Anulare act. Sentința nr. 8739/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8739/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 8739/2015
ROMÂNIAOperator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ Nr. 8739/2015
Sedinta publică din data de 29.09.2015
Completul compus din:
P.: O. M. D.
GREFIER: R. Z.
Pe rol se află solutionarea actiunii civile formulată de reclamantii M. B. M. și M. M. I. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publica, la prima strigare a cauzei, se prezinta reprezentantul reclamantilor, cu imputernicire avocatiala la dosar, lipsa fiind parata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care:
Instanta arata ca reclamantii au formulat cerere de renunțare la judecată și pune in discutie aceasta solicitare.
Reprezentantul reclamantilor solicita instantei sa ia act de renuntarea la judecata.
Instanta reține cauza în pronunțare cu privire la cererea de renuntare la judecata.
I N S T A N T A
Deliberand cu privire la cauza civila de fata, constata:
In temeiul cererii de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 23.04.2014, sub nr._, reclamantii D. C. M. si D. I. C.; M. B. M. si M. M. I., prin avocat cu imputernicire la fila 7 din dosar, au solicitat instantei, in contradictoriu cu parata .:
- sa constate abuzive si nule clauzele contractuale de la pct. 5 lit. a din Conventia de credit nr._ din data de 13.09.2007, incheiata de parata cu reclamantii D. C. M. si D. I. C. si de la pct. 3.5 din Conditiile generale ale conventiei, referitoare la comisionul de risc transformat ulterior in comision de administrare;
- sa constate abuzive si nule clauzele contractuale de la pct. 5 lit. a din Conventia de credit nr._ din data de 02.04.2007, incheiata de parata cu reclamantii M. B. M. si M. M. I. si de la pct. 3.5 din Conditiile speciale ale conventiei, referitoare la comisionul de risc transformat ulterior in comision de administrare;
- sa constate ca, prin act aditional, parata a modificat, in mod abuziv si unilateral, contractele, in sensul transformarii comisionului de risc, prevazut de pct. 5 lit. a in comision de administrare;
- sa constate abuzive si nule clauzele prin care parata a introdus in conventii comisionul de administrare;
- sa dispuna inlaturarea din conventii a clauzelor privind comisionul de risc si comisionul de administrare;
- sa oblige parata sa restituie reclamantilor D. C. M. si D. I. C. sumele de 3.500 CHF, achitate cu titlu de comision de risc si comision de administrare, incepand cu data incheierii conventiei si pana la data introducerii actiunii si, in continuare, pana la restituirea efectiva;
- sa oblige parata sa restituie reclamantilor M. B. M. si M. M. I. sumele de 3.252,7 CHF, achitate cu titlu de comision de risc si comision de administrare, incepand cu data incheierii conventiei si pana la data introducerii actiunii si, in continuare, pana la restituirea efectiva;
- cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In esenta, in motivarea cererii, reclamantii D. C. M. si D. I. C. au aratat ca au incheiat cu parata Conventia de credit nr._ din data de 13.09.2007, avand ca obiect acordarea unui credit pentru nevoi personale in valoare de 50.000 CHF, rambursabil in 300 de luni si garantat cu o ipoteca de rang 1 asupra imobilului situat in Cluj-N., ., .. Totodata, s-a aratat ca reclamantii M. B. M. si M. M. I. au incheiat cu parata Conventia de credit nr._ din data de 02.04.2007, avand ca obiect acordarea unui credit pentru nevoi personale in valoare de 42.000 CHF, rambursabil in 300 de luni si garantat cu o ipoteca de rang 1 asupra imobilului situat in Cluj-N., ., jud. Cluj.
Au sustinut reclamantii ca au acceptat contractele, in conditiile in care aveau o nevoie imperioasa de obtinerea creditului, chiar daca le-au fost prezentate doar termenii generali ai contractului, actionand pe o pozitie inegala in raport cu banca, contractul fiind unul de adeziune, avand clauze prestabilite de imprumutator. In acest sens, s-a aratat ca reclamantii nu au fost informati cu privire la semnificatia comisionului de risc si a riscurilor acoperite de acest comision.
Au apreciat reclamantii ca, fata de disp. Legii nr. 193/2000, clauzele referitoare la comisionul de risc sunt abuzive, deoarece terminlogia folosita de parata nu este decriptata, nefiind explicitata, iar imprumutatii nu au fost in cunostinta de cauza cu privire la motivele pentru care este perceput comisionul de risc.
