Somaţie de plată. Hotărâre din 14-10-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 9799/211/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR. _
ORDONANTA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică din data de 14.10.2014
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de creditoarea . împotriva debitoarei ., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezinta reprezentanta creditoarei- av. D. P., cu delegatie de substituire la dosar, precum si curatorul numit pentru reprezentarea intereselor debitoarei- av. L. F..
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, după care:
Verificându-și competența, în temeiul art. 131alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. j si art. 107 din Codul de Procedură Civilă.
Reprezentanta creditoarei arata ca a depus la dosar dovada achitarii onorariului de curator si lamuriri cu privire la inscrisul „reglare rest plata facturi”. Solicita, in probatiune, administrarea probei cu inscrisuri.
Reprezentanta debitoarei nu are cereri in probatiune.
În probațiune, conform prevederilor art. 1021 raportat la art. 250, 255 și art. 265 din Codul de procedură civilă, instanta încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de proba este admisibil potrivit legii și de natură a conduce la soluționarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau exceptii de invocat, instanța declară încheiată cercetarea procesului si acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta creditoarei solicita admiterea actiunii, asa cum a fost formulata. Solicita cheltuieli de judecata constand in taxa judiciara de timbru si onorariu curator.
Reprezentanta debitoarei isi sustine intampinarea, asa cum a fost formulata. Considera ca nu s-a facut dovada comunicarii somatiei si, ca atare, actiunea este inadmisibila, deoarece nota de inventar de la dosar nu probeaza comunicarea somatiei prin scrisoare recomandata.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instante la data de 09.05.2014, sub nr._, reclamanta creditoare ., prin avocat cu imputernicire la fila 8 din dosar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta debitoare ., emiterea unei ordonanțe care să conțină: obligarea debitoarei la plata sumei de 5.126,59 lei, reprezentand contravaloare facturi si suma de 7.592,64 lei reprezentand penalitati de intarziere in cuantum de 1% pe zi de intarziere, calculate asupra debitului principal, incepand cu data scadentei fiecarei facturi si pana la data de 09.05.2014, precum si cele ce vor fi calculate in continuare, pana la plata efectiva a debitului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, in decursul anului 2013, in baza contractului de vânzare-cumpărare si distributie nr. 165/30.09.2012, s-au desfasurat relatii comerciale intre parti, in temeiul carora a livrat marfa debitoarei, in baza comenzilor transmise de aceasta. Insa, a precizat creditoarea ca debitoarea nu a achitat integral contravaloarea facturilor fiscale emise, nici pana la acest moment, desi s-a incercat recuperararea debitului pe cale amiabila.
Apreciind ca detine o creanta certa, lichida si exigibila, creditoarea a solicitat admiterea cererii, fiind indeplinite conditiile prev. de art. 1013 Cod Procedura Civila. Mai mult, a aratat creditoarea ca a fost acceptata creanta de catre debitoare prin semnarea si stampilarea facturilor fiscale, precum si prin efectuarea mai multor plati partiale.
In ceea ce priveste penalitatile de intarziere, creditoarea a aratat ca acestea au fost solicitate conform art. 4 din contract.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1013 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, art. 1270, art. 1350, art. 1539 si art. 1719 din Codul Civil.
Cererea a fost legal timbrată (filele 5-6).
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind atasate documentele de la filele 18-49.
Acțiunii i-a fost anexata somația transmisă conform art. 1014 din codul de procedură civilă (filele 9-12).
Deși legal citata, sub sancțiunea prevăzută de art. 1018 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă, pârâta debitoare nu a depus întâmpinare în termen legal si nici nu s-a prezentat in fata instantei pentru a-si formula pozitia procesuala. F. de imprejurarea ca parata figureaza cu sediul necunoscut, intrucat sediul inregistrat la Registrul Comertului nu mai corespunde realitatii si debitoarea nu mai are deschis punctul de lucru unde a fost livrata marfa, instanta a facut aplicarea prev. art. 167 alin. 2 si 3 din Codul de Procedura Civila. S-a efectuat citarea prin publicitate, reclamanta a facut demersuri pentru afisarea citatiei, in extras, . raspandire nationala si instanta a numit curator special in vederea reprezentarii intereselor paratei debitoare, in persoana d-nei avocat L. F., al carei onorariu, in suma de 100 lei, a fost avansat de catre reclamanta.
