Anulare act. Sentința nr. 2814/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Comentarii

0

Sentința nr. 2814/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 2814/2015

ROMÂNIAOperator de date cu caracter personal nr. 3185

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

SECTIA CIVILA

Dosar nr._

SENTINTA CIVILĂ Nr. 2814/2015

Sedinta publică din data de 17.03.2015

Completul compus din:

P.: O. M. D.

Grefier: R. Z.

Pe rol se află solutionarea actiunii civile formulată de catre reclamantii I. F.-I. si I. S.-F. în contradictoriu cu pârâtele O. B. NYRT (O. B. PLC.) si O. F. SOLUTIONS B.V., ambele prin mandatar O. B. ROMANIA SA, având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședința publica se prezinta reprezentanta reclamantilor, cu imputernicire la dosar, lipsa fiind paratele.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, dupa care:

Reprezentanta reclamantilor depune la dosar dovada achitarii onorariului avocatial.

La interpelarea instantei, reprezentanta reclamantilor solicita instantei incuviintarea, in probatiune, a inscrisurilor aflate la dosar.

Conform prev. art. 250, art. 255 raportat la art. 265 din Codul de Procedura Civila, incuviinteaza proba cu inscrisuri, acest mijloc de proba fiind legal, pertinent, concludent si util solutionarii cauzei, de natura a proba temeinicia pretentiilor deduse judecatii.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta reclamantei solicita admiterea actiunii, asa cum a fost formulata. Isi sustine pretentiile deduse judecatii prin actiunea introductiva. Alega caracterul abuziv al clauzelor contractuale privind dobanda si comisionul de acordare, precum si practica incorecta a profesionistului. In ce priveste sustinerile paratei din cuprinsul intampinarii, considera ca sunt nefondate. Arata ca parata a procedat la modificarea nivelului dobanzii numai cand a fost in favoarea sa, iar nivelul indicelui LIBOR a crescut considerabil, insa nu a inteles sa aplice clauzele contractuale si in sens descrescator. Considera ca nu exista justificare pentru perceperea comisionului de acordare. Sustine ca reclamantii nu au avut la dispozitie elementele necesare pentru a cunoaste costurile si conditiile contractuale. In sfarsit, precizeaza ca reclamantii au incercat negocierea unui cuantum acceptabil al dobanzii, chiar mai ridicat decat cel solicitat prin actiune, insa Bnaca le-a conditionat acest lucru de semnarea unor acte aditionale, in conformitate cu disp. OUG nr. 50/2010, care ar modifica clauzele contractuale in intregime, exclusiv in favoarea propriilor nevoi ale profesionistului, acte aditionale ce nu au fost acceptate de catre reclamanti. Solicita acordarea cheltuielilor de judecata.

Instanta închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

I N S T A N T A

Deliberand cu privire la cauza civila de fata, constata:

Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 30.09.2014, sub nr._, reclamantii I. F.-I. si I. S.-F., prin avocat cu imputernicire la fila 11 din dosar, au solicitat instantei, in contradictoriu cu paratele O. B. NYRT (O. B. PLC.) si O. F. SOLUTIONS B.V., ambele prin mandatar O. B. ROMANIA SA:

In ceea ce priveste parata de rand 1:

- sa constate ca fiind abuzive si nule de drept clauzele privind stabilirea nivelului dobanzii si a modului de calcul al acestora, precum si clauzele privind comisionul de acordare, prevazute in Contractul de credit nr. C_ din 04.04.2007, intervenit intre O. B. ROMANIA SA si reclamanti, cu consecinta constatarii nulitatii absolute partiale a contractelor de credit in ceea ce priveste clauzele nule de drept si derularii in continuare a contractelor de credit, fara incidenta acestor clauze;

- sa oblige parata sa precizeze si sa actualizeze Contractul de credit anterior mentionat prin semnarea unui act aditional la acesta, cuprinzand urmatoarele clauze minimale:

1. precizarea si definirea elementelor componente ale dobanzii si a cuantumului acestora: 3,20 p.p.+LIBOR CHF 3M, in ceea ce priveste Contractul de Credit Nr. 4800;

2. modalitatea de modificare a dobanzii exclusiv in functie de indicele de referinta LIBOR CHF 3M, in virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mentiunea ca marja bancii este fixa, neputand fi modificata decat prin acordul scris al partilor, modificarea dobanzii urmand a se produce atat in sens crescator, cat si in sens descrescator, in functie de variatiile indicelui de referinta LIBOR.

- sa oblige parata sa recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) nivelul dobanzii percepute reclamantilor in temeiul Contractului de credit dupa urmatoarea formula: marja bancii fixa in valoarea avuta in vedere la incheierea contractului de credit, respectiv 3,20 p.p., plus valoarea indicelui de referinta LIBOR CHF 3 M;

- sa oblige parata la restituirea catre reclamanti a sumei de 12.902,66 CHF, reprezentand sume achitate in plus, plus dobanda legala aferenta, incepand cu data prezentei cereri si pana la data achitarii efective si integrale a debitului;

- sa oblige parata la restituirea catre reclamanti a sumei de 2.182,90 CHF, reprezentand comisionul de acordare, plus dobanda legala aferenta, incepand cu data prezentei cereri si pana la data achitarii efective si integrale a debitului;

- sa oblige parata la plata cheltuielilor de judecata.

In ceea ce priveste parata de rand 2:

- sa constate ca fiind abuzive si nule de drept clauzele privind stabilirea nivelului dobanzii si a modului de calcul al acestora, precum si clauzele privind comisionul de acordare, prevazute in Contractul de credit nr. C2204/1000/_ din 07.10.2008, intervenit intre O. B. ROMANIA SA si reclamanti, cu consecinta constatarii nulitatii absolute partiale a contractelor de credit in ceea ce priveste clauzele nule de drept si derularii in continuare a contractelor de credit, fara incidenta acestor clauze;

- sa oblige parata sa precizeze si sa actualizeze Contractul de credit anterior mentionat prin semnarea unui act aditional la acesta, cuprinzand urmatoarele clauze minimale:

1. precizarea si definirea elementelor componente ale dobanzii si a cuantumului acestora: 4,74 p.p.+LIBOR CHF 3M, in ceea ce priveste Contractul de Credit Nr._;

2. modalitatea de modificare a dobanzii exclusiv in functie de indicele de referinta LIBOR CHF 3M, in virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mentiunea ca marja bancii este fixa, neputand fi modificata decat prin acordul scris al partilor, modificarea dobanzii urmand a se produce atat in sens crescator, cat si in sens descrescator, in functie de variatiile indicelui de referinta LIBOR.

- sa oblige parata sa recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) nivelul dobanzii percepute reclamantilor in temeiul Contractului de credit dupa urmatoarea formula: marja bancii fixa in valoarea avuta in vedere la incheierea contractului de credit, respectiv 4,74 p.p., plus valoarea indicelui de referinta LIBOR CHF 3 M;

- sa oblige parata la restituirea catre reclamanti a sumei de 5.862,51 CHF, reprezentand sume achitate in plus, plus dobanda legala aferenta, incepand cu data prezentei cereri si pana la data achitarii efective si integrale a debitului;

- sa oblige parata la restituirea catre reclamanti a sumei de 847,50 CHF, reprezentand comisionul de acordare, plus dobanda legala aferenta, incepand cu data prezentei cereri si pana la data achitarii efective si integrale a debitului;

- sa oblige parata la plata cheltuielilor de judecata.

In esenta, in motivarea cererii, reclamantii au invederat instantei ca au incheiat cu O. B. ROMANIA SA- Sucursala Manastur Cluj, Contractul de Credit Nr. C_ din data de 04.04.2007, avand ca obiect acordarea, in favoarea imprumutatului, a unui imprumut ipotecar in cuantum de 109.145 CHF, pe o perioada de 384 luni, dobanda perceputa pentru creditul acordat fiind stabilita la 5,5 % pe an, prevazuta la art. 6.8 din contract, fiind formata din marja bancii de 3,20 puncte procentuale, la care se adauga nivelul indicelui LIBOR CHF 3M (2,30 la data incheierii contractului).

De asemenea, s-a aratat ca, la data de 07.10.2008, reclamantii au incheiat cu O. B. ROMANIA SA- Sucursala Manastur Cluj, Contractul de Credit Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, avand ca obiect acordarea in favoarea imprumutatului a unui credit de consum in cuantum de 56.500 CHF, pe o perioada de 354 luni, dobanda perceputa pentru creditul acordat fiind stabilita la 7,79 % pe an, prevazuta la art. 5.1 din contract, fiind formata din marja bancii de 4,74 puncte procentuale, la care se adauga nivelul indicelui LIBOR CHF 3M (3,05 la data incheierii contractului).

Au invederat reclamantii faptul ca, incepand cu luna iulie 2008, institutia imprumutatoare a inteles sa majoreze in mod unilateral nivelul ratei de dobanda aferenta Contractului nr. 4800 de la 5,5% la 6,49%, fara a le solicita consimtamantul privind aceste modificari si fara a-i instiinta asupra motivelor care au determinat aceste majorari semnificative si, chiar fara a-i instiinta cu privire la majorare, reclamantii constatand modificarea cu ocazia prezentarii la banca in vederea achitarii ratei lunare. Ori, s-a aratat ca, de la data incheierii contractului de credit, evolutia indicelui LIBOR a fost una descrescatoare, dar paratele au inteles sa modifice si marja bancii, marja care trebuia sa fie fixa pe intreaga perioada de derulare a contractelor de credit.

Au mentionat reclamantii ca, in baza contractelor de credit, parata avea posibilitatea unilaterala de a modifica nivelul dobanzii doar prin raportare la valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta, modificare care trebuia sa opereze si in sens invers, descrescator, in situatia in care nivelul ratei de referinta LIBOR scade, modificare ce, pana in acest moment, nu a intervenit, desi nivelul LIBOR a scazut considerabil in ultimii ani.

