Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 9399/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9399/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 15462/211/2014
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 9399/2014
Sedinta publica din data de 22 septembrie 2014
Instanta compusa din:
P.: M. L.
JUDECATOR: A. N.
GREFIER: C. S.
Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe creditoarea . in contradictoriu cu debitoarea ., avand ca obiect anulare somatie de plata.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Instanta constata ca cererea in anulare a fost formulata in termenul de 10 zile, conform prevederilor legale in vigoare.
Instanta, in temeiul art. 258 alin.1 Cod procedura civila incuviinteaza pentru parti probele cu inscrisurile depuse la dosar, avand in vedere ca acestea intrunesc cerintele prevazute de art. 255 Cod procedura civila.
Considerand ca au fost lamurite toate imprejurarile de fapt si temeiurile de drept ale cauzei, instanta, in temeiul art. 394 alin.1 Cod procedura civila inchide dezbaterile si retine cauza in pronuntare.
I N S T A N T A
Constata ca:
Prin cererea in anulare formulata pe rolul acestei instante sub numarul de mai sus, creditoarea ., in contradictoriu cu debitoarea ., a solicitat anularea, in tot, a Incheierii Civile nr. 7430 pronuntata de Judecatoria Cluj-N. in sedinta publica din data de 26.06.2014 in dosarul nr._/211/2014.
In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca potrivit considerentelor incheierii contestate, era obligata sa depuna in probatoriu un contract civil in lipsa caruia, pentru motivele neindeplinirii conditiilor legale privind mijloacele de proba, s-a impus respingerea cererii de emitere a ordonantei de plata, apreciindu-se ca facturile fiscale emise de societate nu pot fi considerate mijloace de proba, deoarece nu contin decat semnatura cumparatorului, iar nu si stampila lui. Cu toate acestea, deoarece relatiile dintre creditoare si debitoare sunt intemeiate pe raporturi obligationale intre profesionisti, in conditiile prevederilor Codului comercial, instanta a apreciat, in contradictie cu cele afirmate anterior ca, facturile fiscale sunt acceptate totusi ca mijloace de proba, insa nu pot fi luate in considerare din motivul mai-sus expus, ca lipseste stampila debitorului, chiar daca documentele contin semnatura acestuia.
A mai aratat creditoarea ca hotararea instantei de fond este ilegala intrucat, astfel cum stabileste art. 1178 Cod civil, "Contractul se incheie prin simplul acord de vointa al partilor, daca legea nu impune o alta formalitate pentru incheierea sa valabila. In speta, raporturile dintre societati vizau transmiterea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile, iar pentru acest tip de contract de vanzare-cumparare, legea nu prevede obligativitatea indeplinirii unor formalitati deosebite.
De asemenea, conform art. 1240 alin. (1) Cod civil, "Vointa de a contracta poate fi exprimata verbal sau in scris", inscrisul, astfel cum stabileste art. 1241, putand fi sub semnatura privata. Mai mult, in temeiul art. 46 Cod comercial, la care face trimitere si incheierea civila contestata, „Obligatiunile comerciale si liberatiunile se probeaza: ...cu facturi acceptate", iar pentru a sublinia ca in cadrul obligatiilor rezultate din relatiile comerciale, profesionistii au dreptul de a proba aceste raporturi si prin alte documente, art. 50 din Codul Comercial statueaza ca: " Registrele comerciantilor, tinute in regula, pot face proba in justitie intre comercianti pentru fapte si chestiuni de comert". Or, creditoarea a depus la dosarul cauzei si documentul facand parte din inregistrarile contabile ale societatii reprezentand "Obligatiile de plata ale clientului scadente in data de 30.04.2014", continand suma datorata de societatea debitoare.
