Suspendare provizorie. Hotărâre din 07-01-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 30020/211/2013
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
I N C H E I E R E CIVILĂ NR. 30/2014
Ședința publica din 07.01.2014
Instanța constituita din:
JUDECATOR: I. G.
GREFIER: D. S.
S-a luat in examinare cererea de suspendare provizorie a executării silite formulata de contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice in contradictoriu cu intimații B. S. R. M., V. O. M..
La apelul nominal făcut în ședință camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinita, fiind fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, față de actele existente la dosar, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.12.2013, contestatorul S. ROMÂN a solicitat instanței suspendarea provizorie a executării silite pornite împotriva sa în dosarul execuțional nr. 1355/2013 instrumentat de Biroul Executorului Judecătoresc S. R. M. până la soluționarea cererii de suspendare formulată în dosarul nr._/211/2013 al Judecătoriei Cluj-N..
În motivare, contestatorul a arătat că prin sentința civilă nr. 285/2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._ instanța de judecată a obligat-o la plata sumei de_ lei, cu titlu de despăgubiri, respectiv suma de_ lei, cu titlu de daune morale. Prin somația din data de 21.11.2013 în dosarul execuțional nr.1355/2013 al B. S. R. M., a fost notificat ca in termen de 1 zi să achite suma de_ lei. De asemenea, deși în cuprinsul somației s-a făcut referire la o copie certificat a încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, aceasta nu a fost anexată, astfel încât s-a aflat în imposibilitatea de a verifica modalitatea de stabilire a acestora.
A mai arătat contestatorul că în dosarul mai sus menționat a formulat contestație la executare înregistrată sub nr._/211/2013 la Judecătoria Cluj-N., solicitând anularea formelor de executare începute în dosarul execuțional pentru nerespectarea prevederilor OG nr.22/2002, ce vizează executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Astfel, în conformitate cu această ordonanță, aprobată cu modificări prin Legea nr.10/2007, instituția debitoare are la dispoziție un termen de 6 luni, pentru a face demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligației de plată. Numai în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termen de 6 luni ( de la data primirii somației) doar atunci creditorul va putea solicita efectuarea executării silite. Or, în speță, creditorul nu a solicitat Ministerului Finanțelor Publice efectuarea voluntară a plății, prin formularea unei cererii și indicarea contului în care să fie virați banii.
În motivarea „urgenței” a arătat că așa cum s-a arătat deja, nu are cunoștință despre modul în care au fost stabilite cheltuielile de executare, fiind astfel în imposibilitatea contestării lor.
În ceea ce privește cauțiunea, a arătat că potrivit art. 7 din OG nr. 22/2002, este scutită de plata acesteia.
În drept au fost invocate prevederile art. 635, art. 731, art. 718 alin.7 NCPC, OUG nr.146/2002, HG nr. 520/2013, OG nr.22/2002.
În probațiunea a depus copie de pe cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._/211/2013, având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanța constată că, astfel cum rezultă din somația emisă în dosarul execuțional nr. 1355/2013 la data de 21.11.2013, împotriva contestatorului a fost pornită executarea silită la cererea intimatului mai sus arătați, pentru suma de 115.116 lei, având la bază titluri executorii reprezentate de hotărâre judecătorească.
Potrivit art. 716 alin. 7 Cod de procedură civilă, în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță.
Analizând susținerile contestatorului, mai sus expuse, prin prisma prevederilor legale incidente și a înscrisurilor depuse în susținere, instanța constată că cererea de suspendare provizorie a executării silite este întemeiată.
În ceea ce privește formularea unei contestații la executare împotriva executării silite a cărei suspendare provizorie se solicită, instanța constată îndeplinită această cerință, contestatorul înregistrând sub nr._/211/2013 contestația la executare în contradictoriu cu intimații mai sus arătați.
În ceea ce privește plata unei cauțiuni, instanța constată că potrivit art. 7 din OG nr. 22/2002, modificată, cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune. Prin urmare, pentru soluționarea prezentei cereri nu se impune plata unei cauțiuni.
