Plângere contravenţională. Sentința nr. 6838/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6838/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 10044/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._ /2014
Sentința civilă nr. 6838/2014
Ședința Publică din 27.06.2014
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat spre examinare pronunțarea în cauza civilă formulată de petentul N. S. împotriva procesului verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ încheiat la data de 29.03.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, în litigiul având ca obiect plângere contravențională.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 18.06.2014, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 27.06.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /2014, petentul N. S., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a solicitat instanței să dispună anularea procesului verbal . nr._/29.03.2014 și înlocuirea amenzii contravenționale aplicate, respectiv a punctelor de penalizare cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, deși la data săvârșirii faptei contravenționale în zona respectivă mai erau staționate alte două autoturisme, împotriva acelor conducători auto nu s-a luat nicio măsură. Mai mult sancțiunea aplicată apare ca fiind disproporționată față de gravitatea faptei, întrucât autoturismul nu stânjenea în nici un fel circulația în intersecție.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune petentul a depus în copie procesul verbal atacat (f.3) și o planșă foto (f.4).
Prin întâmpinarea depusă la data de 28.05.2013 intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
În motivare intimatul a arătat că procesul verbal contestat cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din OG nr.2/2001.
Totodată, sub aspectul temeiniciei, a mai arătat că sancțiunea contravențională a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, cu respectarea art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, raportat la fapta contravențională săvârșită, gradul de pericol social și circumstanțele personale ale petentului.
A mai precizat că fapta contravențională a fost constată de agentul constatator cu propriile simțuri, astfel că actul sancționator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
În drept a invocat dispozițiile Codului de Procedură civilă, ale OG nr. 2/2001, ale OUG nr. 195/2002, art. 12 din Legea nr. 218/2002.
În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri depunând în copie procesul verbal contestat (f. 12).
Prin răspunsul la întâmpinare depus prin serviciul Registratură în data de 06.06.2013 petentul a reiterat în esență susținerile cuprinse în plângerea contravențională, arătând că fapta contravențională nu a prezentat pericol social, din cazierul său contravențional rezultând că este un șofer disciplinat.
Prin cererea depusă în data de 10.10.2013 petentul a solicitat audierea martorului C. M..
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba testimonială cu audierea martorului C. M..
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/29.03.2013 (fila 12), întocmit de agentul constatator G. A. V. din cadrul intimatului IPJ Cluj petentul N. S. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 de lei (echivalentul a 4 puncte-amendă) și 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că, în data de 29.03.2013, orele 08:47, petentul a staționat voluntar cu autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_ în intersecția din Piața I. A., reducând astfel vizibilitatea în intersecție.
Procesul verbal nu a fost semnat de către petent, agentul constatator precizând la rubrica ”martor asistent” că martorii nu se implică.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 142 alin. 1 lit. a din RAOUG 195/2002, ”se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului ”Oprirea interzisă”. D_ asemenea, art. 143 alin. 1 lit. a din același act normativ stabilește că se interzice staționarea voluntară a autovehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară.
În ceea ce privește sancțiunea incidentă în cazul nerespectării acestor prevederi, instanța precizează că, potrivit art. 100 alin. 2, coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu 4-5 puncte-amendă și 3 puncte de penalizare staționarea neregulamentară.
În continuare, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat de către agentul constatator pe baza propriilor simțuri motiv pentru care în temeiul art. 270 Cod procedură civilă se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară. Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO și aplicabilă și în materie contravențională prin aceea că inversează sarcina probei, nu este contrară acesteia. În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței).
Mai mult, instanța apreciază că raportat la prevederile OG 2/2001 care constituie dreptul comun aplicabil în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal este justificată prin necesitatea de sancționare a unor fapte cu o frecvență mare și de asemenea se încadrează în limite rezonabile având în vedere caracterul acesteia de prezumție relativă precum și garanțiile instituite de art. 16 și art. 17 OG 2/2001.
Totodată, instanța are în vedere și decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea de la Strasbourg în cauza I. P. c României (28 iunie 2011) prin care a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții este de a stabili dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V. Mechelen și alții c Țărilor de Jos, 23 aprilie 1997, par. 50).
Astfel, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, cade exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 249 Cod procedură civilă potrivit cărora cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească astfel încât petentul care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.
Analizând depoziția martorului C. M. Ș. (fila 46), propus de către petent, instanța constată că aceasta se coroborează cu mențiunile procesului verbal, martorul precizând că s-a întâlnit cu petentul la o cafea la Bistro Engels, acesta din urmă lăsându-și autoturismul proprietate personală la intersecția dintre . unde este situat localul, pentru un interval de 30 – 40 de minute. Când părțile s-au întors din local, martorul a observat că un agent de poliție se plimba printre mașinile staționate, dar nu a rămas să asiste la discuțiile care au avut loc între petent și agentul de poliție, întrucât în fața petentului se mai afla staționat un autoturism, al cărui conducător auto a fost lăsat de agentul de poliție să plece fără a fi sancționat.
Chiar dacă declarația martorului audiat este în concordanță cu poziția petentului, care a susținut că în situația sa se mai afla un alt conducător auto, căruia nu i-a fost aplicată nicio sancțiune, instanța precizează că această împrejurare nu afectează veridicitatea constatărilor inserate în procesul verbal, referitoare la staționarea neregulamentară a autoturismului condus de către petent și nu poate constitui o dovadă a netemeiniciei acestuia, neavând nici o relevanță sub acest aspect faptul că alti conducători auto aflați în situație similară nu au fost sancționati contravențional, răspunderea contravențională având caracter personal.
Mai mult chiar din planșa foto depusă la dosarul cauzei de către petent la fila 4 rezultă că autoturismul petentului marcat cu poziția 1 prin locul unde era staționat – aspect care nu poate fi reținut cu certitudine de către instanță în absența altor probe care să se coroboreze cu aceste susțineri, era de natură a reduce vizibilitatea conducătorilor auto care pătrundeau în intersecție.
Prin urmare, intimatul a dovedit în mod neîndoielnic săvârșirea contravenției și vinovăția petentului, răsturnând prezumția de nevinovăție care operează în favoarea acestuia în timp ce petentul nu a fost în măsură să combată în mod pertinent, prin administrarea de probe, starea de fapt reținută în sarcina sa.
Față de cele expuse, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina petentului respectiv cea prevăzută de art. 143 alin. 1 lit. a din RAOUG nr. 195/2002, și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, iar conduita acestuia situându-se în sfera ilicitului contravențional, instanța constată că forța probantă a procesului verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Referitor la individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauza Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei ) și că, față de circumstanțele personale ale petentului, care nu se află la prima abatere de la regimul circulației rutiere, sancțiunea amenzii contravenționale stabilită la minimul de 300 de lei, (respectiv echivalentul a 4 puncte-amendă) și 3 puncte de penalizare a fost corect individualizată, neimpunându-se adaptarea ei și înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, împrejurarea că ceilalți conducători auto nu au fost sancționati nefiind în măsură a duce la concluzia că fapta contravențională ar fi lipsită de pericol social.
Pentru motivele expuse anterior, instanța constată că procesul-verbal atacat este legal și temeinic iar sancțiunea aplicată respectă prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, motiv pentru care în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 Cod procedură civilă și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța urmează a lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul N. S., CNP:_, cu domciliul în Cluj N., ., nr. 61, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/29.03.2013.
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/29.03.2013 ca fiind legal și temeinic.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședința publică din 27.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
4 ex/28.11.2014
Red.I.G.D.
Tehnored. I.G.D.
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 4147/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1364/2014.... → |
|---|
