Anulare act. Sentința nr. 2375/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2375/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 2375/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2375/2015
Ședința publică din data de 04 martie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanta F. I. N. în contradictoriu cu pârâta T. E., având ca obiect anulare act.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 02.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru azi, în aceeași constituire hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.02.2012 pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, reclamanta F. I. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta T. E. să se constate nulitatea pentru frauda legii a contractului de împrumut autentificat de BNP R. M. sub nr. 929/18.11.2009, având în vedere caracterul simulat al acestuia în sensul fictivității sumelor de 11.000 euro și 12.000 USD înscrise ca împrumut, și care reprezintă în realitate în mod integral dobândă cămătărească a unor împrumuturi al căror capital l-a restituit. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că ea și soțul său s-au aflat în relații foarte bune cu pârâta, la debutul unor afaceri deschise în Cluj-N. în anul 1996, i-au solicitat acesteia un împrumut de 100.000 USD, convenind asupra unei dobânzi de 5, 85 % pe lună. Reclamanta a arătat că relațiile dintre părți erau de așa natură încât la acordarea creditului din partea pârâtei, respectiv la plata lunară a dobânzilor și la rambursarea capitalului, părțile nu au semnat niciun înscris, desocotirea realizându-se pur și simplu de acord, pe baza însemnărilor pe care fiecare și le făcuse. A menționat reclamanta că în anul 1999 a restituit întregul credit, achitând până la epuizarea plății capitalului, dobânda convenită din suma restantă.
Reclamanta a susținut că ulterior, după ce a fost creditată cu sume mai mărunte pe care le-a restituit constant, în anul 2006, având nevoie de bani gheață, a primit cu titlu de împrumut de la pârâtă, inclusiv prin soțul acesteia (B.), din luna aprilie până în octombrie, sume de bani în euro și dolari SUA (printre care și cele care se regăsesc în înscrisul recognitiv – o filă din caietul cu notițe al pârâtei). Față de diminuarea ratei dobânzii legale, au convenit și scăderea procentului de dobândă undeva între 2 – 3% pe lună.
Reclamanta a mai arătat că a restituit în timp întregul debit (capitalul) și mare parte din dobânzile convenite, exceptând dobânzile la sumele înscrise pe foaia a cărei copie este atașată cererii, înscris care emană de la pârâtă, act remis de aceasta pentru a o informa la care dintre sumele date cu împrumut mai are dobândă de încasat.
Reclamanta a susținut că în noiembrie 2009, pârâta motivând că urmează să plece pentru o vreme în Ungaria a solicitat să se consemneze într-un înscris dobânzile rămase de restituit, ajungându-se astfel la încheierea contractului de împrumut, autentificat sub nr. 929/18.11.2009 în care s-a consemnat că suma de 11.000 euro se poate restitui până la data de 31.12.2009, iar cei 12.000 USD se vor restitui cel mai târziu la 31.03.2010, specificându-se expres că niciunul dintre credite nu este purtător de dobânzi.
A mai susținut reclamanta că sumele în valută consemnate în contractul autentificat sub nr. 929/18.11.2009 reprezintă un compromis la care părțile au ajuns în privința dobânzii cămătărești rămase de restituit. Este imposibil ca datoria consemnată în înscrisul pârâtei să reprezinte capital nerestituit întrucât dacă ar fi așa, ar fi inexplicabil cum în contract se prevede o datorie de 12.000 USD, pe când în înscris sumele consemnate, adunate, dau doar 11.000 USD, iar pe de altă parte, în contract sunt menționați 11.000 euro față de 15.500 euro din caietul pârâtei.
În ceea ce privește dobânda, reclamanta a susținut că a fost precizată la fiecare sumă în euro, rezultând astfel o dobândă lunară totală de 340 euro (200+100+40 euro), așa încât, în noiembrie 2009, după aproximativ 36 de luni, suma totală a ajuns la suma de 12.240 euro, împrumuturile în USD erau purtătoare de dobânzi de 3% pe lună (la 6.000 USD împrumut acordat de soțul pârâtei, pârâta a consemnat 200 USD dobândă/lună). Rezultă, pentru toate sumele împrumutate, 350 (200+30+45+45+30) USD dobândă/lună, deci pentru cele aproximativ 36 de luni de neplată a dobânzii, suma totală a ajuns în jurul a 12.600 USD. Reclamanta a menționat că părțile au trecut în contract doar 11.000 euro și 12.000 USD.
