Rectificare carte funciară. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 26813/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința Publică din 08.10.2014
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat în examinare pronunțarea hotărârii formulată de reclamanții F. L. și C. M. M. În contradictoriu cu pârâta H. I., în litigiul având ca obiect revendicare imobiliară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor și și concluziile puse de părți au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 17.09.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 14.11.2013 sub nr._, reclamanții F. L. si C. M. M., au solicitat în contradictoriu cu pârâta H. I. sa se constate prioritatea dreptului lor de proprietate fata de titlul de proprietate al paratei obținut cu titlu de uzucapiune,
pe care îl consideră nul si in consecința sa fie obligată parata sa le lase
in deplina proprietate si liniștita posesie imobilul-teren in suprafața
de 7087 mp înscris in CF_ Cluj-N. cu nr. Topo_/1/1,
_; sa se dispună rectificarea înscrierilor de Cartea Funciara prin
radierea din CF nr._ Cluj N. a dreptului de proprietate al
paratei si al defunctului H. I., înscris sub B. 9, 10, 17 si
înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților cu titlu de
moștenire in cote parti egale, calitatea de moștenitor asupra acestui teren fiind stabilita prin certificatul de moștenitor nr. 14/2002 eliberat de Biroul Notarului Public Korcsog A. B..
În motivare reclamanții au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in discuție in calitate de moștenitori prin Titlul de proprietate nr._/2403 emis de Comisia Județeană Cluj la data de 08.07.1997 cu drept de reconstituire in favoarea tatălui lor C. P..
Prin Decizia civila nr. 1176/2011 rămasa irevocabila prin respingerea recursului, pronunțata de Judecătoria Cluj-N. in dosar nr._/211/2007, instanța a constatat ca terenul in litigiu a făcut obiectul Legii 18/1991, iar titlul de proprietate emis in baza acestei legi in favoarea antecesorului lor C. P. a fost legal emis, mentinandu-se valabilitatea acestuia.
Parații H. I. si H. I. au inregistrat la Judecătoria Cluj-N. in 20 August 1990 o acțiune sub numărul de dosar 4392/1990 prin care au solicitat in contradictoriu cu vechii proprietari de carte funciara dinainte de colectivizare, citați cu domiciliu necunoscut, sa se constate ca au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului in suprafața de 9400 mp - "fanat la surpatura" .
Prin acțiune numiții H. au arătat in mod greșit ca terenul se identifica cu terenul înscris în CF_ Cluj cu nr. top_/1.
Prin Decizia civila nr.346/1999 pronunțata de Tribunalul Cluj in Dos. nr 6370/1998 s-a stabilit ca . a fost identificata greșit in CF_ Cluj si ca ea corespunde in realitate cu terenul înscris in CF_ Cluj cu nr. Topo_/1/1,_. Prin aceasta decizie s-a dispus de asemenea intabularea dreptului de proprietate asupra terenului de 7387 mp, cu titlu de prescripție achizitiva, in favoarea paraților H. in cartea funciara amintita.
In consecința, solicită sa se observe ca terenul care face obiectul titlului de proprietate emis in favoarea antecesorului C. P. se suprapune cu terenul intabulat pe numele paraților H., asa cum rezulta din expertiza tehnica efectuata de către expert F. F. in dos. nr._/211/2007.
In prezent numitul H. I. a decedat iar unica moștenitoare a acestuia este H. I. in calitate de soție supraviețuitoare.
Consideră ca titlul lor de proprietate este preferențial fata de cel al paratei, deoarece titlul prin care parata H. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu este lovit de nulitate absoluta din mai multe motive:
l. Dupa cum s-a constatat cu putere de lucru judecat prin sentința civila nr 9315/2011 rămasa irevocabila prin respingerea recursului, pronunțata de Judecătoria Cluj-N. in dosar nr._/211/2007, terenul in litigiu a făcut obiectul Legii 18/1991, iar titlul de proprietate emis in baza acestei legi in favoarea antecesorului lor C. P. a fost legal emis, mentinadu-se valabilitatea acestuia.
In consecința, singura modalitate prin care se putea dobândi dreptul de proprietate asupra acestui teren după 1989 era reconstituirea dreptului de proprietate in baza dispozițiilor art. 8, alin. 1 din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia "Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face in condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pamant in cooperativa sau cărora li s-a preluat in orice mod teren de către aceasta, precum si in condițiile legii civile moștenitorii acestora."
