Acţiune în constatare. Sentința nr. 4158/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4158/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 4158/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4158/2015
Ședința publică din data de 27.04.2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N., PRIN PRIMAR, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că, la data de 27.01.2015, prin Serviciul Registratură, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri în probațiune, la data de 06.03.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N., la data de 12.03.2015, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, iar la data de 30.03.2015, pârâtul a depus la dosar note de ședințe, prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat.
Apoi, instanța, apreciind că excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N. are prioritate față de celelalte excepții invocate, reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale, invocată de pârât prin întâmpinare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei intanțe la data de 23.12.2014 sub nr._, reclamantul M. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N., PRIN PRIMAR, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună acordarea prin compensare a terenului situat în C.-N., .. 9, jud. C., înscris în CF nr._ C.-N. (nr. CF vechi_ C.-N.), A+1, nr. topo._/1/2/2, ținând seama de dispozițiile Legii nr. 368/2013 pentru modificarea Legii nr. 165/2013, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea cererii.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin Decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 25.09.2013, în dosarul nr._, s-a stabilit că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în C.-N., ., nr. 22, înscris în CF nr._ C.-N., nr. top._, iar în baza Legii nr. 10/2001 și a art. II din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea Legii nr. 165/2013, solicită acordarea prin compensare în favoarea sa a terenului situat în C.-N., .. 9, jud. C., înscris în CF nr._ C.-N. (nr. CF vechi_ C.-N.), A+1, nr. topo._/1/2/2, în calitatea sa de victimă a actelor de naționalizare, a cărui imobil a fost preluat în mod abuziv și nu mai poate fi restituit în natură.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 192 și urm., art. 451 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 10/2001.
În probațiune, s-au depus înscrisuri (filele 6 – 13 și 17 – 22).
La data de 06.03.2015, prin Serviciul Registratură, pârâtul M. C.-N., PRIN PRIMAR, a depus la dosarul cauzei întâmpinare – filele 26 - 29, prin care a invocat, pe cale de excepție, necompetența materială a Judecătoriei C.-N., excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C.-N., iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, a susținut că instanța competentă să soluționeze prezenta pricină este Tribunalul C. – Secția Civilă, pretențiile formulate de reclamant și temeiul de drept al cererii atragând competența de soluționare a cererii în favoarea acestei instanțe, pârâtul indicat în prezenta cerere nu are calitate procesuală pasivă, în litigiile referitoare la imobilele care intră sub incidența Legii nr. 10/2001, calitate are primarul, și nu unitatea administrativ teritorială, iar prin raportare la Decizia civilă nr. 3681/R/2013 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr. 4869/_, acțiunea este inadmisibilă.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 10/2001 și art. 451 alin. 2 C.pr.civ.
La data de 12.03.2015, reclamantul a depus la dosar „cerere” – filele 33 – 34, iar la data de 30.03.2015, pârâtul a depus note de ședință – filele 37 – 41, prin care s-a invocat excepția puterii de lucru judecat. În probațiune, a atașat înscrisuri – filele 42 – 43.
Având prioritate excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N., invocată prin întâmpinare, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ. Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Conform art. 132 alin. 1 C.pr.civ. Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
Totodată, în aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 și art. 132 alin. 1 C.pr.civ., potrivit cărora la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N..
În speță, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat acordarea prin compensare a terenului situat în C.-N., .. 9, jud. C., înscris în CF nr._ C.-N. (nr. CF vechi_ C.-N.), A+1, nr. topo._/1/2/2, ținând seama de dispozițiile Legii nr. 368/2013 pentru modificarea Legii nr. 165/2013, pentru imobilul situat în C.-N., ., nr. 22, înscris în CF nr._ C.-N., nr. top._.
Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată de reclamant pe rolul Tribunalului C. – Secția civilă sub nr._, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C.-N., s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției de respingere a notificării nr. 3067 din 31 mai 2011, emisă de Primarul municipiului C.-N., ca netemeinică și nelegală, și acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul revendicat în suprafața de 501 mp, înscris în CF nr._ C., cu nr. top._, situat în C.-N., . nr. 22.
