Anulare act. Sentința nr. 3748/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3748/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 3748/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3748/2015
Ședința publică de la 17.04.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanții D. C. M. și F. C. F. în contradictoriu cu pârâții I. A. S. și I. V. E., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se prezintă din partea pârâților lipsă reprezentantul convențional al acestora, av. D. Ș., care depune împuternicire la dosar, fl. 36, lipsă fiind reclamanții.
Față de lipsa reclamanților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă din partea pârâților lipsă reprezentantul convențional al acestora, av. D. Ș., lipsă fiind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că, la data de 17.04.2015, reclamanții, prin reprezentant, au depus la dosar concluzii privind excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj N. (fl. 35).
Instanța constată că, prin rezoluția de la data de 26.03.2015 (fl. 29), s-a fixat termen de judecată fără a se parcurge procedura prealabilă reglementată de art. 200 și 201 C.pr.civ., instanța apreciind că se impune a se discuta competența materială a Judecătoriei Cluj N..
Potrivit prevederilor art. 131 alin.1 C.pr.civ., din oficiu, instanța invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj N. în soluționarea cauzei și acordă cuvântul reprezentantului pârâților.
Reprezentantul pârâților solicită admiterea excepției invocate de instanță, apreciind că în cauză este incidentă regula de drept comun, conform art. 95 C.pr.civ., a.v. că cererea principală pe care instanța a fost investită a fost de desființare a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare imobil și a actului adițional la promisiunea de vânzare - cumpărare imobil, ca efect al dezicerii reclamanților de convenții, menționând că valoarea imobilului se ridică la suma de 80.000 euro, a.î. nu este incidentă excepția prevăzută de art. 94 C.pr.civ., urmând a fi aplicată regula competenței de drept comun, ceea ce atrage competența materială a Tribunalului Cluj.
Având cuvântul asupra concluziilor scrise depuse pentru acest termen de judecată de către reclamanți prin reprezentant, prin care au învederat că, în opinia lor, Judecătoria Cluj N. este competentă material să soluționeze cauza întrucât în speță competența nu se raportează la valoarea antecontractului de 80.000 euro, ci la petitul de restituire a sumei de 4.000 euro, reprezentantul pârâților apreciază că instanța urmează a analiza cu prioritate capătul întâi de cerere, de desființarea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare imobil depinzând și soluția asupra capătului doi de cerere.
Instanța, potrivit prevederilor art. 248 alin.1 C.pr.civ., rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj N. în soluționarea cauzei, excepție invocată din oficiu de instanță.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 23.03.2015 sub nr._, reclamanții D. C. M., CNP_, cu dom. în Oradea, ., . și dom. ales în Cluj N., . nr. 12, jud. Cluj și F. C. F., CNP_, cu dom. în Oradea, ., ., ., jud. Bihor și dom. ales în Cluj N., . nr. 12, jud. Cluj, au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții I. A. S., CNP_, cu dom. în Florești, . nr. 526, jud. Cluj și I. V. E., CNP_, cu dom. în Florești, . nr. 526, jud. Cluj, sǎ dispunǎ desființarea promisiunii bilaterale de vânzare cumpǎrare imobil autentificatǎ sub nr. 71/26.01.2012 de cǎtre BNP A. M. Tǎtaru și a actului adițional nr. 1 la aceasta, autentificat sub nr. 658/24.04.2012 de cǎtre BNP A. M. Tǎtaru, ca efect al dezicerii, având drept consecințǎ obligarea pârâților la plata sumei de 4000 euro, împreunǎ cu dobânda legalǎ aferentǎ, de la data de 05.03.2015 și pânǎ la plata efectivǎ, fiind pretinse și cheltuieli de judecatǎ.
În motivarea cererii formulate, reclamanții au indicat, în esențǎ, cǎ antecesorul lor, F. C., a perfectat cu pârâții cele douǎ convenții menționate, în calitate de promitent cumpǎrǎtor, cu privire la imobilul teren și construcții din Florești, aflat în proprietatea pârâților, or în cuprinsul promisiunii se identificǎ o clauzǎ de arvunǎ dezicere, fiind astfel recunoscutǎ facultatea promitentului cumpǎrǎtor de a se dezice de contract, încheierea vânzǎrii în formǎ autenticǎ fiind supusǎ, în reprezentarea pǎrților, accesǎrii unui credit bancar de cǎtre beneficiarul promisiunii. Pe de altǎ parte, s-a învederat cǎ, inițial, convenția nu a putut fi perfectatǎ întrucât împrumutul nu a fost acordat din pricina unei neconcordanțe dintre înscrierile în cartea funciarǎ și situația din teren, context în care a intervenit un act adițional, prorogându-se data încheierii vânzǎrii pentru 30.05.2012, însǎ, deși o proporție majoritarǎ din preț urma a fi achitatǎ printr-un credit, totuși acesta nu a mai fost obținut, astfel cǎ devine aplicabilǎ clauza de arvunǎ dezicere, având drept consecințǎ restituirea sumei de 4000 euro de către pârâți.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194, 254, 451 - 452 din C. proc. civ. și ale art. 1545 din C. Civ.