Aceasta este modalitatea prin care antecesorului lor C. P. i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra acestui teren ca urmare a depunerii cererii de restituire in baza Legii 18/1991.
Constatarea uzucapiunii asupra acestui teren in favoarea paratilor H. este lovita de nulitate absoluta si pentru faptul ca in perioada invocata de către parați privind termenul de uzucapiune terenul a fost scos din circuitul civil, fiind in
proprietatea CAP înfrățirea, fiind astfel imposibila dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitiva.
In consecința, titlul lor de proprietate este
preferențial, întrucât titlul de proprietate al paratei H. asupra terenului in litigiu este lovit de nulitate absoluta, chiar daca a fost dobândit printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila.
Ca o consecința a admiterii petitului principal, se impune in baza art. 35 si 36 din Legea 7/1996 rectificarea înscrierilor din Cartea Funciara, prin radierea din CF nr._ Cluj- N. a dreptului de proprietate al paratei inscris sub B.17 si intabularea dreptului reclamanților de proprietate asupra trenului cu suprafața de 6.732, in cote parti egale de 1/2 parte pentru fiecare, cu titlu de drept de moștenire ca bun propriu.
In drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 563 si urm. NCC.
În probațiune reclamanții au depus o . înscrisuri (f. 5-11, 22-34) și au solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate..
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 6206,32 lei astfel cum rezultă din chitanța depusă la fila 43 din dosar.
Prin întâmpinarea depusă în data de 17.01.2014 (f. 48-55) pârâta H. I. a solicitat respingerea acțiunii civile.
Totodată pârâta a invocat excepția nulității acțiunii civile raportat la prevederile art. 194 C.pr.civ. coroborat cu art. 200 C.pr.civ. arătând că nu a fost precizat CNP-ul pârâtei, așa cum prevede art 194 lit a), contul bancar al reclamanților, sediul avocatului care o reprezintă pe reclamantă, nu a fost depusă dovada calității de reprezentant în forma prevăzută de art. 51 NCPC, nu s-a indicat valoarea terenului precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori.
Totodată reclamanta nu a precizat care este temeiul de drept pe care își întemeiază cererea de chemare în judecată, sau a indicat texte de lege care fie nu sunt aplicabile prezentului raport juridic, fie nu mai sunt în prezent în vigoare..
Tot astfel pârâta a invocat excepția nelegalei timbrări a cererii, arătând că reclamanta a mai beneficiat de scutiri de la plata taxei de timbru, sens în care invocă art. 14 din OUO tir. 51/2008 în eventualitatea în care reclamanta ar formula o nouă astfel de cerere în prezentul cadru procesual, precum și lipsa procedurii prealabile raportat la art 193
NCPC si art 60 lit. b) si f) din Legea nr. 192/2006.
De asemenea pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, având în vedere că acțiunea în rectificarea înscrierilor în c.f. prin radierea din cf a pârâtei este prescrisă, dat fiind că pârâta și-a înscris dreptul real de proprietate dobândit printr-un mod originar și cu bună credință încă din 29 ianuarie 1991, precum și excepția inadmisibilității acțiunii civile raportat la dispozițiile art 35 NCPC.
În final pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la următoarele sentințe civile:
- Sentința Civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj N. in ședința publica din data de 21 noiembrie 2012 in dos. nr. 18._, prin care în mod irevocabil s-a respins acțiunea aceleiași reclamante prin care s-a solicitat «constatarea nulității absolute a sentinței civile tir. 4849/1990 pronunțata de către Judecătoria Clui-N. in dosar civil nr. 4392/1990 si a sentinței nr. 346/1999 pronunțata de către Tribunalul Cluj in dosar civil nr. 6370/1998 ».
- Sentința civila nr. 4849/1990 pronunțata de către Judecătoria Cluj-N.
- Sentința nr. 346/1999 pronunțata de către Tribunalul Cluj in dosar civil tir. 6370/1998 prin care s-a stabilit in mod definitiv si irevocabil faptul ca pârâții H. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 9400 mp - «fanat la surpatura ».
- sentința civilă nr. 8815/2000 pronunțată de Judecătoria Cluj N. în dosar nr. 8776/1999 prin către s-a respins în mod irevocabil acțiunea civilă formulata de către reclamantul C. P., antecesorul reclamanților, având ca obiect acțiune în constatare, având în vedere ca are ca obiect același teren.