Analizând condiția urgenței în procedura suspendării provizorii a executării silite, instanța constată că textul art. 716 alin. 7 Cod de procedură civilă nu face nici o precizare cu privire la criteriile ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării silite, limitându-se la a condiționa generic suspendarea provizorie de condiția urgenței. Astfel, în virtutea caracterului excepțional al suspendării executării silite, motivele invocate în cerere trebuie să se circumscrie unor motive temeinice care să justifice luarea unei astfel de măsuri. Astfel, poate justifica suspendarea executării silite necesitatea evitării unor pagube iminente, semnificative și iremediabile sau cu consecințe greu de înlăturat în viitor, iar aceste aspecte urmează a fi verificate în persoana debitorului.
Contestatorul justifică urgența suspendării provizorii a executării silite sub două aspecte: prin caracterul vădit nelegal al actelor de executare silită și prin necomunicarea cheltuielilor de executare.
Sub primul aspect, în raport de reglementarea executării silite, instanța constată că motivele invocate în susținerea suspendării provizorii a executării silite trebuie să se diferențieze de cele invocate în cadrul contestației la executare, fiind necesare cauze suplimentare și distincte de cele ce țin de nelegalitate actelor de executare, și care să justifice astfel luarea măsurii excepționale a suspendării provizorii a executării silite. Simpla formulare a unei cereri de suspendare a executării silite, în care sunt reiterate motivele de nelegalitate a executării silite, nu este suficientă pentru a conduce, de plano, la suspendarea provizorie a executării silite.
Cu toate acestea, instanța poate admite că dovada începerii unei executări silite în chip vădit nelegal, abuziv sau cu rea credință ar putea justifica prin ea însăși suspendarea provizorie a executării silite, întrucât, în caz contrar, în situații de acest gen, ar însemna ca instanța să legitimeze implicit astfel de acte, condiția urgenței decurgând în acest caz tocmai din necesitatea de a preîntâmpina consecințele unor astfel de acte de executare, și față de care măsura întoarcerii executări silite nu poate garanta un echilibru al drepturilor materiale și procedurale a părților implicate. Totuși, pentru a putea conchide astfel, este necesar ca, chiar și în procedura urgentă și minimală a suspendării provizorii, contestatorul să facă dovada aparenței de vădită nelegalitate a actelor de executare, sens în care se poate servi de proba cu înscrisuri, instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării silite neputându-se erija în instanța chemată să soluționeze contestația la executare.
Așadar, analizând cererea contestatorului prin prisma celor de mai sus, instanța constată că procedura executării silite pornite împotriva unei instituții sau autorități publice este guvernată de reglementări speciale, în speță OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, iar potrivit art.1 din acest act normativ, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, iar aceste creanțe nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
Pe de altă parte, in ceea ce privește urgența determinată de disfuncționalitățile ce pot fi cauzate contestatorului prin virarea sumelor de bani în contul intimatului, instanța constată că aceste creanțe nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate, dar și incidența prevederilor art. 2 din același act normativ potrivit căruia, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Astfel, instanța constată că executarea silită pornită împotriva unei instituții sau autorități publice este temporizată prin lege, iar aceasta tocmai din rațiuni ce țin de evitarea unor disfuncționalități de organizare și funcționare a acestora și care ar putea justifica condiția urgenței în procedura suspendării provizorii a executării silite. Astfel, față de cele mai sus expuse, instanța constată, la momentul de față, condiția urgenței apare ca fiind îndeplinită, somația fiind primită la data de 21.11.2013, cu obligația de plată a sumei în termen de 1 zi, în condițiile în care suma solicitată este una substanțială (de_ lei).
Prin urmare, în considerarea celor de mai sus, instanța apreciază că se justifică suspendarea provizorie a executării silite, motiv pentru care va admite cererea și va dispune suspendarea provizorie a executării solite, până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite din dosarul nr._/211/2013 a Judecătoriei Cluj-N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite cererea formulată de contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5, reprezentată în baza mandatului anexat prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, cu sediul în Cluj-N., p-ța A. I., nr. 19, jud. Cluj în contradictoriu cu B. S. R. M. cu sediul în Cluj-N., .. 11, . și V. O. M., cu domiciliiul în T., .. 15B, ., jud. Cluj.
Suspendă provizoriu executarea silită din cadrul dosarului execuțional 1355/2013 al B. S. R. M., până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite, formulate în cadrul dosarului nr._/211/2013 al Judecătoriei Cluj-N..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.01.2014.
Președinte Grefier
I. GagaDaniela S.
4ex, Red I.G./I.G./07.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5259/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4631/2014.... → |
|---|