În susținerea pretențiilor formulate, reclamanții au anexat un set de înscrisuri ( f. 6 - 27 ) și au solicitat efectuarea unei adrese cǎtre BRD, respectiv administrarea probei cu interogatoriul pârâților, a probei testimoniale constând în ascultarea martorului A. M. Tǎtaru, precum și a prezumțiilor.
În condițiile în care s-a apreciat că se impunea discutarea competenței materiale a instanței sesizate în soluționarea cererii, judecătorul cauzei a stabilit termen în acest sens ( f. 29 ), fără a fi fost parcursǎ procedura prealabilǎ la care se referǎ art. 200 și 201 din C. proc. civ.
La data de 17.04.2015, au fost înregistrate concluziile reclamanților asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj N., prin care s-a învederat că instanța învestită este competentă, de vreme ce în cauză trebuie avut în vedere petitul de restituire a sumei de 4000 euro, iar nu valoarea antecontractului, părțile asumându-și posibilitatea neexecutării convenției ( f. 35 ).
Analizând, cu titlu preliminar, excepția invocatǎ din oficiu, instanța reține urmǎtoarele:
Potrivit art. 94 pct. 1 lit. j) din C. proc. civ., Judecǎtoriile judecǎ: 1. în primǎ instanțǎ, urmǎtoarele cereri al cǎror obiect este evaluabil sau, dupǎ caz, neevaluabil în bani: … j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de pânǎ la_ lei inclusiv, indiferent de calitatea pǎrților, profesioniști sau neprofesioniști, iar în baza art. 101 alin. (1) din C. proc. civ., În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, dupǎ caz, de aceea a pǎrții din obiectul dedus judecǎții, în acest context fiind relevante și prevederile alin. (2) din cadrul articolului indicat, ce stabilesc cǎ Aceeași valoare va fi avutǎ în vedere și în cererile privind constatarea nulitǎții absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacǎ nu se solicitǎ și repunerea pǎrților în situația anterioarǎ, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Față de dispozițiile legale anterior redate, instanța observă că, în ipoteza unor cereri vizând nulitatea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic, s-a individualizat un criteriu precis pentru determinarea competenței materiale, prin referire la valoarea obiectului actului juridic sau a pǎrții din obiectul dedus judecǎții, soluția adoptatǎ de legiuitor urmând a fi aplicată, pentru identitate de rațiune, și în cazul altor cereri, prin intermediul cǎrora se intenționează a fi valorificate, în mod generic, cauze de ineficacitate ale actelor juridice diferite față de cele evidențiate explicit în art. 101 alin. (2) din C. proc. civ., cum este și denunțarea unilaterală a unei convenții,în temeiul unei clauze de dezicere stipulată în favoarea uneia sau a ambelor părți contractante.
În ce privește cauza de fațǎ, trebuie subliniat, mai întâi, cǎ așa cum reiese din cuprinsul cererii introductive ( f. 1 ), reclamanții pretind desființarea promisiunii bilaterale de vânzare cumpǎrare imobil, autentificatǎ sub nr. 71 din data de 26.01.2012 și a actului adițional nr. 1 la aceasta, autentificat sub nr. 658 din data de 24.04.2012, ca efect al dezicerii de convențiile menționate, acesta fiind petitul principal al acțiunii promovate, aspect ce decurge din chiar modalitatea în care pretenția a fost formulată, în condițiile în care solicitarea privind obligarea pârâților la plata sumei de 4000 euro a fost concepută drept o consecință a dezicerii reclamanților de actele juridice evidențiate, așadar aceasta presupune că pretenția în discuție a dobândit, indeniabil, caracterul unui capăt accesoriu de cerere, în sensul art. 30 alin. (4) din C. proc. civ. În al doilea rând, astfel cum se poate observa din conținutul promisiunii bilaterale de vânzare ( f. 7 - 10 ) și din actul adițional nr. 1 la aceasta ( f. 13 - 15 ), prețul stabilit de pǎrți în considerarea transferului viitor al dreptului de proprietate asupra imobilului identificat în convențiile amintite a fost de_ euro ( f. 7 și 13 ), în asemenea circumstanțe fiind cert cǎ valoarea obiectului actului juridic, potrivit art. 101 alin. (2) din C. proc. civ., nu poate fi determinatǎ decât prin referire la prestația pe care s-a angajat a o executa ulterior promitentul cumpǎrǎtor, respectiv aceea de a achiziționa bunul pentru un preț clar și precis individualizat. În acest context, se impune, așadar, a concluziona cǎ Judecǎtoria Cluj N. nu este competentǎ, în realitate, a soluționa prezentul litigiu în primǎ instanțǎ, valoarea obiectului actului juridic a cărui desființare se pretinde situându-se la un nivel superior celui stabilit prin dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) din C. proc. civ.
