Pretenţii. Sentința nr. 4204/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4204/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 4204/2015
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 4204/2015
Sedinta publica din data de 27 aprilie 2015
Instanta constituita din:
JUDECATOR: M. L.
GREFIER: C. S.
Pe rol fiind solutionarea cauzei civile privind pe reclamantul C. C. G. in contradictoriu cu parata B. G. SOCIETE GENERALE SA, avand ca obiect anulare act.
Procedura este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care se constata ca dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta publica din data de 23.02.2015 fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta sentinta civila cand, instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pana astazi 27.04.2015.
I N S T A N T A
Constata ca:
Prin actiunea civila inregistrata pe rolul instantei sub nr. de mai sus la data de 29.05.2014, reclamantul C. C.-G. a chemat in judecata pe parata B. - G. Societe Generale SA, solicitand pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate ca in contractul de credit bancar nr._/17.07.2008 incheiat intre parti au fost stipulate urmatoarele clauze abuzive: 1). clauza prevazuta la art. 8 din conditiile particulare ale contractului de credit si din art. 4.1.a. din conditiile generale ale contractului de credit, care prevad plata unui comision de intocmire dosar de 2,5 % din suma imprumutata; 2). clauza prevazuta la art. 8 din conditiile particulare ale contractului de credit si din art. 4.1.b. din conditiile generale ale contractului de credit, care prevad plata unui comision lunar de gestionare a creditului, de 0,30 % din soldul creditului; 3). clauza prevazuta la art. 9 din conditiile particulare de credit, care prevede plata dobanzii penalizatoare; 4). clauza prevazuta la art. 7 din conditiile particulare ale contractului de credit care prevede: "Creditul se acorda cu o dobanda fixa de 15,5 %" si respectiv 5). clauza prevazuta de din art. 3.4.2. din conditiile generale ale contractului de credit, care prevede posibilitatea bancii de a modifica unilateral procentul de dobanda, pe parcursul derularii contractului.
De asemenea, s-a solicitat sa se constate nulitatea absoluta partiala a contractului de credit datorita clauzelor sus-mentionate; sa se dispuna repunerea partilor in situatia anterioara, prin paratei la restituirea tuturor sumelor incasate nelegal de la reclamant in perioada 17.07.2008 (data acordarii creditului) - 17.06.2013 (data declararii scadentei anticipate a creditului), reprezentand: comision de intocmire dosar 925 lei, comision lunar de gestionare a creditului de 0,30 % din sold si respectiv a sumelor incasate lunar cu titlu de diferenta de dobanda.
S-a mai solicitat sa fie obligata parata, in principal sa recalculeze nivelul dobanzii percepute reclamantului in temeiul contractului de credit, dupa urmatoarea formula: marja bancii fixa in valoare de 2 % + valoarea indicelui de referinta ROBOR la 1 luna, acest calcul aplicandu-se de la data acordarii creditului (17.07.2008) si pana la data declararii scadentei anticipate a creditului (17.06.2013), iar in subsidiar sa fie obligata parata la eliminarea dobanzii contractuale din contractul de credit si inlocuirea ei cu dobanda legala, pentru perioada 17.07._13 si respectiv sa fie obligata parata la plata dobanzii legale calculate potrivit disp. art. 3 alin. 1 din OG nr. 9/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, asupra sumelor platite acesteia cu titlul de comision de intocmire dosar, comision de gestionare credit si respectiv asupra sumei ce reprezinta diferenta dintre dobanda initiala si dobanda majorata, dobanda legala calculandu-se de la data platii de catre reclamant a fiecarei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de catre parata a acestor sume, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii formulate, reclamantul a aratat in esenta ca prin contractul de credit bancar nr._/17.07.2008 incheiat cu parata i s-a acordat cu titlu de imprumut suma de 37.000 lei pe o perioada de 120 luni insa, datorita dezechilibrului contractual existent in defavoarea sa, a inceput sa intampine dificultati financiare din ce in ce mai mari, astfel ca a fost declarata scadenta anticipata a creditului, incepandu-se executarea sa silita.
Cu privire la comisionul de intocmire dosar de 2,5 % din suma imprumutata si comisionul lunar de gestionare a creditului, de 0,30 % din soldul creditului, reclamantul a aratat ca aceste comisioane nu au fost definite de banca, fiind doar percepute. Clauzele referitoare la aceste comisioane au fost impuse si incluse in cadrul contractului, in virtutea pozitiei dominante pe care o institutie bancara o are fata de contractantii ei, precum si prin prisma caracterului de adeziune al contractului de creditare, fara a se acorda reclamantului posibilitatea de a le negocia sau de a solicita inlaturarea lor. Mai mult, reclamantul nu a fost informat in niciun fel asupra temeiului care justifica in viziunea bancii includerea acestor comisioane in cadrul contractului, in conditiile in care reclamantul nu are cunostinte de specialitate in materie financiar-bancara, iar in practica judiciara s-a retinut ca rolul acestor comisioane este echivoc.
In realitate, cauza juridica (scopul urmarit) a instituirii acestor comisioane a fost aceea de a se incasa importante sume banesti din partea imprumutatilor si a caror incasare sa fie disimulata sub forma unor comisioane motivate, dar care de fapt, nu-si gasesc vreo aplicabilitate legala, nefiind deloc normal ca o operatiune simpla, de a se analiza documentele in baza carora s-a solicitat creditul, sa fie "taxata" cu o asemenea suma. In opinia reclamantului, instituirea si perceperea acestor comisioane este una nelegala si mascheaza in mod evident un comision de risc, interzis prin lege.