Reclamanta a arătat că, contractul este lovit de nulitate absolută pentru încălcarea prevederilor legale imperative a obligației de a plăti o dobândă care excede celei legale. OG 9/2000 stabilește nivelul dobânzii legale, atât în materie comercială, cât și civilă, iar art. 5 din OG 9/2000 arată expres că în raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an. Art. 9 din același text prevede nulitatea obligației de a plăti o dobândă mai mare decât cea maxim admisă prin lege.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prev. art. 1289, 1292 din Codul civil, art. 5, 8, 9 din OG 9/2000.
În dovedirea cererii, s-au depus următoarele înscrisuri: contract de împrumut (fil. 5).
La data de 11.05.2012 pârâta a depus întâmpinare (f. 12-15) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare pârâta a arătat că a încheiat cu reclamanta contractul de împrumut, autentificat sub nr. 929/18.11.2009 de BNP R. M., suma împrumutată fiind de 11.000 euro și 12.000 USD, data scadentă fiind 31.12.2009 pentru suma de 11.000 euro și 31.03.2010 pentru suma de 12.000 USD. A susținut pârâta că la data de 19.07.2010, prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 2891 de SCN N. Lex din Cluj-N., a cedat creanța către cesionarul M. S. – M., prin notificarea nr. 97/22.07.2010 realizată de B. P. N., reclamanta a fost înștiințată cu privire la cesiune, ocazie cu care nu a formulat opoziție față de actul de cesiune.
A mai arătat pârâta că la data de 25.01.2011 reclamanta s-a prezentat la sediul B. unde a recunoscut debitul și s-a angajat să-l achite cu o păsuire susținând că rudele vor vinde un teren și din banii primiți va achita toate obligațiile în dosar.
Pârâta a susținut că a cunoscut-o pe reclamantă în urmă cu 15 ani, datorită relațiilor de serviciu din acea perioadă, iar după pensionare și-a mai reparat la magazinul de bijuterii din aur al reclamantei câteva bijuterii, întâlnindu-se doar sporadic, întâmplător, neexistând legături de rudenie sau de prietenie. A susținut că a vândut un apartament în anul 2008, ocazie cu care a fost abordată de către familia F. cu solicitarea de a împrumuta suma de bani, cerere pe care a respins-o inițial, însă ulterior a fost de acord să le împrumute sumele de bani. De asemenea, a arătat că susținerile reclamantei cu privire la activitatea desfășurată de aceasta par cel mult ficțiune.
În probațiune, pârâta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: contractul de împrumut (f. 17), convenția de cesiune de creanță (f. 18), dovada de comunicare a cesiunii de creanță (f. 19 – 21), proces-verbal de cheltuieli (f. 22), somație și dovada de comunicare (f. 26 – 27), proces-verbal (f. 28), contestația la executare înregistrată sub nr._/211/2010 (f. 29 – 32), extrase ONRC (f. 33 – 49),
Prin încheierea nr. 7770/CC/02.10.2012, instanța a admis în parte cererea de reexaminare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanta FĂRĂCȘAN I. N. și a dispus reducerea taxei judiciare de timbru de la suma de 3342 lei la suma de 2000 lei, pe care a eșalonat-o în două rate egale.
Reclamanta a rata în sumă de 1.000 lei conform chitanței ._/12.10.2012 (fila 117 vol. I).
În probațiune, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul reclamantei (f. 129 – 131 vol. I) și al pârâtei (f. 125 -128 vol. I), în ședința publică au fost audiați martorii H. I. (fila 124 vol. I), propusă de către reclamantă și K. Ș. (fila 12 vol. II), propus de către pârât și s-a efectuat raportul de expertiză criminalistică nr. 154/26.09.2013 (fil. 180 – 190 vol. I) și raportul de expertiză criminalistică nr. 190/10.11.2014 (fil. 75 – 80 vol. II).
