Somaţie de plată. Hotărâre din 03-10-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 16646/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILĂ NR. 9972/2014
Ședința publică de la 03.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: M. F.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . SRL și pe debitoarea ., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru creditoarea av. D. C. A. în substituirea av. F. T., cu delegație la fila 105, iar pentru debitoare av. M. M. R., din cadrul SCA M., B., R., cu împuternicire la fila 104 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, la data de 30.09.2014, întâmpinare formulată de către societatea debitoare (filele 89-101).
Instanța comunică reprezentantului creditoarei întâmpinarea formulată de către debitoare.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) din Noul Cod de procedură civilă, instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 1015 din Noul Cod de procedură civilă, coroborat cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. j) și art. 107 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe propunerea de probe.
Reprezentantul creditoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei și depune un set de înscrisui la dosar, pe care le comunică cu reprezentantul debitoarei.
În temeiul art. 255 și art. 260 Noul Cod de procedură civilă, apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă în vederea justei soluționări a prezentei cauze, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar în favoare ambelor părți.
Constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul creditoarei solicită admiterea acțiunii formulate și stabilirea unui termen până la care debitoarea să achite suma de 57.895,46 lei. Arată că sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea ordonanței de plată. Menționează că este certă creanța, astfel cum rezultă din facturile fiscale emise, este lichidă, putându-se delimita de penalitățile de întârziere și este exigibilă, scadența facturilor fiind de 30 zile. Precizează că debitoarea a fost somată prin executor judecătoresc în termenul legal. Solicită obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, dovada acestora fiind depusă la dosar.
Reprezentantul debitoarei solicită respingerea acțiunii societății creditoare și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Invocă art. 5.4.1 din contractul îcnheiat între părți, unde se prevede că se lucrează cu materialele debitoarei, restul urmând a se returna. Apoi, invocă punctul 4.2.1. din aceeași convenție, cu precizarea că termenul de 30 zile se calculează de la primirea facturii relevante la sediu, iar în speță nu există dovada comunicării. Arată că ambele părți sunt profesioniste, iar facturile fiscale trebuie să fie însoțite de devize de lucru. Arată că susține toate apărările din cuprinsul întâmpinării, cu precizarea că există proces verbal de recepție parțială a lucrărilor și de recepție finală a acestora. Apoi, arată că se invocă o compensație legală pentru o anumită sumă, astfel cum rezultă din răspunsul la întâmpinare, ceea ce denotă relațiile comerciale dintre părți. Susține că nu s-au comunicat facturile relevante, nu a existat returnare de marfă. Apoi, arată că debitoarea nu datorează sumele invocate de către creditoare, iar creanța invocată nu este certă, lichidă și exigibilă. Susține că nu se poate emite ordonanța de plată, părțile putând soluționa litigiul pe cale amiabilă sau pe calea dreptului comun. Invocă prevederile privind notificarea, cu precizarea că nu există la dosar nicio dovadă în acest sens. Arată că există doar unele discuții purtate prin poștă electronică. Arată că plata parțială a avut loc datorită relațiilor dintre părți.
Reprezentantul creditoarei arată în replică că relațiile dintre părți sunt de lungă durată, iar în ciuda prevederilor contractuale, nu s-au trimis facturile în materialitatea lor, s-au purtat discuții prin email, fiind de altfel o practică obișnuită între părți, iar creditoarea are sediul în București. Cu privire la compensația legală arată că este prezentată pe larg în curpinsul notelor de ședință de la dosar. Susține că cererea este admisibilă, că din înscrisurile de la dosar rezultă obligația debitoarei.
Reprezentanta debitoarei precizează că nu prezintă relevanță faptul că societatea creditoare are sediul la București, fiind vorba despre transmiterea unui document fiscal, existând de altfel formulare tipizate, iar susținerile creditoare cu privire la compensația invocată nu rezultă din probatoriul administrat.
