Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 9115/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9115/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 9115/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal -3185
SENTINTA CIVILA NR. 9115/2015
Ședința publică din data de 07 octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. I.
JUDECATOR: I. G. D.
GREFIER: M. P.
Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe reclamanta T. E. BANK OF TURKEY, in contradictoriu cu parata I. C. SRL, având ca obiect anulare somație de plată.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care arata ca dezbaterile au avut loc în ședință publică din 01.10.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integranta din prezenta sentinta, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, in baza art. 396, alin. 1 Cod pr. civila, a amânat pronunțarea hotararii in cauza pentru data de azi, 07.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 21.07.2015 sub nr._, contestatoarea creditoare T. E. Bank of Turkey a solicitat în contradictoriu cu intimata debitoare modificarea Sentinței civile nr. 2140/2015 a Judecăoriei Cluj N. în sensul obligării intimatei la plata sumei de_,88 euro, a dobânzii legale aferentă acestui debit, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că prin Sentința civilă menționată instanța a respins pretențiile sale pentru suma de_,16 euro reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/03.05.2012, apreciind că, în lipsa semnăturii, creanța nu are un caracter cert, lichid și exigibil, fără a analiza însă toate înscrisurile depuse în probațiune.
Mai mult, în condițiile în care intimata debitoare nu a formulat întâmpinare, insatnța trebuia să aprecieze că această atitudine procesuală echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor deduse judecății, cu atât mai mult cu cât curatorul desemnat în reprezentarea intereselor debitoarei nu s-a opus admiterii acțiunii.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune au fost depuse o . înscrisuri (f. 5-9).
Cererea a fost legal timbrată potrivit art. 6 alin. 2 OUG nr. 80/2013 cu taxă judiciară în cuantum de 200 lei, după cum rezultă din chitanța aflată la fila 14 din dosar.
Intimata, deși legal citată nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2140/26.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj N. instanța a admis în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de către creditoarea T. E. BANK OF TURKEY în contradictoriu cu debitoarea ., a obligat debitoarea la plata către creditoare a sumei de 4407,72 euro și a dobânzii legale aferentă calculată de la data scadenței și până la plata integrală și a respins pretențiile creditoarei pentru suma de_,16 euro și a dobânzii legale aferentă, reținând în esență sub această ultimă creanță nu este certă, lichidă și exigibilă, în condițiile în care factura nu a fost semnață și ștampilată de către societatea debitoarea, iar scrisoarea de trăsură aferentă poartă doar semnătura și ștampila transportatorului, astfel că se impune administrarea unui probatoriu complex incompatibil cu procedura sumară a ordonanței de plată.
Analizând susținerile contestatoarei raportat la soluția pronunțată prin Sentința civilă civilă nr. 2140/26.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj N. instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 1013 alin.1 din Noul Cod de procedura civila, procedura ordonanței de plată se aplică creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.
Raportat la aceste prevederi legale, rezultă că procedura specială a ordonanței de plată a fost instituită pentru a răspunde necesității executării cu celeritate a obligațiilor în vederea bunei desfășurări a activității creditorilor, persoane fizice sau juridice, în cadrul raporturilor civile, prin realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor, singurul mijloc de probă admisibil fiind înscrisurile.
Analizând condițiile prevăzute de textul normativ menționat raportat la împrejurările prezentei cauze, instanța constată că acestea nu sunt îndeplinite în mod cumulativ.
Astfel, în cadrul procedurii reglementate de art. 1013 și urm. C.pr.civ., instanța învestită cu cererea având ca obiect emiterea ordonanței de plată ca și modalitate facilă de obținere a unui titlu executoriu, stabilește dreptul de plată al creditorului în considerarea unor înscrisuri a căror aparență este aptă să afirme fără îndoială raportul juridic existent între părți.
În speță, creditoarea contestatoare invocă o creanță izvorâtă din derularea unor raporturi contractuale între creditoarea inițială SUPER TEKSTIL SANAYI VE TICARET AS și debitoarea I. C. SRL în formă simplificată, bazate de emiterea unei oferte și acceptarea acestei oferte.
Astfel, în baza comenzii comunicată de către debitoare societatea SUPER TEKSTIL SANAYI VE TICARET AS a întocmit și comunicat debitoarei factura fiscală din data de 24.03.2012 (f. 27 dosar nr._ ) pentru suma de_ euro, factură care fost semnată și ștampilată de către societatea debitoare.
În baza acestei comenzi societatea furnizoare a livrat debitoarei cu două transporturi mărfurile comandate, fiind întocmită factura nr._/30.03.2012 pentru suma de 4407,72 euro cu CMR-ul aferent din data de 03.04.2012, respectiv factura nr._/03.05.2012 cu CMR aferent din data de 04.05.2012 (f. 6-11).
