentul constatator, nemaifăcând alte aprecieri legate de momentul anterior opririi la culoarea roșie, în paralel cu vehiculul intimatului, fiind evidentă împrejurarea că, de vreme ce agentul de poliție se afla oprit la semafor, alături de petent, acesta din urmă nu putea fi sancționat pentru nerepectarea culorii roșii indicate, ci amenda a fost aplicată în raport de semaforul anterior, plasat chiar la intersecția dintre Piața M. V. și ., după cum se observă din înregistrarea 6.6.2 ( f. 20 ). De altfel, susținerea petentului, potrivit căreia a oprit la culoarea roșie a semaforului, în paralel apărând și vehiculul intimatului, iar agentul constatator i-a solicitat să oprească după parcurgerea sensului giratoriu, manevră efectuată după ce semaforul a indicat culoarea verde și după traversarea sensului, este în mod clar infirmată prin înregistrarea 6.6.5 ( f. 20 ), din cuprinsul căreia rezultă, indubitabil, că ulterior schimbării culorii semaforului, petentul a efectuat manevra de oprire pe dreapta, chiar pe ., fără a fi parcursă intersecția cu sens giratoriu la care se făcea referire, aceasta fiind anterioară locului în care așteptau cele două vehicule, la semaforul amplasat înaintea trecerii pentru pietoni, distinct de semaforul dintre Piața M. V. și .. Mai mult decât atât, elementul că, în realitate, petentul a săvârșit fapta reproșată reiese chiar din aspectul că a fost surprins în fața semaforului la care face trimitere pe când acesta indica culoarea roșie, potrivit înregistrării 6.6.5 ( f. 20 ), în măsura în care petentul ar fi trecut pe culoarea verde la intersecția dintre Piața M. V. și . fiind clar că și semaforul situat anterior trecerii pentru pietoni, chiar ulterior efectuării virajului stânga în cadrul intersecției menționate, ar fi trebuit să indice culoarea verde. În fine, instanța apreciază că, în pofida aspectului că din conținutul înregistrării video 6.6.2 ( f. 20 ) nu se poate observa nemijlocit culoarea semaforului în momentul în care petentul traversează intersecția, totuși, din împrejurarea că ulterior, la doar câteva secunde, un alt vehicul oprește la semafor, iar autoturismul condus de petent este urmat de utilitara poliției, fără a avea importanță dacă aceasta avea sau nu girofarul pornit, rezultă indicii concrete cu privire la săvârșirea faptei, ce sunt efectiv confirmate prin intermediul procesului verbal contestat, ce reprezintă mijloc de probă, după cum s-a relevat mai sus. Totodatǎ, este de relevat cǎ alegația relativǎ la momentul opririi vehiculului pe ., care nu ar coincide cu cel indicat de cǎtre agentul de poliție, este nejustificatǎ, fațǎ de conținutul aceleiași înregistrǎri video menționate ( f. 20 )
În consecințǎ, instanța apreciazǎ cǎ starea de fapt consemnatǎ în actul de constatare corespunde celei reale, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevǎzute de art. 100 alin. (3) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, criticile petentului fiind neîntemeiate, iar în privința susținerilor legate de modul în care intimatul a înțeles sǎ argumenteze în fapt și în drept poziția sa procesualǎ, instanța conchide cǎ aspectul în discuție ține exclusiv de modalitatea în care intimatul alege sǎ își fundamenteze opinia în raport de caracterul legal și temeinic al procesului verbal, element care nu poate fi nicidecum cenzurat de cǎtre instanța de judecatǎ.
Din această perspectivă, este totuși de reținut că în cauza de față contravenția imputată petentului este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în prezentul litigiu, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentului ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ, în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ), or chiar aceasta este situația și în cauza de față. Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentului ori cǎ acesta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat, câtă vreme în fața instanței petentul a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauzǎ nu s-a putut demonstra cǎ situația de fapt reținutǎ în actul de constatare ar fi diferitǎ de cea realǎ, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus, chiar în urma administrării probei cu înregistrarea video solicitată. Totodată, nu poate fi imputatǎ intimatului împrejurarea cǎ, odatǎ constatatǎ fapta, nu au fost încheiate și alte acte, în afara celui de sancționare contravențională, sau cǎ nu existǎ și înregistrǎri foto - video efectuate cu prilejul surprinderii contravenției care sǎ confirme cele consemnate ori că nu s-au putut identifica persoane prezente la fața locului care să poată fi ascultate în calitate de martor, câtǎ vreme aceasta ar însemna ca de fiecare datǎ când fapta este perceputǎ nemijlocit de cǎtre agentul constatator, acesta din urmǎ sǎ nu poatǎ trece la încheierea procesului verbal dacǎ nu ar exista și alte probe care sǎ confirme cele nemijlocit observate. În acest sens, este de evidențiat că potrivit art. 109 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României de către polițiștii de frontieră, iar conform alin. (2) din cadrul aceluiași articol, Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, așadar legiuitorul nu stabilește ca o condiție pentru constatarea faptei imputate necesitatea surprinderii sale prin mijloace tehnice, mai ales că, în cauza de față, agentul de poliție a perceput nemijlocit contravenția reproșată, câtă vreme utilitara în care se afla a traversat intersecția în urma vehiculului condus de petent, după cum se observă din înregistrarea 6.6.2 ( f. 20 ). În același context, trebuie relevat că în fața instanței petentul a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, așadar nu se poate afirma că s-ar fi acordat prevalență prezumției de legalitate și temeinicie a actului de sancționare sau că s-ar fi depășit limitele rezonabile în care aceasta ar putea fi aplicată. În fine, celelalte susțineri ale petentului, legate de modalitatea în care trebuie interpretate prevederile art. 6 din CEDO raportat la prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, respectiv la sarcina probei, sunt neîntemeiate, în cauza de față fiind respectate toate garanțiile decurgând din aplicarea normei convenționale, iar mijloacele de probă administrate supuse aprecierii instanței, inclusiv actul de constatare și sancționare contravențională, în condițiile art. 264 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă, mai întâi, că amenda stabilită de către agentul constatator a fost determinată prin raportare la minimul punctelor amendă stabilit de art. 100 alin. (3) lit. d) raportat la art. 98 alin. (4) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002, din această perspectivă realizându-se o adecvată individualizare a sancțiunii contravenționale. Pe de altă parte, ținând seama de consecințele pe care le poate determina în trafic fapta de nerespectare a culorii roșii a semaforului electric, trebuie considerat că aplicarea amenzii este justificată. În fine, cum petentul a mai săvârșit în trecut și alte contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, după cum rezultă din istoricul său contravențional ( f. 24 ), instanța apreciază că ansamblul circumstanțelor sale personale nu este de natură a contura posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi respinsǎ ca neîntemeiatǎ.
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, or în cauza de față, cum plângerea introdusă va fi respinsă ca neîntemeiată, trebuie apreciat că petentul nu poate obține plata cheltuielilor de judecată solicitate, constând în taxa judiciară de timbru ( f. 1 ) și onorariul avocatului ( f. 36 ), aflându-se în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de către petentul S. D. G., cu dom. în V. de Sus, .. 14H, ., CNP_, având domiciliul ales în Cluj N., ., ., la Societatea civilă de avocați L. & Ursădan, împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 12.01.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_.
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Respinge ca fiind neîntemeiate cheltuielile de judecată solicitate de către petent.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
05.05.2014 - 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4068/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
