Plângere contravenţională. Sentința nr. 4743/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4743/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 23866/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4743/2014
Ședința publică din data de 07 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-R. F.-H.
GREFIER: R.-I. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul B. C.-I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, intervenientul forțat I. I., având ca obiect plângere contraventională împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._, încheiat la data de 07.10.2013 de intimat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intervenientului av. M. B., în substituirea d-nei av. B. L. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuția reprezentantului intervenientului competența instanței.
Reprezentantul intervenientului arată că instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 131 C.pr.civ. coroborat cu art. 94 pct. 4 C.pr.civ. și raportat la art. 118 din OUG 195/2002, instanța constată că este competentă general, material si teritorial pentru a soluționa prezenta cauză.
În temeiul art. 238 C. pr. Civ., apreciază durata procedurilor la un termen de judecată.
În temeiul art. 255 si art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții prealabile de formulat sau probe de administrat, declară închisa faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fondul cauzei reprezentantului intervenientului.
Reprezentantul intervenientului solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și a tuturor susținerilor petentului la adresa intervenientului, solicită să se mențină procesul-verbal de constatare a contravenției ca fiind legal și temeinic, să se constate culpa exclusivă a petentului în producerea accidentului rutier ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub nr._, la data de 14.10.2013, petentul B. C.-I. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției CP nr._, încheiat la data de 07.10.2013 de intimat, solicitand instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat; anularea sanctiunilor contraventionale aplicate, in considerarea faptului ca starea de fapt retinuta nu corespunde realitatii. Petentul a argumentat ca starea de fapt nu corespunde realitătii, nu este culpabil de producerea accidentului auto, ci un alt șofer i-a tăiat calea, care, la schimbarea benzii de mers, nu s-a asigurat corespunzator, iar petentul circula regulamentar.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
In probatiune, a solicitat proba cu inscrisuri (f. 3-4, 14-15).
Plangerea contraventionala a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 de lei (f. 2).
Prin întâmpinarea formulată intimatul a solicitat, în esență, respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată și menținerea acestuia ca legal și temeinic (f. 26-27). A anexat inscrisuri (f. 28-30).
Instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a celuilalt șofer implicat în accident I. I., care a depus la dosar pozitie procesuala scrisa, prin care a solicitat instantei, respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată și menținerea acestuia ca legal și temeinic (f. 42-44).
Instanta a încuviintat și administrat proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:
Prin procesul-verbal . nr._/07.10.2013 intocmit de IPJ Cluj, petentul B. C.-I. a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 320 lei si aplicata sanctiunea contraventionala complementara constand in 3 puncte de penalizare, pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 108 alin. 1 lit. b) din OUG 195/2002, sanctionata potrivit art. 100 alin. 2 din acelasi act normativ, retinandu-se ca, in data de 06.10.2013, petentul a condus auto marca VW cu nr. de inmatriculare_ in mun. Cluj-N. pe . nu a pastrat distanta distanta de siguranta fata de auto cu numar de inmatriculare_, coluziunea dintre cele doua autoturisme fiind fata-spate. Se observa ca la baza retinerii starii de fapt amintite au stat, conform mentiunii agentului constatator, declaratiile soferilor implicati in accident.
În drept, fapta petentului a fost încadrată în dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. b) din OUG 195/2002, fiind sancționată conform art. 100 alin. 2 din acelasi act normativ.
Petentul-contravenient a sustinut netemeinicia procesului-verbal de contravenție, argumentând că, la data săvârșii pretinsei fapte contravenționale, s-a conformat in totalitate regulilor de circulatie și nu este culpabil de producerea accidentului rutier la care se face referire în cuprinsul actului contravenției contestat.
În drept, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de “acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fata unei “acuzații de natură penală”, în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul său, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 249 C.proc.civ., cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica, din oficiu, legalitatea procesului-verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului-verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt ce constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator nu a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, este incident unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Din examinarea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța constată că agentul a reținut că petentul a cauzat accidentul auto, in timp ce conducea auto cu nr. de inmatriculare_ „pe . mun. Cluj-N., mențiune indiscutabil insuficientă prin raportare la rațiunile care fundamentează exigența legală a indicării precise a împrejurărilor săvârșirii pretinsei contravenții, cu evidențierea tuturor împrejurărilor de fapt cu relevanță în conturarea faptei ca fiind contravenție, de timp si de loc, și, implicit, antrenarea răspunderii contravenționale a petentului. Instanța remarcă că agentul constatator nu a consemnat toate împrejurările cu relevanță în calificarea stării de fapt ca fiind contravenție, respectiv nu s-a indicat în concret condițiile de trafic și măsurile ce se impuneau a fi respectate de către petent pentru a evita producerea accidentului in zona de carosabil pe care acesta rula cu auto amintit mai-sus, precum și având în vedere disp. art. 108 alin. 1 lit. b) din OUG 195/2002, și ținând seama că petentul susține că altei persoane, respectiv intervenientului fortat I. I., îi revine culpa exclusivă în producerea incidentului rutier din data de 06.10.2013.
