Plângere contravenţională. Sentința nr. 8264/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8264/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 31-07-2014 în dosarul nr. 2224/211/2014
Dosar nr._
ODCP nr. 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8264/2014
Ședința publică de la 31 iulie 2014
Completul format din:
PREȘEDINTE I. - C. V. C.
Grefier D. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul R. C. G., în contradictoriu cu intimatul M. C. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17.07.2014, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. N. la data de 04.02.2014 sub nr._ și precizată ulterior, petentul R. C. G., în contradictoriu cu M. C.-N., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 14.01.2014, emis de intimat solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea actului atacat. In subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivare a arătat că fapta reținută în sarcina sa nu este contravenție întrucât nu a existat o perturbare a traficului rutier. Arată că a oprit în acel loc întrucât standul de taxi era ocupat de alte autovehicule și că a comunicat agentului constatator acest aspect, dar agentul constatator i-a replicat ca are de respectat un grafic de amenzi. A mai arătat că a refuzat să semneze procesul verbal iar agentul constatator s-a enervat și l-a amenințat.
În probațiune, la dosar au fost depuse: CI petent (f. 6), proces verbal (f. 7).
M. C.-N., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de R. C. G., ca neîntemeiată.
În motivare, arată că fapta reținută, definită prin nerespectarea locurilor de așteptare a clienților în standuri special amenajate pentru taximetriști, nu este o contravenție de rezultat ci una de pericol, care sancționează tocmai probabilitatea producerii unor consecințe nefavorabile ca urmare a staționării în zone neamenajate, prin punerea în pericol a siguranței circulației rutiere, fiind irelevant faptul că nu s-a produs un anumit rezultat. Sub acest aspect, argumentele petentului referitoare la faptul că „...nu a stânjenit desfășurarea normală a traficului în zonă" sunt lipsite de importanță prin raportare la prevederile actului normativ în temeiul căruia a fost aplicată sancțiunea. Pe de altă parte, potrivit art. 47 alin. 3 lit. D din HCL nr. 109/ 2010, conducătorii auto care desfășoară activitate de transport în regim taxi au obligația să dețină la bordul autovehiculului și să prezinte, la solicitarea organelor de control, asigurarea persoanelor, a bunurilor acestora și a mărfurilor transportate, pentru riscurile ce cad în sarcina transportatorului autorizat. În speță, petentul nu a prezentat la momentul controlului acest document, deși i s-a solicitat în mod expres de către agentul constatator.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, pe cale de consecința, procesul verbal de contravenție face dovada deplina a situației de fapt până la proba contrara, proba ce incumba petentului potrivit art. 249 noul C.pr.civ., întrucât cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. In prezenta cauză, petentul nu a răsturnat prezumția de adevăr de care se bucură procesul verbal de contravenție, întrucât nu a dovedit o stare de fapt contrară celei atestate de agentul constatator în actul contravenției. Simplele sale afirmații, nedovedite în nici un fel, nu constituie probe în sensul legii civile și nu sunt în măsură să dovedească netemeinicia procesului verbal contestat.
Amenda în valoare de 200 lei nu depășește limita proporționalității între fapta comisă și consecințele comiterii ei, fiind în concordanță cu scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și gradul de pericol social reliefat prin săvârșirea ilicitului contravențional. La individualizarea sancțiunii amenzii din procesul verbal contestat s-a respectat principiul proporționalității, agentul constatator ținând cont de împrejurările prevăzute la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Nerespectarea locurilor special amenajate pentru taximetriști generează consecințe negative în ceea ce privește fluența circulației și siguranța rutieră, stânjenește transportul în comun și pune în pericol integritatea fizică a pasagerilor. Petentul știa că are obligația de a folosi ca locuri de așteptare a clienților standurile special amenajate și cu toate acestea a preferat să ignore prevederile legale, parcându-și autoturismul într-o locație neamenajată și intens circulată din Mun. C.-N. deși, situația putea fi ușor evitată dacă ar fi dat dovadă de mai multă atenție sau de mai puțină nepăsare față de regulile stabilite prin dispozițiile HCL nr. 109/ 2010, agentul constatator sancționând tocmai această stare de fapt. Pe de altă parte, neprezentarea asigurării privind persoanele, bunurile acestora și a mărfurilor transportate naște suspiciunea rezonabilă a inexistenței sale la momentul controlului, aspect care pune în discuție acoperirea riscurilor ce cad în sarcina transportatorului, în cazul producerii unui eveniment rutier.