Instanța în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ (filele 1-5), creditoarea . SRL a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul dispozițiilor art. 1013 - art. 1024 C.proc.civ. împotriva debitoarei . pentru suma de 57.895,46 lei, din care suma de 45.266,19 lei reprezentând rest plată factură fiscală, suma de 12.629,27 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței și până la data formulării cererii, precum și pentru penalitățile de întârziere în continuare până la data plății efective, cu obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat, în esență, că a încheiat contractul cadru de prestări servicii nr. 142/07.11.2012 cu debitoarea, că a emis factura fiscală . nr. 0008/17.06.2013 pe numele acesteia, că s-a efectuat o plată parțială în cuantum de 6.000 lei din contravaloarea facturii fiscale menționate, că s-a făcut o compensare pentru suma de 573,15 lei, rămânând un rest de plată de 45.266,19 lei. S-a învederat că debitoarea nu a înțeles să-și îndeplinească obligația contractuală de plată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1013 și următoarele C.proc.civ., art. 194, art. 622, art. 451 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, în baza art. 6 alin. (2) OUG nr. 80/2013 (fila 6).
În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 7-61, 71-74).
Debitoarea, prin SCA M., B., Restesan, cu împuternicire avocațială la fila 104, a formulat întâmpinare la data de 30.09.2014 (filele 89-93), prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că nu s-au respectat de către creditoare dispozițiile art. 5.4.1 din contractul cadru menționat, că obligația debitoarei de achitare a facturii fiscale intervine numai de la data primirii documentelor enumerate la pct. 4.2.1 din convenție, că debitoarea nu datorează sumele pretinse întrucât nu i-au fost comunicate documentele prevăzute în contract, că din totalul materialelor predate de către debitoare, creditoarea trebuie să returneze materiale în valoare de 15.776,86 lei, că suma solicitată de către creditoare nu este certă și exigibilă și nu este constatată printr-un înscris asumat de către părți, că nu s-a acceptat la plată suma pretinsă, că pentru stabilirea sumei datorate este necesară administrarea și a altor probe decât înscrisurile.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205, art. 1013 și următoarele C.proc.civ., art. 451 C.proc.civ.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 94-101).
În cadrul ședinței publice din data de 03.10.2014, creditoarea a depus la dosarul cauzei „note de ședință” (filele 114-117).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Conform art. 1013 C.proc.civ., prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
(2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentului titlu creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență.
Între creditoarea . SRL, în calitate de subantreprenor și debitoarea ., în calitate de antreprenor, s-a încheiat contractul cadru de prestări servicii nr. 142/07.11.2012 (filele 7-34), având ca obiect achiziționarea de către antreprenor, respectiv prestarea de către subantreprenor, a lucrărilor civile enumerate în Anexa nr. 1 (fila 35).
În temeiul raporturilor contractuale, creditoarea a emis factura fiscală . nr. 0008/17.06.2013 (fila 50), pentru suma de 51.839,34 lei, reprezentând lucrări conform procesului verbal nr. 4/17.06.2013 (fila 49), având scadența la data de 16.07.2013. Factura fiscală poartă semnătura și ștampila debitoarei.
S-a efectuat de către debitoare la data de 21.06.2013 o plată parțială în cuantum de 6.000 lei din contravaloarea facturii fiscale . nr. 0008/17.06.2013, astfel cum reiese din cuprinsul extrasului de cont de la fila 54.
În desfășurarea activității specifice domeniului de activitate între părți, s-a emis factura fiscală nr. 5/29.04.2013, pentru suma de 16.160,19 lei, care a fost achitată de către debitoare în două tranșe, conform înscrisului de la fila 55, plătindu-se în plus suma de 573,15 lei.
Creditoarea a efectuat o compensare a restului de plată aferent facturii fiscale . nr. 0008/17.06.2013 cu această plată în excedent, rămânând un rest de plată aferent acestei facturi în cuantum de 45.266,19 lei.
Instanța reține că deși în materia răspunderii civile contractuale, odată dovedite raporturile contractuale dintre părți, pârâtei îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației, aceasta nu a făcut nicio dovadă în acest sens, plata parțială fiind apreciată ca o recunoaștere a debitului solicitat de către creditoare.