In fapt, parata i-a acordat creditul pentru ca are un profit de pe urma sa, profitul fiind marja bancii, care este parte din dobanda lunara. Prin urmare, parata a acordat creditul pentru ca primeste lunar un pret in schimbul lui, astfel ca reclamantul nu mai avea de ce sa plateasca bancii si altceva decat pretul lunar, anume dobanda, iar sumele care au fost percepute de parata ca si costuri in plus nu sunt altceva decat acumulari mascate sub titlul de comisioane.
Asa fiind, obligatia de achitare a comisioanelor in discutie este lipsita de cauza juridica, clauzele care prevad aceste comisioane fiind stipulate cu incalcarea dispozitiilor art. 966, art. 968 raportat la art. 948/C.civ.1864 (sub imperiul caruia a fost incheiat contractul de credit). In subsidiar, daca instanta va considera titusi ca aceste clauze au o cauza juridica, se impune a se constata faptul ca aceasta cauza este falsa si nelicita, falsitatea cauzei rezidand in disimularea argumentatiei cu privire la scopul perceperii/incasarii acestor sume banesti, iar ilicitatea cauzei rezidand din faptul ca aceasta contravine prevederilor legale privind buna-credinta, principiului egalitatii partilor contractante, principiului proportionalitatii intre prestatiile celor doua parti, caracterului independent al prestatiilor reciproce ale partilor si existentei cauzei juridice a prestatiei fiecarei parti in prestatia corelativa a celuilalt contractant.
Astfel, la incheierea unui contract partile trebuie sa poata (legea le confera acest cadru) sa-si asume obligatiile in mod liber si niciuna dintre parti nu poate sa-si impuna in mod unilateral conditiile contractuale profitand de situatia de nevoie in care se afla cealalta parte (acordarea unui credit). Este de notorietate faptul ca, in prezent, institutiile bancare au o mare putere de a-si impune propriile reguli si conditii in fata clientilor sai, constrangandu-i . (prin neacordarea creditelor sau a altor produse pe care le comercializeaza) sa accepte conditiile impuse de acestea, imprumutatii fiind, de regula, constransi de necesitatea dobandirii unor importante resurse financiare, sa se rezume doar la o achiesare la contractele intocmite de banci, care reprezinta astfel veritabile contracte de adeziune.
A mai aratat reclamantul ca intre prestatiile partilor care alcatuiesc continutul raportului juridic nascut exista o disproportie vadita, deoarece imprumutatii beneficiaza de extrem de putine drepturi, care se rezuma la tragerea imprumutului si unele aspecte legate de informarea lor, in vreme ce bancii ii sunt atribuite numeroase drepturi (penalitati, dobanzi, clauze de majorare a dobanzilor, scadenta anticipata, etc), fiind astfel evidenta incalcarea principiului indeplinirii obligatiilor si exercitarii drepturilor cu buna credinta, consacrat de art. 970/C.civ. 1864.
Referitor la clauza privind dobanda penalizatoare, s-a aratat ca in conformitate cu pct. 1 lit. i) din lista anexa la L. nr. 193/200, cuprinzand clauzele considerate ca fiind abuzive, este considerata abuziva clauza prin care consumatorul este obligat la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale, comparativ cu pagubele suferite de comercianti.
De asemenea, aceasta clauza incalca si dispozitiile art. 1 din L. nr. 313/1879 care prevede ca "clauza penala aflata in contracte de imprumuturi este si va ramane anulata", fara a se face distinctie sub aspectul naturii juridice a actului incheiat (contract civil sau comercial), precum si dispozitiile art. 1089/C.civ. 1864. In speta, clauza in discutie prevede ca "Dobanda penalizatoare se va aplica asupra soldului ratelor de credit si dobanzilor datorate si neplatite la scadenta pentru fiecare zi de intarziere". Astfel, desi acest lucru este interzis prin lege, in caz de intarziere la plata ratelor, parata percepe o dobanda penalizatoare, ceea ce inseamna ca parata calculeaza penalitati si la dobanda, fiind in afara oricaror discutii imprejurarea ca aceasta clauza nu a fost negociata cu reclamantul. Mai mult, prin adaugarea a 3 puncte procentuale fata de rata dobanzii curente aplicabile, banca se imbogateste disproportionat fata de insaracirea suferita in urma neplatii ratelor la timp.
Referitor la petitul de anulare a tuturor clauzelor invocate ca fiind abuzive, reclamantul a aratat ca din cuprinsul dispozitiilor art. 4 din L. nr. 193/2000 rezulta ca in vederea calificarii ca fiind abuziva a unei clauze, este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii: clauza sa nu se refere la obiectul principal al contractului; clauza sa nu fi fost negociata direct cu consumatorul; sa fie creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, dezechilibru care sa fie in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte, iar in speta toate aceste conditii sunt indeplinite, deoarece clauzele referitoare la comisioane nu se refera la obiectul principal al contractului, care este acela de restituire a sumei imprumutate si a dobanzii aferente. De asemenea, clauzele nu au fost negociate cu consumatorul, iar dezechilibrul cauzat in detrimentul reclamantului este mai mult decat semnificativ, fiind chiar unul major.