Prin urmare, în prezenta cauză, măsura înlocuirii amenzii contravenționale cu avertisment nu este suficientă pentru a asigura restabilirea ordinii de drept încălcate prin comiterea contravenției, pentru realizarea prevențiunii speciale, respectiv, pentru atenționarea petentului cu privire la conduita sa viitoare, în împrejurări similare.
În probațiune, la întâmpinare s-au atașat: Procesul verbal (f. 19).
Petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare în care a solicitat instanței să respingă susținerile formulate de pârâtă prin întâmpinare, întrucât acestea sunt nefondate și nu corespund realității.
Arată că petentul a respectat întocmai dispozițiile legale care reglementează activitatea pe care o desfășoară, iar împrejurarea că în parcarea amenajată de primărie pentru taximetre nu era nici un loc liber, fiind ocupate de alte mașini, nu poate să fie imputată petentului și nu poate constitui temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale stabilite în sarcina sa, cu atât mai mult cu cât sancționarea conducătorilor auto care au parcat neregulamentar revenea în sarcina pârâtei. Astfel, pârâta nu poate să se prevaleze de neîndeplinirea propriei obligații, respectiv de a asigura accesul taximetrelor în locurile de parcare special amenajate, aplicând sancțiunea contravențională petentului pe motiv că nu și-a îndeplinit obligația de a parca regulamentar atâta timp cât, chiar pârâta nu i-a asigurat această posibilitate, cu toate că era obligată.
De asemenea, petentul a oprit în acel loc pentru a permite clientului să coboare din autoturism și nu intenționa să staționeze mai mult de 5 minute pentru ca oprirea efectuată să fie considerată staționare și nici măcar nu a staționat pentru a fi astfel tras la răspundere în temeiul prevederilor O.U.G. 195/2002. Din contră, imobilizarea vehiculului atâta timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane în condițiile în care nu este perturbată circulația pe drumurile publice, nici măcar nu este considerată oprire.
Precizează că, autoturismul era oprit la aproximativ 15 m de stația de autobus RATUC, iar din momentul în care clientul a coborât din mașină, a fost abordat de agentul constatator, fără să treacă vreun interval de timp și în nici un caz mai mult de 5 minute pentru a fi sancționat pentru staționare neregulamentară a autovehiculului.
De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere și dispozițiile art. 46 alin.2 din HCL nr. 109/2010, care prevăd că, în cazul în care standurile pentru taximetre sunt ocupate, pot fi folosite pentru așteptarea clienților și locurile în care este permisă oprirea și staționarea autovehiculelor.
Arată că prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal de contravenție întocmit, nu are un caracter absolut, admițându-se dovada contrară, iar în lipsa unor mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenției, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenției în cauză, ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 din CEDO, printre care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul.
Atât procesul verbal de contravenție cât și apărarea intimatei cuprind greșeli care denotă că agentul constatator nici măcar nu a verificat atent actele, trecând greșit în procesul verbal nr. de înmatriculare al autoturismului care nu este_, iar intimata nu a verificat documentele pe baza cărora a întocmit actele de constatare a contravenției. Tot greșit a menționat și CNP-ul petentului, precum și mențiunea că are autorizație de taxi, pe când petentul este angajat la firmă.
Aceste scăpări ilustrează de fapt că nu s-a urmărit decât planul de amenzi pe care dorea să și-l îndeplinească agentul constatator.