Au apreciat reclamantii ca toate clauzele referitoare la posibilitatea unilatarala a bancii de a modifica nivelul dobanzii constituie o clauza abuziva in conformitate cu disp. art. 4 si urm. din Legea nr. 193/2000, ce a transpus si implementat Directiva Consiliului 93/13/CEE din 05.01.1993, iar contractele de credit pentru consumatori sunt guvernate de aceste prevederi.

S-a aratat ca, potrivit art. 6.3 din Contractul de credit Nr. 4800, pentru creditul acordat, clientul datoreaza si va plati Bancii o rata de dobanda revizuibila in conformitate cu politica bancii si Banca isi rezerva dreptul sa revizuiasca periodic rata dobanzii, in functie de evolutia indicatorilor de referinta pentru fiecare valuta, noile valori ale ratei de dobanda si ratei lunare de platit urmand a fi comunicate prin intermediul unei scrisori simple, trimisa la adresa de corespondenta specificata de client, aratandu-se ca aceasta metoda de notificare este suficienta si clientul renunta la orice plangere si orice opozitie/contestatie cu privire la faptul ca metoda de comunicare a fost nepotrivita sau insuficienta.

Totodata, s-a aratat ca, potrivit art. 5.2 din Contractul de credit Nr._, dobanda este variabila si poate fi modificata in mod unilateral de catre Banca, in functie de politica O. B. ROMANIA SA, de costurile de finantare ale Bancii, de evolutia pietei financiar-bancare, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta, fara a exista consimtamantul clientului, urmand ca noul procent de dobanda sa se aplice la soldul creditului ramas de rambursat, incepand cu data de aplicare stabilita de Banca, modificarea dobanzii ducand la recalcularea dobanzii datorate.

S-a precizat ca, in mod similar, potrivit art 8.6 din Contractul de credit Nr. 4800 si art. 6.3 din Contractul de Credit Nr._, pe parcursul derularii creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor, dobanzilor si taxelor, fara consimtamantul clientului, noul nivel al comisioanelor urmamnd a fi publicat in Tariful de comisioane si afisat la sediile bancii.

Au considerat reclamantii ca prevederile conform carora se acorda Bancii parate posibilitatea unilaterala de a modifica una din clauzele esentiale ale contractului de credit si, anume cuantumul prestatiei celelilalte parti, fara acordul celui care se obliga, au un caracter abuziv. Mai mult, s-a aratat ca prevederile conform carora se acorda Bancii parate posibilitatea unilaterala de a modifica dobanda exclusiv in temeiul politicii interne sunt abuzive inca de la data introducerii lor in contractul de adeziune, intrucat exclud, prin chiar modalitatea in care sunt formulate, posibilitatea unui observator obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de modificare unilaterala a contractului, astfel ca banca imprumutatoare este singura care decide asupra momentului in care survine dezechilibrul financiar pe piata si tot ea este cea care modifica dobanda, fara a exista o negociere reala, fara a exista egalitatea de drepturi intre parti.

Astfel, au apreciat reclamantii ca, prin introducerea acestor clauze, s-a creat, inca de la inceput, un dezechilibru seminificativ intre parti, deoarece dobanda poate creste in orice moment al desfasurarii contractului, fara ca imprumutatii sa aiba posibilitatea reala de a verifica baza acestei cresteri, ceea ce determina o pozitie de inegalitate a consumatorului in raport cu banca.

Au invederat reclamantii ca, in materia contractelor de consum, legiuitorul national si cel european au prevazut posibilitatea instantelor de judecata de a modifica sau anula clauzele unui contract in masura in care acestea sunt abuzive, urmarindu-se pe aceasta cale atenuarea principiului „pacta sunt servanda”.

S-a sustinut faptul ca, in conditiile Legii nr. 193/2000, s-ar justifica posibilitatea unilaterala a bancii de a modifica nivelul ratei dobanzii doar daca ar exista o motivatie intemeiata si numai cu obligatia furnizorului de a informa de indata consumatorul despre aceasta modificare, respectiv cu dreptul acestuia din urma de a rezilia contractul si, in speta, nu exista motivatia intemeiata, ce ar impune imprumutatorului obligatia de a stabili in mod clar „regulile jocului” inainte de derularea raporturilor contractuale, pentru ca cel ce se obliga sa aiba un minim de previzibilitate in ceea ce priveste cuantumul obligatiilor pe care si le asuma. Au apreciat reclamantii ca motivul intemeiat trebuie sa reprezinte o situatie descrisa clar, previzibila, furnizand posibilitatea imprumutatului de a putea anticipa consecintele ce s-ar putea produce in situatia intervenirii respectivei situatii si, in cauza, aceste clauze sunt formulate . vag, astfel incat ofera Bancii posibilitatea de a interpreta in favoarea sa schimbarile intervenite in domeniul economic, interpretare care excede limitele teoriei impreviziunii si este contrara principiului bunei-credinte, deoarece dau dreptul bancii de a invoca orice fel de justificare pentru cresterea dobanzii („pe fondul cresterii costurilor financiare, a fluctuatiei cursului de schimb si a dobanzii de pe piata bancara”).

Totodata, s-a mai aratat faptul ca, desi pe parcursul derularii contractului, evolutia indicelui de referinta s-a modificat in sens descendent, banca nu a procedat la modificarea dobanzii, desi clauza contractuala impunea acest lucru, fiind asumata de ambele parti si rezultatul a constat in ruperea echilibrului contractual, prin repartizarea inechitabila a sarcinilor, beneficiilor, piederilor si profiturilor.

Au concluzionat reclamantii ca nu se poate aprecia ca ei si-ar fi dat consimtamantul la incheierea contractului, atat timp cat acest consimtamant a fost exprimat in contextul unei stari de constrangere financiara, stare de care parata, in calitate de comerciant, a inteles sa se foloseasca si sa impuna obligatii excesive cocontractantului, aflat . si, avand in vedere caracterul contractului de credit, respectiv unul de adeziune, forta juridica a contractelor nu poate fi primita, in realitate fiind vorba despre o practica arbitrara si, implicit, abuziva de prelevare a unei dobanzi mai mari decat cea anuntata de banca in toate mijloacele de informare in masa si anunturile publicitare.

S-a alegat si incalcarea de catre Banca, atat la momentul incheierii contractului cat si pe parcursul executarii sale, a prev. Legii nr. 296/2006, conform carora banca are obligatia de informare completa a clientului, precum si a prev. OG nr. 21/1992, in baza carora variatia ratei dobanzii trebuie sa fie independenta de vointa furnizorului de servicii financiare.

Ori, in aceste conditii, reclamantii au aratat ca singura sanctiune aplicabila practicilor comerciale abuzive este nulitatea absoluta, deoarece este vorba despre lipsa cauzei juridice, cat si ilicitatea acesteia ori falsitatea sa, in sensul disp. art. 966-968 din vechiul Cod Civil.

In ceea ce priveste comisionul de acordare, in cuantum de 2.182,9 %, pentru Contractul de Credit Nr. 4800, conform art. 8.1 din contract si de 1,5%, calculat la valoarea creditului, ce a fost stipulat in cuprinsul art. 6.1 din Contract de Credit Nr._, reclamantii au sustinut ca o asemenea clauza este abuziva si nelegala, iar pozitia de inegalitate si dezechilibru semnificativ reiese in mod vadit din introducerea clauzei in contract, clauza ce este stipulata doar in favoarea imprumutatorului. S-a precizat ca aceasta clauza nu a fost negociata cu consumatorul si a fost stabilita fara a-i da acestuia posibilitatea de a influenta natura sa. Au concluzionat, astfel, reclamantii ca si aceasta clauza este lovita de nulitate absoluta, comisionul de acordare fiind solicitat in baza unei clauze nule, lipsite de cauza, prin raportare la disp. art. 966 din vechiul cod civil si lipsit de contraprestatie.

Referitor la solicitarea precizarii si actualizarii contractelor de credit, s-a aratat ca, in scopul realizarii unei concilieri reale a intereselor partilor, este necesar sa se recurga la doua principii fundamentale ale dreptului contractual roman, care joaca un rol director si unul corector al continutului contractului: principiul proportionalitatii si principiul coerentei. Au sustinut reclamantii ca se impune restabilirea echilibrului contractual, prin raportare la vointa reala a partilor din momentul incheierii acordului contractual, singura dispozitie care se bucura de previzibilitate, claritate si care corespunde exigentelor referitoare la solidarismul contractual, putand asigura executarea cu buna credinta a contractului de imprumut, potrivit careia modalitatea de calcul a dobanzii, micsorarea/majorarea acesteia se poate realiza numai in raport de evolutia Libor fata de momentul acordarii creditului, luand in considerare marja fixa a bancii la data incheierii contractului.

In ceea ce priveste solicitarea recalcularii dobanzii si obligarea paratei la plata sumelor retinute fara just titlu, reclamantii au invederat ca, din momentul semnarii contractelor si pana in prezent au achitat ratele conform pretentiilor bancii si au manifestat buna-credinta in executarea dispozitiilor contractuale si, prin inlaturarea clauzei abuzive, respectiv modificarea unilaterala a dobanzii de catre banca si, ulterior, aplicarea modalitatii de calcul a dobanzii prin raportare la LIBOR 3M plus marja fixa, rezulta achitarea unor sume de bani in plus, care trebuie restituite.

In drept, au fost invocate disp. Vechiului Cod Civil si Legii nr. 193/2000.

Actiunii i-au fost anexate inscrisuri in probatiune (filele 18-90).

Cererea este scutita de plata taxelor judiciare de timbru.

La data de 20.11.2014, prin serviciul registratura al instantei, parata a depus intampinare la dosarul cauzei.

Cu titlu preliminar, parata a invocat inaplicabilitatea Legii nr. 193/2000 la speta dedusa judecatii, deoarece consumatorul nu ar avea posibilitatea sa sesizeze direct instanta de judecata, in ipoteza in care apreciza ca un contract contine clauze abuzive, ci ar trebui sa sesizeze ANPC, conform art. 12 si 13 din Legea nr. 193/2000.