Referitor la petitul de recalculare a nivelului dobanzii, reclamantul a aratat ca dispozitiile art. 7 din conditiile particulare ale contractului de credit si respectiv dispozitiile art. 3.4.2 din conditiile generale ale contractului de credit sunt vadit abuzive deoarece prin stipularea acestor clauze parata si-a acordat dreptul de a modifica unilateral dobanda, dupa un an, insa numai in sensul majorarii ei si nicidecum in sensul micsorarii ei, transferand astfel tot riscul contractului asupra reclamantului, ceea ce arata dezechilibrul contractual vadit si inechitabilitatea contraprestatiilor contractuale.
Astfel, banca a exclus din mecanismul de formare a dobanzii criteriul obiectiv al pietei financiare, stabilind un element subiectiv, favorabil propriei sale politici financiare, dand posibilitatea bancii ca, indiferent de cresterea sau diminuarea indicelui ROBOR, dobanda sa nu scada niciodata, aceasta urmand a fi adaptata prin cresterea marjei fixe, operand astfel o ajustare automata care sa mentina dobanda la nivelul dorit. Prin urmare, desi indicele ROBOR, care era de 11,22% la data incheierii contractului, a scazut drastic, ajungand la 4,23 % la data de 1.06.2013, ratele calculate de banca nu au fost modificate in sensul diminuarii lor, cum era firesc. In aceste conditii, formula de calcul existenta in contract (indicele robor la o luna + marja de 2%) se impune a fi pastrata, insa pentru ambele situatii, atat pentru marire, cat si pentru micsorarea indicelui robor, pentru ca intreg riscul contractului sa fie comutat asupra ambelor parti contractante.
Cat priveste petitul subsidiar, de a se inlocui dobanda contractuala cu cea legala, acesta este motivat de existenta dezechilibrului ce deriva din mentinerea dobanzii la nivelul extrem de mare de 15,5 % pe intreaga perioada de derulare a contractului, in conditiile in care aceasta valoare nu a fost negociata.
Referitor la solicitarile de obligare a paratei la restituirea tuturor sumelor incasate nelegal si a dobanzilor legale aferente acestor sume, reclamantul a aratat ca admiterea acestora se impune in vederea repunerii partilor in situatia anterioara incheierii contractului care contine clauzele pentru care s-a solicitat constatarea nulitatii absolute.
Prin intampinarea formulata in cauza, parata a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ceea ce priveste cererea de restituire catre reclamant a sumelor incasate cu titlu de comision intocmire dosar, comision de gestionare a creditului si "diferenta de dobanda", iar cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca fiind nefondata (f. 46-54).
In motivarea exceptiei invocate, parata a aratat ca cererea reclamantului in ceea ce priveste solicitarea de a se restitui sumele de bani achitate conform contractului de credit in perioada 17.07._11 este prescrisa, fiind implinit termenul general de prescriptie prevazut de art. 3 din D. nr. 167/1958.
Referitor la fondul cauzei, parata a aratat ca ambele comisioane in discutie au fost percepute in considerarea unor servicii care au fost efectiv prestate. Astfel, comisionul de intocmire dosar in cuantum de 800 lei (si nu 925 lei cum sustine reclamantul) a fost achitat de acesta in considerarea operatiunilor pe care banca le-a facut pentru analizarea cererii de creditare formulate de reclamant, respectiv analiza situatiei financiare a solicitantului, a bonitatii, seriozitatii, gradului de indatorare si a eventualelor garantii oferite de solicitant, precum si a gradului de acoperire a creditului solicitat prin garantiile propuse, cu precizarea ca analiza situatiei juridice si financiare a solicitantilor de credit constituie pentru banca o obligatie, impusa prin norme imperative.
Referitor la comisionul de gestionare a creditului, redenumit comision de administrare dupa . OUG nr. 50/2010, parata a aratat ca acesta este perceput pentru prestarea serviciului de monitorizare/urmarire/inregistrare a operatiunilor legate de credit, in scopul rambursarii creditului. S-a mai aratat ca la data incheierii contractului perceperea acestui comision nu era interzisa prin niciun act normativ. Mai mult, perceperea unui astfel de comision este expres recunoscuta si la ora actuala prin lege, fiind reglementata in mod expres de art. 36 alin. 1 si 3 din OUG nr. 50/2010. Prin urmare, comisionul de gestionare nu reprezinta un comision de risc si nu are nicio legatura cu riscul nerestituirii creditului, sustinerile reclamantului fiind lipsite de temeinicie.
Pe de alta parte, modul de stabilire a acestui comision a fost unul transparent, cuantumul comisionului fiind determinat in contractul de credit clar si expres, pe toata perioada de desfasurare a contractului de credit si a fost cunoscut de reclamant prealabil semnarii contractului de credit.
Referitor la dobanda penalizatoare parata a aratat ca, contrar sustinerilor reclamantului, in contractul incheiat intre parti nu exista nicio prevedere contractuala care ar permite perceperea dobanzii penalizatoare pentru sumele datorate cu titlu de dobanda.
Astfel, potrivit art. 1.2 din actul aditional incheiat in 2010, in situatia in care imprumutatul nu isi indeplineste la scadenta obligatiile de plata a ratelor de credit, acesta datoreaza dobanda penalizatoare de 2 puncte care se adauga la dobanda curenta, insa perceperea dobanzii penalizatoare in mod cert este legala in contractele de credit perfectate cu consumatorii, art. 38 alin. (2) din OUG nr. 50/2010 prevazand in mod expres ca "Dobanda penalizatoare se calculeaza pe baza de procent fix si se aplica la sumele restante in conformitate cu prevederile contractului de credit, cu exceptia sumelor prevazute din calculul dobanzii".
