Plângere contravenţională. Sentința nr. 9026/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9026/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 10197/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9026/2014
Ședința publică din 11.09.2014
Instanța constituită din :
JUDECATOR: G. A. F.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii in dosarul civil nr._, avand ca obiect plangere contraventionala inaintata de petentul C. E., in contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, privind procesul verbal de constatare a contraventiei, ., nr._, din data de 30.04.2014.
La apelul nominal facut in cauza se constată lipsa părților.
Procedura este legal indeplinită .
S-a facut referatul cauzei dupa care,
Se constată ca dezbaterea pe fond a avut loc in ședinta publică din 04.09.2014, conform încheierii de ședinta din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotarare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 14.05.2014, sub nr._, petentul C. E. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 30.04.2014, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului și înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În motivare, petentul a arătat că la data de 30.04.2014 se deplasa cu autoturismul marca SAAB, cu număr de înmatriculare_ în Cluj-N., pe . Teatrul Național către cartierul Mărăști, pe a doua bandă de circulație, pe partea dreaptă a carosabilului, iar ajungând în apropierea trecerii de pietoni din zona stației de alimentare carburant „MOL”, cu aproximativ 4-6 m înainte, a observat un pieton care tocmai s-a angajat în traversarea străzii, din partea stângă a carosabilului. Petentul a menționat că, evaluând distanța relativ mare, de 5-7 m, de la pieton până la autoturismul condus, precum și având în vedere riscul producerii unei coliziuni cu autoturismul aflat în spatele său ca urmare a unei opriri bruște, și-a continuat deplasarea cu viteză redusă. S-a precizat că pietonul nu s-a oprit din traversarea străzii. După aproximativ 50-70 m, petentul a fost oprit de către un echipaj al Poliției rutiere. Petentul a indicat faptul că procesul-verbal de constatare a contravenției nu îndeplinește condițiile de legalitate prevăzute de art.16 din O.G. nr.2/2001, întrucât fapta nu a fost descrisă în mod corespunzător și a fost în mod greșit stabilită încadrarea juridică, aspecte ce atrag nulitatea absolută a procesului-verbal. Astfel, în ceea ce privește consemnarea faptei, în cadrul procesului-verbal nu sunt reținute informații esențiale, respectiv faptul că petentul circula pe o stradă cu sens unic și patru benzi de circulație, pe partea dreaptă a carosabilului, pe a doua bandă de circulație, deplasându-se din direcția Teatrul Național către cartierul Mărăști. De asemenea, s-a arătat că este menționat în procesul-verbal faptul ca pietonul s-a angajat în traversarea străzii din partea stângă, astfel încât în momentul în care petentul se afla în dreptul trecerii de pietoni, acesta se afla încă pe a patra bandă de circulație, la o distanță de aproximativ 5-7 m. S-a considerat că descrierea eronată a faptei săvârșite atrage și încadrarea juridică eronată, petentul fiind sancționat conform art.10 alin.3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002 pentru că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului. Petentul a arătata că pietonul nu se afla pe același sens de deplasare cu autovehiculul, el aflându-se pe banda a patra de circulație, iar petentul pe banda a doua. S-a susținut că sarcina probei revine agentului constatator, având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în interpretarea dispozițiilor art.6 din Convenție au stabilit că în procedura contravențională sunt recunoscute garanțiile specifice procesului penal, printre care și prezumția de nevinovăție.
În drept, au fost invocate prevederile art.16, art.17 și art.31 din O.G. nr.2/2001 și ale art.100 alin.3 lit. b al O.U.G. nr.195/2002.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Prin întâmpinarea depusă la data de 03.06.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat. S-a arătat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea fiind aplicată cu respectarea criteriilor stabilite prin art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. În ceea ce privește situația de fapt, s-a arătat ca în data de 30.04.2014, agentul de poliție a constatat că autoturismul SAAB cu număr de înmatriculare_, condus de către petent, în timp ce circula pe Calea Dorobanților din Cluj-N., nu a acordat prioritate unui pieton angajat în traversarea regulamentară, de la stânga la dreapta, a trecerii de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, aflată pe sensul său de mers, în dreptul imobilului cu nr. 68. S-a menționat faptul că lipsa mențiunilor cu privire la banda de circulație pe care se afla petentul și locul în care se afla pietonul nu sunt cauze de nulitate absolută a procesului-verbal. S-a susținut că fapta a fost percepută de către agentul constatator prin propriile simțuri, astfel încât actul de constatare și sancționare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, revenind petentului sarcina de a face proba contrară, acest aspect fiind recunoscut inclusiv în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. S-a arătat că prevederile O.U.G. nr.195/2002 sunt menite să asigure desfășurarea în condiții de siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zonele drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În drept, au fost invocate prevederile art.205-206, art.223 alin.3, art.249 și art.315 alin. 1 din C.proc.civ., O.G. nr.2/2001 și O.U.G. nr.195/2002.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri ( procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 30.04.2014 – fila 6; practică judiciară – file 7-9).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 30.04.2014 (fila 6), emis de către Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, s-a reținut că petentul a încălcat dispozițiile art.100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002, prin aceea că în data de 30.04.2014, ora 18:10 a condus autoturismul marca „Saab”, cu număr de înmatriculare_, pe .-N., iar la trecerea pentru pietoni din dreptul imobilului cu nr.68, lângă stația de benzină „MOL”, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care traversa . special amenajat, de la stânga la dreapta, aflat pe sensul său de mers, fiind sancționat cu amendă în valoare de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Conform art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Art. 21 alin.3 din același act normativ stabilește că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
Prin art.100 alin.3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002 se stabilește faptul că reprezintă contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de neacordare a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, având în vedere dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor formale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, având în vedere următoarele considerente:
Deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției prezintă natura de act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încerca în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură, printre care și prezumția de nevinovăție.