Consideră că, în măsura în care agentul constatator aprecia că petentul a săvârșit totuși o abatere prin acțiunea întreprinsă, trebuia să-i aplice sancțiunea avertismentului pentru că oricum nu avea nici o vină și nicidecum cea a amenzii care nu este proporțională cu fapta reținută în sarcina sa și care este o sancțiune aplicabilă unor contravenții cu un grad ridicat de pericol social, pericol care în speța de față nu a fost dovedit de către pârâtă.
În conformitate cu disp. art. 19 din OUG 80/2013 petentul a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu martorul G. R. (declarația martorului a fost consemnată separat și atașată la f. 42 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 14.01.2014 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de prevăzute de art. 46 pct. 1 din HCL nr. 109/ 2010, respectiv art. 47 alin. 3 lit. d din HCL nr. 109/2010. În sarcina acestuia s-a reținut faptul că, în ziua de 14.01.2014, ora 11.30, pe domeniul public al mun. C.-N. s-a constatat faptul că numitul R. C. G., posesor al autorizației taxi nr. 2115, efectua activitate de transport de persoane în regim TAXI cu autovehiculul având nr. de înmatriculare_: 1) staționând voluntar pe ., în afara standului aprobat de primăria C.-N., în apropierea trecerii de pietoni și refugiului pentru tramvai (stație); 2) nu a prezentat asigurarea persoanelor, a bunurilor și a mărfurilor transportate.
În drept, potrivit art. 46 pct. 1 din HCL nr. 109/ 2010, transportatorii autorizați în regim de taxi vor folosi ca locuri de așteptate clienți standurile special amenajate. Al. 2 al. aceluiași art. dispune: în cazul în care standurile sunt ocupate, pot fi folosite pentru așteptarea clienților și locurile în care este permisă oprirea și staționarea autovehiculelor.
Conform art. 47 alin. 3 lit. d din HCL nr. 109/2010, conducătorii auto care desfășoară activitate de transport în regim de taxi au următoarele obligații: să dețină la bordul autovehiculului și să prezinte, la solicitarea organelor de control, următoarele documente: asigurarea persoanelor, a bunurilor acestora și a mărfurilor transportate, pentru riscurile ce cad în sarcina transportatorului autorizat.
În temeiul art. 49 alin. 1 lit. a și b din HCL nr. 109/2010, nerespectarea prev. art. 46 pct. 1 din HCL nr. 109/2010 și art. 47 alin. 3 lit. d din HCL nr. 109/2010 constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 100 la 200 de lei.
În speță, procesul-verbal atacat constituie o probă de vinovăție în sarcina petentului, care răstoarnă prezumția de nevinovăție de care acesta se bucură. Prin urmare, îi revenea petentului rolul de a propune probe care să îi dovedească nevinovăția, ceea ce nu a înțeles să facă. În concluzie, din punct de vedere al stării de fapt reținute, care corespunde adevărului, procesul-verbal este legal.
Prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție nu este o probă absolută de vinovăție, dar pentru a o răsturna este nevoie de un minim probatoriu și nu doar de simple alegații ale petentului.
Susținerile petentului potrivit cărora împrejurarea că în parcarea amenajată de primărie pentru taximetre nu era niciun loc liber, fiind ocupate de alte mașini, nu poate să fie imputată petentului și nu poate constitui temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale stabilite în sarcina sa, cu atât mai mult cu cât sancționarea conducătorilor auto care au parcat neregulamentar revenea în sarcina pârâtei nu pot fi reținute. Astfel, faptul că standul de taxi era ocupat de alte autovehicule nu dă dreptul petentului să încalce normele legale privind oprirea și staționarea. În acest sens, art. 46 pct. 1 din HCL nr. 109/ 2010, stabilește că, de regulă, transportatorii autorizați în regim de taxi vor folosi ca locuri de așteptate clienți standurile special amenajate. Prin excepție, pentru situația în care standul de taxi este ocupat (fără a se face distincție dacă standul este ocupat de taximetre sau de alte autoturisme ) al. 2 al. aceluiași art. dispune că pot fi folosite pentru așteptarea clienților și locurile în care este permisă oprirea și staționarea autovehiculelor. Prin urmare, în nici un caz faptul că standul de taxi era ocupat nu dă dreptul petentului să oprească în locurile în care nu este permisă oprirea sau să staționeze în locurile în care nu este permisă staționarea.