Pârâta a invocat efectul pozitiv al lucrului judecat, adică faptul ca cele statuate de o instanța nu mai pot fi contrazise de o instanța ulterioara, in acest sens fiind prevederile art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. 2 C.civ.
In esența, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decât o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumata a exprima adevărul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotărâre (res judicata pro veritate habetur),
Ca atare situatia de fapt creata de reclamanta in dosarul de uzucapiune nu mai poate fi răsturnata, iar sub acest aspect orice distincție teoretica intre puterea de lucru judecat si noțiunea de opozabilitate nu prezinta relevanta, deoarece este de netăgăduit ca hotărârea judecătoreasca de uzucapiune a creat intre părțile litigante o prezumție absoluta de adevăr, situația de drept creata de aceasta devine opozabila erga omnes.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat că împreună, cu soțul său, actualmente decedat, a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului in suprafața de 9400 mp - « fanat la surpatura ». Prin sentința civilă nr. 346/1999 pronunțata in dosar nr, 6370/1998 de catre Tribunalul Cluj s-a stabilit, in mod irevocabil faptul ca . cu terenul înscris in Cf_ Cluj cu nr. topo_/1 si_ dispunandu-se totodată intabularea dreptului de proprietate asupra terenului de 7087 mp in favoarea pârâților in Cartea funciara. S-a constatat astfel, cu titlu de lucru judecat, că a dobândit dreptul de proprietate în temeiul 1847 și urm din Codul civil
Potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie s-a statuat (fără prevedere expresă în legislație) că în cazul acțiunilor în care ambele părți prezintă titluri de proprietate instanțele vor analiza litigiul la modul următor:
Dacă ambele părți prezintă titluri provenind de la autori diferiți (ca în cazul de față) atunci există situațiile consacrate:
- să se dea preferință posesorului conform principiului, în situații de drept identice, mai bună este situația posesorului (in pari causa, melior este causa possidentis)
- să se dea preferință celui cu data mai veche;
Aceasta din perspectiva în care titlul de proprietate este caracterizat de continuitate în exercitarea atributelor dreptului de proprietate (posesie, folosință, dispoziție), ceea ce este evident în speța de față în ceea ce o
privește.
Astfel, pârâta este prima care a dobândit titlul de proprietate reprezentat de cele doua sentințe civile amintite care consacră o modalitate originară de dobândire a dreptului de proprietate, fiind necesar să se dea eficiență principiului consacrat de dreptul roman qui prior tempore potior jure.
Dreptul său de proprietate a fost așadar consacrat prin sentințe
judecătorești care se bucură de puterea lucrului judecat.
Anterior s-a statuat că hotărârile judecătorești nu pot fi cenzurate sau desființate decât prin intermediul! cailor legale de atac si nu prin intermediul unei acțiune in justiție sau prin intermediul altor hotărâri judecătorești care nu sunt pronunțate in caile de atac.
În schimb, reclamanta se prevalează de un titlu de proprietate - act administrație care nu a fost inclus în circuitul civil.
A da posibilitate reclamanților sa răstoarne un circuit civil sigur ce a durat 69 de ani nu poate corespunde cu tendința legislativă actuala si cu noțiunea de siguranță a circuitului civil fată de care se fac atâtea eforturi pentru protejare.
Mai mult, în temeiul art. 27 și urm. din Legea 115/1938, pârâta a dobândit dreptul de proprietate în temeiul uzucapiunii tabulare. Astfel, chiar dacă s-ar susține că uzucapiunea în temeiul Codului civil nu ar fi valabilă, este valabilă uzucapiunea tabulară. Astfel, acest text de lege prevede că în situația în care s-au înscris, fără cauză legitimă, adică pe baza unui titlu nevalabil, drepturile reale care pot fi dobândite prin uzucapiune vor rămâne valabil dobândite dacă titularul dreptului le-a posedat cu buna credință potrivit legii timp de 10 ani. Practic, pârâta a devenit proprietară oricum prin uzucapiune prin convalescența titlului.
In ipoteza in care constatările unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile sunt contrazise si anulate prin intermediul unor alte hotărâri judecătorești principiul securității juridice care este unul dintre elementele fundamentale ale societății ar fi incalcat, iar incertitudinea jurisprudentiala este de natura sa reducă încrederea justițiabililor in sistemul judiciar si contravine acestui principiu.
