Plângere contravenţională. Sentința nr. 6908/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6908/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 8930/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6908/2014
Ședința camerei de consiliu din 30.06.2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. D.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol este pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe petentul M. M. R. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, din data de 14.04.2014.
Pronunțarea hotărârii s-a făcut conform prevederilor art. 396 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei de față
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29 aprilie 2014, petentul M. M. R., a solicitat instanței în contradictoriu cu I. Județean de Poliție Cluj N., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 14.04.2014 ca fiind netemeinc și nelegal.
Acesta a susținut că el se deplasa pe sensul de circulație de pe . la trecerea de pietoni de situată la intersecția cu . observat vreun pieton.
În probațiune, nu s-a solicitat administrarea vreunei probe.
În drept, au fost invocate prevederile art.6 CEDO, cazul A. c. României, art. 20 alin.1 din Constituția României.
La data de 23 mai 2014, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii, procesul verbal încheiat fiind legal și temeinic.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 11 iunie 2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a învederat instanței că procesul verbal nu se poate bucura de prezumția de legalitate atâta timp cât s-au făcut obiecțiuni. Consideră că sarcina probei îi revine intimatului.
Analizând plângerea formulată, întâmpinarea precum și întregul material probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 14.04.2014, petentul a fost sancționat pentru neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului, reținându-se că la aceeași data acesta nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în trecerea regulamentară a zonei de trecere de aferentă aflată în zona Benzinăriei Moll situate pe . sancționată în temeiul art. 100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002, cu amendă în cuantum de 340 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o durata de 30 zile.
Analizând procesul verbal atacat, prin prisma motivelor de nulitate absolută prevazute de art. 17 din OG 2/2001, instanta constată ca acesta îndeplineste condițiile de valabilitate prevăzute de acest text legal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de aceeași forța probantă ca orice alt înscris administrat în fața instanței.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța din probele administrate respectiv procesul verbal contestat și susținerile petentului, constată că acesta din urmă contestă starea de fapt reținută în procesul verbal fără a propune probe în susținerea celor alegate.
Astfel, petentul susține că intimatul trebuie să faca dovada că existau pe trecere persoane și că procesul verbal nu este îndeajuns în acest sens. Instanța amintește petentului că procesul verbal reprezintă un mijloc de probă valabil pentru faptele reținute în el și îi revine petentului să probeze o stare de fapt contrară celor reținute în acesta.
Fața de aceste considerente instanța arată că obligația legală a conducătorului este să acorde prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului aflați pe același sens de mers cu autovehicul, nefăcând distincția între drumurile care au una sau mai multe benzi pe același sens. Este firesc ca această obligație de diligență să îi incumbe conducătorului auto indiferent de numărul benzilor aflate pe același sens, deoarece doar procedând astfel este asigurată siguranța pietonilor angajați în traversarea trecerii.
Față de cele expuse mai sus, instanța reține că petentul nu a reusit să probeze o situație contrară celei expuse în procesul verbal de către agentul constator, prin urmare procesul verbal atacat se bucură în continuare de forță probantă.
Relativ la susținerile petentului cu privire la împrejurarea că fapta contravențională reținută în procesul verbal contestat este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), instanța observă că în această problemă este necesar a fi avute în vedere criteriile consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ), ce urmează să fie în concret aplicate pentru a decela măsura în care fapta calificată în dreptul intern ca fiind o contravenție reprezintă, în sensul Convenției, o acuzație în materie penală.
Din această perspectivă, față de natura și gravitatea faptei reproșate petentului, anume o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, susceptibilă deci a fi reținută în sarcina oricărei persoane ce participă la trafic și ținând seama de împrejurarea cǎ amenda aplicatǎ, însoțitǎ de sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă determinată de 30 de zile, prezintǎ un caracter represiv și punitiv, trebuie concluzionat cǎ toate garanțiile stabilite de art. 6 din CEDO trebuie sǎ primeascǎ aplicare și în cauza de fațǎ, câtǎ vreme instanța este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( în acest sens, cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ).
Cu toate acestea, chiar fațǎ de cele anterior relevate, nu s-ar putea considera cǎ susținerile petentului, legate de imposibilitatea de a face dovada contrarǎ celor consemnate în procesul verbal, corelativ cu aprecierile fǎcute referitor la încǎlcarea garanțiilor decurgând din dreptul la apǎrare și respectarea prezumției de nevinovǎție, ar fi întemeiate. Astfel, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentului ori cǎ acesta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat. Astfel, nu poate fi imputatǎ intimatului împrejurarea cǎ, odatǎ constatatǎ fapta, nu au fost încheiate și alte acte, în afara celui de sancționare contravențională, sau cǎ nu existǎ și înregistrǎri foto – video care sǎ confirme cele consemnate, câtǎ vreme aceasta ar însemna ca, de fiecare datǎ când fapta este perceputǎ nemijlocit de cǎtre agentul constatator, acesta din urmǎ sǎ nu poatǎ trece la încheierea procesului verbal dacǎ nu ar exista și alte probe care sǎ confirme cele nemijlocit observate.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, aspecte pe care agentul constator le-a avut în vedere la momentul aplicării sancțiunii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție, și va menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.04.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către M. M. R. cu domiciliul în Cluj N. . ., CNP_ în contradictoriu cu I. Județean de Poliție cu sediul în Cluj N. . privind procesul verbal . nr._ din 14.04.2014.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Cererea de apel precum si motivele de apel se vor depune la Judecatoria Cluj N..
Pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, azi, 30.06.2014.
Judecător, Grefier,
R. D. M.-L. M.
Red/Teh RD/2 ex. 30.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1364/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
