Somaţie de plată. Sentința nr. 6134/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6134/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 8992/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6134/2014
Ședința publică de la 12.06.2014
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitoarea ., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Procedând la verificarea competenței sale potrivit art. 131 al. 1 C.pr.civ., instanța constatǎ, în baza art.1015 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) C.pr.civ., că este competentă general și material să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind utile în soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 244 alin.1, instanța declară închisă faza cercetării procesului, iar în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 29.04.2014 sub nr._, creditoarea . SRL, cu sediul în Cluj N., ., ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în Baia M., ., ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_, sǎ dispunǎ obligarea acesteia din urmǎ la plata sumei de 1413,62 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, precum și a sumei de 5817,65 lei cu titlu de penalități de întârziere, respectiv a penalităților de întârziere în continuare, până la achitarea integrală a debitului, precum și a cheltuielilor de judecatǎ ocazionate de soluționarea cauzei.
În motivarea cererii formulate, creditoarea a indicat, în esențǎ, cǎ în baza contractului cadru nr. 7278 din data de 03.10.2011, debitoarea a achiziționat diferite produse, însă contravaloarea acestora nu a fost integral achitată, deși termenul de plată stabilit de art. 3.2 s-a împlinit, iar facturile au fost acceptate prin semnătură și ștampilă. Totodată, s-a învederat că debitoarea datorează și penalități de întârziere, conform art. 7.2 din contract, în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, de la data scadenței, astfel cum a fost stabilită prin convenția încheiată. În fine, s-a arătat că există o creanță certă, lichidă și exigibilă față de debitoare, care a fost și somată să treacă la executarea obligației asumate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 - 1017 din C. proc. civ.
În susținerea pretențiilor sale, creditoarea a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 3 - 14 ).
Cererea formulatǎ a fost legal timbratǎ, fiind anexatǎ chitanța ce atestǎ plata taxei judiciare de timbru în sumǎ de 200 lei ( f. 15 ).
Debitoarea, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a exprimat, într-o altă modalitate, poziția procesualǎ în raport de cererea formulatǎ.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisurile anexate cererii pentru emiterea ordonanței de platǎ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din art. 2.1 al contractului cadru de livrare nr._ din data de 03.10.2011 ( f. 3 ), între părțile litigiului de față s-au derulat raporturi convenționale materializate prin furnizarea către societatea debitoare a unor produse comercializate de către creditoare, în condițiile stabilite prin art. 2.3 din același contract, respectiv pentru un preț ce urma să fie determinat prin factură, fiind prevăzut în lista corespunzătoare de la momentul facturării ( f. 3 ), debitoarea asumându-și obligația corelativă de a achita contravaloarea produselor livrate, în termen de 7 zile de la data emiterii facturilor, după cum se poate observa din art. 3.2 al contractului încheiat ( f. 3 ). În ce privește modalitatea în care urma a se realiza livrarea și plata, părțile au convenit că facturile vor fi semnate de către reprezentanții cumpărătorului, semnătura acestora fiindu-i opozabilă și constituind dovada acceptării la plată a facturii semnate, după cum se observă din art. 3.4 al convenției perfectate ( f. 3 ).
Totodatǎ, pentru ipoteza în care debitoarea nu și-ar îndeplini obligațiile asumate, neachitând marfa livrată la termenul stabilit, pǎrțile au convenit o clauzǎ penalǎ, inseratǎ în art. 7.2 din contract ( f. 3 verso ), respectiv debitoarea va datora penalitǎți de întârziere de 1% pe zi din valoarea neachitată, socotite de la data la care trebuia făcută plata, fără a fi necesară punerea în întârziere, penalitățile putând depăși cuantumul sumei datorate.
În derularea relației contractuale, astfel cum a fost conturată prin convenția perfectată, reclamanta creditoare a emis facturile nr._/11.01.2013, pentru suma de 225,74 lei ( f. 8 ), nr._/27.12.2012, pentru suma de 242,54 lei ( f. 9 ), nr._/20.12.2012, pentru suma de 242,54 lei ( f. 10 ), nr._/05.12.2012, pentru suma de 365,55 lei ( f. 11 ), nr._/29.11.2012, pentru suma de 187,24 lei ( f. 12 ) și nr._/22.11.2012, pentru suma de 301,88 lei ( f. 13 ), din care s-a efectuat o plată parțială de 151,88 lei, rămânând de încasat suma de 150 lei ( f. 7 ), care au fost acceptate de către debitoare prin semnătură și ștampilă, fiind așadar însușite de către aceasta în condițiile art. 3.4 din contract ( f. 3 ), însă contravaloarea mărfurilor livrate, astfel cum au fost individualizate prin facturile menționate, nu a fost integral achitată, așa încât se înregistrează, în prezent, un debit restant de 1413,62 lei.