Pe cale de exceptie, s-a invocat necompetenta teritoriala a Judecatoriei Cluj-N., in temeiul art. 107 NCPC, intrucat partile au stabilit o competenta alternativa in favoarea unei alte instante si s-a solicitat declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti. Totodata, s-a invocat si exceptia netimbrarii cererii de chemare in judecata cu privire la capatul de cerere privind restituirea sumelor de bani achitate in plus, precum si exceptia prescriptiei extinctive pentru perioada 2007-2011, intrucat termenul de 3 ani curge de la data efectuarii platii.

A mai sustinut parata si inadmisibilitatea actiunii, atat timp cat legiuitorul a exceptat de la controlul judiciar clauzele contractuale referitoare la pret, iar dobanda si comisioanele unui contract de credit formeaza pretul acestuia, astfel ca instantei nu ii este permis de lege sa-l analizeze sub aspectul clauzelor abuzive. Mai mult, a apreciat parata ca este inadmisibila actiunea, deoarece actul juridic nu poate fi modificat decat prin consimatamtul partilor contractante.

Pe fondul cauzei, s-a sustinut ca nu este intemeiata cererea de chemare in judecata.

In primul rand, a invederat parata ca a fost incheiat contractul cu respectarea cadrului legal in vigoare la data incheierii lui, care nu cunostea limitarile si interdictiile instituite ulterior, fiind in deplina concordanta cu practicile bancare generalizate in perioada de referinta cand a fost incheiat, astfel ca nu poate fi vorba de rea-credinta din partea bancii, pozitia O. pe piata serviciilor bancare in perioada de referinta fiind una corecta.

Referitor la capetele de cerere cu privire la dobanda, parata a precizat ca au fost acordate creditele in temeiul unor contracte incheiate in temeiul art. 969 din Codul Civil, cu respectarea dispozitiile legale speciale in materie si, pe parcursul derularii contractelor de credit, si-a respectat obligatiile asumate, contractul partilor fiind guvernat de principiul fortei obligatorii a actului juridic, caracterizat prin obligatia partilor de a executa intocmai prestatiile la care s-au obligat, principiul fortei obligatorii a contractului impunandu-se si instantei de judecata.

A apreciat parata ca, in raport cu disp. art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, clauza privitoare la rata dobanzii este exceptata controlului caracterului abuziv, deoarece defineste obiectul principal al conventiei de credit, atat timp cat a fost stipulata ., inteligibila.

Referitor la modificarea nivelului dobanzii, parata a invederat instantei de judecata ca reclamantii solicita, in fapt, limitarea fortei obligatorii a contractului, prin obligarea unei parti sa accepte schimbarile propuse unilateral de catre cealalata parte. A mentionat, totodata, parata ca, pana la . OUG 50/2010, notiunea de marja a bancii nu exista in contractele de credit, astfel ca solicitarea reclamantilor in sensul ca marja bancii sa aiba valoarea propusa de acestia este aberanta.

In ceea ce priveste caracterul negociat al clauzelor, parata a sustinut ca imprumutatii au luat cunostinta anterior semnatii, de clauzele contracelor de credit si de documentatia aferenta analizarii aprobarii, acceptand termenii contractuali prin semnarea contractului, iar caracterul variabil al dobanzii presupune asumarea de catre imprumutat atat a riscului cresterii, cat si al scaderii dobanzii, cu atat mai mult cu cat nu au propus o alta varianta de contractare care sa fi fost refuzata de societate, nu a fost probata existenta unei contraoferte.

Cu privire la comisionul de acordare, parata a aratat ca taxele si comisioanele reprezinta, alaturi de dobanda, costul total al creditului, au fost cunoscute si acceptate de consumator, astfel ca nu pot fi considerate abuzive. A sustinut parata ca reclamantii au avut posibilitatea sa negocieze continutul clauzei privind comisionul, putand opta intre mai multe tipuri de credit si, alegand, in final, din portofoliul de produse bancare, creditul ipotecar. A apreciat parata ca nu exista un dezechilibru contractual prin stipularea clauzei privitoare la comisionul de acordare, deoarece acest comision reprezinta o cheltuiala aferenta intocmirii documentatiei de credit, fiind contravaloarea unei activitati prestate de banca clientului, dupa analizarea dosarului si aprobarea cererii de credit si a fost acceptat de catre client in conditiile art. 969 din Codul Civil.

In sfarsit, parata a sustinut ca platile efectuate de catre reclamanti in contul creditului au fost plati datorate, in temeiul unui contract valabil incheiat si nu pot fi restituite, deoarece anularea unei clauze dintr-un contract cu executare succesiva nu produce efecte retroactive si, cu privire la dobanda legala solicitata de catre reclamanti, parata a aratat ca nu a fost pusa in intarziere.

In drept, au fost invocate prev. Legii nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010, OUG nr. 174/2008 si art. 969 din Codul Civil.

In cuprinsul raspunsului la intampinare formulat de catre reclamanti, s-a solicitat instantei sa constate ca, fata de prev. art. 7 din Legea nr. 193/2000, consumatorul are posibilitatea de a formula o actiune directa, in instanta, pentru desfiintarea clauzei abuzive.

Au apreciat reclamantii ca nu este intemeiata exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Cluj-N., fata de prev. art. 109 NCPC, dupa cum se impune si respingerea exceptiei netimbrarii/insuficentei timbrari, ca neintemeiata, raportat la prev. art. 29 lit. f din OUG nr. 80/2013, precum si respingerea exceptiei prescriptiei extinctive, data fiind sanctiunea nulitatii absolute a clauzelor contractuale ce fac obiectul actiunii, ceea ce determima imprescriptibilitatea pretentiilor cu privire la restituirea sumelor de bani incasate in baza unei clauze nule absolut.

Referitor la exceptia de inadmisibilitate, s-a aratat ca protectia pe care Directiva Nr. 93/13/CEE o asigura consumatorilor este data de natura si importanta interesului public, astfel ca judecatorul national are posibilitatea si, chiar, obligatia de a declara, din oficiu, ca nule, clauzele abuzive ale unui contract. Totodata, reclamantii au precizat ca este posibila examinarea clauzelor referitoare la pret, in conditiile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, atat timp cat nu au fost exprimate . inteligibil.

Prin incheierea de sedinta din data de 03.03.2015, parte integranta din prezenta hotarare, instanta a respins, ca fiind neintemeiate, exceptia necomptentei teritoriale, nelegalei timbrari a actiunii si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si a calificat, ca fiind o aparare de fond, exceptia inadmisibilitatii actiunii.

Pentru solutionarea cererii, instanta a incuviintat si administrat probatoriul cu inscrisuri.

Analizând actele si lucrarile dosarului, retine următoarele:

In fapt, din coroborarea inscrisurilor existente la dosar, rezulta ca, intre O. B. ROMANIA SA, prin Sucursala Manastur Cluj, in calitate de imprumutator, denumita in contract „Banca” si reclamantul I. F. I., in calitate de imprumutat, denumit in contract „Clientul” a intervenit Contractul de Credit Ipotecar Nr. C_ din data de 04.04.2007, contract ce a fost completat si modificat prin incheierea a sapte acte aditionale (filele 18-36).

In conformitate cu prev. art. 1 - art. 3 din contract, Banca a acordat clientului un imprumut ipotecar, credit in valoare de 109.145 CHF, pe o durata de 384 luni.

Imprumutul ce face obiectul contractului de credit este unul cu dobanda, plata dobanzii asupra soldului creditului incumband imprumutatului si reprezinta o componenta esentiala a contraprestatiei asumata de acesta, pe langa obligatia de restituire a sumei imprumutate.

Potrivit art. 6 din Contractul de credit Ipotecar Nr. C_, pentru creditul acordat, clientul datoreaza si va plati Bancii o rata de dobanda revizuibila in conformitate cu politica bancii si Banca isi rezerva dreptul sa revizuiasca periodic rata dobanzii, in functie de evolutia indicatorilor de referinta pentru fiecare valuta, noile valori ale ratei de dobanda si ratei lunare de platit urmand a fi comunicate prin intermediul unei scrisori simple, trimisa la adresa de corespondenta specificata de client, aratandu-se ca aceasta metoda de notificare este suficienta si clientul renunta la orice plangere si orice opozitie/contestatie cu privire la faptul ca metoda de comunicare a fost nepotrivita sau insuficienta.

Totodata, s-a inserat in contract precizarea cu privire la faptul ca, in cazul in care, in urma modificarii nivelului de dobanda de catre banca, imprumutatul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat si dobanzile aferente, in termen de 10 zile calendaristice de la data trimiterii notificarii privind modificarea dobanzii, se considera ca acesta a acceptat noul procent de dobanda.

In mod similar, potrivit art 8.6 din Contractul de credit Nr. 4800, pe parcursul derularii creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor, dobanzilor si taxelor, fara consimtamantul clientului, noul nivel al comisioanelor urmand a fi publicat in Tariful de comisioane si afisat la sediile bancii.

Modalitatea de calcul a dobanzii lunare aferente creditului a fost stipulata in cuprinsul art. 6.5 din contract, ce indica formula de calcul a valorii dobanzii exprimata in moneda creditului si, in conformitate cu prev. art. 6.8 din contract, la data incheierii actului juridic, rata dobanzii era de 5,5% pe an. Nu s-au precizat, insa, indicii de referinta ce se aplica pentru modalitatea de calcul a dobanzii, precizare ce se impunea a fi efectuata, cu atat mai mult cu cat, fata de prev. art. 6.1 din contract, banca isi rezerva dreptul de a revizui dobanzile in conformitate cu politica interna.

F. de prev. art. 8.1 din acelasi Contract de Credit Ipotecar Nr. C_, clientul este obligat sa plateasca un comision de acordare de 2.812,9 CHF.