In ceea ce priveste legea nr. 313/1879, parata a aratat ca in speta acest act normativ nu se aplica, deoarece legea speciala aplicabila contractelor de credit perfectate cu consumatorii este OUG nr. 50/2010, astfel ca prevederile acestui act normativ se aplica cu prioritate fata de alte acte normative, inclusiv fata de dispozitiile cuprinse in legea nr. 313/1879 care, de altfel a si fost abrogata de legea nr. 71/3.06.2011.
Referitor la dobanda aplicabila creditului contractat, reglementata de art. 7 din conditiile particulare si art. 3.4.2 din conditiile generale ale contractului de credit, parata a aratat ca sustinerile reclamantului sunt nefondate, deoarece reclamantul a cunoscut in prealabil semnarii contractului care este cuantumul dobanzii lunare aplicabile pe toata durata de desfasurare a contractului de credit, respectiv procentul fix de 15,5 %, care nu a fost niciodata modificat pe durata desfasurarii contractului, asumandu-si plata acestei dobanzi. In realitate, reclamantul urmareste modificarea unilaterala a conventiei partilor, solicitand instantei de judecata reducerea dobanzii contractuale pe care s-a obligat s-o plateasca.
Cat priveste situatiile exceptionale in care ar fi putut interveni modificarea cuantumului dobanzii, reglementate de art. 3.4.2 din conditiile generale ale contractului de credit, acestea au fost expres si clar determinate, iar eventuala lor interventie era independenta de conduita paratei. Mai mult, aceste prevederi contractuale sunt in deplina conformitate cu dispozitiile art. 46 din OUG nr. 50/2010, conform carora modificarea ratei dobanzii este posibila, fiind insa obligatorie in contract descrierea conditiilor in care aceasta poate sa intervina, precum si a ratelor dobanzii care se aplica in situatia interventiei modificarii, insa, in speta, pe toata durata desfasurarii contractului de credit nu a intervenit niciuna dintre aceste situatii, astfel ca nu a existat niciun motiv pentru modificarea dobanzii fixe convenite de parti, iar pe viitor aceste clauze nu-si vor mai gasi aplicabilitate, deoarece contractul de credit nu se mai afla in derulare.
S-a mai aratat ca prevederile art. 4 alin. 1 din L. nr. 193/2000 referitoare la clauzele abuzive nu sunt aplicabile in speta deoarece, atat dobanda, cat si comisioanele, fac parte din "pretul" datorat de imprumutat pentru creditul acordat. Or, potrivit disp. art. 4 alin. 6 din L. nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza, nici cu definirea obiectului principal al contractului si nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de cealalta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate . inteligibil. De altfel, in acelasi sens este si practica ICCJ.
Pe de alta parte, s-a aratat ca si in masura in care in speta ar fi aplicabile prevederile art. 4 din L. nr. 193/2000, clauzele privind dobanda si comisioanele in litigiu nu ar putea fi calificate ca fiind abuzive, nefiind intrunite conditiile cumulative prevazute in acest sens de art. 4 alin. 1, deoarece, contrar sustinerilor reclamantului, clauzele contractului au fost negociate, iar in speta nu s-a produs niciun dezechilibru contractual in detrimentul reclamantului si contrar cerintei bunei credinte. In realitate, parata a prestat in favoarea reclamantului servicii, iar reclamantul a achitat contravaloarea acestor servicii. Cat priveste buna credinta, aceasta se prezuma.
La data de 4.08.2014 reclamantul a formulat o precizare de actiune (f. 72-73, 119), solicitand sa se constate ca in actul aditional nr. 1/17.09.2010 la contractul de credit bancar nr._/17.07.2008 sunt stipulate urmatoarele clauze abuzive: 1). clauza prevazuta la art. 1 pct. 1.1.1 care prevede ca "(...) banca va percepe o dobanda fixa de 15,5 %"; 2). clauza prevazuta la art. 1 pct. 1.3.1 care prevede plata unui comision lunar de administrare a creditului de 0,30 % din soldul creditului si 3). clauza prevazuta la art. 1 pct. 1.2.1 care prevede plata dobanzii penalizatoare.
De asemenea, s-a solicitat sa se constate nulitatea absoluta partiala a actului aditional nr. 1/17.09.2010 mai-sus mentionat; sa se dispuna repunerea partilor in situatia anterioara si obligarea paratei la restituirea tuturor sumelor incasate nelegal de la reclamant in perioada 17.09.2010 (data emiterii unilaterale a actului aditional) - 17.06.2013 (data declararii scadentei anticipate a creditului), reprezentand comision lunar de administrare a creditului de 0,30 % din sold si respectiv a sumelor incasate lunar cu titlu de diferenta de dobanda.
Totodata, s-a solicitat sa fie obligata parata, in principal, sa recalculeze nivelul dobanzii percepute reclamantului in temeiul actului aditional dupa urmatoarea formula: marja bancii fixa in valoare de 2 % + valoarea indicelui de referinta ROBOR la 1 luna, acest calcul aplicandu-se de la data emiterii unilaterale a actului aditional si anume 17.09.2010 si pana la data declararii scadentei anticipate a creditului (17.06.2013), iar in subsidiar s-a solicitat eliminarea dobanzii contractuale din contractul de credit si inlocuirea ei cu dobanda pentru perioada 17.09._13. In fine, s-a mai solicitat sa fie obligata parata la plata dobanzii legale calculate potrivit disp. art. 3 alin. 1 din OG nr. 9/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, asupra sumelor platite acesteia cu titlul de comision de administrare credit si respectiv asupra sumei ce reprezinta diferenta dintre dobanda initiala si dobanda majorata, dobanda legala calculandu-se de la data platii de catre reclamant a fiecarei sume de bani in parte si pana la data restituirii efective de catre parata a acestor sume, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea precizarii de actiune reclamantul a aratat ca actul aditional nr. 1/17.09.2010 nu i-a fost comunicat la data emiterii sale unilaterale si nu a aderat la el prin semnare, astfel ca nu a avut posibilitatea sa-si exercite dreptul recunoscut prin OUG nr. 50/2010 si respectiv prin L. nr. 288/2010, de a se opune la aplicarea acestui act aditional. Mai mult, banca nu i-a comunicat acest act nici ca urmare a cererii pe care a formulat-o expres in acest sens la data de 25.04.2014.