De asemenea, în cauză instanța a încuviințat audierea martorului T. E., care însă nu a fost audiat, întrucât deși citat cu mandat de aducere la adresa cu care acesta figurează în baza de date a SPCLEP (fil. 23 - 26 vol. II), acesta nu a fost găsit la domiciliu.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, între pârâta T. E., în calitate de creditor și reclamanta F. I. N., în calitate de debitor, s-a încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr. 929/18.11.2009 de BNP R. M. (fila 138 vol. I) prin care pârâta a predat cu titlu de împrumut reclamantei suma de 11.000 Euro, echivalent cu 47.220, 80 lei la cursul BNR de 4, 2928 lei/1 Euro și 12.000 USD, echivalent cu 34.573, 20 lei, la cursul BNR de 2, 8811 lei/1 USD, reclamanta obligându-se să restituie suma de 11 Euro până cel mai târziu la data de 31.12.2009 și suma de 12.000 USD până cel mai târziu la data de 31.03.2010.
Prin cererea de chemare in judecata formulată, reclamanta F. I. N. urmărește a se demonstra caracterul simulat al operației reprezentate de încheierea la data de 18.11.2009 cu pârâta T. E. a unui contract de împrumut, spre a se face să se aplice singurul contract ce corespunde voinței reale a părților, contractul de împrumut cu dobândă, încheiat în anul 2006, contract care este lovit de nulitate absolută întrucât prevede obligația de a achita o dobândă mai mare decât cea maxim admisă prin lege.
Reclamanta pretinde că sumele de 11.000 Euro și 12.000 USD reprezintă de fapt dobânda aferentă unor împrumuturi pe care i le-a acordat pârâta în cursul anului 2006, dobândă stabilită cu încălcarea O.G. 9/2000.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, instanța arată că este neîntemeiată întrucât nu există nicio dispoziție legală care să interzică reclamantei să solicite constatarea caracterului simulat al contractului de împrumut încheiat cu pârâta, chiar dacă nu a formulat opoziție față de cesiunea de creanță ce i-a fost notificată. Astfel, efectul cesiunii de creanță între părți constă în transferarea creanței din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului. Dacă contractul de împrumut autentificat sub nr. 929/18.11.2009 de BNP R. M. este afectat de vreo cauză de nulitate, aceasta nu se acoperă prin împrejurarea că reclamanta nu a formulat opoziție față de contractul de cesiune a creanței născute prin încheierea acestui contract.
În drept, potrivit art. 1175 din Codul civil, actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane.
Prin simulație se înțelege operațiunea juridică prin care printr-un act juridic public, aparent, denumit și simulat, se creează o altă situație juridică decât cea stabilită printr-un act juridic ascuns, secret, dar adevărat. Simulația poate să îmbrace mai multe forme, în funcție de modul în care este perceput contractul aparent și de relația în care acesta se află cu contractul secret. Conform susținerilor reclamantei, contractul aparent este fictiv întrucât părțile au disimulat realitatea, creând aparența existenței unui contract de împrumut, care însă nu există, în realitate, sumele menționate în contract reprezentând în mod integral dobânda cămătărească a unor împrumuturi al căror capital a fost restituit.
Instanța reține că din probele administrate nu a reieșit că acest contract de împrumut, autentificat sub nr. 929/18.11.2009 de BNP R. M. (fila 138 vol. I) deghizează de fapt un contract de împrumut cu dobândă cămătărească.
Astfel, din probele administrate în cauză nu reiese că în anul 2006 pârâta a împrumutat-o pe reclamantă cu sumele menționate în înscrisurile din caietul cu notițe aflate la fil. 190 vol. I din dosar, împrumuturi pentru care s-a convenit achitarea unor dobânzi.
Înscrisurile aflate la fil. 191 vol. I din dosar reprezentând conform susținerilor reclamantei file din caietul de notițe al pârâtei nu dovedesc încheierea unui contract de împrumut între reclamantă și pârâtă. În cele două file sunt menționate numele C. (numele soțului reclamantei) și anumite sume de bani în euro și dolari. Cu ocazia interogatoriului administrat în cauză (răspuns întrebarea nr. 5 – fila 126), pârâta a arătat că nu își recunoaște scrisul de pe aceste înscrisuri, iar concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 154/26.09.2013 sunt în sensul că scrisul de pe cele două documente nu a fost realizat de către pârâta T. E. (fil. 189 vol. I). Scrisul de pe aceste file aparține numitului T. Ernest S., aspect care reiese din raportul de expertiză criminalistică nr. 190/10.11.2014 (fil. 75 – 80 vol. II).