Potrivit art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., dispozițiile ce reglementează procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, prin alin. (2) din cadrul aceluiași articol legiuitorul stabilind creanțele care nu sunt incluse în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1013 și urm. din C. proc. civ., respectiv cele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență. Așadar, față de prevederile anterior redate, se poate lesne observa că trei sunt condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca procedura specială să își găsească aplicare: să existe o creanță constând într-o obligație de plată a unei sume de bani, creanța pretinsă să prezinte caracter cert, lichid și exigibil și, în fine, creanța să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, care este însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege.
În ce privește cauza de față, instanța constată că prima dintre cerințele mai sus enunțate este întrunită, câtă vreme nu poate fi negată împrejurarea că societatea creditoare deține o creanță constând în obligația de plată a unei sume de bani, obligație la care este ținută debitoarea. Astfel, s-a evidențiat anterior că între părțile litigiului s-au derulat relații contractuale în temeiul cărora s-au livrat anumite bunuri debitoarei, astfel cum au fost individualizate prin facturile evidențiate în cele de mai sus ( f. 8 - 13 ), or trebuie observat că obligația principalǎ a debitoarei, asumatǎ prin art. 3.2 din contractul încheiat ( f. 3 ), se referǎ la plata la termenele stabilite a contravalorii mărfurilor predate, în caz contrar urmând a fi achitate penalitǎți de întârziere, în condițiile art. 7.2 din același contract ( f. 3 verso ). În consecință, ținând seama de faptul cǎ între pǎrțile litigiului de fațǎ s-a perfectat un contract de furnizare de bunuri, în sensul art. 1766 alin. (1) din C. Civ., iar beneficiarul este ținut a achita contravaloarea mǎrfurilor livrate, prețul datorat fiind cel prevăzut în lege sau în contract, după cum rezultă din art. 1768 alin. (1) din C. Civ, trebuie concluzionat cǎ există o creanță a creditoarei față de pârâta debitoare, ce justifică aplicarea dispozițiilor procedurii speciale a ordonanței de plată, creanță ce constă în obligația de platǎ a prețului bunurilor efectiv livrate, precum și a penalitǎților de întârziere aferente debitului principal, acestea din urmă fiind asumate prin contractul perfectat și datorate ca urmare a neexecutării la termen a obligației, conform art. 1535 alin. (1), 1538 alin. (1) și 1539 din C. Civ.
În al doilea rând, creanța pretinsă în cauza de față prezintă caracter cert, lichid și exigibil în sensul art. 662 alin. (2), (3) și (4) din C. proc. civ. Astfel, în ce privește natura sa certă, instanța apreciază că existența neîndoielnică a creanței rezultă, neechivoc, din cuprinsul contractului ce a intervenit între părțile litigiului de față ( f. 3 ), debitoarea asumându-și obligația, conform art. 3.2 din contractul încheiat ( f. 3 ), de a achita integral și în termen de 7 de zile de la emiterea facturilor contravaloarea bunurilor, în caz contrar urmând a datora penalitǎți de întârziere, în condițiile art. 7.2 din același contract ( f. 3 verso ). Relativ la natura lichidă a creanței, instanța observă că cerința impusă de art. 662 alin. (3) din C. proc. civ. se referă la împrejurarea că obiectul creanței este determinat sau există suficiente elemente care permit stabilirea sa, or în prezenta cauză nu poate fi negat că prin contractul perfectat și prin facturile emise în baza sa ( f. 8 - 13 ), a fost individualizatǎ contravaloarea mărfurilor predate, iar referitor la cuantumul penalitǎților de întârziere pretinse, acesta este determinabil prin referire la debitul principal și la stipulațiile convenționale ale pǎrților, nivelul concret al penalitǎților fiind consemnat în art. 7.2 din contract ( f. 3 verso ), raportat la prevederile art. 1270 alin. (1) și 1538 alin. (1) din C. Civ. În fine, creanța pretinsă de către reclamanta creditoare este exigibilă în sensul art. 662 alin. (4) din C. proc. civ., obligația de platǎ a prețului mǎrfurilor livrate fiind scadentă, potrivit art. 3.2 din contractul încheiat ( f. 3 ), în termen de 7 zile de la data emiterii facturilor, or pârâta debitoare nu și-a executat integral obligațiile asumate, nici în ceea ce privește debitul principal și nici raportat la penalitǎțile de întârziere aferente, ce sunt datorate de la data scadenței.
