Plângere contravenţională. Sentința nr. 2277/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2277/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 2277/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2277/2015
Ședința publică din 03.03.2015
INSTANȚA constituită din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petenta C. L. A. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit de intimatul MUN. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ la data de 24.09.2014.
Se constată că mersul dezbaterilor a avut loc în ședința publice din data de 24.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.10.2014, sub nr._/211/2014, formulată de petenta C. L. A. în contradictoriu cu intimatul MUN. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ și exonerarea de la plata amenzii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, petenta a arătat, în esență, că prin procesul-verbal este nelegal și netemeinic deoarece acesta a fost întocmit la data de 24.09.2014 și comunicat la data de 30.09.2014, data la care exista autorizația de construire nr. 1067 eliberată la data de 25.09.2014.
Un alt motiv de nelegalitate este dat de indicarea incorectă a textului de lege care sancționează contravenția, fiind înclăcat art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001. De asemenea, se menționează în procesul-verbal că „nu a fost posibil efectuarea controlului în incinta imobilului”, dar a fost sancționată pentru lucrări de modificare a structurii imobilului, lucru care nu putea fi verificat.
De asemenea, a mai invocat petenta, imobilul de pe . nu a avut niciodată acoperiș-învelitoare, cum menționează reprezentantul primăriei, „că se fac modificări a învelitorii”.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG nr.2/2001, Legea nr.50/1991.
În probațiune s-au depus copii după următoarele acte: procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 3-4), autorizație de construire (f.8).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei (f.4).
Intimatul MUN. C.-N. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ a depus la data de 20.11.2014 întâmpinare, prin care solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale (f.24).
În motivare a arătat că în fapt, la data de 04.08.2014, la ora 12:00, la șantierul imobilului de pe ., petenta a început lucrări de modificare a structurii imobilului precum și a învelitorii, fără a putea prezenta autorizație de construire conform Legii nr. 50/1991. Nu a fost posibil efectuarea controlului în incinta imobilului, deși a fost invitată în scris și prin afișare, dar nu s-a prezentat și nici nu a făcut dovada lipsei din localitate. Împiedicarea controlului constituie contravenție, la adresa menționată nefiind afișat panoul de identificare. Întrucât petenta a încălcat prevederile art. 26 alin.1 lit. f) din Legea nr. 50/1991, s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, prin care i s-a aplicat o amendă de 3000 lei.
In continuare a arătat că pentru lucrările efectuate petenta avea nevoie să obțină în prealabil autorizație de construirea, potrivit art. 3 alin.1 lit. a din Legea nr. 50/1991. Prin somația nr._/08.07.2014 afișată la imobilul din . petenta a fost invitată la sediul intimatului să prezinte documente justificative în vederea verificării legalității lucrărilor de construire efectuate. Aceasta nu a comunicat documentele justificative solicitate, făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției de a se sustrage de la controlul organelor abilitate, faptă prevăzută și sancționată de ar. 26 alin.1 lit. f din Legea nr. 50/1991.
În ceea ce privește nerespectarea prevederilor art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001, a arătat că lipsa unor mențiuni dintre cele enumerate în acest articol constituind un caz de nulitate virtuală, a cărei admitere este condiționată de dovedirea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Nici susținerea potrivit căreia agentul constatator nu ar fi indicat textele de lege incidente nu este întemeiată.
Referitor la faptul că petenta a depus la dosar autorizația de construire nr. 1067 din 25.09.2014, aceasta a fost eliberată după începerea lucrărilor.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 C.pr.civ.
În susținerea întâmpinării au fost depuse în copie certificată pentru conformitate cu originalul: procesul-verbal de contravenție (f.50), dovada de comunicare (f.52), planșe foto (f.53-55), notificare (f.56), dovada de comunicare (f.57), proces-verbal de comunicare (f.59-60).
Petenta nu a depus răspuns la întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În suplimentarea probatoriului, petenta a fost citată cu mențiunea să depună la dosar dovezi din care să rezulte data la care a început demersurile în vederea obținerii autorizației de construire. Petenta nu a depus dovezile solicitate.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 24.09.2014, petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 3000 lei, reținându-se că petenta, „în calitate de proprietar a început lucrări de modificare a structurii imobilului situat pe ., precum și a învelitorii, fără a putea prezenta autorizație de construire conform Legii nr. 50/1991. Nu a fost posibilă efectuarea controlului in incinta imobilului, domnișoara C. L. A. fiind invitată în scris și prin afișare la domiciliu, dar nu s-a prezentat și nici nu a a făcut dovada lipsei din localitate. Împiedicarea controlului constituie contravenție, la adresa menționată nefiind afișat panoul de identificare”, fapta fiind prevăzută și sancționată de art. 26 alin.1 lit. f) din Legea nr. 50/1991.
În drept, potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;
De asemenea conform art. 26 alin. 1 din Legea nr.50/1991, „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: f) împiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor și a actelor solicitate, iar potrivit alin. (2), „contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă, după cum urmează: de la 3000 la 10.000 lei, cele de la lit. f)”.