Jurisprudenta CEDO din ultima perioada statuează, cu valoare de norma supraconstitutionala, imposibilitatea pronunțării in cauze identice a unor soluții contradictorii si diametral opuse, utilizând noțiuni foarte apropiate de precedentul judiciar.
În probațiune, pârâta a depus un set de înscrisuri (f.69-70) și a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate.
Prin răspunsul la întâmpinare depus în data de 31.01.2014 (f. 75-80) reclamanții au solicitat respingerea excepțiilor invocate ca neîntemeiate.
Astfel, referitor la excepția nulității acțiunii civile, potrivit prevederilor art. 200 NCPC completul de judecata are atributul de a verifica in faza procedurii prealabile îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 194-197 NCPC, aceast atribuție fiind exclusiv de competenta instanței si nu a paraților care nu au calitatea de a invoca nulitatea acțiunii.
În ceea ce privește excepția nulității acțiunii civile pentru incălcarea prevederilor art. 194 lit. c NCPC si excepția nelegalei timbrări au arătat că au fost respectate aceste prevederi legale, fiind achitată taxa judiciară de timbru stabilită de instanță.
Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile prevăzuta de art. 193 NCPC față de valoarea obiectului pricinii - 255.132 lei, procedura medierii nu este obligatorie.
In ceea ce privește obiectul litigiului dintre parti, au formulat o cerere in revendicare prin comparare de titluri si nu o cerere posesorie astfel cum arata parații.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, dispozițiile art. 909 alin. 1 NCC arata in mod expres ca: "sub rezerva prescripției dreptului la acțiunea in fond, acțiunea in rectificare este imprescriptibila fata de dobânditorul nemijlocit. Având in vedere ca acțiunea in revendicare este imprescripibila și acțiunea in rectificare este in mod clar imprescriptibila.
Referitor la excepția inadmisibilitatii acțiunii civile raportat la prevederile art. 35 NCPC, reclamanții au arătat că nu au formulat o acțiune in constatare, ci o veritabila acțiune in revendicare, intemeiata pe prevederile art. 563 NCC intitulat "acțiunea in revendicare", prin care au cerut sa se dispună obligarea paratei sa le lase in deplina proprietate si liniștita posesie, ca atribut al dreptului de proprietate, imobilul in discuție. simplul fapt ca au folosit in exprimare cuvântul "constatare" nu inseamna ca au inteles sa formuleze o acțiune in constare, ci au solicitat ca atunci când va proceda la compararea titlurilor, instanța sa stabilească ( sau sa constate) preferentialitatea titlul lor de proprietate fata de titlul de proprietate al paratei.
In ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat reclamanții au arătat faptul ca nu contestă titlul de proprietate al paratei dobândit cu titlu de uzucapiune prin hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, deși au susținut in motivarea acțiunii si unele motive care ar fi putut afecta valabilitatea titlului de proprietate al paratei dar aceste susțineri au fost făcute numai ca un argument conex in sprijinirea argumentelor noastre ca titlul lor de proprietate este preferențial fata de cel al paratei.
Reclamanții au mai precizat că nu au solicitat anularea titlului de proprietate al paratei recunoscut prin Sentința Civila nr. 4849/1990, ci dimpotrivă au formulat o acțiune in comparare de titluri pentru a dovedi ca titlul lor de proprietate este mai caracterizat si are prioritate fata de titlul dobândit de parata.
. Civila nr._/2012 instanța de judecata a respins cererea reclamanților de constatare a nulității titlului de proprietate al paratei obținut pe calea uzucapiunii, fapt pe care reclamanții nu l-au contestat.
In ceea ce privește autoritatea de lucru judecat invocata cu privire la Sentința civila nr. 8815/2000, nu cunosc obiectul cauzei, știu insa numai ca aceasta s-a purtat intre tatăl lor C. P. si Consiliul Local al mun. Cluj-N., motiv pentru care nu putem discuta despre excepția autorității de lucru judecat nici sub aspectul identității de parti si nici sub aspectul identității de obiect deoarece, asa cum chiar parata arata acea acțiune are ca si obiect acțiune in constatare iar acțiunea reclamanților are ca si obiect acțiune in revendicare.