Totodata, s-a invederat instantei faptul ca a fost creat in dezechilibru semnificativ in detrimentul consumatorilor, prin stipularea clauzelor referitoare la comisionul de risc, banca fiind asigurata atat in privinta indeplinirii obligatiilor contractuale, cat si in privinta risculului pieirii bunului cu care a fost garantat creditul, garantiile fiind impuse de banca in sarcina reclamantilor prin conventie, fara posibilitatea negocierii. Referitor la riscul pentru conduita culpabila a imprumutatilor, s-a aratat ca, prin conventie, s-a prevazut, in sarcina reclamantilor, obligatia de plata a penalitatilor de intarziere pentru intarzierea in indeplinirea obligatiilor contractuale si dreptul bancii de a trece la executarea silita a garantiei imobiliare. S-a mai precizat ca riscul de piata nu poate fi considerat ca destinatie a comisionului de risc, intrucat acest risc este suportat exclusiv de consumator, banca nu resimte eventualele fluctuatii monetare.
Au aratat reclamantii ca un dezechilibru semnificativ este dat de valoarea comisionului de risc, la finele contractului, care reprezinta 28% din valoarea dobanzii si, desi comisionul de risc nu face parte din pretul contractului, reclamantii sunt nevoiti sa-l suporte.
S-a mai invederat instantei de judecata si lipsa negiocierii clauzei contractuale, fiind vorba despre clauze standard, preformulate, cu privire la care legea instituie prezumtia ca nu au fost negociate.
In ceea ce priveste comisionul de administrare, reclamantii au sustinut ca parata a incercat sa dea o aparenta legala comisionului de risc, redenumindu-l, prin acte aditionale, comision de administrare, in scopul armonizarii contractelor de credit cu prev. OUG nr. 50/2010, insa clauza contractuala este abuziva, deoarece stabileste noi obligatii in sarcina consumatorilor, in detrimentul lor, cauzand un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, fara a exista o negociere in acest sens.
In drept, au fost invocate disp. Legii nr. 193/2000 si art. 453 din Codul de Procedura Civila.
Actiunii i-au fost anexate inscrisuri in probatiune (filele 8-44).
Cererea este scutita de plata taxelor judiciare de timbru.
La data de 23.05.2015, prin serviciul registratura al instantei, parata a depus intampinare la dosarul cauzei, solicitand respingerea actiunii, cu obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Pe cale de exceptie, parata a invocat prescriptia dreptului reclamantilor de a solicita restituirea integrala a comisionului de risc si de administrare pe care acestia l-au platit, conform art. 2500 si urm. NCC, deoarece orice actiune in pretentii avand ca obiect un drept de creanta se prescrie in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului de a cere restituirea sumelor pretins nedatorate.
Pe fondul cauzei, s-a aratat ca nu sunt incidente in speta prev. Legii nr. 193/2000, deoarece consumatorii nu pot sesiza direct instanta de judecata, ci trebuie sa se adreseze ANPC in acest sens.
A apreciat parata ca sunt exceptate de la controlul judiciar clauzele contractuale referitoare la pret, intrucat acestea au fost exprimate . si inteligibil, ratiunea economica ce justifica perceperea unui comision de risc fiind tocmai existenta riscului de credit, element pe care bancile sunt obligate sa incerce sa il acopere.
A sustinut parata ca pct. 5 lit. a din Conditiile Speciale ale Conventiei de Credit nu are caracterul unei clauze abuzive in lumina prev. Legii nr. 193/2000, din moment ce a existat cauza actului juridic, reclamantii si-au indeplinit scopul concret, de a obtine creditul si banca acela de a presta serviciul pentru obtinerea de profit. S-a apreciat ca a existat un consimtamant al reclamantilor la incheierea contractului de credit cu privire la toate clauzele convenite, consimtamant exteriorizat cu intentia de a crea raportul juridic concret, adica s-au obligat la rambursarea creditului, cu toate dobanzile si comisioanele convenite, iar, prin semnarea contractului, conventia a dobandit putere de lege intre partile contractante, conform art. 969 din Codul Civil.
S-a invederat instantei de judecata negocierea clauzei contractuale, ce s-a realizat prin acceptarea ofertei Bancii, intentia reclamantilor la negocierea conventiei de credit fiind aceea de a stabili daca costul creditului este convenabil pentru ei, fara a conta din ce anume este compus acel cost, conform intereselor lor economice.