In conformitate cu prevederile art. II din Actul Aditional Nr. 7/25.08.2014, incheiat intre Banca imprumutatoare O. B. NYRT (O. B. PLC) si imprumutatul I. F. I., incepand cu data semnarii actului aditional, rata dobanzii curente ce urmeaza a se aplica creditului este de 5,29 %, variabila trimestrial conform urmatoarei formule: dobanda de referinta+marja bancii si conform art. 6 din Contractul de Credit Ipotecar Nr. C_ din data de 04.04.2007, la data semnarii actului, indicele de referinta fiind de 0,02 %, iar marja bancii de 5,27. Ori, atat timp cat acest nivel al ratei de dobanda curenta a fost stabilit in conformitate cu prev. art. 6 din contractul de credit, rezulta ca formula de calcul aplicata, initial, la data intervenirii Contractului de Credit Ipotecar Nr. C_, data de 04.04.2007, a fost aceeasi, dobanda creditului fiind variabila trimestrial in baza formulei de calcul: dobanda de referinta+marja bancii.

Dobanda de referinta, anume: indicele LIBOR 3M (art. 6.2 din contract) a fost de 2,3% la data intervenirii contractului de credit, data de 04.04.2007 si, atat timp cat rata de dobanda aplicabila creditului a fost stipulata la nivelul procentual de 5,5 %, conform art. 6.8 din contract, rezulta ca marja fixa, impusa de banca si avuta in vedere de imprumutat la data acceptarii conventiei de imprumut a fost de 3,2%. Contrar sustinerilor paratei, instanta arata ca, din interpretarea prev. art. 6.2 coroborat cu art. 6.8 din contract prin raportare la clauza stipulata in cuprinsul art. II din Actul Aditional Nr. 7 al Contractului de Credit Ipotecar Nr. C_, nu poate fi pusa la indoiala existenta acestei marja de dobanda fixa, impusa de banca, chiar daca, la acea data, in anul 2007, nu se regasea in portofoliul produselor bancare sub denumirea de „marja bancii”.

Totusi, pe parcursul derularii contractului de credit, banca a inteles sa modifice unilateral rata dobanzii, fara a respecta modalitatea de calcul sau indicii de referinta conveniti in cuprinsul art. 6 din Contractul de Credit Ipotecar Nr. C_ si care au fost asumati de catre imprumutat, prin semnarea conventiei de imprumut. Insa, pe calea prezentei actiuni, reclamantul imprumutat contesta modalitatea de calcul a dobanzii aplicata de banca, considerand ca ar fi abuziva, atat timp cat marja fixa de dobanda aplicata de banca la momentul contractarii creditului era de 3.2 %, astfel ca solicita constatarea nulitatii absolute a clauzelor contractuale care permit bancii modificarea unilaterala a cuantumului dobanzii si restabilirea echilibrului contractual, prin aplicarea dobanzii convenita la momentul semnarii contractului de credit, fata de marja fixa a bancii din data de 04.04.2007.

Totodata, din coroborarea inscrisurilor existente la dosar, rezulta ca, intre O. B. ROMANIA SA, prin Sucursala Manastur Cluj, in calitate de imprumutator, denumita in contract „Banca” si reclamantii I. F. I., I. S. F., in calitate de imprumutati, denumiti in contract „Clientul” a intervenit Contractul de Credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, contract ce a fost completat si modificat prin incheierea a sapte acte aditionale (filele 56-76).

In conformitate cu prev. art. 1 - art. 3 din contract, Banca a acordat clientului un credit de consum in valoare de 56.500 CHF, pe o durata de 354 luni.

Imprumutul ce face obiectul contractului de credit este unul cu dobanda, plata dobanzii asupra soldului creditului incumband imprumutatilor si reprezinta o componenta esentiala a contraprestatiei asumata de acestia, pe langa obligatia de restituire a sumei imprumutate.

Potrivit art. 5 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, la data incheierii contractului, rata dobanzii curente este de 7,79 %, dobanda fiind variabila si poate fi modificata in mod unilateral de catre Banca, in functie de politica O. B. ROMANIA SA, de costurile de finantare ale Bancii, de evolutia pietei financiar-bancare, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta, fara a exista consimtamantul clientului, urmand ca noul procent de dobanda sa se aplice la soldul creditului ramas de rambursat, incepand cu data de aplicare stabilita de Banca, modificarea dobanzii ducand la recalcularea dobanzii datorate.

S-a precizat ca noul procent de dobanda va fi comunicat imprumutatului prin intermediul unei scrisori simple, trimisa la adresa de corespondenta specificata de client, aratandu-se ca aceasta metoda de notificare este suficienta si clientul renunta la orice plangere si orice opozitie/contestatie cu privire la faptul ca metoda de comunicare a fost nepotrivita sau insuficienta si, in cazul in care in urma modificarii nivelului de dobanda de catre banca, imprumutatul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat si dobanzile aferente, in termen de 10 zile calendaristice de la data notificarii privind modificarea dobanzii, se considera ca acesta a acceptat noul procent de dobanda.

In mod similar, potrivit art. 6.3 din Contractul de Credit Nr._, pe parcursul derularii creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor, dobanzilor si taxelor, fara consimtamantul clientului, noul nivel al comisioanelor urmand a fi publicat in Tariful de comisioane si afisat la sediile bancii.

Modalitatea de calcul a dobanzii lunare aferente creditului a fost stipulata in cuprinsul art. 5.5 din contract, ce indica formula de calcul a valorii dobanzii exprimata in moneda creditului si, in conformitate cu prev. art. 5.1 din contract, la data incheierii actului juridic, rata dobanzii era de 7,79% pe an. Nu s-au precizat, insa, indicii de referinta ce se aplica pentru modalitatea de calcul a dobanzii, precizare ce se impunea a fi efectuata, cu atat mai mult cu cat, fata de prev. art. 5.2 din contract, banca isi rezerva dreptul de a revizui dobanzile in conformitate cu politica interna.

F. de prev. art. 6.1 din acelasi Contract de Credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, clientul este obligat sa plateasca un comision de acordare de 1,5%, perceput o singura data, la valoarea creditului acordat.

In conformitate cu prevederile art. II din Actul Aditional Nr. 7/25.08.2014, incheiat intre Banca imprumutatoare O. F. SOLUTIONS B.V. si imprumutatorii I. F. I., I. S. F., incepand cu data semnarii actului aditional, rata dobanzii curente ce urmeaza a se aplica creditului este de 7,59 %, variabila trimestrial conform urmatoarei formule: dobanda de referinta+marja bancii si conform art. 6 din Contractul de Credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, la data semnarii actului, indicele de referinta fiind de 0,02 %, iar marja bancii de 5,57. Ori, atat timp cat acest nivel al ratei de dobanda curenta a fost stabilit in conformitate cu prev. contractului de credit, rezulta ca formula de calcul aplicata, initial, la data intervenirii Contractului de Credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_, data de 07.10.2008, a fost aceeasi, dobanda creditului fiind variabila trimestrial in baza formulei de calcul: dobanda de referinta+marja bancii.

Dobanda de referinta, anume: indicele LIBOR 3M (art. 6.2 din contract) a fost de 3,055% la data intervenirii contractului de credit, data de 07.10.2008 si, atat timp cat rata de dobanda aplicabila creditului a fost stipulata la nivelul procentual de 7,79 %, conform art. 5.1 din contract, rezulta ca marja fixa, impusa de banca si avuta in vedere de imprumutati la data acceptarii conventiei de imprumut a fost de 4,735%. Contrar sustinerilor paratei, instanta arata ca, din interpretarea prev. art. 5.1 coroborat cu art. 5.2 din contract prin raportare la clauza stipulata in cuprinsul art. II din Actul Aditional Nr. 7 al Contractului de Credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, nu poate fi pusa la indoiala existenta acestei marja de dobanda fixa, impusa de banca, chiar daca, la acea data, in anul 2008, nu se regasea in portofoliul produselor bancare sub denumirea de „marja bancii”.

Totusi, pe parcursul derularii contractului de credit, banca a inteles sa modifice unilateral rata dobanzii, fara a respecta modalitatea de calcul sau indicii de referinta conveniti in cuprinsul art. 5 din Contractul de Credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008 si care au fost asumati de catre imprumutati, prin semnarea conventiei de imprumut. Insa, pe calea prezentei actiuni, reclamantii imprumutati contesta modalitatea de calcul a dobanzii aplicata de banca, considerand ca ar fi abuziva, atat timp cat marja fixa de dobanda aplicata de banca la momentul contractarii creditului era de 4,74 %, astfel ca solicita constatarea nulitatii absolute a clauzelor contractuale care permit bancii modificarea unilaterala a cuantumului dobanzii si restabilirea echilibrului contractual, prin aplicarea dobanzii convenita la momentul semnarii contractului de credit, fata de marja fixa a bancii din data de 04.04.2007.

În drept, raportandu-se la imprejurarea ca, intre parti, a intervenit o conventie de imprumut, instanta va decide cu privire la temeinicia pretentiilor deduse judecatii pe baza disp. art. 969 din Codul Civil de la 1864, conform carora: „Conventiile legal făcute au putere de lege între părtile contractante. Ele se pot revoca prin consimtământul mutual sau din cauze autorizate de lege”. Este, astfel, consacrat principiul fortei obligatorii a actului juridic, ce se impune ca atare, atat partilor contractante, cat si instantei de judecata.

Insa, pentru a putea da eficienta principiul fortei obligatorii a contractului, instanta trebuie sa constate existenta unui act juridic valabil incheiat intre partile litigante, disp. art. 969 din Codul Civil fiind neechivoce in acest sens.

Conditiile esentiale de valabilitate ale oricarui act juridic sunt binecunoscute in doctrina de specialitate, caracterizandu-se prin existenta capacitatii, consimtamantului, obiectului si cauzei. In speta, nu poate fi contestata existenta capacitatii partilor de a contracta si nici valabilitatea obiectului actului juridic, ce este clar definit: un imprumut in valoare de 109.145 CHF, respectiv un imprumut in valoare de 56.500 CHF, ce au fost acordate cu titlu oneros. Este, insa, discutabila existenta consimtamantului imprumutatilor de a contracta si a cauzei actului juridic, in conditiile echivocului de stipulare a clauzei contractuale privind dobanda imputata reclamantilor si a posibilitatii unilaterale de modificare a dobanzii pe care si-a rezervat-o banca imprumutatoare.

