Plângere contravenţională. Sentința nr. 5444/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5444/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 2878/211/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA C.-N.
JUDEȚUL C.
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5444/2014
Ședința publică din data de 27.05.2014
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de petentul D. S. V. R. împotriva intimatului M. C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima si a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform prevederilor articolului 94 pct. 4 din codul de procedură civilă raportat la art. 32 din OG nr. 2/2001.
Având în vedere mijloacele de probă de care petentul înțelege să se folosească pentru a-și dovedi pretențiile, anume înscrisurile existente la dosar, conform art. 238 din Codul de Procedură Civilă, instanța apreciază că nu mai este necesară estimarea duratei cercetării procesului, din moment ce litigiul poate fi tranșat chiar la acest termen de judecată, pe baza înscrisurilor depuse la dosar.
În probațiune, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil raportat la prevederile art. 250, 255 și 265 din Codul de Procedura Civila și de natură a conduce la solutionarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și, întrucât părțile nu sunt prezente pentru a pune concluzii pe fond, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei C.-N. la data de 11.02.2014, sub nr._, petentul D. S. V. R. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. C.- Direcția Poliția Locala, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr._, încheiat la data de 29.01.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că recunoaste fapta, insa, in momentul parcarii, intre orele 8.30-10.00, majoritatea locurilor erau neocupate si locul pe care a parcat nu era atentionat in lateral sau pe carosabil cu nr. abonatului ce l-a inchiriat. A invederat petentul ca a fost nevoit sa parcheze circa 2 ore in singura zona libera de cca 6-7 locuri disponibile la acea ora, intrucat s-a deplasat la imobilul situat in coltul Gr. A. si . investigatii pentru o expertiza tehnica extrajudiciara si, in aceeasi zona, s-a deplasat la Centrul Medical Diasan unde urmeaza un tratament postoperatoriu. Totodata, a alegat petentul ca a lasat nr. de telefon la vedere pentru situatia in care cineva isi revendica locul de parcare.
In sfarsit, a mai precizat petentul ca a incercat sa-l contacteze pe agentul constatator pentru a-i explica situatia de fapt, insa nu a reusit, sens in care a inregistrat o contestatie la sediul intimatului. De altfel, a sustinut petentul ca a mai depus si o cerere de aprobare a unui loc de parcare in parkingul de pe . pentru a evita acest gen de situatii pe viitor.
Cererea a fost legal timbrată (fila 4).
Plângerii i-au fost anexate un set de documente în probațiune (filele 5-13).
La data de 24.03.2014, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimat. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției, ca fiind temeinic și legal încheiat.
Sub aspectul stării de fapt, a arătat intimatul că, la data de 16.12.2013, orele 09:10, s-a retinut ca, pe domeniul public din municipiul C.-N., .. 33, autoturismul cu nr. de inmatriculare_, proprietatea d-lui D. S. V. R. staționa voluntar pe parcarea numarul 57, fără a detine abonament de parcare eliberat de Primaria Mun. C.-N.. Proprietarului i-au fost solicitate datele utilizatorului prin adresa nr._/486/14.01.2014 și, ca urmare a necomunicarii unui raspuns, s-a întocmit procesul-verbal de contravenție la data de 29.01.2014, la sediul organului constatator, pe numele proprietarului autovehiculului, fiindu-i comunicat contravenientului la data de 03.02.2014, data de la care exista posibilitatea achitarii a jumatate din minimul sanctiunii in termen de 48 ore.
A apreciat intimatul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind, conform art. 249 din Codul de Procedură Civilă, petentului.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001 și HCL nr. 149/2009.
Întâmpinării i-au fost anexate o . înscrisuri în probațiune (filele 31-39).
Fiindu-i în mod legal comunicată întâmpinarea, petentul a formulat raspuns la intampinare, prin care și-a reiterat susținerile din acțiunea introductivă, arătând, în completarea susținerilor sale, că nu era niciun loc de parcare cu plata in zona sau vreun loc amenajat pentru ne-riverani. Ori, a apreciat petentul ca nu i se poate solicita unei persoane in varsta de 70 ani si cu probleme de sanatate sa mearga zilnic mai multi km pe jos fiindca nu se pot rezolva locuri de parcare suficiente
In probatiune, instanta a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 16.12.2013, ora 09:10, s-a constatat că, pe domeniul public din municipiul C.-N.- .. 33, autoturismul cu nr. de inmatriculare_ staționa voluntar pe parcarea numarul 57, fără a detine abonament de parcare eliberat de Primaria Mun. C.-N.. A fost, astfel, întocmită nota de constatare depusă la fila 31 din dosar și au fost surprinse imaginile expuse la fila 34 din dosar. Ulterior, s-a procedat la identificarea proprietarului autoturismului, stabilindu-se ca este vorba despre petentul D. S. V. R. si, conform adresei nr._/486/14.01.2014, comunicata acestuia pe baza de semnatura (filele 35-36), i-au fost solicitate datele utilizatorului vehiculului.
