Anulare act. Sentința nr. 8835/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8835/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 8835/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - N.
Cluj-N., .. 2, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ NR. 8835/2015
Ședința publica din data de 30.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. R.
GREFIER: B. G.
Pe rol se afla judecarea cauzei Civile privind pe petentul T. I. E., petenta T. I. și pe intimata R. B. SA, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constata lipsa partilor.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care:
Instanta invedereaza ca mersul dezbaterilor a fost consemnat in incheierea de amanare a pronunțării din data de 23.09.2015, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand, apreciind ca are nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi.
INSTANTA
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanții T. I. E., si T. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâta R. B. S.A.,
a) sa se constate ca fiind abuzive si nule de drept clauzele: art. 3.1, 3.2, 3.4, 3.5, 3.7, 4.4 (teza finala) privind stabilirea nivelului dobânzii si a modului de calcul al acesteia, precum si clauzele privind comisionul de administrare prevăzute în Contractul de credit nr. RFI_ din data de 10.07.2007 intervenit între parata R. B. SA, în calitate de împrumutătoare și reclamanți, cu consecința constatării nulității absolute parțiale a contractului de credit în ceea ce privește clauzele nule de drept;
b) să fie obligată pârâta la restituirea către reclamanți a sumelor plătite in baza clauzelor contractuale declarate nule absolut, precum si a dobânzii legale aferente acestora, calculata începând cu data încasării lor si pana la data achitării efective si integrale a debitului;
c) să fie obligată parata la plata cheltuielilor de judecata în temeiul art. 451 Noul cod de procedura civila.
În motivare reclamanții au arătat că:
Au încheiat cu instituția parata, R. B. SA - Sucursala Manastur - Cluj, contractul de credit ipotecar nr. RFI_ din data de 10.08.2007, având ca obiect acordarea în favoarea împrumutaților a unui împrumut ipotecar în cuantum de 7667 Euro, pe o perioada de 120 luni.
Potrivit art. 3.1, împrumutatul datorează băncii o dobânda variabila. Dobânda perceputa pentru creditul acordat de Banca prevăzuta la art. 3.2, din contract a fost stabilita la 9,5% pe an, urmând ca banca sa poată modifica rata dobânzii in funcție de evoluția pieței financiare. Dobânda se calculează prin aplicarea ratei anuale a dobânzii curente la soldul creditului, Banca urmând sa poată modifica valoareaacesteia in funcție de evoluția pieței financiare, conform art. 3.1, coroborat cu art.3.2 din Contract.
După expirarea primului an de creditare, parata a înțeles sa majoreze în mod unilateral nivelul ratei de dobânda. Nu numai ca, la acel moment sau ulterior, nu le-a fost solicitat consimțământul privind aceste modificări, dar nici măcar nu au fost înștiințați asupra motivelor ce au determinat aceste majorări semnificative.
În baza contractelor de credit, parata avea posibilitatea unilaterala de a modifica nivelul dobânzii nu doar prin raportare la valoarea dobânzii de referința pentru fiecare valuta (în speța noastră, EURIBOR) ci în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica sa de creditare.
Totuși, apreciază ca aceasta modificate trebuie sa opereze si în sens invers, respectiv descrescător în situația în care nivelul ratei de referința EURIBOR scade, modificare ce pana în acest moment nu a intervenit, deși nivelul EURIBOR a scazut considerabil în ultimii ani.
Apreciază ca toate clauzele din Contract si din "Condițiile generale de derulare a operațiunilor bancare" referitoare la posibilitatea unilaterala a băncii de a modifica nivelul dobânzii constituie o clauza abuziva în conformitate cu dispozițiile art.4 si urm. din Legea nr.193/2000, modificata prin Directiva 93/13/CEE.
Astfel, art.4 din Legea precitata definește clauza abuziva ca si „clauza care nu a fost negociata direct cu consumatorul, si care, prin ea însasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților. (f.1-11)
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile L. 193/2000.
În probațiune a fost solicitată proba cu înscrisuri. (f.12-19)
Pârâta R. B. SA, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecata formulata de reclamanții T.
I. E. si T. I., prin soluționarea cu prioritate a excepțiilor invocate:
- Excepția inadmisibilitatii cererii si a lipsei obiectului cererii deduse judecații
- Excepția inadmisibilitatii si excepția lipsei de obiect si de interes legitim a cererii de constatare a caracterului abuziv si de eliminare a clauzelor referitoare la dobânda si la comisioane, pe fond, solicită respingerea in tot a acțiunii ca neîntemeiata si nefondata.