. disp. art. 953 din Codul Civil, consimtământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol, dupa cum obligatia fără cauza sau fondată pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect, fata de disp. art. 966 din Codul Civil.

Avand in vedere calitatea de profesionist a institutiei bancare ce a acordat imprumutul in valoare de 109.145 CHF, respectiv imprumutul in valoare de 56.500 CHF, in temeiul contractelor de credit supus analizei de fata, instanta trebuie sa remarce incidenta, in cauza, si a disp. Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionisti si consumatori, ce au fost invocate de catre reclamanti in sustinerea cererii lor.

In acest sens, instanta arata ca nu poate fi primita sustinerea paratei cu privire la inaplicabilitatea Legii nr. 193/2000 la speta dedusa judecatii, deoarece consumatorul nu ar avea posibilitatea sa sesizeze direct instanta de judecata, in ipoteza in care apreciza ca un contract contine clauze abuzive, ci ar trebui sa sesizeze ANPC, conform art. 12 si 13 din Legea nr. 193/2000, din moment ce, fata de prev. art. 30 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, oricine are o pretentie impotriva unei alte persoane ori urmareste solutionarea in justitie a unei situatii juridice are dreptul sa faca o cerere inaintea instantei competente. Mai mult, fata de prev. art. 5 alin. 2 din Codul de Procedura Civila, niciun judecator nu poate refuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede si, ca atare, nu era necesar ca Legea nr. 193/2000 sa stipuleze, in mod expres, posibilitatea consumatorului de a se adresa instantei de judecata in scopul stabilirii caracterului abuziv al clauzei contractuale incheiata cu un profesionist.

De altfel, posibilitatea instantei de judecata de a analiza caracterul abuziv al unei clauze contractuale deriva din intepretarea disp. art. 7 din Legea nr. 193/2000 si a fost stabilita, fara urma de echivoc, in jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene, jurisprudenta care instituie chiar obligatia judecatorului national de a invoca, din oficiu, caracterul abuziv al clauzei, ci nu doar posibilitatea de a se pronunta asupra solicitarii consumatorului in acest sens. Este de mentionat punctul 38 din Hotărârea pronuntata in Cauza C-168/05- E. María Mostaza Claro împotriva Centro Móvil Milenium SL, in cuprinsul careia Curtea a stabilit că natura si importanta interesului public pe care se întemeiază protectia garantată de Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 consumatorilor justifică obligatia instantei nationale de a analiza din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale si, prin aceasta, de a suplini dezechilibrul existent între consumator si vânzător sau furnizor. Aceeasi jurisprudenta a fost reiterata si in cuprinsul pct. 35 din Hotararea pronuntata in Cauza C-243/08- „Pannon GSM ZRT impotriva Ersebet Sustikne G.”, aratandu-se ca instanta natională are obligatia de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elementele de drept si de fapt necesare în acest sens.

F. de prev. art. 4 din Legea nr. 193/2000: „(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăsi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile părtilor.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vânzare practicate de profesionisti pe piata produsului sau serviciului respectiv. 

(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidentiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.

(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în functie de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toti factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.

(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plată, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj usor inteligibil.”

In conformitate cu disp. art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îsi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivatie întemeiată, în conditiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părti contractante si acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Aceste dispozitii legale sunt in deplina concordanta cu cele ale art. 3 alin. 1 si 1 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, ce arata ca: „(1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradictie cu cerinta de bună credintă, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile părtilor care decurg din contract, în detrimentul consumatorului. (2) Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta continutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune. ... În cazul în care orice vânzător sau furnizor pretinde că s-a negociat individual o clauză standard, acestuia îi revine sarcina probei.” F. de prev. pct. 1 lit. j din Anexa Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, este abuziva o clauza care autorizeaza vânzătorul sau furnizorul să modifice unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

In conformitate cu prev. art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, fată de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar si inteligibil. per a contrario, in masura in care nu este exprimata in mod clar si inteligibil, chiar si o clauza contractuala care priveste obiectul contractului poate fi considerata abuziva, dupa cum a aratat Curtea de Justitie a Uniunii Europene, in cuprinsul Hotararii pronuntate in cauza C‑26/13, în procedura „Á. Kásler, H. Káslerné Rábai împotriva O. Jelzálogbank Zrt”, reiterandu-si jurisprudenta in cauza C‑143/13, „B. M. si I. O. M. împotriva .”, astfel ca apararile paratei din aceasta perspectiva se impun a fi inlaturate.

Din moment ce Legea nr. 193/2000 a avut ca obiect transpunerea in dreptul national a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, fata de principiul suprematiei dreptului unional, orice neconcordante sau omisiuni ale legiuitorului de a transpune in mod exact prevederile Directivei, trebuie suplinita prin aplicarea in mod direct a dreptului Uniunii Europene, in vederea realizarii obiectivelor invederate in preambulul reglementarii.

Totodata, instanta mai arata ca, in conformitate cu prev. art. 6 din Legea nr. 193/2000: „Clauzele abuzive cuprinse în contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.”

Rezulta, astfel, ca Legea nr. 193/2000 abilitează instantele de judecată să cenzureze contractul, din moment ce o clauza contractuala abuziva nu creeaza obligatii pentru consumator, dupa cum s-a retinut de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cuprinsul Hotararii pronuntate in Cauza C-243/08- „Pannon GSM ZRT impotriva Ersebet Sustikne G.” (par. 28). De altfel, aceleasi considerente au fost expuse de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene si in motivarea Hotararii „Oceano Grupo Editorial si Salvat Editores”.

Potrivit considerentelor de la pct. 44 din cuprinsul hotărârii Curtii de Justitie a Uniunii Europene, pronuntata in cauza C- 484/08 – „Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid Piedad”: „dispozitiile art. 4 alin. 2 si art. 8 din Directiva nr. 93/13/CEE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări ... care autorizează un control jurisdictional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale, privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al pretului, sau remuneratiei, pe de o parte, fată de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, iar pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar si inteligibil”.

Asadar, contrar sustinerilor paratei, instanta considera ca, în materia protectiei consumatorilor, prin adoptarea Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, transpusă în legislatia natională prin Legea nr. 193/2000, legiuitorul european si cel national au urmărit atenuarea principiului pacta sunt servanda, dând instantei de judecată posibilitatea de a analiza acele clauze, în măsura în care se apreciază că sunt abuzive. O asemenea interventie nu încalcă principiul fortei obligatorii a contractelor consacrat de art. 969 alin. 1 Cod civil, libertatea contractuală nefiind identică cu una absolută sau discretionară de a contracta.

Raportandu-se la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului redata in cele ce preced, jurisprudenta ce este obligatorie pentru instantele nationale si la prev. art. 4 alin. 2 teza finala din Directiva 93/13/CEE a Consiliului (dreptul Uniunii Europene impunandu-se a fi aplicat cu prioritate fata de prev. art. 20 alin. 2 din Constitutie), instanta va considera ca are posibilitatea să analizeze caracterul abuziv al clauzelor contractuale privind dobanda convenita de parti si va inlatura, ca fiind nefondate, alegatiile paratei cu privire la inadmisibilitatea actiunii sau imposibilitatea modificarii contractului de credit, din moment ce imprumutatii si-au asumat clauzele contractuale, prin semnatura.

Cu prioritate, analizand clauza contractuala privind dobanda imprumutului, astfel cum a fost stabilita la momentul incheierii conventiilor de credit si inserata in cuprinsul art. 6 din Contractul de Credit Ipotecar Nr. C_ din data de 04.04.2007 si art. 5 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, instanta constata ca institutia de credit, in calitatea sa de profesionist, a inserat in contractul standard, modelul pretipizat, ce a fost remis imprumutatilor strict pentru a fi semnat, fara a fi negociat, o clauza contractuala în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, clauza de natura a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile părtilor, din moment ce insusi obiectul contractului, prestatia imprumutatului, de a restitui dobanda aferenta sumei de bani ce a facut obiectul creditului acordat este stipulata in mod vag si neinteligibil, iar aceasta maniera de reglementare a dobanzii a facut posibila impunerea unei marje fixe a dobanzii, avand un cuantum mult mai mare decat cel avut in vedere de imprumutati la momentul incheierii contractului.

. nu a facut dovada negocierii vreunei clauze contractuale cu imprumutatorii, dupa cum impune art. 3 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului, fiind evident ca este vorba despre un contract de adeziune, un model standard, cuprinzand clauze ce au fost impuse consumatorului. Data fiind reglementarea europeana aplicabila spetei, dupa cum s-a aratat in cele ce preced, necesitatea dovedirii negocierii clauzelor contractuale sau a neexercitarii de catre consumator a dreptului de negociere- care trebuia sa-i fie adus la cunostinta, ca urmare a indeplinirii corespunzatoare a obligatiei de informare ce incumba profesionistului-, era in sarcina paratei si, ca atare, nu pot fi primite apararile acesteia in sensul ca reclamantii trebuiau sa faca proba ca ar fi incercat sa formuleze o contraoferta, ca s-ar fi dorit negocierea, insa banca a refuzat.

Maniera vaga si lacunara de stipulare a dobanzii, in cuprinsul contractelor de credit, ce face mentiunea unei dobanzi variabile, fara a preciza indicii de referinta ce vor fi aplicati pentru calculul acestei dobanzi, ci doar a variabilitatii dobanzii prin raportare la indicele de referinta LIBOR CHF, a oferit Bancii posibilitatea ca, pe parcursul derularii conventiei de credit, sa modifice unilateral rata dobanzii, in baza dreptului pe care si l-a rezervat in cuprinsul art. 6.1 din Contractul de Credit Ipotecar Nr. C_ din data de 04.04.2007 si art. 5.2 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008. De altfel, prin Actul Aditional Nr. 7/25.08.2014, ce a fost incheiat cu privire la ambele contracte de credit, desi a invederat imprumutatilor modalitatea de calcul a dobanzii si indicii de referinta, creditoarea a impus o marja fixa, marja Bancii, cu toate ca, la momentul semnarii contractului de credit, aceasta marja fixa, stabilita de banca, avea un total alt cuantum, mult mai mic.