Potrivit principiilor pe care se face reconstituirea dreptului asupra proprietății abuziv confiscate de regimul comunist, efectele retrocedării se transmit si in trecut, pana la momentul actului de confiscare, acest efect vizând patrimoniul proprietarului autentic si persoana succesorilor sai, neputand produce efecte in favoarea unor terți.
Invocarea principiului securității circuitului civil nu poate funcționa împotriva unei persoane care a depus toate diligentele necesare inca din anul 1991 si a luptat inca de atunci pentru redobândirea dreptului de proprietate si nu este imputabil lui faptul ca procedurile administrative si judiciare au durat de 23 de ani . In consecința aceasta securitate a circuitului civil invocata in favoarea sa de către parata este una bazata pe false temelii.
Acesta este si sensul jurisprudentei CEDO, care in materie de proprietate privata a statuat ca efectele juridice privind dreptul real de proprietate privata se transmit in persoana si in limitele patrimoniului proprietarului autentic, care a fost antecesorul lor.
In aceste condiții susținerea paratei ca ar beneficia de efectele uzucapiunii tabulare nu poate fi reținuta dat fiind faptul ca titlul sau de proprietate este bazat pe uzucapiunea de 30 de ani asa cum este stabilit cu putere de lucru judecat prin sentința civila care a stat la baza intabulării dreptului lor de proprietate.
In ceea ce privește susținerea paratei referitoare la faptul ca au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea tabulara pe timp de 10 ani in temeiul art. 27 din Legea 115/1938,, va rugam sa observați ca una dintre condițiile acestui mod de dobândire a proprietății prevăzuta in mod expres de textul de lege invocat este buna-credinta.
In aceste condiții parații nu pot dovedi buna credința atât timp cat, având in vedere ca uzucapiunea tabulara a paratei a început din anul 2000, de când s-a in scris in cartea funciara, in anul 2006 reclamanții au promovat o acțiune in instanța importiva acestei parate si a soțului ei, actualmente decedat, prin care au solicitat intabularea in cartea funciara a dreptului lor de proprietate asupra acestui teren.
De menționat este ca titlurile emise in baza unor legi speciale de către autoritățile competente in diverse domenii, inclusiv in materia fondului funciar, sunt opozabile potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, tuturor, chiar fara sa fi fost intabulate.
Prin precizarea și completarea de acțiune depusă în data de
18.03.2014 (f. 86-88) reclamanții au reiterat în esență susținerile expuse pe larg în cuprinsul cererii introductive.
Prin concluziile scrise depuse în data de 08.10.2014 (f.115-117) reclamanții au reiterat în esență susținerilor expuse pe larg în cuprinsul cererii introductive și a răspunsului la întâmpinare.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Totodată a dispus acvirarea dosarelor nr. 18._ al Judecătoriei Cluj N., nr. 4392/1990 al Judecătoriei Cluj N., nr. 6370/1998 al Tribunalului Cluj, nr. 8776/1999 al Judecătoriei Cluj N..
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 248 Cod procedură civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă, instanța reține că față de prevederile art. 432 Cod procedură civilă, această excepție este una de fond, întrucât privește condițiile de exercitare a dreptului la acțiune, absolută deoarece poate fi invocată de oricare dintre părți și de instanță din oficiu, în orice fază a procesului civil și peremptorie pentru că admiterea acesteia duce la respingerea cererii de chemare în judecată ca intrând în puterea de lucru judecat.
Astfel cum rezultă din prevederile art. 431 Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege, oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Norma legală menționată reglementează așadar autoritatea de lucru judecat ca prezumție legală absolută și irefragabilă a hotărârii judecătorești de adevăr judiciar.
Dacă art. 431 alin. 1 C.pr.civ. dă expresie funcției negative a lucrului judecat, în sensul că o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile triplei identități de părți, obiect și cauză, alin. 2 al acestui text de lege, reglementează manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat.
În acest ultim caz caz, nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, astfel încât aceasta să nu mai poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai prin considerente, în condițiile art. 430 alin. 2 C.pr.civ.
Efectul pozitiv al lucrului judecat ce se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, nu oprește judecata celui de al doilea proces, în măsura în care sunt supuse judecării și alte aspecte, ci ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate. Această reglementare a autorității de lucru judecat vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. În relația dintre părți însă, prezumția de lucru judecat are caracter absolut, ceea ce înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statutat judecătorește anterior.