În motivare arată că:
In data de 10.01.2007, la cererea expresa a domnului T. I. E., intre R. B. SA in calitate de creditor, pe de o parte si acesta in calitate de împrumutat, pe de alta parte, a fost încheiat Contractul de Credit nr. RFI_. Ca si codebitor obligat in solidar si indivizibil cu împrumutatul a semnat si s-a angajat in respectarea prevederilor contractuale d-na T. I..
Creditul acordat pentru o perioada de 120 luni, in cuantum de 7667 EUR a fost utilizat de client pentru nevoi personale.
Conform art. 3.1 lit a, dobânda era revizuibila. Astfel, in concordanta cu dispozițiile contractuale, rata dobânzii aplicabila creditului a fost in procent de 9,5% p.a., evoluția :dobânzii fiind următoarea: 10.08.2007-9.5%, 24.10.2008-10,5%.
În data de 25.06.2010 reclamantul a rambursat anticipat creditul
Solicită instanței sa retina ca, inca de la momentul semnării facilitații de creditare, clientul a cunoscut si acceptat faptul ca va beneficia in derularea acesteia de o dobânda variabila.
In context, reiterează precizarea ca, dispozițiile OUG nr. 50/2010 nu au impus si nu impun modificarea dobânzilor/comisioanelor practicate de banei, ci doar a modului in care acestea sunt stabilite, in sensul unei mai mari transparente.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii si a lipsei obiectului cererii deduse judecații a arătat următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul solicita instanței de judecata constatarea caracterului abuziv al unor clauze din Contractul de credit nr. RF_ precum si restituirea sumelor de bani achitate in temeiul acestora.
Contractul de credit a fost acordat pentru o perioada de 120 luni, insa a fost rambursat anticipat, la cererea reclamantului.
Avându-se in vedere faptul ca acest contract de credit nu mai este in vigoare si nu mai produce efecte ca urmare a rambursării integrale a creditului, o cerere de constatare a nulității absolute a unor clauze contractuale ce nu mai sunt in ființa, apare ca fiind fara obiect. Apreciază ca si cererea de restituire a sumelor indicate in cererea introductiva ca fiind lipsita de obiect întrucât temeiul solicitării acestor sume se fundamentează pe răspunderea civila, or, răspunderea nu mai poate fi angajata cată vreme efectele contractului au încetat conform celor descrise anterior.
Totodată, acțiunea este si inadmisibila, aceasta putând fi promovata cat timp contractul de credit, care face obiectul acesteia, era in ființa. Or, asa cum s-a arătat, contractul de credit a fost rambursat anticipat, contractul nefiind in ființa, de peste 4 ani anterior înregistrării acțiunii pe rolul instanței.
Relevante in soluționarea cauzei sunt prevederile legale cuprinse in Legea 193/2000: Art. 6 - Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai daca după eliminarea acestora mai poate
continua; Art. 7 - In măsura în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit sa ceara rezilierea contractului, putând solicita, după caz, și daune-interese ; Art. 13 - (1) Instanța, în cazul în care constata existența clauzelor abuzive în contract, aplica sancțiunea contravenționala conform art. 16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființa, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz. (varianta in vigoare pana la data de 01.10.2013); Art. 13 - (1) Instanța, în cazul în care constata existența clauzelor abuzive în contract, obliga profesionistul sa modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum și sa elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activității profesionale.(varianta in vigoare după data de 01.10.2013).
Pârâta mai arată că din economia textelor normative anterior citate rezulta ca legiuitorul a avut in vedere contracte care sunt in derulare (in executare) si, prin urmare, in ființa si care după modificarea conform dispoziției instanței de judecata isi mai pot produce efectele, in caz contrar intervenind rezilierea sau desființarea contractului; or, modificarea, rezilierea sau desființarea unui contract care nu mai este in ființa, (încetând din inițiativa reclamantului), cu alte cuvinte, este imposibila si contrara oricărei norme de drept, inclusiv a celor ce reglementează aplicarea normei civile in timp.
In sprijinul celor susținute de pârâtă, arată ca in același sens s-a pronunțat si Curtea de Apel Oradea – Secția Comercială și de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 29 din 10 martie 2009 în sensul că „invocarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale se poate face cât timp contractul care le stipulează este în ființă, așa cum rezultă din dispozițiile art. 6, art. 7 și art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori"; or, asa cum s-a arătat, la data promovării cererii introductive, contractul de credit nu mai era in ființa.