Rezulta, asadar, ca banca imprumutatoare a procedat la modificarea, in mod unilateral si nejustificat, a cuantumului dobanzii agreat de parti la momentul semnarii contractului, prin aplicarea unei marje fixe in cuantum mai mare decat cel avut in vedere de consumatori la momentul la care si-au dat consimtamantul pentru incheierea actului juridic, dezechilibrul semnificativ între drepturile si obligatiile părtilor neputand fi contestat si rezulta din stipularea de catre profesionist a unei clauze contractuale în detrimentul consumatorului, contrar cerintelor bunei-credinte.

Ori, clauzele care permit creditorului să modifice în mod unilateral rata dobânzii figurează în mod expres la punctul 1 litera j din anexa la Directiva 93/13, dupa cum a aratat Curtea de Justitie a Uniunii Europene, in cuprinsul Hotararii pronuntata in cauza C‑143/13, „B. M. si I. O. M. împotriva .”. Totodata, in cuprinsul acestei hotarari, reiterand jurisprudenta din Hotărârea „Kásler si Káslerné Rábai, punctul 73”, Curtea a mai aratat: „Rezultă în special din articolele 3 si 5 din Directiva 93/13, precum si din cuprinsul punctului 1 literele (j) si (l) si din cuprinsul punctului 2 literele (b) si (d) din anexa la această directivă că prezintă o importantă esentială pentru respectarea cerintei privind transparenta aspectul dacă în contractul de împrumut se indică în mod transparent motivele si particularitătile mecanismului de modificare a ratei dobânzii si relatia dintre această clauză si alte clauze referitoare la remuneratia creditorului, astfel încât un consumator informat să poată să prevadă, pe baza unor criterii clare si inteligibile, consecintele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl priveste”.

In speta, nu au fost indicate criterii clare si inteligibile care sa permita Bancii modificarea unilaterala a dobanzii, prin aplicarea unui cuantum exagerat al marjei proprii, astfel ca, fata de prev. pct. 1 lit. j din Anexa Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, este abuziva clauza care autorizeaza furnizorul de servicii financiare- paratele imprumutatoare- să modifice unilateral clauzele contractului, deoarece nu exista un motiv întemeiat, motiv care să fi fost precizat în cuprinsul actului juridic incheiat initial si de care reclamantii imprumutati, in calitatea lor de consumatori, sa aiba cunostinta si sa-i poata aprecia temeinicia.

Actele juridice incheiate de parti fac referire la posibilitatea bancii de a modifica unilateral dobanda in functie de politica interna, de costurile financiare ale Bancii, de evolutia pietei financiar-bancare, insa aceste criterii nu pot fi previzibile imprumutatului, care nu are cunostinta despre costurile Bancii sau maniera in care isi reglementeaza profesionsitul politica interna. Singurul criteriu previzibil si la aprecierea consumatorului este cel al evolutiei pietei financiar-bancare in functie de indicele de referinta LIBOR CHF 3M, dupa cum s-a convenit in contractele de credit, prin raportare la clauzele Actului Aditional Nr. 7 si, ca atare, modificarea ratei dobanzii, variabilitatea acesteia poate fi stabilita strict in functie de criteriul acceptat de catre imprumutat, prin semnarea contractului de credit si care a fost expres reglementat in cuprinsul art. 6.2 din Contractul de Credit Ipotecar Nr. C_ din data de 04.04.2007 si art. 5.2 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008.

. prev. art. 6 raportat la art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauza contractuală ce a conferit dreptul institutiei bancare, in calitatea sa de profesionist, de a modifica unilateral prevederile referitoare la dobanda imprumutului, fără a avea un motiv întemeiat, care să fie precizat în contract, nu a fost negociată direct cu consumatorul si a creat, în detrimentul imprumutatorilor, contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile părtilor, prin calcularea unor rate mult mai mari decat cele avute in vedere de consumator la momentul acceptarii imprumutului. Se impune, astfel, constatarea nulitatii absolute a clauzei privind stabilirea nivelului dobanzii, ce a fost impusa reclamantului I. F. I., in mod unilateral de catre banca parata de rand 1, in baza art. 6.1 din Contractul de Credit Ipotecar Nr. C_ din data de 04.04.2007, precum si constatarea nulitatii absolute a clauzei privind stabilirea nivelului dobanzii, ce a fost impusa reclamantilor I. F. I. si I. S. F., in mod unilateral de catre banca parata de rand 2, in baza art. 5.2 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, prin raportare la o alta marja fixa decat cea convenita la momentul incheierii contractelor de credit, respectiv 3,2% (pentru Contractul de Credit Nr. C_ ) si 4,74% (pentru Contractul de Credit Nr. C2204/1000/_).

Nu poate fi, insa, primita pretentia reclamantilor de constatare a nulitatii absolute in ceea ce priveste insasi modalitatea de calcul a dobanzii, care trebuie sa fie cea convenita de parti la momentul incheierii contracului: o dobanda variabila, avand rata anuala calculata prin insumarea indicelui LIBOR CHF la 3 luni+Marja Fixa de 3,2 %, marja aplicata de catre institutia bancara la data acordarii imprumutului din data de 04.04.2007 (pentru Contractul de Credit Nr. C_ ) si, respectiv o dobanda variabila, avand rata anuala calculata prin insumarea indicelui LIBOR CHF la 3 luni+Marja Fixa de 4,74%, marja aplicata de catre institutia bancara la data acordarii imprumutului din data de 07.10.2008 (pentru Contractul de Credit Nr. C2204/1000/_), cum, de altfel, si solicita reclamantii modificarea contractelor de credit, in vederea restabilirii echilibrului contractual.

Nulitatea absoluta a clauzei privind dobanda impusa, in mod unilateral, de catre Banca imprumutatoare, profesionistul actionand in mod discretionar, profitand de maniera vaga si incompleta de reglementare a clauzei privind dobanda variabila datorata de imprumutati, in cuprinsul contractelor de credit, nu poate fi contestata, in contextul in care nu a existat vointa juridica a reclamantilor de a se obliga la restituirea imprumutului acordat, atat timp cat nu cunosteau cuantumul dobanzii aplicate. Reclamantii si-au asumat, prin semnarea contractului de credit, o formula de calcul a dobanzii- obligatie de plata ce constituie un element esential al prestatiei imprumutatului-, rezultata din insumarea indicelui LIBOR CHF la 3 luni+Marja Fixa aplicata de catre institutia bancara la data acordarii imprumutului, pentru ca, ulterior, sa fie nevoiti a suporta o marja fixa, stabilita de banca, mult mai mare.

Este evident ca a fost incheiat actul juridic in conditiile existentei unei cauze false, existand eroare asupra motivului determinant al contractului de credit: dobanda pe care consumatorul trebuie sa o suporte la restituirea sumei imprumutate, iar falsitatea cauzei a determinat si inexistenta consimtamantului, astfel ca este lovita de nulitate absoluta si partiala clauza referitoare la dobanda variabila stabilita, in mod unilateral, de catre Banca si impusa imprumutatilor. Falsitatea cauzei a fost determinata de catre profesionistul care si-a incalcat obligatia de informare corespunzatoare a consumatorului, cerinta privind transparenta clauzelor contractuale prevăzută de Directiva 93/13 neputand fi redusă, asadar, numai la caracterul inteligibil al acestora pe plan formal si gramatical, dupa cum a statuat Curtea de Justitie a Uniunii Europene, in cuprinsul Hotararii pronuntate in cauza C‑26/13, în procedura „Á. Kásler, H. Káslerné Rábai împotriva O. -Jelzálogbank Zrt” (par. 70-71),

In ceea ce priveste comisionul de acordare, stabilit in conformitate cu prev. art. 8.1 din Contractul de Credit Ipotecar Nr. C_, la nivelul sumei de 2.812,9 CHF si, in conformitate cu prev. art. 6.1 din Contractul de Credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, in cuantum procentual de 1,5% din valoarea creditului acordat, instanta considera ca si aceasta clauza contractuala a fost inserata de institutia de credit, in calitatea sa de profesionist, prin contractul standard, modelul pretipizat, ce a fost remis imprumutatilor strict pentru a fi semnat, fara a fi negociat.

Este vorba despre o clauza contractuala ce produce efecte în detrimentul consumatorului si a fost impusa contrar cerintelor bunei-credinte, clauza de natura a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile părtilor, reclamantii consumatori fiind tinuti sa plateasca o suma de bani nejustificata, fara a exista o contraprestatie din partea contractantului in acest sens.

Parata imprumutator nu a facut dovada negocierii cu imprumutatorii a clauzei contractuale stipulata in cuprinsul art. 8.1 din Contractul de Credit Ipotecar Nr. C_ si art. 6.1 din Contractul de Credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_, dupa cum impune art. 3 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului, fiind evident ca este vorba despre un contract de adeziune, un model standard, cuprinzand clauze ce au fost impuse consumatorului.

Ori, stabilirea obligatiei de plata a comisionului de acordare in contractul de credit este lipsita de cauza juridica, cauza nu exista, atat timp cat nu poate fi justificata contraprestatia partii care pretinde suma de bani cu titlu de comision de acordare si, in consecinta, prin raportare la disp. art. 966 din Codul Civil si art. 4, art. 6 din Legea nr. 193/2000, instanta va constata nulitatea absoluta a clauzei inserata in cuprinsul art. 8.1 din Contractul de Credit Ipotecar Nr. C_ din data de 04.04.2007, privind comisionul de acordare in suma de 2.812,9 CHF si a clauzei inserata in cuprinsul art. 6.1 din Contractul de Credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, privind comisionul de acordare in cuantum procentual de 1,5% din valoarea creditului acordat.