În răspunsul la interogatoriul administrat în cauză, pârâta a negat că ar mai fi încheiat alte contracte de împrumut cu reclamanta (răspuns întrebarea nr. 2 din interogatoriu – f. 125) și că sumele care fac obiectul contractului de împrumut autentificat sub nr. 929/18.11.2009 de BNP R. M. ar reprezenta dobânzi din împrumuturi anterioare (răspuns întrebarea nr. 5 – fila 126).
Susținerile reclamantei pentru a dovedi autenticitate este necesar a fi confirmate de probele administrate in cauza. În cauză nu s-a dovedit că există o legătură între însemnările de pe înscrisurile reprezentând file din caietul pârâtei (fila 190) și sumele menționate în contractul de împrumut autentificat sub nr. 929/18.11.2009 de BNP R. M..
Chiar apreciind ca reale susținerile reclamantei referitoare la încheierea între părți și a altor contracte de împrumut, anterior anului 2006, aspect negat de către pârâtă, instanța arată că din înscrisurile depuse de către reclamantă (fila 190) nu reiese decât, eventual, că s-au predat anumite sume de bani, dar nu de către cine și cui sau că sumele de 11.000 Euro și 12.000 USD reprezintă dobânda aferentă sumelor menționate pe aceste file. Este posibil ca sumele menționate în contractul de împrumut autentificat sub nr. 929/18.11.2009 de BNP R. M. să fie sumele împrumutate anterior întrucât adunând sumele menționate în înscrisurile de la fila 190 se obține suma de 15.500 Euro și suma de 11.000 USD, sume apropiate de cele înscrise în contractul de împrumut. De asemenea, în condițiile în care scrisul de pe aceste file aparține numitului T. Ernest S. și nu pârâtei, este posibil ca reclamanta să fi împrumutat o sumă de bani de la numitul T. Ernest S. și alte sume de la pârâtă.
În cauză a fost audiată martora H. I., propusă de către reclamantă (fila 124 vol. I), însă acesta a relatat lucruri cunoscute din discuțiile purtate cu reclamanta și soțul acesteia și deci nu a fost un martor ocular la presupusul moment al predării efective a sumelor împrumutate în anul 2006 și a înțelegerii părților cu privire la dobânda care urma a fi achitată de către reclamantă. Sub acest aspect deci, declarația acestui martor nu poate fi apreciata ca susținând poziția procesuală exprimată de către reclamant, în declarația dată martora arătând că nu a asistat la vreo înțelegere dintre familia F. și pârâtă cu privire la încheierea unui contract de împrumut. Martora H. I. a declarat că, cunoaște că soțul reclamantei a împrumutat de la pârâtă sume de bani și achita dobânzi mari, dar nu cunoaște valoarea sumelor împrumutate și a dobânzilor. De asemenea, pârâta mergea la magazinul de bijuterii deținut de către reclamantă și soțul acesteia unde martora îi înmâna plicuri cu bani, însă nu cunoștea ce sume se găseau în plicuri. Totodată, martora a declarat că reclamanta este cea care i-a spus că a încheiat contract autentic la notar cu pârâta, iar sumele din contract reprezentau dobânda. Mai mult, conform declarației martorei, chiar și aceasta a împrumutat de la pârâtă o sumă de bani pentru care nu a achitat dobândă.
Având în vedere că reclamanta nu a dovedit existența unui act secret, în temeiul art. 1175 Cod civil, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. instanța va obliga reclamanta căzută în pretenții la plata către pârâta T. E. a sumei de 3400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată formată din suma de 2500 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 12/10.09.2012 și taxa pentru efectuarea raportului de expertiză nr. 154/26.09.2013, achitată cu mandatul poștal nr. MAN00011239/04.04.2013 (f. 162 vol. I). Cheltuielile procesuale avansate de stat în cuantum de 1342 lei rămân în sarcina acestuia conform art. 19 alin. 1 din OUG 51/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F. I. N., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj și domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCPA P. & B. din Cluj-N., .. 20, . în contradictoriu cu pârâta T. E., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat M. S. M. din Cluj-N., ., nr. 40, ..
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 3400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04.03.2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red.Dact/MCF/4 ex/11.09.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2256/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2274/2015. Judecătoria... → |
|---|