Raportat la prevederile legale arătate instanța reține că în prezenta cauză reclamanții F. L. și C. M. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Hândru I. obligarea pârâtei la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren in suprafața de 7087 mp înscris in CF_ Cluj-N. cu nr. Topo_/1/1,_, ca urmare a constatării priorității dreptului lor de proprietate față de titlul de proprietate al pârâtei și în mod subsecvent radierea din CF nr._ Cluj N. a dreptului de proprietate al paratei si al defunctului H. I., înscris sub B. 9, 10, 17 si înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților cu titlu de moștenire in cote parti egale.
Așadar demersul judiciar al reclamanților în fața instanței îmbracă forma unei acțiuni în revendicare reglementată de art. 563 și urm. C.civ.
În ceea ce privește sentințele civile față de care a fost invocată excepția autorității de lucru judecat instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4849/30.11.1990 pronunțată în dosarul civil nr. 4392/1990 al Judecătoriei Cluj N. instanța a admis în parte acțiunea reclamanților Hândru I. și Hândru I. formulată în contradictoriu cu parații R. S. și B. I., proprietarii tabulari dinainte de colectivizare și a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului in suprafața de 9400 mp - "fanat la surpatura" înscris în CF_ Cluj cu nr. top_/1, dispunând totodată întabularea în CF a dreptului astfel dobândit.
Prin Sentința civila nr.346/1999 pronunțata de Tribunalul Cluj – Secția civilă în dosarul. nr 6370/1998, având ca obiect acțiune de carte funciară formulată de către reclamanta F. A. în contradictoriu cu mai mulți pârâți, printre care și Hândru I. și Hândru I., instanța a stabilit ca . a fost identificata greșit in CF_ Cluj si ca ea corespunde in realitate cu terenul înscris in CF_ Cluj cu nr. Topo_/1/1,_, dispunându-se totodată intabularea dreptului de proprietate asupra terenului de 7387 mp, cu titlu de prescripție achizitiva, in favoarea paraților H. in cartea funciara amintita.
Prin sentința civilă nr. 8815/16.11.2000 pronunțată în dosarul nr. 8776/1999 al Judecătoriei Cluj N. instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul C. P. – antecesorul reclamanților din prezenta cauză în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj N. având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeței totale de 7920 mp situată în Cluj N. conform Titlului de Proprietate nr._/2403/08.07.1997 și întabularea pe numele său.
Prin sentința civila nr 9315/2011 rămasa irevocabila prin respingerea recursului, pronunțata de Judecătoria Cluj-N. in dosar nr._/211/2007, a fost respinsă acțiunea reclamanților Hândru I. și Hândru I. formulată în contradictoriu cu pârâții F. L., C. M. M., Comisia Locală de fond funciar Cluj N. și Comisia Județeană de fond funciar Cluj având ca obiect constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr._/2403/08.07.1997 emis pe numele antecesorului pârâților – defunctul C. P..
Prin sentința civilă nr._/21.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/211/2006 al Judecătoriei Cluj N. având ca obiect acțiune în constatare formulată de către reclamanta Fărkaș L. în contradictoriu cu pârâții C. M. M., Hândru I. și Hândru I., respectiv acțiune în declararea nulității absolute a Titlului de proprietate nr._/2403/08.07.1997 emis pe numele antecesorului pârâților – defunctul C. P., instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Analizând hotărârile judecătorești enumerate, din punct de vedere al părților între care s-au purtat litigiile astfel soluționate, al obiectului, dar și al cauzei prin raportare la părțile, obiectul și cauza deduse judecății în prezentul dosar, instanța apreciază că nu există tripla identitate cerută de prevederile art. 431 C.pr.civ., hotărârile judecătorești invocate de către pârâtă statuând în mod definitiv și irevocabil asupra valabilității titlurilor de proprietate care sunt supuse analizei instanței în vederea comparării lor în cadrul acțiunii în revendicare promovată în prezenta cauză.