Intrucat proprietarul autoturismului nu a formulat niciun raspuns prin care sa arate persoana utilizatorului, conform art. 5 din HCL nr. 149/2009, a fost întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._ (fila 32), prin care petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, in temeiul art. 2 lit. a din HCL nr. 149/2009, pentru săvârșirea contravenției constând în încălcarea dispozițiilor art. 1 lit. c din HCL nr. 149/2009. Actul a fost intocmit in lipsa si legal comunicat contravenientului la data de 03.02.2014 (fila 33).
Starea de fapt ce a stat la baza aplicarii sanctiunii contraventionale, astfel cum a fost prezentata in cuprinsul procesului-verbal de contraventie atacat, rezulta neindolelnic din cuprinsul imaginilor surprinse de agentul constatator si prezentate in plansa fotografica de la fila 34 din dosar si a fost recunoscuta si de catre petent, chiar daca acesta a invocat motive de natura sa circumstantieze comportamentul sau.
În drept, potrivit art. 1 lit. c din HCL nr. 149/2009, constituie contravenție ocuparea abuziva a locurilor de parcare cu abonament, contract de inchiriere sau aflate in administrarea primariei, de catre o alta persoana decat titularul contractului, abonamentului sau acordului emis de catre Primaria Municipiului C.-N., contravenție ce se sancționează cu amendă cuprinsă între 200 și 400 lei, in baza art. 2 lit. a din acelasi act normativ.
În temeiul art. 7 din HCL nr. 149/2009, dispozițiile hotărârii se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. In acest context, instanta va inlatura sustinerile petentului cu privire la imposibilitatea de contactare a agentului constatator pentru a-i prezenta situatia de fapt sau cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contraventie, ce i-a suprimat posibilitatea achitarii a jumatate din amenda aplicata.
Astfel, instanta apreciaza ca, in temeiul adresei nr._/486/14.01.2014, comunicata petentului pe baza de semnatura (filele 35-36), acesta avea posibilitatea de a oferi un raspuns agentului constatator in care sa fie prezentata viziunea sa cu privire la fapta contraventionala, sens in care dreptul contravenientului de a formula obiectiuni a fost pe deplin asigurat, cu atat mai mult cu cat, prin prezenta actiune, petentul poate formula orice fel de obiectiuni si observatii cu privire la legalitatea si temeinicia sanctionarii contraventionale.
Totodata, instanta are in vedere ca, in baza confirmarii de primire depusa la fila 33 din dosar, ce atesta receptia documentului, pe baza de semnatura, la data de 03.02.2014, petentul avea posibilitatea achitarii a jumatate din cuantumul amenzii aplicate in termen de 48 ore de la comunicare, in acest sens fiind si dispozitiile art. 3 din HCL nr. 149/2009, sens in care sustinerile petentului sub acest aspect sunt, evident, nefondate, cu atat mai mult cu cat nu sunt sustinute de niciun mijloc de proba.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, având în vedere că întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției s-a bazat pe o faptă constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeincia actului de constatare și sancționare a contravenției, acesta a propus probe în apărarea sa, instanța administrând proba cu înscrisuri, însă contravenientul nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt necorespunzătoare adevărului ce ar justifica sancționarea sa nelegală.
Instanța are în vedere că elementele invocate de petent pentru a circumstantia starea de fapt avuta in vedere de agentul constatator, ce a si fost recunoscuta, nu atesta o sanctionare neintemeiata. . ca zona unde a stationat autoturismul era amenajata ca loc de parcare cu abonament, astfel ca nu se impunea ca locul de parcare sa fie atentionat, in mod suplimentar, de catre abonatul ce l-a inchiriat. Mai mult, oricat de justificata ar fi fost deplasarea petentului in zona, cat timp a fost instituita o anumita norma de conduita printr-un act normativ apt sa instituie contraventii, nerespectarea acestei norme se impune a fi sanctionata. Argumentele petentului cu privire la imposibilitatea stationarii in zona din cauza lipsei locurilor de parcare pentru ne-riverani si „condamnarea” institutiilor publice din aceasta perspectiva nu prezinta relevanta in speta si nu pot fi analizate de catre instanta pe calea unei plangeri contraventionale precum cea de fata, cat timp privesc legalitatea actului normativ ce a instituit contraventia: HCL nr. 149/2009 ce nu a fost contestata conform procedurilor legale.
Instanța apreciază, așadar, că situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este una reală, din moment ce nu s-a făcut dovada contrară, dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat.
Cu privire la sancțiunea aplicată petentului, amenda în cuantumul minim prevăzut de actul normativ ce instituie contravenția: 200 lei, instanța apreciază că amenda a fost corect aplicata în temeiul prevederilor HCL nr. 149/2009, după cum s-a arătat în cele ce preced si individualizata conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiată, plângerea și a menține în totalitate procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 29.01.2014 de către M. C.-N.- Directia Politia Locala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul D. S. V. R., având CNP_, cu domiciliul în localitatea C.-N., ., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N.- Directia Politia Locala, cu sediul în localitatea C.-N., Calea Motilor, nr. 1-3, jud. C. și, în consecință:
Menține în totalitate procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 29.01.2014 de către M. C.-N.- Directia Politia Locala.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria C.-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2014.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex./28.05.2014
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3636/2014. Judecătoria... | Somaţie de plată. Hotărâre din 18-06-2014, Judecătoria... → |
|---|