În al treilea rând, instanța apreciază ca fiind întrunită și cea de-a treia condiție enunțată, câtă vreme creanța pretinsă de către societatea creditoare rezultă, fără îndoială, dintr-un contract constatat printr-un înscris și însușit de părți prin semnătură, fiind vorba despre contractul cadru de livrare nr._ din data de 03.10.2011 ( f. 3 ), în temeiul căruia creditoarea a livrat anumite mărfuri debitoarei.
Concluzionând, este de reținut că toate cerințele impuse de art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauza de față și, mai mult decât atât, pretențiile creditoarei sunt întemeiate, după cum s-a arătat mai sus. În consecință, văzând prevederile art. 1021 alin. (1) din C. proc. civ., instanța va admite capătul principal al cererii formulate și, prin urmare, va dispune obligarea debitoarei sǎ achite creditoarei suma de 1413,62 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate, conform contractului și facturilor depuse la dosar.
Relativ la capătul de cerere referitor la plata penalităților de întârziere, față de prevederile art. 1270 alin. (1), 1535 alin. (1), 1538 alin. (1) și 1539 din C. Civ., instanța conchide că sunt întrunite și în privința acestora condițiile stabilite de art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ. și, în consecință, va obliga debitoarea sǎ achite creditoarei suma de 5817,65 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate până la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 29.04.2014, precum și a penalităților de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere în continuare, calculate de la data de 30.04.2014 și până la achitarea integrală a debitului principal, stabilind totodată un termen de plată de 20 de zile de la comunicare, potrivit art. 1021 alin. (3) din C. proc. civ., față de momentul de la care vor fi calculate penalitățile de întârziere în continuare cererea pentru emiterea ordonanței de plată urmând a fi admisă în parte, conform art. 1021 alin. (2) din C. proc. civ. Astfel, instanța constată că în cuprinsul acțiunii introductive nu s-au făcut mențiuni exprese cu privire la data până la care s-a individualizat cuantumul penalităților de întârziere ( f. 2 ), doar în conținutul situației facturilor precizându-se că aceasta ar fi 17.04.2014 ( f. 7 ), așa încât, față de această observație și ținând seama de cuantumul efectiv al sumei datorate cu acest titlu, anume 5817,65 lei, instanța apreciază că a fost determinată prin raportare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 29.04.2014 ( f. 2 ), penalitățile de întârziere în continuare, în cuantum de 1% pentru fiecare zi, urmând a fi calculate de la 30.04.2014 și până la plata integrală a debitului principal.
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform alin. (2) teza I din cadrul aceluiași articol, Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, nu poate fi omis că, potrivit art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și taxa judiciarǎ de timbru.
Referitor la cauza de față, este de reținut, mai întâi, că acțiunea promovată urmează a fi admisă numai în parte, ținând seama de soluția cu privire la data de la care urmează a fi calculate penalitățile de întârziere în continuare, până la plata integrală. În al doilea rând, nu poate fi totuși omisă împrejurarea că pârâta debitoare se află în culpă procesuală, de vreme ce nu și-a executat integral și la termen obligația de plată a contravalorii mărfurilor livrate și, mai mult decât atât, aceasta se afla de drept în întârziere, anterior introducerii cererii pentru emiterea ordonanței de plată, potrivit art. 1523 alin. (2) lit. d) din C. Civ. În consecință, ținând seama și de caracterul indivizibil al cheltuielilor pretinse, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum fix de 200 lei ( f. 15 ), instanța apreciază că este justificată plata integrală de către debitoare a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, sens în care aceasta va fi obligată la plata către creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulatǎ de cǎtre creditoarea . SRL, cu sediul în Cluj N., ., ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu debitoarea ., cu sediul în Baia M., ., ., înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI_.
Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei suma de 1413,62 lei cu titlu de debit principal, conform contractului și facturilor depuse la dosar.
Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei suma de 5817,65 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate până la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 29.04.2014, precum și penalitățile de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere în continuare, calculate de la data de 30.04.2014 și până la achitarea integrală a debitului principal.
Obligǎ debitoarea sǎ achite creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecatǎ reprezentând taxa judiciarǎ de timbru.
Fixeazǎ termen de platǎ de 20 zile de la data comunicǎrii prezentei sentințe.
Executorie.
Cu drept la cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru creditoare și pentru debitoare, cererea în acest sens urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 12.06.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
16.06.2014 - 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Somaţie de plată. Hotărâre din 03-10-2014, Judecătoria... → |
|---|