Împrejurarea că reclamanții invocă în dovedirea caracterului preferabil al titlului de care se prevalează și motive de nulitate ale titlului părților adverse, nu este de natură a duce la concluzia că aceștia contestă puterea de lucru judecat a sentințelor civile menționate, aspect precizat de altfel de către reclamanți prin cererea depusă în data de 18.03.2014, aceste apărări urmând a fi înlăturate în analiza fondului drepturilor supuse judecății ca atare.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la fondul cauzei instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanții din prezenta cauză în calitate de moștenitori ai defunctului C. P. – decedat la data de 07.04.2001 sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 7920 mp, situat în Cluj N., parcela nr._ în suprafață de 2340 mp, parcela nr._ în suprafață de 2560 mp și parcela nr._ în suprafață de 3020 mp reconstituit defunctului C. P. prin Titlul de Proprietate nr._/2403/08.07.1997.
Tot astfel pârâta, în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctului Hândru I. este titulară a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 7387 mp înscris în CF nr._ (nr. vechi_), nr. topo_/1,_ (f. 98), drept dobândit prin uzucapiune, potrivit sentințelor civile nr. 4849/30.11.1990 pronunțată în dosarul civil nr. 4392/1990 al Judecătoriei Cluj N. respectiv nr.346/1999 pronunțata de Tribunalul Cluj – Secția civilă în dosarul. nr 6370/1998.
Astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în dosarul civil nr._/211/2007 al Judecătoriei Cluj N., probă însușită de ambele părți, terenul deținut de pârâta Hândru I. și defunctul său soț Hândru I. cu suprafața măsurată de 6732 mp înscris în CF nr._ Cluj, nr. topo_/1,_ se identifică cu terenul atribuit antecesorului reclamanților, defunctul C. P. prin Titlul de proprietate nr._/2403/08.07.1997.
Față de împrejurarea că în urma demersurilor inițiate de părțile prezentului litigiu, fie prin antecesori, fie în nume propriu în vederea anulării tilurilor de proprietate ale părții adverse, aceste titluri au fost validate cu putere de lucru judecat prin sentințele civile menționate la punctul anterior, instanța urmează a proceda la compararea titlurilor – modurilor de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în vederea stabilirii celui mai preferabil.
Astfel reclamanții au dobândit dreptul de proprietate ca efect al reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea antecesorului C. P. prin Titlul de proprietate nr._/2403/08.07.1997, acesta din urmă dovedindu-și îndreptățirea în temeiul Legii nr. 18/1991, antecesorii săi înscriindu-se cu acest teren în CAP Înfrățirea la data de 15.01.1962, astfel cum s-a reținut în considerentele sentinței civile nr. 9315/2011 pronunțată în dosarul civil nr._/211/2007 al Judecătoriei Cluj N..
Cât privește modalitatea de dobândire a terenului menționat de către antecesorii reclamanților înainte de colectivizare, aceștia au susținut că ar fi fost cumpărat de la un terț, fiind așadar vorba despre un mod derivat de dobândire a dreptului de proprietate.
În ceea ce o privește pe pârâta Hândru I., aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului arătat împreună cu soțul său Hândru I., ca efect al prescripției achizitive, astfel cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin sentințele civile nr. 4849/30.11.1990, respectiv nr.346/1999, fără ca cele astfel statuate să mai poată fi repuse în discuție, din punct de vedere al modului de operare al uzucapiunii, motiv pentru care instanța va înlătura ca neîntemeiate criticile reclamanților privind inoperativitatea prescripției în perioada colectivizării.
Prin urmare, strict din punct de vedere al modului de dobândire, față de împrejurarea că pârâta a dobândit dreptul de proprietate printr-un mod originar titlul său este preferabil celui al reclamanților.
Tot astfel, preferabilitatea titlului pârâtei rezultă și din împrejurarea că aceasta se află în posesia terenului, astfel că situația juridică a terenului, cum acesta este înscris în cartea funciară coincide cu situația faptică.
Față de aceste considerente instanța apreciază că titlul de care se prevalează pârâta este mai bine caracterizat, bucurându-se de continuitate în exercitarea atributelor dreptului de proprietate și corespunzând unei situații juridice intrată în circuitul juridic civil, păstrarea situații actuale fiind impusă tocmai de acest principiu al securității raporturilor juridice civile, motiv pentru care va respinge cererea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
În ceea ce privește solicitarea părților de acordare a cheltuielilor de judecată instanța reține pentru început că potrivit dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, partea interesată având obligația de a face dovada existenței și întinderii cheltuielilor efectuate în condițiile art. 452 C.pr.civ.
Față de aceste prevederi legale și având în vedere soluția de respingere a cererii instanța va respinge pretențiile reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 6206,32 lei, respectiv onorariu avocațial în sumă de 2600 lei ca neîntemeiate.