În aceste condiții, instanța se vede în imposibilitate de a verifica temeinicia actului contravenției din perspectiva locului săvârșirii contravenției, element esențial, fundamental al procesului-verbal de contravenție, iar menționarea cu rigurozitate a acestuia este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, potrivit art. 17 raportat la art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
Fapta reținută în sarcina petentului nu este în mod suficient descrisă, așa cum prevede art. 16 din OG. 2/2001, sub aspectul împrejurărilor concrete în care se pretinde că a fost săvârșită.
Caracterul lacunar al modului de întocmire a procesului-verbal, prin insuficienta descriere a împrejurărilor în care a fost săvârșită pretinsa contravenție, reprezintă un element de nelegalitate ce nu poate fi complinit prin alte mijloace de probă, întrucât mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal, conform art. 16 din OG 2/2001, reprezintă cerințe de formă ad validitatem, a căror îndeplinire trebuie să decurgă din însuși cuprinsul procesului-verbal, iar nu dedusă din elemente exterioare, astfel încât descrierea completă a faptei nu ar putea fi elucidată prin intermediul unor mijloace de probă extrinseci, precum depoziții de martori, întrucât martorii au menirea fie de a confirma situația de fapt reținută în procesul-verbal, fie de a dovedi contrariul. Prin urmare, pentru a putea valorifica proba testimonială pe fondul cauzei, se impune ca situația de fapt să fie complet descrisă în chiar cuprinsul procesului-verbal, în ceea ce privește elementele sale fundamentale, neputându-se concepe mecanismul invers, și anume de identificare ori clarificare a împrejurărilor faptei pe baza informațiilor furnizate de martori.
Pentru a beneficia de putere probatorie, procesul-verbal trebuie întocmit cu respectarea tuturor exigențelor legale și care au menirea de constitui tot atâtea garanții pentru respectarea drepturilor celor sancționați contravențional, numai astfel putându-se pretinde acestora din urmă să producă dovada contrară situației de fapt reținute în cadrul procesului-verbal. Or, în speță, petentul pretinde că, în mod nelegal, a fost sancționat contravențional.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Cu toate că recursul a fost exercitat pentru lămurirea regimului juridic al cazului de nulitate prevăzut expres de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, ce intervine în caz de nerealizare de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la cuprinsul procesului-verbal, instanța supremă, în considerentele deciziei, în termeni lipsiți de echivoc, a statuat că nulitatea absolută, care poate fi constatată și din oficiu, intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. În toate celelalte situații, în care cazul de nulitate este, fie expres, fie implicit (rezultând din modul de reglementare, finalitatea urmărită de legiuitor), fiind nesocotite cerințele prescrise de actul normativ în discuție, „ nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
În concluzie, prin raportare la Decizia amintită și având în vedere că aceasta este obligatorie în integralitatea sa, atât dispozitivul, cât și considerentele care îl fundamentează, instanța reține că, în cazul neconformării agentului constatator obligațiilor instituite în sarcina sa prin textul art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv de descriere a faptei contravenționale imputate în sarcina petentului, sancțiunea incidentă este nulitatea absolută (necondiționată de o vătămare), ce poate fi invocată și din oficiu de instanța de judecată.
Față de considerentele ce preced și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petent și va dispune anularea procesului-verbal de contravenție contestat, cu consecința înlăturării sancțiunii contravenționale principale a amenzii in cuantum de 320 lei si a sanctiunii contraventionale complementare constand in 3 puncte de penalizare.
Văzând și dispozițiile art. 451 si urm. C.proc.civ., instanța constată că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată, motiv pentru care acestea nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. C.-I., domiciliat in mun. Satu-M., ., jud. Satu-M., cu resedinta in mun. Cluj-N., Al. Rasinari, nr. 2, ., identificat cu CI . nr._, CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul in mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, și intervenientul forțat I. I., cu domiciliul in mun. Cluj-N., ., ., ., cu domiciliul procesual ales la SCA BUDUSAN SI ASOCIATII, cu sediul in mun. Cluj-N., P-ta A. I., nr. 8, .. Cluj, și, în consecință:
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit de intimat la data de 07.10.2013.
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 320 lei.
Înlătură sancțiunea contravențională complementară a celor 3 puncte de penalizare.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G.-R. F.-H. R.-I. P.
Red./Th.red./F.H.G.R./P.R.I./5ex./01.08.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2140/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4752/2014.... → |
|---|