Nu se poate afirma că prin sancționarea contravențională a petentului intimata s-a prevalat de neîndeplinirea propriei obligații, respectiv de a asigura accesul taximetrelor în locurile de parcare special amenajate—raționamentul petentului este specific răspunderii contractuale și nu are aplicabilitate în materie contravențională unde nu se poate pune problema unei interdependențe a obligațiilor părților.
Petentul nu a demonstrat faptul că durata staționării a fost sub 5 minute, prin nici urmare susținerile sale cu privire la aceste aspecte nu pot fi reținute de către instanță. La fel, petentul nu a probat în nici un fel faptul că atitudinea agentului constatator ar fi fost una nepotrivită sau că agentul constatator l-ar fi amenințat și respectiv i-ar fi comunicat că are de respectat un grafic de amenzi.
De altfel, deși instanța a acordat mai multe termene în cauză petentul nu a reușit să prezinte în fața instanței asigurarea persoanelor, a bunurilor acestora și a mărfurilor transportate, pentru riscurile ce cad în sarcina transportatorului autorizat cu valabilitate la momentul constatării contravenției, prin urmare petentul nu a probat nici măcar existența respectivei asigurări, astfel încât este mai mult decât probabil că asigurarea nu a fost prezentată agentului constatator.
Petentul nu a invocat vreo vătămare ca urmare a faptului că procesul verbal de contravenție și apărarea intimatei cuprind greșeli referitoare la nr. de înmatriculare al autoturismului care nu este_ și CNP-ul petentului, precum și mențiunea că are autorizație de taxi, pe când petentul este angajat la firmă, prin urmare procesul verbal nu poate fi anulat din aceste motive.
De asemenea, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese, mențiuni a căror existență o poate verifica din oficiu.
Raportat la cererea de înlocuire a sancțiunilor contravenționale cu avertismentul, instanța reține că potrivit art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Or, petentul nu a înțeles să indice și cu atât mai puțin să probeze de ce fapta sa ar prezenta un pericol social atât de scăzut încât să justifice aplicarea avertismentului, mai ales în condițiile în care nerespectarea locurilor special amenajate pentru taximetriști generează consecințe negative în ceea ce privește fluența circulației și siguranța rutieră, stânjenește transportul în comun și pune în pericol integritatea fizică a pasagerilor, iar neprezentarea asigurării privind persoanele, bunurile acestora și a mărfurilor transportate naște suspiciunea rezonabilă a inexistenței sale la momentul controlului, aspect care pune în discuție acoperirea riscurilor ce cad în sarcina transportatorului, în cazul producerii unui eveniment rutier. Oricum, pentru prima contravenție petentului i s-a aplicat sancțiunea ”Avertisment”, iar în ceea ce privește cea de a doua sancțiune, instanța consideră că nu se poate pune problema înlocuirii acestei sancțiuni în condițiile în care, așa cum s-a arătat, nici măcar în fața instanței nu s-a probat existența asigurării obligatorii.
Pentru aceste motive, instanța urmează să respingă în tot plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
În temeiul principiului disponibilității care guvernează întregul proces civil, instanța va judeca prezenta cerere fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul R. C. G., domiciliat în Com. C., .. 20 F, jud. C., în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., cu sediul în C.-N., .-3, reprezentat prin Primar, E. B., ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria C. N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.07.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
V. C. I. C. D. S.
Red. ICCV/4ex./18.03.2014
Dosar nr._
HOT.
31.07.2014
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul R. C. G., în contradictoriu cu intimatul M. C. N., ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria C. N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.07.2014.
Președinte,
| ← Anulare act. Sentința nr. 5457/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9230/2014. Judecătoria... → |
|---|