La data de 07.08.2014, curatorul special numit pentru reprezentarea intereselor debitoarei a inregistrat la dosarul cauzei intampinare. Cu privire la admisibilitatea actiunii, curatorul special a solicitat instantei sa verifice dovezile prezentate de catre creditoare pentru a face dovada comunicarii somatiei prev. de art. 1014 NCPC. Referitor la cuantumul datoriei, curatorul special a apreciat ca sunt necesare lamuriri cu privire la inscrisul intitulat „reglare rest plata facturi”, apreciind ca, in baza acestui document, rezulta ca, la data de 19.02.2014, debitoarea nu mai avea datorii fata de creditoare.
In drept, au fost invocate prev. art. 1013 si urm. din Codul de Procedura Civila.
Pentru solutionarea cererii, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrarile dosarului, reține următoarele:
In fapt, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, instanta retine că, intre părți, s-au desfasurat relatii civile de natura profesionala, conform contractului de vanzare-cumparare si distributie nr. 165/30.09.2012 (filele 22-23). Acest contract a avut ca obiect comercializarea catre debitoare a gamei de produse furnizate de catre creditoare, conventia partilor fiind asumata pe baza de semnatura si stampila de catre debitoare.
In considerarea raporturilor contractuale, conform art. 2 din contract, creditoarea a livrat debitoarei produse pe baza de comanda, fiind emise facturile depuse la filele 14-18 din dosar, ce atesta vanzarea si receptia marfii. Toate aceste facturi, in suma totala de 6.038,59 lei, cu termen de scadenta inscris pe fiecare document, au fost acceptate la plata si asumate de către societatea cumparatoare pe baza de semnatura si stampila, insa nu au fost achitate in totalitate, desi creditoarea a efectuat demersuri pentru recuperarea debitului pe cale amiabila si a procedat la comunicarea somației, prin care s-a solicitat plata sumei datorate, conform dispozițiilor art. 1014 din Codul de Procedură Civilă- dupa cum rezulta din inscrisurile atasate la filele 9-12 din dosar- procedura rămasa fără rezultat. Contrar sustinerilor reprezentantei debitoare, instanta considera ca nota de inventar de la fila 12 face dovada indeplinirii procedurii prealabile a comunicarii somatiei, atat timp cat scriptul poarta ștampila unitatii postale si timbrul avand mentiunea „scris. cu valoare int.”, ce dovedeste trimiterea somatiie prin scrisoare recomandata.
Astfel, din cuprinsul fisei de client depusa la fila 13, ilustrand situatia facturilor neincasate la data de 30.04.2014, rezulta existenta unui debit restant din contravaloarea marfii vandute, in suma de 5.126,59 lei. În pofida sustinerilor din cuprinsul intampinarii, instanta considera ca acest debit restant subzista la data de 30.04.2014, nu a fost stins in data de 19.02.2014, din moment ce s-au efectuat plati din partea debitoarei si in data de 25.02.2014, iar inscrisul de care se prevaleaza reprezentanta debitoarei in sustinerea faptului ca debitoarea nu mai avea datorii fata de creditoare nu face dovada inexistentei debitului.
Pentru a decide cu privire la temeinicia pretențiilor deduse judecății, instanța are în vedere convenția părților, în temeiul căreia creditoarea și-a asumat obligația de a livra produse pe baza de comanda, iar debitoarea și-a asumat obligația de a plati contravaloarea marfii. Însă, pentru a putea pronunța o soluție favorabilă cererii creditoarei de emitere a ordonanței de plată, convenția părților trebuie să îndeplinească anumite exigențe impuse de legiuitor. Astfel,
În drept, art. 1013 din Codul de Procedură Civilă, reglementând domeniul de aplicare al procedurii ordonanței de plată, arată că această procedură se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatate printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Pentru emiterea unei ordonanțe de plată, trebuie îndeplinite, așadar, cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de o creanță ce reprezintă o obligație de plată a unor sume de bani; obligația să rezulte dintr-un contract civil și să fie asumată de către debitor printr-un înscris; creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
Cu privire la existența unei obligații de plată a unor sume de bani ce incumbă debitoarei, instanța are în vedere că între părți a intervenit un contract civil, avand ca obiect vanzarea-cumpararea de produse.