Instanta nu considera ca sunt justificate apararile paratei- in sensul ca banca procedeaza la intocmirea unei documentatii de credit, ulterior aprobarii imprumutului, astfel ca acest comision de acordare reprezinta o cheltuiala a creditului, contravaloarea unei activitati prestate de banca, din moment ce intocmirea documentatiei de credit face parte din activitatea profesionala a institutiei bancare si este rasplatita prin produsul ce a fost vandut reclamantilor consumatori. Costul creditului, anume: dobanda perceputa pentru rambursarea sumei de bani imprumutate in rate lunare este de natura a asigura plata prestatiei paratei de a efectua demersurile necesare in vederea semnarii contractului de credit, acest tip de servicii fiind prestate de catre institutia bancara in desfasurarea curenta a activitatii sale si nu poate fi imputata consumatorului de doua ori, atat prin suportarea costurilor imprumutului, cat si prin plata comisionului de acordare.

Rezulta, astfel, ca nu exista o contraprestatie a paratei pentru impunerea obligatiei de plata a comisionului de acordare in sarcina consumatorului si, dat fiind ca lipseste contraprestatia ., dupa cum este cazul contractului de imprumut cu dobanda, nu exista cauza juridica in ceea ce priveste clauza inserata in contracte privind comisionul de acordare, iar lipsa cauzei este de natura a atrage nulitatea absoluta a prevederii contractuale.

Raportandu-se la considerentele exprimate de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cuprinsul Hotararii pronuntate in Cauza C-243/08- „Pannon GSM ZRT impotriva Ersebet Sustikne G.” (par. 35), instanta arata ca, in ipoteza in care constata ca o clauză este abuzivă, este obligata sa nu o aplice.

Asadar, dand eficienta jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene stabilita in materia protectiei consumatorului, in conformitate cu prev. art. 6 din Legea nr. 193/2000, instanta va constata, ca fiind abuzive si lovite de nulitate absoluta, clauzele Contractului de Credit Ipotecar Nr. C_ din data de 04.04.2007 si ale Contractului de Credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, referitoare la cuantumul dobanzii impusa, in mod unilateral, de catre Banca imprumutatoare si comisionul de acordare, aratand ca nu pot produce efecte asupra consumatorului.

Exista, totusi, posibilitatea ca, la solicitarea consumatorului, contractul sa se deruleze în continuare, după eliminarea clauzelor abuzive. In speta, reclamantii consumatori si-au exprimat acest acord in cuprinsul actiunii introductive si au solicitat derularea in continuare a contractului de credit, prin modificarea corespunzatoare a clauzelor contractuale referitoare la dobanda, ce au fost stipulate in mod abuziv, in vederea restabilirii echilibrului contractual, precum si inlaturarea clauzei abuzive privind comisionul de acordare. F. de considerentele exprimate in cele ce preced, pretentiile reclamantilor cu privire la derularea in continuare a contractului de credit, prin efectuarea cuvenitelor modificarii de natura a restabili echilibrul contractul, sunt justificate.

Atat timp cat insasi parata a inteles sa asigure transparenta contractului de credit si, prin intermediul Actelor Aditionale Nr. 7 din data de 25.08.2014, ce au fost incheiate cu imprumutatii, sa precizeze care a fost formula de calcul a dobanzii si indicii de referinta conveniti de catre parti la momentul incheierii fiecarui contract de imprumut, anume: dobanda variabila, avand rata anuala calculata prin insumarea indicelui de referinta LIBOR CHF la 3 luni+Marja Fixa a Bancii, raportandu-se la marja aplicata de catre institutia bancara in data acordarii imprumutului din data de 04.04.2007- de 3,2 % si, respectiv 4,74 %, la data acordarii imprumutului din data de 07.10.2008, dand eficienta principiului repunerii partilor in situatia anterioara, ce deriva din constatarea nulitatii absolute a clauzei referitoare la modificarea unilaterala, de catre Banca Imprumutatoare, a cuantumului dobanzii, instanta va admite petitele actiunii cu privire la precizarea contractului si recalcularea dobanzii.

In temeiul art. 6 din Legea nr. 193/2000, pentru restabilirea situatiei anterioare momentului la care profesionistul a stipulat clauza abuziva privind modificarea unilaterala a dobanzii contractului de credit, instanta o va obliga pe parata O. B. NYRT (O. B. PLC), prin mandatar O. B. ROMANIA SA sa precizeze si sa actualizeze Contractul de Credit Ipotecar Nr. C_ din data de 04.04.2007, prin semnarea unui act aditional la acesta, cuprinzand urmatoarele clauze minimale:

1. precizarea si definirea elementelor componente ale dobanzii si a cuantumului acestora, anume: stipularea unei rate a dobanzii calculata prin insumarea indicelui de referinta LIBOR CHF la 3 luni+Marja Fixa si, raportandu-se la marja aplicata de catre institutia bancara la data acordarii imprumutului, data de 04.04.2007- de 3,20 %;

2. modalitatea de modificare a dobanzii exclusiv in functie de indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni, in virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mentiunea ca marja bancii este fixa, neputand fi modificata decat prin acordul scris al partilor, modificarea dobanzii urmand a se produce atat in sens crescator, cat si in sens descrescator, in functie de variatiile indicelui de referinta LIBOR.

In consecinta, instanta o va obliga pe parata O. B. NYRT (O. B. PLC), prin mandatar O. B. ROMANIA SA sa recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data introducerii actiunii- 30.09.2014, moment la care parata a fost pusa in intarziere) nivelul dobanzii percepute reclamantului I. F. I., in temeiul Contractului de credit Ipotecar Nr. C_ din data de 04.04.2007, dupa urmatoarea formula: indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni+Marja Fixa si raportandu-se la marja aplicata de catre institutia bancara la data acordarii imprumutului, data de 04.04.2007- de 3,20 %.

Totodata, instanta o va obliga pe parata O. F. SOLUTIONS B.V., prin mandatar O. B. ROMANIA SA sa precizeze si sa actualizeze si Contractul de Credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, prin semnarea unui act aditional la acesta, cuprinzand urmatoarele clauze minimale:

1. precizarea si definirea elementelor componente ale dobanzii si a cuantumului acestora, anume: stipularea unei rate a dobanzii calculata prin insumarea indicelui de referinta LIBOR CHF la 3 luni+Marja Fixa si, raportandu-se la marja aplicata de catre institutia bancara la data acordarii imprumutului, data de 07.10.2008- de 4,74 %;

2. modalitatea de modificare a dobanzii exclusiv in functie de indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni, in virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mentiunea ca marja bancii este fixa, neputand fi modificata decat prin acordul scris al partilor, modificarea dobanzii urmand a se produce atat in sens crescator, cat si in sens descrescator, in functie de variatiile indicelui de referinta LIBOR.

In consecinta, instanta o va obliga pe parata O. F. SOLUTIONS B.V., prin mandatar O. B. ROMANIA SA sa recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data introducerii actiunii- 30.09.2014, moment la care parata a fost pusa in intarziere) nivelul dobanzii percepute reclamantilor I. F. I. si I. S. F., in temeiul Contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, dupa urmatoarea formula: indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni+Marja Fixa si raportandu-se la marja aplicata de catre institutia bancara la data acordarii imprumutului, data de 07.10.2008- de 4,74 %.

F. de solutia de constatare a nulitatii absolute a clauzelor abuzive referitoare la cuantumul dobanzii impusa, in mod unilateral, de catre Banca imprumutatoare si comisionul de acordare, astfel cum au fost stipulate în Contractul de credit Ipotecar Nr. C_ din data de 04.04.2007 si Contractul de Credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, sanctiunea nulitatii absolute producand efecte retroactive, inca de la data la care clauzele contractuale au fost convenite, instanta va da eficienta principiului restituirii prestatiilor executate in temeiul clauzelor nule si va admite petitele privind restituirea sumelor de bani achitate in executarea obligatiilor de plata asumate prin clauzele contractuale lovite de nulitate absoluta.

Instanta arata ca sanctiunea nulitatii produce efecte retroactive, incepand cu data incheierii actului juridic, in speta- a stabilirii clauzei contractuale lovita de nulitate absoluta, independent de imprejurarea ca este vorba despre un contract cu executare dintr-o data sau un contract cu executare succesiva si nu trebuie facuta confuzie intre sanctiunea nulitatii si cea a rezilierii contractului, dupa cum reiese din cuprinsul intampinarii formulata de catre parata, cu privire la imposibilitatea restituirii sumelor de bani achitate in plus.

Ca atare, atat timp cat clauza privitoare la nivelul dobanzii aplicata, in mod unilateral, de catre banca imprumutatoare si, respectiv: clauza privind perceperea comisionului de acordare au fost desfiintate cu efect retroactiv, incepand cu data incheierii fiecarui contract de credit, ca urmare a constatarii nulitatii absolute a acestor prevederi contractuale, in virtutea principiului restituirii prestatiilor executate in temeiul clauzei nule, raportandu-se la fisa de calcul anexata de catre reclamanti la filele 52-55 din dosar, instanta considera ca se justifica petitul privind obligarea paratei O. B. NYRT (O. B. PLC), prin mandatar O. B. ROMANIA SA, la restituirea catre reclamantul I. F. I. a sumei de 12.902,66 CHF, reprezentand sume achitate in plus cu titlu de dobanda contractuala, dupa cum se justifica si petitul privind obligarea paratei O. B. NYRT (O. B. PLC), prin mandatar O. B. ROMANIA SA la restituirea catre reclamantul I. F. I. a sumei de 2.182,9 CHF, reprezentand comisionul de acordare, al carui cuantum rezulta, fara urma de echivoc, din cuprinsul art. 8.1 al Contractului de credit Ipotecar Nr. C_ .

