Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 1650/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1650/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 713/211/2014
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._ /2013
SENTINTA CIVILA NR. 1650/2014
Ședința publica din data de 19.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. R.
JUDECATOR: F. C.
GREFIER: B. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe debitor . SRL și pe creditor . SRL, având ca obiect anulare ordonanta de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care:
Instanta constata ca mersul dezbaterilor a fost consemnat in incheierea de amanare a pronuntarii din data de 12.02.2014 si care face parte integranta din prezenta hotarare, cand, instanta considerand ca are nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea hotararii pentru astazi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea în anulare introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 15.01.2014 și înregistrată sub nr. _ /2013 reclamanta-debitoare . SRL a chemat în judecată pe pârâta-creditoare . SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea sentinței civile nr._/2013.
În motivare, reclamanta-debitoare a arătat, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile privind emiterea unei ordonanțe de plată deoarece creanța creditoarei nu este certă lichidă și exigibilă . Astfel, reclamanta-debitoare arată că potrivit art. 6 al. 1 din L nr. 82/1991 orice operațiune economico-financiară se consemnează într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, respectiv o factură fiscală iar în cauză se poate constata lipsa facturii fiscale din care să reiasă suma de 171.051,81 lei reprezentând penalități de întârziere, fapt ce duce la lipsa caracterului cert al creanței . În același timp a mai arătat că penalitățile de întârziere ar fi putut fi calculate numai pentru maxim 60 de zile deoarece după trecerea acestui interval de timp ar fi operat rezilierea de drept a contractului, în temeiul art. 7.2 din contractul părților.
Cu privire la caracterul exigibil al creanței reclamanta-debitoare a arătat că atât timp cât facturile au fost trimise prin poștă, iar la dosarul cauzei nu există confirmarea de primire a acestora nu se poate stabili dacă a fost încălcat termenul de plată, stabilit, respectiv 10 zile de la facturare.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1023 și urm. C.p.civ.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta-creditoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta-creditoare a arătat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile emiterii ordonanței de plată, creanța sa fiind certă, lichidă și exigibilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul civil nr._/211/2013, instanța a somat reclamanta-debitoare sa plătească pârâtei-creditoare, în termen de 10 zile de la data comunicării hotărârii, suma de 170.852,81 lei .
Împotriva acestei Sentințe a fost formulată de către debitoare, în termen legal, în condițiile art. 1.023 N.C.P.C., prezenta cerere în anulare.
Cu privire la susținerile reclamantei-debitoare privind lipsa caracteului cert al creanței instanța constată următoarele:
Reclamanta –debitoare arată, în esență, că că potrivit art. 6 al. 1 din L nr. 82/1991 orice operațiune economico-financiară se consemnează într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, respectiv o factură fiscală iar în cauză se poate constata lipsa facturii fiscale din care să reiasă suma de 171.051,81 lei reprezentând penalități de întârziere, fapt ce duce la lipsa caracterului cert al creanței.
Aceste susțineri sunt neîntemeiate deoarece obligația pârâtei de plată a penalităților de întârziere, precum și cuantumul acestora este determinat printr-un înscris, așa cum prevede art. 1013 C.p.civ., respectiv în contractul încheiat între părți nr. 318/13.07.2009, art. 6.1, iar dispozițiile invocate de către reclamanta –debitoare nu sunt aplicabile în cauză .
În același timp sunt neîntemeiate susținerile potrivit cărora penalitățile ar fi putut fi percepute numai până la împlinirea termenului de 60 de zile deoarece după această dată ar fi intervenit rezilierea de plin drept a contractului deoarece potrivit art. 1535 C.civ creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență și până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți, sau în lipsă în cel prevăzut de lege. În cauză părțile au evaluat prejudiciul suferit de creditor prin neexecutarea la timp a obligației, în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere, iar această penalitate curge de la data scadenței și până la momentul plății efective, indiferent dacă contractul în temeiul căruia s-a născut obligația principală se reziliază sau nu .
Cu privire la neîndeplinirea condiției exigibilității creanței, susținută de către reclamanta–debitoare instanța, analizând înscrisurile administrate în probațiune constată că potrivit art. 4.5 din contractul părților debitorul este obligat să plătească chiria în termen de 10 zile calendaristice de la facturare. În consecință data de la care începe să curgă termenul de plată este data facturii, fiind lipsit de relevanță că locatorul avea la dispoziție un interval de 5 zile pentru emiterea facturii, respectiv între 1 și 5 ale lunii în curs, deoarece termenul de plată a început să curgă de la data la care factura a fost emisă, iar susținerea reclamantei- debitoare potrivit căreia nu se poate cunoaște data de la care începe să curgă termenul de plată deoarece factura se putea emite în oricare zi a acestui interval este lipsită de temei.
Lipsită de temei este și susținerea potrivit căreia exigibilitatea creanței lipsește deoarece nu există dovada de comunicare a facturii deoarece, așa cum a fost reglementată de către părți modalitatea de calcul a penalităților de întârziere, data comunicării nu este relevantă, atât timp cât termenul de plată se stabilește de la data emiterii facturii și nu de la data comunicării acesteia .
Pentru toate aceste motive instanța urmează a respinge cererea in anulare formulata de reclamanta . SRL in contradictoriu cu parata . SRL ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, pârâta-creditoare nu a solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța va lua act de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea in anulare formulata de reclamanta . SRL, cu sediul în Cluj-N. . jud. Cluj in contradictoriu cu parata . SRL, cu sediul procesual ales la avocat C. D. Pușca in Cluj-N. . .
Mentine sentința civilă nr._/2013 pronuntata de Judecatoria Cluj N. in dosarul nr._/211/2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din data de 19.02.2014
P., JUDECATOR,
F. R. F. C.
GREFIER,
G. B.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2140/2014. Judecătoria... → |
|---|