Având în vedere că, între părți, a fost încheiată o convenție, se impun a fi respectate ca atare dispozițiile art. 1270 din Codul Civil, conform cărora “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, fiind consacrat principiul fortei obligatorii a contractului care se impune atat partilor cat si instantei de judecata.
Din moment ce creditoarea și-a respectat obligația asumată, de a livra produsele comandate de catre societatea cumparatoare, trebuia ca și aceasta entitate să-și îndeplinească ca atare prestația la care s-a obligat, de a achita integral contravaloarea facturilor fiscale pe care le-a acceptat prin asumarea contractului cadru de vanzare-cumparare si distributie, atestand receptia marfii pe baza de semnatura si ștampila.
.. 1650 din Codul Civil: „Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească”. Pe baza acestor dispozitii legale, rezulta caracterul sinalagmatic, cu titlu oneros si comutativ al contractului de vanzare, din moment ce părțile se obliga reciproc una către alta si oneros, fiecare parte voind a-și procura un avantaj, iar obligația unei părți este echivalentul obligației celeilalte.
Data fiind natura bilaterala, cu titlu oneros si comutativ a conventiei de vanzare-cumparare de bunuri, prestatia fiecarei parti isi are izvorul in contraprestatia celeilalte parti, astfel ca, in temeiul art. 1516 alin. 1 din Codul Civil, reclamanta creditoare este indreptatita la incasarea creantei pe care o invoca in speta ca urmare a produselor pe care i le-a livrat societatii cumparatoare, produse identificate in cuprinsul facturilor depuse la dosar.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către creditoare, prin prisma disp. art. 662 din Codul de Procedura Civila, instanța are în vedere că este vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Raportat la debitul principal solicitat, constand in suma de 5.126,59 lei reprezentand contravaloare marfa, reclamanta creditoare și-a dovedit pretențiile conform prevederilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă, prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor relevante, mijloace de probă de natură a proba pretențiile deduse judecății raportat la prevederile art. 265 și art. 272 din același act normativ.
S-a făcut dovada certitudinii, lichidității și exigibilității creanței pretinse, creanță constatată prin contractul de vanzare-cumparare si distributie intervenit intre parti si asumat pe baza de semnatura si stampila de catre debitoare, in temeiul caruia au fost emise facturile ce nu au fost achitate in totalitate si a caror valoare este solicitata in speta, pentru recuperarea prejudiciului cauzat creditoarei prin neexecutarea obligatiilor asumate de catre societatea cumparatoare. Aceste facturi sunt, în fapt, înscrisuri sub semnătură privată raportat la valoarea probatorie conferită de art. 273 coroborat cu art. 277 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, fiind recunoscute de către debitoare, prin asumarea contractului in temeiul caruia au fost emise.
Dand eficienta prezumtiei de responsabilitate care guverneaza materia raspunderii contractuale, instanta va avea in vedere ca reclamanta-creditoare a făcut dovada existenței creanței în patrimoniul său, după cum s-a reținut deja, motiv pentru care se impunea ca pârâta-debitoare să facă dovada faptului efectuării plății, insă, nu s-a făcut această dovadă. Tocmai pe acest considerent, instanta nu poate primi apararile invocate, prin intampinare, cu privire la inexistenta datoriilor la data de 19.02.2014.
Pentru aceste considerente, constatând că pretențiile creditoarei cu privire la contravaloarea marfii livrate si neachitate sunt întemeiate, în temeiul art. 1021 din Codul de Procedură Civilă raportat la art. 1270 si art. 1516 alin. 1 din Codul Civil, instanța urmează a ordona debitoarei să plătească creditoarei suma de 5.126,59 lei, reprezentand contravaloare facturi neachitate.