De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60). S-a mai precizat, însă, că în măsura în care instanțele interne au audiat declarațiile reclamantului și i-au permis să prezinte dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, faptul că reclamantul nu a cerut instanței să examineze dovezi și că, în consecință, instanță a hotărât, în baza unei hotărâri motivate, să se încreadă în dovezile prezentate de către intimat, nu pare a fi inechitabil sau arbitrar (cauza I. P. împotriva României, parag.33), relevantă fiind astfel posibilitatea efectivă de a propune și prezenta probe.
Instanța consideră că o astfel de limită rezonabilă la care face referire Curtea este dată de constatarea personală, în mod nemijlocit, a faptei de către agent, astfel încât îi revine petentului sarcina de a proba lipsa de temeinicie a celor înscrise în cuprinsul procesului-verbal.
În cauza de față, se reține că petentul a avut posibilitatea de a prezenta dovezi, fiindu-i respectat astfel dreptul la un proces echitabil, neexistând o poziție dezavantajată în raport cu cea a intimatului. De asemenea, raportat la prevederile art.16 din O.G. nr.2/2001, instanța apreciază că fapta a fost descrisă în mod suficient pentru a permite determinarea situației existente la acel moment și a se stabili încadrarea juridică a acesteia. Astfel, sensul de deplasare nu constituie în acest caz un element definitoriu, având în vedere că . Cluj-N. are doar un singur sens de mers, cu patru benzi de circulație. În consecință, nu este eronată mențiunea că pietonul se afla pe sensul de mers al autoturismului, această prevedere normativă făcând referire la direcția de deplasare, iar nu efectiv la banda pe care acesta se afla. Există un criteriu de stabilire a poziționării exacte a trecerii de pietoni pe stradă, prin indicarea faptului că aceasta este în dreptul imobilului cu numărul 68 și a stației de carburanți „MOL”. S-a mai menționat și faptul că pietonul era angajat în trecerea în mod regulamentar a străzii de la stânga la dreapta, cum de altfel a afirmat și petentul în plângerea adresată instanței.
Instanța mai observă că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale agentului constatator, organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Având în vedere aceste aspecte, instanța consideră că nu se poate înlătura cu totul posibilitatea agenților statului de a aplica prevederile actelor normative în vigoare referitoare la răspunderea contravențională, iar veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității, acestea trebuind să rezulte din probe prezentate în fața instanței, nefiind suficiente simplele afirmații în acest sens ale petentului cu privire la măsurarea aproximativă a distanței ce se afla între autoturismul acestuia și pieton și posibilitatea acestuia din urmă de a traversa ..
Analizând probele existente la dosarul cauzei, astfel cum acestea au fost prezentate în paragrafele anterioare, se constată că petentul nu a probat existența unei alte stări de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește cererea subsidiară de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, instanța constată că au fost respectate criteriile de stabilire a sancțiunii prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. De asemenea, se vor avea în vedere prevederile art. 98 din O.U.G. nr.195/2002, ce dispun că amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amenda aplicate, un punct-amenda reprezentând valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, numărul de puncte-amendă fiind stabilit în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă. Calculând în funcție de prevederile H.G. nr.871/2013 privind salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată 2014, instanța constată că amenda aplicată petentului este minimul prevăzut de lege. Se apreciază că fapta prezintă un pericol social suficient pentru a justifica aplicarea sancțiunii constând în amenda contravențională, deoarece prin aceasta se urmărește protejarea pietonilor, unii dintre cei mai vulnerabili participanți la trafic, iar faptul că petentul nu contestă faptul că a văzut pietonul aflat pe trecere, dar a apreciat în mod subiectiv că este la o distanță suficientă pentru a nu se impune oprirea autoturismului contribuie la formarea convingerii instanței că sancțiunea aplicată este adecvată.
În consecință, instanța va respinge plângerea formulată de către petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul C. E., cu domiciliul în Cluj-N., ., jud. Cluj, CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., cod poștal_, C.U.I._, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.09.2014.
Judecător, Grefier,
G.-A. FodorAura M.
Red./Dact./GAF, AM/4 ex./22.09.2014
| ← Suspendare provizorie. Sentința nr. 3452/2014. Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 6698/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