Din această perspectivă, este de apreciat cǎ nu prezintǎ vreo importanțǎ elementul cǎ reclamanții solicită și obligarea pârâților la plata sumei de 4000 euro, împreunǎ cu dobânda legalǎ ( f. 1 ), de vreme ce o atare pretenție ar decurge, așa cum s-a precizat în cererea de chemare în judecatǎ, din desființarea promisiunii bilaterale, acesta din urmă fiind petitul principal, după cum s-a evidențiat mai sus, în raport de care se va determina și competența materialǎ a instanței, or obligația ce ar fi fost asumată de promitentul cumpărător, de achiziționare a bunului și de plată a prețului vânzării, stabilită prin promisiunea bilaterală perfectată, se ridicǎ la o valoare de_ euro, atrǎgând deci competența de primǎ instanțǎ a tribunalului. În acest cadru, trebuie subliniat că, de fapt, nu poate fi primită susținerea reclamanților din cuprinsul concluziilor înregistrate la data de 17.04.2015, în sensul că ar trebui avut în vedere petitul de restituire în valoare de 4000 euro ( f. 35 ), câtă vreme, astfel cum s-a reliefat în cele ce preced, este în discuție un capăt accesoriu de cerere, or potrivit art. 98 alin. (1) din C. proc. civ., Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, în cauză acesta fiind reprezentat de desființarea promisiunii bilaterale de vânzare și a actului adițional, act juridic cu o valoare ce excede limitei reglementate de art. 94 pct. 1 lit. j) din C. proc. civ. Pe de altă parte, este de considerat că principiul forței obligatorii a contractului, stipulat de art. 1270 alin. (1) din C. Civ., respectiv elementul că părțile și-ar fi asumat posibilitatea neexecutării convenției, nu reprezintă criterii care să fie integrate examinării instanței, la acest moment, în vederea verificării competenței sale materiale, ținând seama de prevederile legale la care s-a făcut referire în cele de mai sus.
În consecință, văzând dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) raportat la art. 101 alin. (1) - (2) și la art. 98 alin. (1) din C. proc. civ., în baza art. 130 alin. (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj N. în soluționarea cererii reclamanților, excepție invocată din oficiu și va trimite dosarul instanței competente, respectiv Tribunalului Cluj, jud. Cluj. În acest context, se impune precizarea că, în litigiul de față, s-a dispus fixarea termenului de judecată pentru discutarea competenței materiale a instanței sesizate, fără a fi fost parcursă procedura reglementată de art. 200 și 201 din C. proc. civ. ( f. 29 ), în condițiile în care s-a apreciat că este posibil ca, până în momentul în care este stabilit termen după finalizarea etapei scrise, să se ivească anumite incidente care se impun a fi rezolvate în prealabil, printre care cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 39 alin. (1) din O. U. G. nr. 80/2013 sau cererea de ajutor public judiciar, respectiv cererea de reexaminare, reglementate de art. 11 alin. (1) și 15 alin. (3) din O. U. G. nr. 51/2008, or este necesar ca asupra acestora să se pronunțe, indubitabil, numai instanța competentă a tranșa însuși fondul litigiului dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecǎtoriei Cluj N. în soluționarea cererii de chemare în judecatǎ formulatǎ de către reclamanții D. C. M., CNP_, cu dom. în Oradea, ., ., jud. Bihor și dom. ales în Cluj N., . nr. 12, jud. Cluj și F. C. F., CNP_, cu dom. în Oradea, ., ., ., jud. Bihor și dom. ales în Cluj N., . nr. 12, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâții I. A. S., CNP_, cu dom. în Florești, . nr. 526, jud. Cluj și I. V. E., CNP_, cu dom. în Florești, . nr. 526, jud. Cluj, excepție invocată de instanțǎ din oficiu.
Trimite dosarul instanței competente, respectiv Tribunalului Cluj, jud. Cluj.
Definitivǎ.
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 17.04.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
17.04.2015 - 2 ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 4826/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3763/2015.... → |
|---|