A mai aratat parata ca, prin clauzele pretins abuzive, nu se incalca exigentele bunei-credinte, in conditiile in care orice institutie bancara, la acordarea unui credit, percepe acest comision de risc si are in vedere situatiile in care debitorul se afla in imposibilitate de plata a creditului.
S-a sustinut, totodata, ca nu exista un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, avand in vedere sumele imprumutate, din moment ce Banca si-a executat obligatia de a pune la dispozitie sumele imprumutate, singurul risc contractual fiind cel al neexecutarii obligatiilor de catre consumator.
De asemenea, parata a precizat ca riscul bancar este administrat prin pretul contractului, ce a fost acceptat de catre ambele parti, comisionul de risc fiind parte importanta a contractului, este inregistrat ca un venit din dobanzi, din contraprestatia primita pentru punerea la dispozitie a creditului si reflecta raportul calitate/pret.
S-a mai ilustrat si justificarea economica a comisionului de risc, respectiv necesitatea de atragere de depozite si plasare de credite, in scopul obtinerii de profit, aratandu-se ca riscurile acoperite sunt date de riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul de piata si orice alte riscuri.
In ceea ce priveste Actul Aditional implementat cu respectarea disp. art. II (2) din Legea nr. 288/2010, pentru a asigura conformitatea conventiei de credit cu disp. OUG nr. 50/2010, parata a aratat ca a fost implementat tacit, deoarece reclamantii nu au notificat banca in sensul ca nu doresc implementarea.
In sfarsit, s-a aratat ca nu poate fi confundat comisionul de risc cu garantia reala-ipoteca, aceasta garantie vizand executarea silita in cazul in care clientii nu achita creditul. Totodata, parata a invederat instantei si imprejurarea ca valoarea garantiei imobiliare a scazut, ca urmare a scaderii valorii de piata a imobilelor, sens in care garantia avuta in vedere initial la acordarea creditului nu mai este in masura sa acopere soldul creditului.
In drept, au fost invocate prev. Legii nr. 193/2000 si Directiva 93/13/CE.
In probatiune, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si interogatoriul reclamantilor.
Au fost atasate intampinarii documentele de la filele 57-88.
In cuprinsul raspunsului la intampinare formulat de catre reclamanti si inregistrat la dosarul cauzei in data de 05.06.2014, s-a aratat ca sunt aplicabile spetei disp. Legii nr. 193/2000, fiind vorba despre o lege speciala care se aplica cu prioritate fata de legea generala.
Au mai aratat reclamantii ca se impune respingerea exceptiei prescriptiei extinctive, data fiind sanctiunea nulitatii absolute a clauzelor contractuale ce fac obiectul actiunii, ceea ce determima imprescriptibilitatea pretentiilor cu privire la restituirea sumelor de bani incasate in baza unei clauze nule absolut.
Referitor la excluderea clauzelor privind pretul contractului de la controlul de excesivitate, s-a aratat ca, in lumina art. 4 din Directiva Nr. 93/13/CEE, instanta are posibilitatea de a analiza caracterul abuziv al clauzelor invederate, in primul rand, deoarece nu fac parte din pretul contractului si, apoi, pentru ca nu au fost exprimate . si inteligibil.
Pe fondul cauzei, reclamantii au precizat ca isi mentin in totalitate actiunea introductiva, pretentiile lor fiind sustinute chiar prin intampinarea paratei.
La data de 05.06.2014, prin serviciul registratura al instantei, reclamantii au intregistrat la dosarul cauzei si o modificare de actiune, solicitand instantei sa oblige parata si la plata dobanzii legale penalizatoare aferenta debitelor principale, calculata potrivit art. 3 alin. 2 din OG nr. 13/2011, la echivalentul in lei al sumelor solicitate la data platii. Totodata, a fost precizat petitul 6 al cererii de chemare in judecata, in sensul obligarii paratei la restituirea catre reclamantii D. C. M. si D. I. C. a sumei de 5.329 CHF, ce a fost achitata cu titlu de comision de risc, de la data incheierii contractului, precum si in continuare, pana la restituirea efectiva a sumelor achitate cu acest titlu.
Prin notele de sedinta inregistrate la dosarul cauzei in data de 28.08.2014, parata a solicitat respingerea cererii reclamantilor de acordare a dobanzii legale penalizatoare, apreciind ca nu poate fi acordata o dubla reparatie a aceluiasi eventual prejudiciu, aratand ca nici nu sunt aplicabile spetei disp. OG nr. 13/2011, intrucat creditul nu a fost acordat in moneda nationala. A mai solicitat parata ca reclamantii D. C. M. si D. I. C. sa precizeze perioada pentru care solicita restituirea sumei de 5.329 CHF, astfel ca, in urma dispozitiilor incheierii de sedinta din data de 10.04.2015, reclamantii D. C. M. si D. I. C. au aratat ca sumele ce fac obiectul petitului 6 al cererii de chemare in judecata au fost calculate incepand cu data de 20.09.2007 si pana la data de 21.04.2014.
Prin incheierea de sedinta din data de 14.10.2014, parte integranta din prezenta hotarare, instanta a dispus suspendarea cauzei pana la pronuntarea de catre Curtea de Jutsitie a Uniunii Europene in cauza C-143/2013, „M. si M.”, cauza fiind repusa pe rol prin solutia adoptata in sedinta publica din data de 10.04.2015.
Prin incheierea de sedinta din data de 10.04.2015, parte integranta din prezenta hotarare, raportandu-se la prev. art. 53 din Codul de Procedura Civila, instanta a dispus disjungerea cererii de chemare in judecata formulata de catre reclamantii M. B. M. si M. M. I., ce a fost inregistrata in prezentul dosar, avand nr._ .
Prin serviciul registratura al instantei, la data de 11.05.2015, reclamantii M. B. M. si M. M. I. au depus la dosarul cauzei o adresa, prin care au aratat ca sumele ce formeaza obiectul petitului 6 din cererea de chemare in judecata sunt calculate incepand cu data de 16.04.2007, data scadentei primei rate, si pana la data de 15.04.2014, data scadentei ratei anterioare introducerii actiunii.
La data de 28.09.2015, reclamantii au înregistrat la dosarul cauzei, o cerere de renunțare la judecată, formulata in scris si, la termenul de judecata din data de 29.09.2015, instanta a reținut cauza in pronuntare sub acest aspect.
Analizând cererea de renuntare la judecata, reține următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată depusă la dosar, reclamantii au învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor Conventiei de credit nr._ din data de 02.04.2007, ce a fost incheiata cu parata, care impun in sarcina imprumutatului obligatia de plata a comisionului de risc, transformat, ulterior, in comision de administrare. La data de 28.09.2015, insa, reclamantii au înregistrat la dosarul cauzei, o cerere de renunțare la judecată, formulata in scris si autentificata de N. Public D. Pausan din localitatea Cluj-N., sub nr. 921/21.05.2015. Avand in vedere cererea de renuntare la judecata, la urmatorul termen de judecata fixat in cauza pentru data de 29.09.2015, instanța a reținut cauza in pronuntare sub acest aspect.
În drept, instanta va decide cu privire la cererea de renuntare la judecata prin raportare la prev. art. 406 din Codul de procedură civilă, pe baza carora: „(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă …(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut. (4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți”.
Aplicând textul legal amintit la speța dedusă judecății, instanța reține că solicitarea de renunțare la judecarea cauzei s-a facut de reclamantii, prin cerere scrisa, autentificata, fiind corespunzătoare din punct de vedere legal pentru a putea fi considerată valabil făcută ca act de renunțare la judecată. Cererea a fost, insa, formulata dupa primul termen de judecată la care partile au fost legal citate in cauza si, față de momentul procesual la care s-a formulat cererea, este necesar acordul expres al celeilalte părți cu privire la renunțarea la judecata acțiunii. Acest acord a fost exprimat de parata ., prin cererea inregistrata la dosarul cauzei in data de 28.09.2015, parata solicitand instantei sa ia act de renuntarea la judecata, fara obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru considerentele expuse, apreciind ca sunt intrunite conditiile art. 406 din Codul de procedură civilă, instanța va lua act de renunțarea reclamantilor la judecata cererii de chemare in judecata.
Dand eficienta principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, instanta va lua act ca parata nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata efectuate in cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 406 din Codul de Procedură Civilă, ia act de renunțarea reclamantilor M. B. M., avand CNP_ si M. M. I., avand CNP_, ambii cu domiciliul in localitatea Cluj-N., ., . si domiciliul procesual ales la sediul profesional al av. V. C. A., din localitatea Cluj-N., ., ., jud. Cluj la judecata cererii de chemare in judecata la judecata formulata in contradictoriu cu parata ., avand C. RO12564356, J_, cu sediul social in Bucuresti, ., . 10, sector 2.
Ia act ca parata nu solicita acordarea cheltuielilor de judecata efectuate in cauza.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2015.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex./29.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8728/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8754/2015.... → |
|---|