În ceea ce privește primul transport efectuat, societatea debitoare a confirmat primirea și preluarea mărfurilor, semnând și aplicând ștampila pe documentele de transport.
În ceea ce privește al doilea transport efectuat, instanța reține că nici factura aferentă și nici scrisoarea de trăsură nu poartă semnătura ori ștampila beneficiarului, neexistând niciun alt înscris din care să rezulte că mărfurile astfel livrate au fost primite și acceptate la plată de către debitoare.
Mai mult, la o analiză atentă se poate observa că, deși mărfurile au fost livrate societății debitoare la data de 03.04.2012, respectiv 04.05.2012 conform comenzii efectuate de către aceasta în data de 24.03.2012, astfel cum susține contestatoarea, cele două facturi fiscale emise la momentul efectuării transporturilor însumează o sumă mai mare decât cea facturată inițial, astfel că nu se poate susține că acceptarea facturii din data de 03.05.2012 rezultă din acceptarea prin semnare și ștampilare a facturii fiscale emise în data de 24.03.2012 sau că, în speță, acceptarea ar fi tacită, rezultând din simplul fapt al necontestării facturii în litigiu de către debitoare, atât timp cât prin factura nr._/03.05.2012 creditoarea a înțeles să modifice un element esențial al convenției inițiale și anume prețul.
Față de aceste neconcordanțe și în lipsa unor înscrisuri din care să rezulte acceptarea în mod neechivoc la plată a facturii fiscale nr._/03.05.2012, instanța apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că pentru lămurirea raporturilor contractuale dintre părți este necesar administrarea unui probatoriu mai complex, posibil audierea personalului implicat în mod direct în derularea raporturilor contractuale dintre părți, interogatoriul pârâtei.
Prin urmare, raportat la toate aceste aspecte, instanța reține că, în condițiile în care probele administrate în cauză nu dovedesc existența neîndoielnică a obligației de plată a datoriei astfel cum este pretinsă de către creditoare, prezentul litigiu dobândește un caracter contencios și impune analizarea fondului dreptului afirmat, fiind necesare probe care sunt incompatibile cu procedura sumară a ordonanței de plată.
Fiind astfel în dispută cuantumul creanței solicitată, atât cu privire la debitul principal, cât și cu privire la pretențiile accesorii, instanța apreciază că a considera exclusiv că prezentarea unor înscrisuri se opune fără cenzură debitorului, înseamnă a absolutiza puterea juridică a aparenței în drept, ceea ce înfrânge principiul aflării adevărului, de care instanța este ținută conform art. 14 Cod procedură civilă. Mai mult, certitudinea creanței nu presupune doar un aspect formal ci pune accent pe aptitudinea înscrisurilor prezentate de a justifica în patrimoniul debitoarei obligația plății, potrivit art. 249 C.pr.civ..
În raport de aceasta, creanța certă este potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă, aceea care rezultă din însuși titlul de creanță sau care se completează cu alte înscrisuri semnate de către debitor sau acceptate de acesta, în sensul opozabilității lor celui căruia îi sunt opuse. Caracterul cert al creanței este suprimat în situația în care, înscrisurile pe care se bazează creditoarea nu sunt apte a dovedi existența obligației de plată astfel cum este pretinsă de creditoare.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că analiza temeiniciei cererii promovate presupune în fața instanței o analiză complexă a fondului dreptului afirmat în baza acesteia, administrarea unui probatoriu complex într-un proces contencios în care instanța depășește cercetarea unor aparențe apte să justifice netăgăduit pretenția întemeiată pe înscrisuri a creditoarei, astfel încât urmează a respinge ca neîntemeiată cererea în anulare formulată de către contestatoarea creditoare T. E. BANK OF TURKEY în contradictoriu cu intimata debitoare ..
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată instanța reține pentru început că potrivit dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, partea interesată având obligația de a face dovada existenței și întinderii cheltuielilor efectuate în condițiile art. 452 C.pr.civ.
Față de împrejurarea că tocmai contestatoarea se află în culpă procesuală în declanșarea prezenturlui litigiu, instanța va respinge cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Totodată, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act de faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea în anulare formulată de către contestatoarea creditoare T. E. BANK OF TURKEY cu sediul procesual ales la SCPA Drakopoulus și Asociații, în București, ., nr. 7, sector 2 în contradictoriu cu intimata debitoare ., având J_, CUI_ cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Menține dispozițiile Ordonanței civile nr. 2140/26.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj N. ca fiind legale și temeinice.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile contestatoarei privind plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.10.2015.
P., JUDECATOR,
G. I. D. I. G.
GREFIER,
M. P.
4 ex/03.11.2015
Red.I.G.D.
Tehnored.I.G.D.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9101/2015. Judecătoria... | Servitute. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