Totodata, raportandu-se la fisa de calcul anexata de catre reclamanti la filele 88-90 din dosar, instanta considera ca se justifica petitul privind obligarea paratei O. F. SOLUTIONS B.V., prin mandatar O. B. ROMANIA SA, la restituirea catre reclamantii I. F. I. si I. S. F. a sumei de 5.862,51 CHF, reprezentand sume achitate in plus cu titlu de dobanda contractuala, dupa cum se justifica si petitul privind obligarea paratei O. F. SOLUTIONS B.V., prin mandatar O. B. ROMANIA SA la restituirea catre reclamantii I. F. I. si I. S. F. a sumei de 847,5 CHF, reprezentand comisionul de acordare, al carui cuantum rezulta, fara urma de echivoc, din cuprinsul art. 6.1 al Contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008.

Intrucat prin cererea de chemare in judecata, parata a fost pusa in intarziere conform art. 1522 alin. 1 din Codul Civil adoptat prin Legea Nr. 287/2009 (aplicabil spetei fata de disp. art. 114 din Legea nr. 71/2011) si nu a executat obligatia de plata a sumelor achitate in plus, in temeiul art. 1535 alin. 1 din Codul Civil adoptat prin Legea Nr. 287/2009 (aplicabil spetei fata de disp. art. 114 din Legea nr. 71/2011), instanta va admite si cererea reclamantilor de obligare a paratei la plata dobanzii penalizatoare, retinand ca reclamantii creditori ai obligatiei de restituire au dreptul la daune moratorii, în cuantumul prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Acest cuantum prevazut de lege este reglementat in cuprinsul OG nr. 13/2011 si dobanda legala penalizatoare aferenta debitului principal restant- obligatia de restituire a sumelor de bani avansate in temeiul clauzelor abuzive, lovite de nulitate absoluta- va fi acordata de la scadentă, ce va interveni, in cauza, la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, cand va exista o creanta certa, lichida si exigibila in patrimoniul reclamantilor in ceea ce priveste obligatia de restituire ce incumba paratei si până în momentul plătii. Ca atare, petitul privind acordarea dobanzii legale urmeaza a fi admis doar in parte, atat timp cat reclamantii au formulat pretentii in acest sens, incepand cu data introducerii actiunii.

În ceea ce priveste capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata, instanta apreciază că suma avansata de reclamanti cu acest titlu si probata prin facturile si ordinele de plata depuse la dosar: onorariul avocatial in suma de 2.480 lei, este datorata de parate în temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de Procedura Civilă, fiind „partea care pierde procesul” in sensul legii, prin raportare la cuantumul infim al pretentiilor ce nu au fost admise (data de la care a fost acordata dobanda legala). Astfel, fata de prev. art. 451 alin. 1 din Codul de Procedura Civila raportat la art. 1349 din Codul Civil, instanta urmează a le obliga pe pârâte, in solidar, sa plătească reclamantilor cheltuieli de judecata in cuantum de 2.480 lei, reprezentând onorariu avocatial.

În precizarea sumei acordata cu titlu de cheltuieli de judecată, instanta arată că se justifică cuantumul solicitat cu titlu de onorariu avocatial, ce este proportional cu munca prestata de avocat, avand in vedere importanta procesului pentru reclamanti, valoarea pretentiilor deduse judecatii, apărarea construită si asistenta acordata partilor pe tot parcursul procesului. Acest onorariu de avocat reprezinta o cheltuiala de judecata necesara, fata de atitudinea profesionistului de a actiona in mod discretionar, prin impunerea unor clauze abuzive consumatorului si a fost efectuata in mod real de catre reclamanti, astfel ca, in temeiul jurisprudentei CEDO, trebuie acordata partii care a fost nevoita sa parcurga procedura judiciara, in caz contrar fiindu-i incalcat dreptul la un proces echitabil, garantat prin reglementari adoptate la nivel national si international.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite in parte cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamantii I. F.-I., CNP_ si I. S. F., CNP_, ambii cu domiciliul in municipiul Cluj-N., ., . si domiciliul procesual ales la sediul profesional al SCA P.&S., din municipiul Cluj-N., ., jud. Cluj in contradictoriu cu paratele O. B. NYRT (O. B. PLC.) si O. F. SOLUTIONS B.V., ambele prin mandatar O. B. ROMANIA SA, CUI RO7926069, J40/_/1995, cu sediul social in Bucuresti, Calea Buzesti, nr. 66-68, sector 1 si, in consecinta:

Constata, ca fiind abuzive si lovite de nulitate absoluta, clauzele clauzele Contractului de Credit Ipotecar Nr. C_ din data de 04.04.2007 si ale Contractului de Credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, referitoare la cuantumul dobanzii impusa, in mod unilateral, de catre Banca imprumutatoare si comisionul de acordare.

Constata nulitatea absoluta a clauzei privind stabilirea nivelului dobanzii, ce a fost impusa reclamantului I. F. I., in mod unilateral de catre banca parata de rand 1, in baza art. 6.1 din Contractul de Credit Ipotecar Nr. C_ din data de 04.04.2007 si nulitatea absoluta a clauzei privind stabilirea nivelului dobanzii, ce a fost impusa reclamantilor I. F. I. si I. S. F., in mod unilateral de catre banca parata de rand 2, in baza art. 5.2 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, prin raportare la o alta marja fixa decat cea convenita la momentul incheierii contractelor de credit, respectiv 3,2% (pentru Contractul de Credit Nr. C_ ) si 4,74% (pentru Contractul de Credit Nr. C2204/1000/_).

Dispune derularea in continuare a contractului de credit, fara incidenta clauzelor contractuale constatate ca fiind abuzive.

Obliga parata O. B. NYRT (O. B. PLC), prin mandatar O. B. ROMANIA SA sa precizeze si sa actualizeze Contractul de Credit Ipotecar Nr. C_ din data de 04.04.2007, prin semnarea unui act aditional la acesta, cuprinzand urmatoarele clauze minimale:

1. precizarea si definirea elementelor componente ale dobanzii si a cuantumului acestora, anume: stipularea unei rate a dobanzii calculata prin insumarea indicelui de referinta LIBOR CHF la 3 luni+Marja Fixa si, raportandu-se la marja aplicata de catre institutia bancara la data acordarii imprumutului, data de 04.04.2007- de 3,20 %;

2. modalitatea de modificare a dobanzii exclusiv in functie de indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni, in virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mentiunea ca marja bancii este fixa, neputand fi modificata decat prin acordul scris al partilor, modificarea dobanzii urmand a se produce atat in sens crescator, cat si in sens descrescator, in functie de variatiile indicelui de referinta LIBOR.

Obliga parata O. B. NYRT (O. B. PLC), prin mandatar O. B. ROMANIA SA sa recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data introducerii actiunii- 30.09.2014) nivelul dobanzii percepute reclamantului I. F. I., in temeiul Contractului de credit Ipotecar Nr. C_ din data de 04.04.2007, dupa urmatoarea formula: indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni+Marja Fixa si raportandu-se la marja aplicata de catre institutia bancara la data acordarii imprumutului, data de 04.04.2007- de 3,20 %.

Obliga parata O. F. SOLUTIONS B.V., prin mandatar O. B. ROMANIA SA sa precizeze si sa actualizeze si Contractul de Credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, prin semnarea unui act aditional la acesta, cuprinzand urmatoarele clauze minimale:

1. precizarea si definirea elementelor componente ale dobanzii si a cuantumului acestora, anume: stipularea unei rate a dobanzii calculata prin insumarea indicelui de referinta LIBOR CHF la 3 luni+Marja Fixa si, raportandu-se la marja aplicata de catre institutia bancara la data acordarii imprumutului, data de 07.10.2008- de 4,74 %;

2. modalitatea de modificare a dobanzii exclusiv in functie de indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni, in virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mentiunea ca marja bancii este fixa, neputand fi modificata decat prin acordul scris al partilor, modificarea dobanzii urmand a se produce atat in sens crescator, cat si in sens descrescator, in functie de variatiile indicelui de referinta LIBOR.

Obliga parata O. F. SOLUTIONS B.V., prin mandatar O. B. ROMANIA SA sa recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data introducerii actiunii- 30.09.2014) nivelul dobanzii percepute reclamantilor I. F. I. si I. S. F., in temeiul Contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca Nr. C2204/1000/_ din data de 07.10.2008, dupa urmatoarea formula: indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni+Marja Fixa si raportandu-se la marja aplicata de catre institutia bancara la data acordarii imprumutului, data de 07.10.2008- de 4,74 %.

Obliga parata O. B. NYRT (O. B. PLC), prin mandatar O. B. ROMANIA SA, la restituirea catre reclamantul I. F. I. a sumei de 12.902,66 CHF, reprezentand sume achitate in plus cu titlu de dobanda contractuala si a sumei de 2.182,9 CHF, reprezentand comision de acordare, precum si dobanda legala penalizatoare aferenta acestor sume, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei hotarari si pana la data platii integrale si efective.

Obliga parata O. F. SOLUTIONS B.V., prin mandatar O. B. ROMANIA SA, la restituirea catre reclamantii I. F. I. si I. S. F. a sumei de 5.862,51 CHF, reprezentand sume achitate in plus cu titlu de dobanda contractuala si a sumei de 847,5 CHF, reprezentand comisionul de acordare, precum si dobanda legala penalizatoare aferenta acestor sume, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei hotarari si pana la data platii integrale si efective

Obliga pârâtele, in solidar, sa plătească reclamantilor cheltuieli de judecata in cuantum de 2.480 lei, reprezentând onorariu avocatial.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..

Pronuntată în sedintă publică, azi, 17.03.2015.

P., Grefier,

D. O.-M. Z. R.

Red. D./Dact. D.

6 ex./18.03.2015

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2812/2015....		Anulare act. Sentința nr. 2771/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Rectificare carte funciară. Sentința nr. 2873/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA Contestaţie la executare. Sentința nr. 2899/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2878/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA Plângere contravenţională. Sentința nr. 2812/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA Anulare act. Sentința nr. 2771/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2780/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA Contestaţie la executare. Sentința nr. 2790/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA Plângere contravenţională. Sentința nr. 2668/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA