Pretenţii. Sentința nr. 5511/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5511/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 862/322/2011
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ NR. 5511/2014
Ședința publica din data de 28.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. R.
GREFIER: B. G.
Pe rol se afla judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. C., pârât ., intervenient fortat B. S. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constata lipsa partilor.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanta invedereaza ca mersul dezbaterilor a fost consemnat in incheierea de amanare a pronunțării din data de 14.05.2014 și cea din 21.05.2014, care fac parte integranta din prezenta hotarare, cand, instanta, apreciind ca are nevoie de mai mult timp pentru a delibera a amanat pronuntarea pentru astazi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele,
Prin cererea formulată la data de 07.04.2011 și înregistrată sub numărul _ pe rolul Judecătoriei Tg. S., reclamantul B. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul . și intervenientul forțat B. S. N. obligarea pârâtei la plata sumei de 4000 lei, reprezentând diferență despăgubiri .
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că la data de 25.09.2010 a avut loc un accident de circulație între autoturismele Renault, cu numărul de înmatriculare_ și Dacia cu numărul de înmatriculare_ , vinovat de producerea accidentului fiind conducătorul autoturismului Dacia, intervenient forțat în cauză, așa cum rezultă din declarațiile conducătorilor auto și din procesul verbal de contravenție . nr._ .
Ulterior reclamantul a formulat cerere de despăgubire către pârâtă, în calitate de asigurător RCA, pentru suma de 6000 lei, cerere ce a fost respinsă motivându-se că se acceptă la plată despăgubirea în sumă e 1896,50 lei, având în vedere faptul că din raportul de investigație privind cauzele și împrejurările producerii accidentului de circulație reiese culpa ambilor conducători auto.
În drept art. 969, art. 112 C.p.civ., L 136/1995 .
În probațiune s-a depus un set de înscrisuri (f.6-19)
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 331+3 lei (f.22)
Intervenientul forțat a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea cererii și că se face vinovat de producerea accidentului (f.20)
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nelegalei timbrări, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg S. și respingerea acțiunii pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare (f.35-41)
În drept, L 136/1995, Ordinul CSA 5/2010
În probațiune s-a depus un set de înscrisuri. (f44-80)
La termenul de judecată de la data de 02 iunie 2011 s-a constatat că excepția nelegalei timbrări a rămas fără obiect.(f.91)
Prin sentința civilă nr. 1005 din 08 septembrie 2011 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu – S. și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-N.. (f.93).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 25.09.2010 intervenientul forțat, aflându-se la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare_ nu a păstrat distanța regulamentară față de autoturismul din față și a intrat în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ , condus de către reclamant .
Astfel, pe DN 165 Apahida autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a fost acroșat din spate de către autoturismul cu numărul de înmatriculare_ , producându-se avarii la ambele autoturisme. Accidentul s-a produs în momentul în care reclamantul a hotărât să schimbe direcția de mers, prin viraj la stânga, după ce în prealabil s-a asigurat că manevra respectivă este permisă, semnalizând și plasându-se lângă axul drumului . Din spatele său a venit autoturismul condus de intervenientul forțat care l-a acroșat.
Vinovat de producerea accidentului a fost intervenientul forțat care nu a păstrat distanța regulamentară față de autoturismul din față și nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de trafic . Astfel distanța de siguranță, la viteza de 63,54 km/h cât avea în momentul anterior impactului, era de 35 m, iar din măsurătorile efectuate a rezultat că distanța parcursă din momentul acționării frânei de serviciu și până la impact a fost de 8,49 m, cu mult sub cea de siguranță.
Situația de fapt reținută a reieșit din coroborarea mijloacelor de probă administrare, respectiv, declarațiile conducătorilor auto făcute în cadrul dosarului de daună (f.58), procesul verbal de constatare a contravenției (f.8), concluziile raportului de expertiză . (f.42) .
În același timp, susținerile pârâtei potrivit cărora culpa pentru producerea accidentului ar fi aparținut ambilor conducători auto sunt neîntemeiate.
Astfel, așa cum s-a reținut, reclamantul a semnalizat intenția de schimbare a direcției de mers, a redus viteza corespunzător, s-a încadrat corespunzător ,în timp ce intervenientul forțat nu a respectat dispozițiile legale în vigoare și nu a respectat distanța de siguranță.
Cu privire la răspunderea delictuală instanța reține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 C.civ.
Astfel, există fapta ilicită ,constând în nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la circulația pe drumurile publice, prejudiciul, constând în daunele materiale produse autoturismului cu numărul de înmatriculare_ , vinovăția intervenientului forțat, sub forma culpei și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și daunele materiale produse.
Raportul de cauzalitate rezultă, fără urme de îndoială, din probele administrate în cauză, reținut de asemenea în concluziile raportului de expertiză, fiind evident că prin acroșarea autoturismului s-au produs avariile reținute în raportul de constatare.
Cu privire la întinderea prejudiciului, instanța constată că reclamantul a solicitat prin cerea introductivă obligarea pârâtei la plata sumei de 4000 lei reprezentând diferența dintre suma plătită cu titlu de despăgubire, 1896,50 lei (f.7, f.51) și suma estimată în devizul de lucrări, respectiv 6000 lei .
Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că reclamantului i s-a plătit de către pârâta suma de 1896,50 lei la data de 14.04.2011 cu titlu de despăgubire.