Prin Sentința civilă nr. 667/2012 din data de 02.10.2012, pronunțată în acest din urmă dosar, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiul C.-N. și s-a dispus anularea Dispoziției de respingere a notificării nr. 3067 din data de 31 mai 2011 emisă de pârâtul Primarul mun.C.-N., s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii, prin acordarea reclamantului, în compensare, a suprafeței de teren de 716 mp, situat în C.-N., .. 9, înscris în CF_ C., A+1, nr. topo_/1/2/2 și dreptul la măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru suprafețele de teren neacceptate de reclamant ca bunuri în compensare, pârâtul fiind obligat la predarea efectivă în favoarea reclamantului a suprafeței de teren de 716 mp, situat în C.-N., .. 9, înscris în CF nr._ C., A+1, nr. topo_/1/2/2.
Prin Decizia civilă nr. 3681/R/2013 din data de 25.09.2013, Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, după casarea cu reținere spre rejudecare, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în condițiile legii nr. 165/2013, aferente imobilului preluat abuziv – teren în suprafață de 501 m.p., înscris în CF nr._ C., nr. top._, situat în C.-N., ., nr. 22.
Apoi, în baza deciziei civile anterior menționate, prin dispoziția privind propunerea de acordare de măsuri reparatorii nr. 877 din 11.03.2015, M. C.-N., prin primar, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 și 3, art. 25 alin. 1 și 3, art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, coroborat cu art. 1 alin. 2 și 4, art. 16 și art. 21 din Legea nr. 165/2013, a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin compensarea prin puncte, în condițiile Legii nr. 165/2013, pentru imobilul teren în suprafață de 501 m.p., înscris în CF nr._ C.-N., cu nr. topo._, situat în C.-N., ., nr. 22, în favoarea d-lui M. A., această dispoziție putând fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la Secția Civilă a Tribunalului C., conform prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, coroborat cu prevederile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.
În drept, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, text ce reglementează categoriile de măsuri reparatorii, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
De asemenea, în conformitate cu art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită. Totodată, potrivit alin. 3 al aceluiași articol “Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.”
Conform pct. 1.7 din Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007” măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1 alin. 2 și 3 din lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită. În acest sens, entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire poate propune persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri: terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile, aflate în circuitul civil, care sunt deținute de aceasta.”
Analizând situația de fapt prezentată mai sus prin raportare la prevederile legale anterior menționate, instanța apreciază că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant nu are natura juridică a unei cereri în constatare, așa cum s-a susținut prin răspunsul la întâmpinare, ci prin aceasta se urmărește obținerea unei hotărâri judecătorești prin care să se acorde persoanei îndreptățite (în speță, reclamantului), în compensare, alte bunuri în condițiile legii speciale (Legea nr. 10/2001) pentru imobilul situat în C.-N., ., nr. 22, înscris în CF nr._ C.-N., nr. top._.
Din interpretarea prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 reiese că litigiile care au ca obiect cereri întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 (prevederi la care reclamantul a făcut referire în cererea de chemare în judecată) sunt de competența tribunalului, astfel că cererea reclamantului, deși calificată de acesta ca o acțiune în constatare, reprezintă în fapt o cerere de acordare a măsurilor reparatorii edictate de Legea nr. 10/2001, aspect care atrage competența de soluționare a cererii în favoarea instanței anterior precizate.
În consecință, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N., invocată prin întâmpinare, și va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N., PRIN PRIMAR, în favoarea Tribunalului C. – Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N., invocată prin întâmpinare.
Declină soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M. A., cu domiciliul procesual ales în C.-N., ., ., prin avocat Banyai Jozsef, în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N., PRIN PRIMAR, cu sediul în C.-N., ., jud. C., în favoarea Tribunalului C. – Secția Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 27.04.2015.
Președinte, Grefier,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. 2 ex. B.I.A./N.S./ 14.05.2015
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 4133/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5823/2015. Judecătoria... → |
|---|