A mai aratat reclamantul ca motivele pentru care apreciaza ca fiind abuzive clauzele invocate din actul aditional sunt aceleasi care au fundamentat si cererea introductiva de instanta.
La data de 1.10.2014 parata a formulat intampinare la precizarea de actiune (f. 83-84), aratand ca potrivit disp. art. 95 din OUG nr. 50/2010 consumatorii au avut obligatia ca in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a acestui act normativ sa asigure conformitatea contractelor aflate in derulare cu dispozitiile OUG nr. 50/2015. Reclamantul a fost informat despre necesitatea incheierii actului aditional prin mai multe canale de comunicare, respectiv: prin extrasele de cont, prin afisele postate la ghiseele bancii, prin informatiile prezentate pe site-ul institutional www.brd.ro/pagina persoane fizice, prin B.-NET, prin afisarile de la ATM-urile B., prin B. TV si respectiv prin mesajul scris SMS care a fost transmis pe numarul de telefon al reclamantului la data de 19.08.2010, care a avut urmatorul cuprins "Va invitam in unitatile B. pentru alinierea contractului de credit la OUG nr. 50/2010. Nesemnarea unui act aditional este considerata acceptare tacita. Multumim". Nu in ultimul rand, necesitatea incheierii actelor aditionale conform OUG nr. 50/2010 a fost de notorietate, acest subiect fiind intens mediatizat in perioada respectiva.
Asadar, reclamantul a fost informat cu privire la semnarea actului aditional, insa nu s-a prezentat in acest scop, astfel ca actul aditional a fost considerat acceptat tacit, iar potrivit disp. art. 95 din OUG nr. 50/2010 banca nu avea obligatia de a comunica reclamantului actul aditional.
In probatiune, a fost administrata proba cu inscrisuri, proba interogatoriului reclamantului si proba testimoniala.
Deliberand, instanta retine urmatoarele:
Referitor la exceptia prescriptiei extinctive, invocate de parata prin intampinare, a carei solutionare a fost unita cu fondul cauzei in sedinta publica din data de 17.11.2014 (f.129), instanta retine ca aceasta este nefondata, urmand a fi respinsa, deoarece potrivit disp. art. 8 alin. 1 din D. nr. 167/1958 prescriptia incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea. Or, in speta, dreptul reclamantului la actiunea in restituirea sumelor pretinse pentru perioada 17.07._11 nu s-a nascut la momentul incheierii contractului, acest drept urmand sa ia nastere numai de la data la care s-ar constata nulitatea absoluta cu privire la clauzele in temeiul carora s-au platit aceste sume.
Referitor la fondul cauzei, instanta retine ca la data de 17.07.2008, intre reclamant, in calitate de imprumutat si parata B. – GSG, prin B. Cluj, s-a incheiat conventia de credit nr._, prin care parata a acordat reclamantului un credit in valoare de 37.000 lei, pe o perioada de 120 de luni de la data incheierii conventiei si pana la data de 17.07.2018, cu optiunea de refinantare pentru suma de 17.442,5 lei, in vederea rambursarii integrale a creditului CL_ si a dobanzilor aferente acestuia (f. 13 si urm.).
Conform recunoasterii reclamantului, la data de 17.06.2013 parata a declarat scadenta anticipata a contractului sus-mentionat, procedand la cesionarea contractului in favoarea unei terte persoane, care a demarat procedura de executare silita a reclamantului.
Din analiza conventiei sus-mentionate rezulta ca aceasta este alcatuita din clauze grupate sub denumirea de “conditii particulare” si “conditii generale”.