În cauză, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea formală a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 24.09.2014, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța arată că, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.
Susținerea petentei potrivit căreia nu a fost indicat textul de lege care sancționează contravenția nu este fondată, față de mențiunile din procesul-verbal, potrivit cărora fapta reținută în sarcina sa constituie contravenție potrivit art. 26 alin.1 lit. f din Legea nr. 51/1991 (f. 50). Apoi în rezoluția de aplicare a sancțiunii (f.51), se arată că în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, pentru fapta reținută la lit. a) din procesul-verbal ( adică cea reglementată de art. 26 alin 1 lit. f), amenda aplicată este de 3000 lei. Deși pentru acuratețe, în procesul-verbal ar fi trebuit să se menționeze faptul că limitele de amendă pentru contravenția reglementată de art. 26 alin.1 lit. f sunt prevăzute în art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 și nu art. 26 alin. 3 cum s-a prevăzut în rezoluția de aplicare a sancțiunii, acesta reprezintă o eroare materială care nu i-a produs petentei nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, deoarece limitele amenzii, de la 3.000 lei – la 10.000 lei, au fost corect indicate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța arată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța, în urma analizării probelor administrate în cauză, reține că starea de fapt consemnată de către agentul constatator este corectă.
Astfel, petenta avea obligația să dețină autorizație de construire în momentul începerii lucrărilor. Or, lucrările de construire erau începute în data de 11.07.2014, dată la care intimatul a expediat petentei pe poștă somația nr._/481/08.07.2014 prin care aceasta a fost invitată să se prezinte la sediul intimatului cu documentele justificative. Prin somația respectivă i s-a comunicat faptul că neprezentarea documentelor justificative și a a actelor solicitate se sancționează contravențional, conform art. 26 lit. f) din Legea nr. 50/1991, cu amendă de la de 3000 lei la 10.000 lei (f.56). Având în vedere că somația trimisă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire s-a întors, la data de 24.07.2014, somația a fost afișată la domiciliul petentei de pe ., conform procesului-verbal de comunicare (f. 58).
Având în vedere că obligația de a prezenta înscrisurile solicitate trebuia îndeplinită în termen de 48 de ore de la solicitare, la data de 04.08.2014 intimatul a constatat că petenta nu și-a îndeplinit această obligație, iar ulterior constatării faptei, și anume la data de 24.09.2014 a întocmit procesul-verbal contestat.
Așadar, petenta a fost sancționată pentru fapta de a împiedica ori de a se sustrage de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor abilitate sau prin neprezentarea documentelor sau actelor solicitate. Or, se observă că această împiedicare s-a săvârșit prin ambele modalități prevăzute de art. 26 alin.1 lit. f din Legea nr. 50/1991, deoarece la data de 04.08.2014, la ora 12:00 petenta nu le-a permis accesul în imobil, pe de o parte, iar pe de altă parte, deși a fost somată în data de 24.07.2014 să prezinte documentele justificative, la data controlului aceste documente nu au fost solicitate. Așadar fapta reținută în sarcina sa există fiind corect menționată în procesul-verbal.
Faptul că procesul-verbal i s-a comunicat la data de 30.08.2014, data la care petenta avea autorizația de construcție nr. 1067 din 25.09.2014 nu are relevanță, deoarece fapta reținută în sarcina sa a fost săvârșită anterior datei emiterii autorizației de construire. Deși instanța i-a pus în vedere petentei să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte data de la care a început demersurile în vederea obținerii autorizației de construire, acesta nu a depus astfel de înscrisuri. Cu toate acestea, din cuprinsul autorizației de construire (f.8), rezultă că cererea petentei a fost înregistrată la Primăria mun. C.-N. sub nr._ din 03.09.2014, de unde rezultă faptul că în momentul solicitării înscrisurilor de către intimat, acesta nu începuse demersurile în vederea obținerii autorizației de construire.
Nici celelalte aspecte invocate de către petentă, potrivit cărora, imobilul nu avea acoperiș-învelitoare, respectiv faptul că a fost sancționată pentru că ar fi modificat structura imobilului, nu sunt întemeiate, prin raportare la fapta reținută în sarcina sa. Faptul că pentru lucrările efectuate avea nevoie de autorizație de construire rezultă din prevederile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, aspect pe care, până la urmă l-a recunoscut și petenta, efectuând demersurile pentru obținerea autorizației de construire.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv de 3000 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, fiind vorba de minimul prevăzut de lege.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petenta C. L. A., domiciliată în C.-N., ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., Direcția Poliția Locală, cu sediul în C.-N., Calea Moților, nr.1-3, jud. C..
Menține procesul-verbal sera PL nr._ din data de 24.09.2014 ca temeinic și legal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Tribunalul C..
Cererea de apel se va depune la Judecătoria C.-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.03.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. G. M. M.
Red./Dact./I.G./03.03.2015/4ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2253/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2229/2015. Judecătoria... → |
|---|