Se mai arata ca, in conformitate cu art. 1013/NCPC au fost depuse in probatoriu toate dovezile din care rezulta fara echivoc existenta unei creante indeplinind conditiile de certitudine, lichiditate si exigibilitate cerute de lege, in conditiile in care textul de lege sus-mentionat nu limiteaza mijloacele de plata doar la contractul civil, stabilind ca in probele necesare pentru emiterea ordonantei de plata, creantele certe lichide si exigibile pot fi constatate si „...printr-un inscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege".
Ca atare, apreciaza creditoarea, facturile fiscale (insotite de documentul Obligatiile de plata ale clientului scadente in data de 30.04.2014) depuse in probatoriu, intrunesc conditiile de mijloace de proba, deoarece sunt inscrisuri insusite de parti prin semnatura. Textele legale in domeniu nu prevad obligatia cumparatorului de a-si insusi factura fiscala prin semnatura si stampila. In fapt, in legislatia romana nu exista nicio norma care sa statueze obligatia vreunei parti de a utiliza stampila ca forma suplimentara de probare a certificarii actelor incheiate intre profesionisti. Mai mult decat atat, in cazul in care vanzarile de produse se fac catre persoane fizice, acestea nici macar nu detin asemenea instrumente de imprimare a documentelor proband achizitionarea marfurilor.
S-a mai aratat ca din data de 01.01.2007, art. 155 alin. 28 din Codul fiscal (prin care se transpun normele europene in domeniu) dispune ca "semnarea si stampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie sa le contina factura". Mai mult, ., in care au fost depuse aceleasi mijloace de proba, lipsind contractul civil, instanta a emis Ordonanta civila nr. 6672/24.06.2014 motivand ca facturile fiscale semnate de parti constituie un mijloc de proba suficient pentru obligarea debitorului la plata creantelor restante.
In drept, au fost invocate prevederile Codului Civil, ale Codului comercial si ale Codului de procedura civila.
Debitoarea ., legal citata, nu si-a delegat reprezentant in instanta si nici nu a formulat aparari scrise.
In probatiune, a fost acvirat dosarul nr._/211/2014 in care s-a pronuntat incheierea contestata.
Deliberand, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Cluj-N. sub nr._/211/2014, creditoarea . a chemat in judecata pe debitoarea ., solicitand emiterea unei ordonante de plata prin care sa fie obligata debitoarea sa-i achite suma de 2.148,01 lei reprezentand c/a marfuri livrate, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii formulate, creditoarea a aratat in esenta ca in perioada iulie-august 2012 a livrat debitoarei instalatii sanitare conform facturilor fiscale anexate actiunii, in valoare de 2.148,01 lei, insa debitoarea nu si-a indeplinit obligatia de a achita contravaloarea produselor achizitionate.
Debitoarea, legal citata, nu a formulat intampinare.
Prin incheierea civila nr. 7430/2014, cererea creditoarei a fost respinsa ca nefondata, aratandu-se in esenta ca societatea creditoare nu a depus la dosarul cauzei un contract constatat printr-un inscris care ar fi stat la baza raporturilor dintre partile in litigiu, iar facturile depuse la dosarul cauzei nu au fost acceptate la plata in mod expres de catre debitoare, prin stampila, acestea purtand doar o semnatura indescifrabila si putin lizibila la rubrica destinata beneficiarului bunurilor. De asemenea, in speta nu se poate vorbi nici despre o asumare tacita a facturilor in discutie, neexistand imprejurari concrete care sa releve o manifestare de vointa neechivoca a debitoarei de a accepta aceste facturi.
Prezenta cerere in anulare, formulata impotriva incheierii civile sus-mentionate, a fost inregistrata in termenul prevazut de art. 1023 alin. 1/NCPC.
Analizand motivele invocate de creditoare, in baza inscrisurilor aflate la dosar, instanta apreciaza ca acestea sunt intemeiate, impunandu-se admiterea cererii in anulare.