Reținând ca obligația de plată a sumei reprezentând contravaloarea facturilor este exigibila de la data scadentei fiecarei facturi, instanța apreciază că i se cuvine creditoarei si dobânda legală penalizatoare reglementata de OG nr. 13/2011, în temeiul art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul Civil, debitoarea fiind de drept în întârziere pentru executarea obligației de plată a sumei de bani asumate în exercițiul activității întreprinderii. În consecință, instanța urmează a o obliga pe debitoare la plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal restant- astfel cum a fost individualizat in cuprinsul fisei de client existente la dosar, incepand cu data scadenței fiecarei facturi- data inscrisa in cuprinsul fiecarui document si centralizata in cuprinsul situatiei prezentata de creditoare- și până la data achitării integrale și efective a debitului restant.
Cu privire la termenul de plată, în temeiul art. 1021 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă si, in virtutea principiului executarii cu buna-credinta si la termen a obligatiilor, instanța va fixa un termen de 20 zile de la comunicare pentru executarea obligațiilor cuprinse în dispozitivul prezentei ordonanțe.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata, instanța retine ca suma de 300 lei, reprezentand taxa de timbru si onorariu curator special, ce a fost avansata de reclamanta cu acest titlu si probata prin chitantele de la filele 5-6 si ordinul de plata de la fila 49 din dosar, este datorata de parata în temeiul art. 451 alin. 1 coroborat cu art. 453 alin. 1 din Codul de Procedura Civilă si art. 48 alin. 3 din OUG nr. 80/2013, fiind “partea care pierde procesul”.
Instanța urmează a respinge, însă, capatul de cerere privind acordarea penalitatilor de intarziere stipulate contractual, în cuantum procentual de 1% pe fiecare zi de întârziere pentru neachitarea la termen a marfii livrate, aceste penalități, deși acceptate de către societatea debitoare, fiind inserate in cuprinsul art. 4 din contractul de vanzare-cumparare si distributie, reprezintă o clauză abuzivă în sensul art. 12 din Legea nr. 72/2013, clauză lovită de nulitate absolută în baza art. 15, text de lege aplicabil în condițiile art. 21 din același act normativ. În consecință, prin raportare la nivelul dobânzii legale penalizatoare stabilit prin OG nr. 13/2011 și, apreciind în conformitate cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 72/2013, instanța reține că prevederea din conventia părților privind plata penalităților de întârziere este contrară principiului bunei-credințe, impusă de poziția dominantă a cocontractantului, sens în care va fi înlăturată și, în conformitate cu dispozițiile art. 1255 alin. 2 din Codul Civil va fi înlocuită cu dispozițiile legale aplicabile în materie, anume: dobânda legală penalizatoare ce a și fost acordată de către instanță în cele ce preced.
În sfârșit, conform art. 1021 alin. 5 din Codul de Procedură Civilă, prezenta ordonanță se va comunica fiecărei părți, de îndată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte cererea privind emiterea ordonanței de plată formulată de creditoarea ., cu sediul social în localitatea Cluj-N., .-9, jud. Cluj si sediul procesual ales in localitatea Cluj-N., ..Nr., jud. Clujîn contradictoriu cu debitoarea ., CUI_, J_, cu sediul social in ., .. 4A, ., legal reprezentata in proces prin curator special- av. L. F., cu sediul profesional in localitatea Cluj-N., ., nr. 63, . și, în consecință:
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei debitul restant in suma de 5.126,59 lei, reprezentand contravaloare facturi, precum si dobânda legala penalizatoare aferenta debitului principal restant, incepand cu data scadenței fiecarei facturi și până la data achitării integrale și efective a debitului.
Fixează termen de plată de 20 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge capatul de cerere privind acordarea penalitatilor de intarziere stipulate contractual.
Prezenta ordonanță se va comunica fiecărei părți, de îndată.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea in anulare se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2014.
P.,Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex./15.10.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 8161/2014.... | Anulare act. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