Clauzele criticate in speta ca fiind abuzive prin prisma dispozitiilor L. nr. 193/2000, sunt cele reglementate la art. 7, art. 8 si art. 9 din conditiile particulare ale contractului de credit si respectiv cele reglementate la art. 4.1.a., art. 4.1.b. si art. 3.4.2. din conditiile generale ale contractului de credit, care prevad urmatoarele:
- art. 7 din conditiile particulare ale contractului - “Creditul se acorda cu o dobanda fixa de 15,50 % pe an”;
- art. 8 din conditiile particulare ale contractului - “Imprumutatul va plati Bancii: comision de intocmire dosar: 2,50 %, dar nu mai putin de 180 lei; comision lunar de gestionare a creditului, la data prezentei 0,30 % din soldul creditului; comision de rambursare anticipata, la data prezentei 3%”;
- art. 9 din conditiile particulare ale contractului - “In caz de neachitare la termen a ratelor scadente, Banca este indreptatita sa perceapa dobanda penalizatoare de 3 puncte procentuale peste dobanda curenta, calculate pe numar de zile de intarziere”;
- art. 3.4.2. din conditiile generale ale contractului - “Procentul de dobanda mentionat in conditiile particulare este fix pe toata perioada de creditare. Banca poate modifica procentul de dobanda, pe parcursul derularii contractului, in cazul in care intervine unul din urmatoarele evenimente exceptionale referitoare la elemente ale pietei financiare care influenteaza costurile bancii: - Timp de 5 zile lucratoare consecutive indexul official ROBOR nu este disponibil, prin nepublicarea pe pagina de Internet a BNR sau pe pagina Reuters RBOR; - Media cotatiilor zilnice ale dobanzii ROBOR 1 M calculata pentru o luna calendaristica se situeaza la un nivel superior dobanzii contractuale cu cel putin 500pb (5 puncte procentuale), iar aceasta situatie se mentine timp de 3 luni consecutive. Banca va anunta imprumutatul in cazul aparitiei unuia dintre aceste evenimente printr-o scrisoare recomandata cu confirmare de primire. De la data notificarii, imprumutatul dispune de un termen de 30 de zile calendaristice pentru a comunica bancii optiunea aleasa: fie de a inlocui rata fixa contractuala cu o rata variabila de ROBOR 1 M + 2 puncte procentuale, fie de a majora dobanda din prezentul contract. In cazul in care, pana la sfarsitul acestei perioade, imprumutatul nu opteaza pentru una din variantele de mai sus, se considera ca acesta a acceptat varianta ROBOR 1M+2 puncte procentuale”;
- art. 4.1. din conditiile particulare ale contractului – “Imprumutatul va plati Bancii, dupa caz, conform Conditiilor Particulare, urmatoarele comisioane, potrivit listei de tarife si comisioane standard ale bancii, disponibila la toate unitatile bancii: a). comision de intocmire a dosarului de credit, in suma fixa sau calculate ca procent din suma creditului, dar nu mai putin de valoarea minima stabilita de banca, platibil o singura data, la acordarea creditului; b). comision de gestionare a creditului, in suma fixa sau calculata ca procent din soldul creditului sau din valoarea creditului acordat, platibil in frecventa prevazuta in conditiile particulare, conform listei de tarife si comisioane standard in vigoare la data incasarii”.
Ulterior intrarii in vigoare a OUG nr. 50/2010, parata a solicitat reclamantului sa se prezinte in unitatile B. pentru alinierea contractului de credit incheiat intre parti la dispozitiile actului normativ sus-mentionat, sens in care a fost redactat actul aditional nr. 1 depus la (f. 57-60), prin care a fost modificata denumirea comisionului lunar de gestionare a creditului in sensul inlocuirii sintagmei de “gestionare” cu termenul de “administrare”, fara a se aduce insa vreo modificare cuantumului acestuia. De asemenea, s-a modificat cuantumul dobanzii penalizatoare prevazute la art. 9 din conditiile particulare ale contractului, care a fost redusa la 2 puncte procentuale.
Reclamantul nu a contestat faptul ca a fost invitat sa se prezinte in vederea actului aditional, insa nici nu a dat curs acestei solicitari, astfel ca in speta sunt incidente dispozitiile art. II alin. 2 din L. nr. 288/2010, conform carora actele aditionale nesemnate de catre consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, isi vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate.
Clauzele din actul aditional care au fost criticate ca fiind abuzive sunt cele stipulate la:
- art. 1 pct. 1.1.1 care prevede ca "(...) banca va percepe o dobanda fixa de 15,5 %";
- art. 1 pct. 1.3.1 care prevede plata unui comision lunar de administrare a creditului de 0,30 % din soldul creditului si
- art. 1 pct. 1.2.1 care prevede plata dobanzii penalizatoare.
Prin raspunsurile date la interogatoriul ce i-a fost luat in prezenta cauza, reclamantul a aratat ca a inteles sa contracteze cu parata, fara a mai cauta si alte oferte de credit, deoarece avea o cunostinta acolo. Totodata, reclamantul a aratat ca obligatia de a achita comision de intocmire dosar si comision de gestionare credit i-a fost adusa la cunostinta la momentul semnarii contractului, insa fara a i se preciza cuantumul sumelor datorate cu acest titlu. De asemenea, reclamantul a precizat ca la incheierea contractului de credit semnat anterior cu B. i s-au explicat termenii contractuali, insa la incheierea contractului de credit in discutie nu i s-a dat nicio explicatie (f. 168-169).
Pe de alta parte, martora O. A.-M. (consilier clientela B.), audiata in sedinta publica din data de 23.02.2015, a aratat ca, desi nu-si aminteste cu exactitate cum s-a intamplat in cazul reclamantului, deoarece au trecut multi ani de atunci, ca procedura generala de lucru, obisnuieste sa prezinte clientului ofertele de credit ale bancii, dupa care se face o simulare in cadrul careia se calculeaza rata lunara care ar trebui achitata daca s-ar aproba creditul solicitat, explicandu-i-se clientului din ce anume se compune aceasta rata si care sunt conditiile care trebuie indeplinite pentru acordarea creditului. Daca clientul este de acord cu conditiile prezentate si vine cu actele necesare, se constituie dosarul de credit, care se trimite spre aprobare, iar daca dosarul este aprobat, se contacteaza clientul pentru a veni sa semneze contractul de acordare a creditului. In functie de tipul clientului, procedura de semnare a contractului difera de la caz la caz, deoarece sunt clienti care doresc sa citeasca tot contractul si sa discute fiecare clauza, dupa cum sunt si clienti care nu doresc sa citeasca contractul, ci doar il semneaza, situatie in care se mai face inca un rezumat cu privire la costurile pe care le presupune contractul, martora precizand ca nu retine sa fi avut vreodata o situatie in care vreunul din clienti sa nu fi fost de acord cu clauzele din contract (f. 179).