Astfel, din inscrisurile depuse la (f. 6-8) in dosarul nr._/211/2014, rezulta ca in intervalul 18.07.2012 – 25.08.2012 creditoarea a livrat debitoarei marfuri in valoare de 2.148,01 lei pentru care a emis facturile fiscale nr. DEN_/18.07.2012 in valoare de 1.437,5 lei scadenta la data de 2.08.2012, nr. DEN_/21.07.2012 in valoare de 704,9 lei scadenta la data de 5.08.2012 si nr. DEN_/25.08.2012 in valoare de 5,61 lei scadenta la data de 9.09.2012.
Contrar celor retinute in considerentele incheierii contestate, instanta apreciaza ca facturile sus-mentionate au fost acceptate la plata de societatea debitoare, prin semnatura, fiind lipsit de relevanta faptul ca aceste facturi nu poarta si stampila societatii debitoare, deoarece, asa cum in mod just a subliniat si reclamanta creditoare, legislatia nationala actuala nu cuprinde nicio dispozitie care sa instituie obligatia vreunui profesionist de a utiliza stampila ca forma de probare a certificarii actelor incheiate intre profesionisti.
De asemenea, este lipsit de relevanta si aspectul ca semnaturile existente in cuprinsul facturilor la rubrica destinata beneficiarului bunurilor sunt indescifrabile si putin lizibile, cata vreme aceste semnaturi exista si nu au fost contestate de societatea debitoare.
Asa fiind, instanta apreciaza ca debitul in litigiu a fost insusit de catre debitoare sub semnatura si constituie creanta certa, lichida si exigibila, deoarece atat existenta, cat si cuantumul si exigibilitatea sa rezulta din facturile invocate de creditoare, care, prin semnarea lor, au luat forma unor veritabile contracte in forma simplificata, specifica activitatii profesionistilor.
Mai mult, debitoarea nu a formulat intampinare in fata primei instante, astfel ca in speta proba cu inscrisurile constand din facturile fiscale sus-mentionate se coroboreaza cu prezumtia instituita de dispozitiile art. 1018 alin. (3)/NCPC, conform carora in materia ordonantei de plata, nedepunerea intampinarii de catre debitoare poate fi considerata de instanta ca o recunoastere a pretentiilor creditoarei.
F. de considerentele de fapt si de drept mai-sus expuse, instanta apreciaza ca prezenta cerere in anulare este fondata si in consecinta, in temeiul disp. art. 1021 alin. 1/NCPC va dispune admiterea acesteia, anuland incheierea civila contestata, iar cu privire la fondul cauzei, va dispune emiterea ordonantei de plata, obligand debitoarea sa achite creditoarei suma de 2.148,01 lei in litigiu.
In temeiul disp. art. 453 alin.(1)/NCPC, instanta va obliga debitoarea sa achite creditoarei si cheltuielile de judecata ocazionate in dosarul in care a fost pronuntata incheierea contestata, respectiv suma de 200 lei reprezentand taxa judiciara de timbru (f. 5). Totodata, instanta va lua act de faptul ca in prezentul dosar, creditoarea nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea in anulare formulata de creditoarea ., cu sediul in Cluj-N., ., jud. Cluj, in contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul in Cluj-N., ., ..
Anuleaza incheierea civila nr. 7430/2014 pronuntata de Judecatoria Cluj-N. in dosarul nr._/211/2014, iar pe fondul cauzei admite cererea de emitere a ordonantei de plata formulata de creditoare impotriva debitoarei.
Ordona debitoarei sa achite creditoarei, in termen de 10 zile de la primirea prezentei ordonante, suma de 2.148,01 lei reprezentand contravaloarea facturilor fiscale nr._/18.07.2012, nr._/21.07.2012 si nr._/25.08.2012 emise de creditoare.
Obliga debitoarea sa achite creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in dosarul nr._/211/2014.
Ia act de faptul ca creditoarea nu a solicitat cheltuieli de judecata in prezentul dosar.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 22.09.2014.
PRESEDINTEJUDECATOR
M. L. A. N.
GREFIER
C. S.
Red. L.M./Tehnored. L.M./4 ex
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 9384/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9395/2014.... → |
|---|