În ceea ce privește apărările debitoarei din cuprinsul întâmpinării, instanța le înlătură ca nefiind întemeiate pentru următoarele considerente:
- Factura fiscală . nr. 0008/17.06.2013 poartă semnătura și ștampila debitoarei și a fost emisă în temeiul contractului cadru de prestări servicii nr. 142/07.11.2012 (filele 7-34), rezultând dincolo de orice dubiu că debitul a fost însușit de către debitoare,
- Deși s-a invocat predarea unor materiale de către debitoare în favoarea creditoarei în desfășurarea relațiilor contractuale, din ansamblul înscrisurilor de la dosarul nu reiese că o astfel de predare s-ar fi realizat, neexistând un proces verbal de predare materiale, astfel cum s-a stabilit conform punctului 5.4.2 din contractul cadru de prestări servicii nr. 142/07.11.2012 (filele 7-34),
- Debitul de 15.776,86 lei invocat de către debitoare în sarcina creditoarei reprezentând contravaloare materiale predate nu a fost dovedit, înscrisurile de la filele 94-101 nefiind susceptibile a face dovada în acest sens – nu reiese că, corespondența electronică ar emana de la societatea creditoare, iar lista cu materiale nu poate fi avută în vedere câtă vreme nu a fost însușită de către creditoare printr-una din modalitățile prevăzute de lege sau contract,
- Deși potrivit prevederilor contractuale de la punctul 5.4.1 din contractul cadru, antreprenorul avea obligația de a factura contravaloarea materialelor care au fost predate subantreprenorului, dar care au rămas neutilizate după executarea completă a lucrărilor și care nu au fost returnate antreprenorului, debitoarea nu a făcut dovada facturării sumei de 15.776,86 lei,
- Debitoarea nu a făcut dovada că ar fi notificat în scris creditoarea în sensul returnării materialelor despre care se invocă că nu au fost returnate de către creditoare.
În consecință, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1013 alin. (1) C.proc.civ., creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1021 alin. (1) C.proc.civ., instanța va admite capătul de cerere principal și va ordona debitoarei să achite în favoarea creditoarei suma de 45.266,19 lei reprezentând rest plată factură fiscală . nr. 0008/17.06.2013.
Cu privire la capătul de cerere privitor la plata penalităților de întârziere, instanța reține că potrivit art. 1516 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
Conform art. 1535 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic, iar potrivit art. 1489 din același act normativ, „dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege.
Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, astfel cum prevede art. 1521 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată
Punerea în întârziere operează de drept când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi, conform 1523 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată.
În temeiul art. 14.2 din contractul cadru de prestări servicii nr. 142/07.11.2012, părțile au convenit ca pentru sumele datorate se vor percepe penalități de întârziere în cuantum de 0,075% pentru fiecare zi de întârziere.
În consecință, instanța va ordona debitoarei să plătească în favoarea reclamantei penalități de întârziere calculate conform pct. 14.2 din contractul cadru de prestări servicii nr. 142/07.11.2012 începând cu data scadenței, data de 16.07.2013 și până la data achitării efective a debitului.
Instanța în temeiul art. 1021 alin. (3) C.proc.civ. va fixa un termen pentru executarea obligației de 10 de zile de la data comunicării ordonanței.
Față de prevederile art. 453 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, apreciind că creditoarea a făcut dovada existenței și întinderii acestora conform art. 452 C.proc.civ., instanța va obliga debitoarea la plata sumei de 510 lei în favoarea creditoarei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 6) și onorariu avocațial (filele 102-103) și va respinge cererea debitoarei privitoare la cheltuielile de judecată ca neîntemeiată, având în vedere soluția pe care urmează a o pronunța asupra cererii principale a creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ:
Admite în parte cererea formulată de creditoarea . SRL, cu sediul în București, ., nr. 11, sector 2, în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în Florești, .. 225, județul Cluj, având ca obiect emiterea ordonanței de plată.
Ordonă debitoarei să achite în favoarea creditoarei suma de 57.895,46 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale și penalități de întârziere calculate conform pct. 14.2 din contractul cadru de prestări servicii nr. 142/07.11.2012 începând cu data scadenței și până la data achitării efective a debitului.
Fixează termen pentru executarea obligației 10 de zile de la data comunicării ordonanței.
Obligă debitoarea să achite în favoarea creditoarei suma de 510 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Respinge cererea debitoarei privitoare la cheltuielile de judecată ca neîntemeiată.
Cu cerere în anulare la Judecătoria Cluj-N. în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 octombrie 2014.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. PAVELMELINDA F.
Red. R.M.P./ dact. M.F./4 ex./21.10.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 6134/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 8480/2014.... → |
|---|