A mai aratat martora ca la incheierea contractului de credit in discutie reclamantul a beneficiat de o derogare din partea bancii, deoarece pe parcursul derularii contractului de credit anterior contractat cu parata, a inregistrat restante la plata ratelor, precizand ca fara aceasta derogare incheierea contractului de credit nu ar fi fost posibila.
Referitor la comisionul de gestionare/administrare a creditului, martora a aratat ca acesta acopera serviciile facute de banca in legatura cu creditul acordat, cum ar fi contactarea clientilor cu intarzieri la plata, SMS-uri de informare cu privire la ratele lunare, restructurari ale creditelor sau achitari anticipate, daca este cazul, precum si multe alte operatiuni pe care nu le poate preciza, deoarece in cadrul bancii exista mai multe departamente care pot desfasura activitati ce implica acest comision.
In drept, instanta retine ca potrivit disp. art. 1 alin. (1) din L. nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, orice contract incheiat intre profesionisti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, iar potrivit dispozitiilor alin. (2) din acelasi text de lege, in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea cumparatorului.
Pe de alta parte, art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 dispune ca “Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate . inteligibil”.
Referitor la sintagmele „clauze exprimate in mod clar si inteligibil/clauze exprimate . inteligibil”, Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei a statuat in mod constant ca, in materia contractelor de credit bancar, acestea nu pot fi reduse numai la o exprimare clara si usor inteligibila din punct de vedere gramatical sau literal, pentru ca altfel ar fi fost de prisos a se face aceasta mentiune in cuprinsul unui act normativ, ci este necesar ca clauzele contractuale sa fie clar definite, astfel incat consumatorul sa aiba reprezentarea clara a ratiunilor si fundamentelor relative la continutul clauzelor si efectelor acestora asupra contractului in ansamblu, deoarece tocmai acest aspect este, de regula, reclamat in privinta contractelor de credit, respectiv faptul ca acestea contin clauze care nu sunt clare si precise pentru consumator, dand posibilitatea doar bancii de a interpreta, strict in interes propriu, aceste clauze, ceea ce creaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor (ex: decizia nr. 1446/2013 pronuntata in dosarul nr._ ).
In speta, instanta retine ca contractul de credit in discutie reprezinta un contract de credit bancar, ale carui clauze intra sub incidenta L. nr. 193/2000, deoarece parata are calitatea de comerciant, iar reclamantul are calitatea de consumator, in sensul dat acestor notiuni de art. 2 din acest actul normativ sus-mentionat, iar fata de dispozitiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 instanta retine ca, de principiu, este indreptatita sa se pronunte cu privire la caracterul abuziv/neabuziv al tuturor clauzelor criticate de reclamant, chiar daca acestea privesc (si) pretul contractual, motiv pentru care va proceda la examinarea acestora.
In acest sens, instanta retine ca potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 “Se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii”, iar potrivit disp. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatile partilor.
F. de aceste dispozitii legale, urmeaza ca o clauza contractuala este abuziva atunci cand nu a fost negociata direct cu consumatorul, insa numai daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei - credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Referitor la cerinta negocierii, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 dispune ca „O clauza contractuala va fi considerata ca nu a fost negociata direct cu consumatorul daca a fost stabilita fara a se da acestuia posibilitatea sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de profesionisti pe piata produsului sau serviciului respectiv”, iar aliniatul 3 din acelasi text de lege dispune ca „Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Daca un profesionist pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens”.
In speta, probatiunea administrata in cauza a relevat ca, . incheiat intre parti nu au facut obiectul unor negocieri, insa, pe de alta parte, martora audiata in cauza a aratat ca, potrivit metodologiei de lucru, a prezentat reclamantului toate elementele costului contractului de credit solicitat, cu ocazia simularii efectuate la prezentarea ofertei de credit, iar reclamantul a fost de acord cu acestea, solicitand incheierea contractului de credit in conditiile prezentate cu ocazia simularii.
Prin urmare, instanta retine ca, desi clauzele contractuale in discutie nu au facut obiectul unor negocieri, parata a facut dovada faptului ca reclamantul nu a manifestat nicio clipa intentia de a negocia vreuna dintre clauzele contractuale.
Cat priveste cea de-a doua cerinta, a crearii unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, aceasta urmeaza a fi analizata pentru fiecare dintre clauzele contestate in parte.
Referitor la clauzele prin care s-a stipulat cu privire la dobanda pe care urma sa o achite reclamantul pentru creditul ce i-a fost acordat, instanta retine ca prin dispozitiile art. 7 din conditiile particulare ale contractului de credit, partile au prevazut o dobanda fixa, de 15,5 % pe an, iar dispozitiile art. 3.4.2. din conditiile generale ale contractului au prevazut posibilitatea bancii de a revizui cuantumul dobanzii curente, in cazul aparitiei vreuneia dintre cele doua situatii exceptionale prevazute in mod expres in acest articol.
Potrivit disp. art. 1 lit. a) din anexa la L. nr. 193/2000, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobanzii in mod unilateral, nu este, in principiu, abuziva, cu conditia ca acest lucru sa se faca dintr-un motiv intemeiat, prevazut in contract si, totodata, cu conditia informarii imediate a clientului, care sa aiba libertatea de a rezilia imediat contractul.