Din bonul de comandă nr._ (f.62) depus de către reclamant în probațiune rezultă că valoarea manoperei și a materialelor este de 4515,33 lei .
În același timp reclamantul arată că valoarea materialelor și a manoperei ce rezultă din bonul de comandă - chitanță (f.62) nu este completă deoarece acestea sunt reparațiile efectuate după ce a fost plătită suma de 1896,50 lei de către pârâtă.
Afirmațiile reclamantului nu pot fi primite de către instanță deoarece din înscrisurile existente la dosar rezultă că acesta a solicitat să fie despăgubit pentru paguba pricinuită și a fost despăgubit numai parțial, procedând ulterior la repararea autoturismului, costul de reparație fiind cel reținut în bonul de comandă - chitanță nr._, respectiv 4515,33 lei .
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că reclamantul ar fi efectuat și alte reparații, necesare pentru aducerea autoturismului la starea inițială și care să fi costat 1896, 50 lei, deoarece acesta nu a depus nici o chitanță în acest sens, nici un deviz estimativ, nici un alt înscris pe care instanța să îl poată reține în probațiune .
În consecință, deși reclamantul susține că lucrările și materialele înscrise în chitanța de la f.62 reprezintă doar parte din reparație acesta nu a arătat care sunt materialele și lucrările ce reprezintă cealaltă parte și care sunt costurile acestora, afirmațiile sale potrivit existența unui cost estimat la suma de 6000 lei de către . nefiind susținute prin nici un mijloc de probă.
În același timp concluziile raportului de expertiză privind evaluarea despăgubirilor (f.98 ) potrivit cărora reparația s-ar fi ridicat la suma de 26.037 ,06 lei pe piața liberă nu pot fi reținute de către instanță deoarece pe de o parte acestea depășesc cu mult valoarea autoturismului, iar pe de altă parte din înscrisurile existente la dosar rezultă că reparațiile au costat 4515,33 lei .
Așadar, văzând și dispozițiile art. 50 din Ordinul CSA nr. 5/2010 potrivit cărora costul reparațiilor la vehicule se stabilește pe baza documentelor eliberate de unitățile de specialitate și având în vedere că despăgubirea trebuie să reprezinte o reparare a prejudiciului efectiv provocat și nu un mijloc de îmbogățire fără justă cauză, instanța reține că reparațiile efectuate la autoturismul reclamantului au costat 4515,33 lei (f.62) din care a fost plătită suma de 1896 lei (f.51), rămânând o diferență neachitată de 2619,33 lei .
În temeiul poliței de răspundere civilă auto ./17/G17/HR, valabilă de la data de_ până la data de_ pârâta . are calitatea de asigurător în cauză, riscul asigurat petrecându-se în perioada de valabilitate a acesteia .
Instanta retine ca, in materia asigurarii de raspundere civila, Legea nr. 136/1995 stabileste existenta unor raporturi juridice intre asigurator si terta persoana pagubita, nascute prin subrogare, raporturi juridice ce izvorasc ex delictu.
Astfel, art. 41 alin. 1 dispune ca, in asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Iar, in conformitate cu art. 42 alin. 1, drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, asigurătorul putand fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
In plus, cu aplicatie speciala in materia asigurarii obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, art. 49 din lege prevede ca asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar, in conformitate cu art. 54 alin. 2 si 3, actiunea se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia.
Față de cele expuse mai sus, instanța, reține că, in speta, răspunderea societății pârâte urmează a fi angajată, pe temeiul raporturilor juridice de asigurare existente între aceasta și intervenient, derivând din contractul de asigurare existent intre ei
Pentru aceste motive, având în vedere dovedirea prejudicului precum și întinderea sa, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 2619,33 lei cu titlu de despăgubire, reprezentând diferența dintre suma reținută cu titlu de prejudiciu și suma achitată de către pârâtă
Având în vedere considerentele arătate instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâtul . și intervenientul forțat B. S. N. și va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 2619,33 lei, reprezentând despăgubire civilă
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către reclamant în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru și timbrul judiciar (f.22), a onorariului de avocat (f.66-68), onorariu expert (f.32, 63,110).
În același timp cu privire la taxa judiciară de timbru achitată, în cuantum de 331 +3 lei instanța constată că aceasta a fost stabilită pentru suma solicitată inițial de 4000 lei, dar instanța a admis doar în parte solicitările reclamantului motiv pentru care va obliga pârâta la plata contravalorii acesteia, calculată numai asupra sumei admise, respectiv 220,55 lei.
În consecință, în temeiul art. 274 coroborat cu art. 276 C.p.civ și având în vedere faptul că, în speța de față, pârâta este partea care a căzut în pretenții, va obliga pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 2293,05 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul B. C., cu domiciliul în C., Icafalău nr. 147, jud. C. în contradictoriu cu pârâtul ., cu sediul în Sibiu, ., jud. Sibiu și intervenientul forțat B. S. N., cu domiciliul în Cluj-N., Alea Borsec nr. 2, . având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta . la plata sumei de 2619,33 lei reprezentând cuantum despăgubire civilă .
Obligă pârâta . la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2293,05 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2014
JUDECĂTOR, GREFIER,
F. R. B. G.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8426/2014. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 9384/2014.... → |
|---|