Raportat la cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei reprezentând onorariu avocațial achitat potrivit chitanței depusă la fila 99 din dosar, instanța urmează să o admită în parte pentru următoarele considerente:
Pentru început, instanța reține că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse si sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă potrivit art. 453 Cod procedură civilă, culpa procesuală a celeilalte părți, ceea ce înseamnă că acel contract, încheiat de partea care a câștigat procesul, cu avocatul său, își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul, în baza unuia dintre principiile care guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.
Numai că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv iar sancțiunea care intervine în cazul abuzului de drept constă în obligarea autorului abuzului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale.
Reducerea cuantumului în care urmează a fi suportate, de către partea aflată în culpă procesuală, cheltuielile de judecată făcute de către partea adversă, constituie, în legătură cu onorariul avocațial, o formă de angajare indirectă a răspunderii civile delictuale a titularului cererii privind cheltuielile de judecată, sub aspectul exercițiului abuziv al dreptului acestuia de a solicita cheltuielile de judecată, față de prevederile art. 12 Cod procedură civilă.
În lumina dispozițiilor art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța beneficiază de prerogativa de a micșora onorariile avocaților, ori de câte ori va constata motivat că sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Această posibilitate acordată instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil.
Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În prezenta cauză, instanța reține că reducerea onorariului avocațial în cuantum de 3000 de lei solicitat de către intimată se impune în raport de următoarele elemente: obiectul și complexitatea cauzei, natura acesteia, conduita procesuală a părților, durata cazului, timpul si volumul de muncă solicitat pentru executarea mandatului primit.
Astfel, în privința complexității cauzei, instanța constată că aceasta este una simplă, care nu necesită utilizarea unor elemente deosebite de drept, durata procesului a fost de asemenea scurtă, cererea fiind soluționată la al cincilea termen de judecată, cu mențiunea că amânările succesive au fost determinate de imposibilitatea acvirărilor dosarelor solicitate de părți în timp util. Totodată, nu a fost necesară conlucrarea cu experți sau alți specialiști și nici efectuarea unor calcule astfel că un onorariu ridicat la suma solicitată nu este justificat.
În continuare, instanța reține că aplicarea art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă nu afectează în nici un fel contractul de asistență juridică care își produce pe deplin efectele între părți ci instanța doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea adversă. Această soluție este în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta considerând cu privire la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, că „ acestea urmează să fie recuperate de partea care a câștigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil „, având în vedere rolul judecătorului în desfășurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și muncii depuse de avocat (cauza Nielsen si Johnsen împotriva Norvegiei, cauza S. si Pârcalab împotriva României, cauza Almeida, Garret si alții contra Portugaliei).
Având în vedere situația din prezenta cauză precum și motivele expuse mai sus, instanța reține că pârâta și-a încălcat obligația de a-și exercita drepturile cu bună-credință astfel cum aceasta este impusă de art. 12 Cod procedură civilă, prin solicitarea unui onorariu avocațial disproporționat raportat la natura litigiului, această faptă atrăgând răspunderea civilă delictuală. Diferența dintre onorariul convenit și suma pe care o vor plăti reclamanții reprezintă tocmai prejudiciul suferit de către reclamanți ca urmare a abuzului de drept săvârșit de pârâtă.
Pentru aceste considerente instanța va reduce onorariul solicitat de pârâtă la suma de 1500 lei, urmând a obliga reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial și a respinge ca neîntemeiate pretențiile pentru diferența de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții F. L., CNP:_, cu domiciliul în Cluj N., ., . și C. M. M., CNP:_, cu domiciliul în Cluj N., ., nr. 54, ., în contradictoriu cu pârâta HÂNDRU I., CNP:_, cu domiciliul procesual ales în Cluj N., .. 16/6A, jud. Cluj, având ca obiect acțiune în revendicare.
Admite în parte cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Reduce onorariul avocațial solicitat de pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată de la suma de 3000 lei la suma de 1500 lei.
Obligă reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocațial.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile pârâtei privind obligarea reclamanților la plata sumei de 1500 lei reprezentând diferență onorariu avocațial.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea și motivele de apel se depun la judecătoria Cluj N.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
4 ex/04.06.2015
Red.I.G.D.
Tehnored.I.G.D.
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