Din economia acestui text de lege rezulta, asadar ca, pentru a nu fi abuziva, o astfel de clauza impune prezentarea, in chiar cuprinsul contractului, a situatiilor clare si corespunzator descrise, care sa ofere clientului posibilitatea de a cunoaste inca din momentul incheierii contractului, faptul ca daca situatiile respective se vor produce, i se va majora rata dobanzii, pentru ca clientul consumator sa poata decide in cunostinta de cauza, avand reprezentarea corecta si determinata a consecintelor actului juridic pe care-l semneaza.
In speta, asa cum s-a aratat mai-sus, situatiile in care s-a prevazut posibilitatea de revizuire a ratei dobanzii au fost clar si corespunzator descrise, astfel ca reclamantul a avut posibilitatea de a cunoaste inca din momentul incheierii contractului, faptul ca daca situatiile respective se vor produce, i se va majora rata dobanzii, insa pana la data de 17.06.2013, cand parata a declarat scadenta anticipata a contractului sus-mentionat, niciuna dintre situatiile exceptionale reglementate nu s-a produs, astfel ca dobanda fixa stipulata la art. 7 din conditiile particulare ale contractului de credit, de 15,5 %, a ramas nemodificata pe toata perioada de derulare a contractului.
Asa fiind si avand in vedere faptul ca, in contextul declararii anticipate a scadentei creditului, nu se mai pune problema ca vreuna dintre aceste situatii sa se mai produca, instanta retine ca analiza caracterului abuziv al clauzei prevazute la art. 3.4.2. este lipsita de interes.
Cat priveste dobanda fixa, prevazuta la art. 7 din conditiile particulare ale contractului, aceasta a fost prevazuta in termeni clari si a fost asumata de catre reclamant prin semnarea contractului. Este adevarat ca procentul de 15,5 % pe an este unul destul de ridicat, insa acest fapt nu echivaleaza cu producerea unui dezechilibru in defavoarea reclamantului si contrar bunei-credinte.
In realitate, banca a prezentat reclamantului unul dintre produsele sale, care la acel moment a servit intereselor de atunci ale reclamantului, motiv pentru care acesta a achizitionat acest produs, atat din cuprinsul contractului, cat si din raspunsurile date de reclamant la interogatoriu rezultand ca reclamantul a dorit incheierea contractului de credit in discutie in vederea refinantarii unui contract anterior incheiat cu parata si pentru achizitionarea unui autovehicul. Nu in ultimul rand, este de subliniat faptul ca, pentru incheierea acestui contract, reclamantul a beneficiat de o derogare din partea bancii, in contextul in care acesta figura inregistrat la biroul de credit cu restante in plata ratelor la creditele anterioare.
Concluzionand, instanta retine ca prevederile contractuale referitoare la dobanda criticate de reclamant nu intrunesc conditiile prevazute de lege pentru a fi calificate ca fiind abuzive, motiv pentru care petitul formulat de reclamant in acest sens urmeaza a fi respins ca fiind nefondat.
In ceea ce priveste clauzele referitoare la comisionul de intocmire dosar si respectiv la comisionul de gestionare a creditului, redenumit comision de administrare, dupa . OUG nr. 50/2010, instanta retine ca in cuprinsul contractului nu se regaseste nicaieri o explicitare a notiunilor de comision de intocmire dosar sau a notiunii de comision de gestionare/administrare a creditului, insa date fiind denumirile explicite utilizate in contract, scopul perceperii acestor comisioane rezulta din chiar denumirea acestor comisioane, astfel ca reclamantul a avut posibilitatea de a cunoaste, inca de la debutul perioadei contractuale, atat faptul ca datoreaza aceste comisioane, cat si cuantumul in care ele sunt datorate.
Pe de alta parte, probatiunea administrata in cauza a relevat ca perceperea acestor comisioane este justificata de contraprestatii specifice din partea bancii. Mai mult, asa cum in mod just a subliniat si parata, la momentul in care s-a semnat contractul de credit in discutie, nu exista nicio dispozitie legala in vigoare care sa interzica perceperea acestor comisioane.
Prin urmare, instanta apreciaza ca nici clauzele referitoare la aceste comisioane, care au fost criticate de reclamant, nu indeplinesc cerintele prevazute de lege pentru a fi calificate ca si clauze abuzive, motiv pentru care petitele formulate de reclamant in acest sens urmeaza a fi respinse ca fiind nefondate.
In ceea ce priveste celelalte capete de cerere formulate de reclamant, instanta retine ca acestea au caracer accesoriu in raport cu capetele principale de cerere, astfel ca respingerea acestora va avea drept consecinta si respingerea cererilor accesorii.
In temeiul disp. art. 453 alin. 1/NCPC, instanta va lua act de faptul ca parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca fiind nefondata actiunea civila formulata de reclamantul C. C. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat M. M. A., situat in Cluj-N., Calea Dorobantilor, nr. 21, ., jud. Cluj, in contradictoriu cu parata B. G. SOCIETE GENERALE SA, prin B. CLUJ, cu sediul in Cluj-N., .. 81-83, jud. Cluj.
Ia act de faptul ca parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel la Tribunalul Specializat Cluj in termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunandu-se la Judecatoria Cluj-N., sub sanctiunea nulitatii.
Pronuntata in sedinta publica din data de 27.04.2015.
JUDECATORGREFIER
M. LAZARCARMEN S.
Red. L.M./Tehnored. L.M./4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4219/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4218/2015.... → |
|---|