Așadar, din întreaga economie a prevederilor enunțate rezulta indubitabil ca invocarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale se poate face pana la momentul în care contractul este în ființa. (f. 39-47)
În drept art. 205 C.p.civ, L 193/2000
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul.(f.48-63)
Prin încheierea din data de 23.09.2015 instanța a recalificat excepțiile invocate prin întâmpinare ca fiind apărări de fond .
Instanța a admis și administrat proba cu înscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea stare de fapt si de drept:
În fapt, între R. B. SA in calitate de creditor, pe de o parte si reclamantul T. I. E. in calitate de împrumutat, pe de alta parte, a fost încheiat Contractul de Credit nr. RF_. Ca si codebitor obligat in solidar si indivizibil cu împrumutatul a semnat si s-a angajat in respectarea prevederilor contractuale reclamanta T. I..
Creditul a fost acordat pentru o perioada de 120 luni și a fost in cuantum de 7667 EUR.
În data de 25.06.2010 reclamanții au rambursat anticipat creditul.
În drept, potrivit art. 2 al. 1 din L. 193/2000 Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Astfel cum rezultă din situația de fapt reținută, reclamanții au restituit întregul împrumut acordat de pârâtă și la data formulării cererii de chemare în judecată acețtia nu mai aveau calitatea de consumator, calitate definită de dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Prin raportare la norma legală enunțată, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane juridice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract ce intră sub incidența dispozițiilor legii enunțate acționează în scopul din afara activității sale comerciale industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Astfel, pentru formularea unei cereri întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale din convențiile încheiate cu profesioniști, se impune ca la momentul formulării cererii de chemare în judecată titularul cererii să dețină calitatea de consumator întrucât doar în aceste condiții beneficiază de protecția prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 și instanța este îndreptățită prin raportare la art. 14, constatând existența clauzelor abuzive, să constate nulitatea acestora și să le elimine din contractele preformulate.
Prevederile art. 14 reglementează de altfel dreptul consumatorilor prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor legii privind clauzele abuzive, de a se adresa instanțelor judecătorești în conformitate cu prevederile C.civ. și ale C.pr.civ..
Calitatea de consumator este impusă de altfel și de dispozițiile OUG 50/2010, act normativ în baza căruia a fost preluată în legislația națională directiva nr. 93/13/CEE, articolul 7 din cuprinsul acestei ordonanțe definind noțiunea de consumator ca fiind persoana fizica ce acționează in scopuri care se afla in afara activității sale comerciale sau profesionale.
Întrucât la data formulării cererii de chemare în judecată reclamanții nu mai dețineau calitatea de consumatori, întregul debit rezultat din contractul de împrumut încheiat cu pârâta fiind restituit, instanța apreciază că aceștia nu mai pot beneficia de drepturile conferite de legislația specifică dreptului consumatorilor pentru a solicita în condițiile prevăzute de art. 4 alin. 1 constatarea caracterului abuziv a unor clauze .
Rambursarea anticipată a împrumutului de către reclamanți nu le mai conferă posibilitatea acestora să își întemeieze demersul pe prevederile L 193/2000 și pe calitatea de consumatori deoarece restituirea împrumutului are drept consecință și pierderea acestei calități, contractul încetându-și existența ca urmare a îndeplinirii de către părți a obligațiilor asumate astfel cum au fost prevăzute convențional.
Scopul legii este protecția consumatorului și înlăturarea eventualelor practici abuzive din partea instituțiilor bancare în raporturile cu acesta ori acest scop poate fi realizat doar în condițiile în care contractul este în derulare, finalizarea contractului lipsind practic de obiect clauzele contractuale și implicit impunând respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Pentru aceste motive instanța urmează a respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții T. I. E. și T. I. în contradictoriu cu pârâta R. B. SA ca fiind neîntemeiată, apreciind că nu mai este necesară analiza celorlalte apărări de fond susținute de către pârâtă.
În temeiul art. 453 C.p.civ. instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâtă .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții T. I. E. și T. I., ambii cu domiciliul procesual ales LA AV.S. M., CLUJ-N., .-16, .. 34 , jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta R. B. SA, cu sediul în Bucuresti, sector 1, CALEA FLOREASCA, CL. SKY TOWER, nr. 246C, .> ca fiind neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER
F. R. B. G.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8824/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8791/2015.... → |
|---|
