Anulare act. Sentința nr. 8736/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8736/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 8736/2015
ROMÂNIAOperator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ Nr. 8736/2015
Sedinta publică din data de 29.09.2015
Completul compus din:
P.: O. M. D.
GREFIER: R. Z.
Pe rol se află solutionarea actiunii civile formulată de reclamantii H. C. M. si H. A. S. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publica, la prima si a doua strigare a cauzei, sunt lipsa partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care:
Instanta arata ca reclamantii au depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecată, formulata in scris și pune in discutie aceasta solicitare.
Intrucat partile nu sunt prezente pentru a pune concluzii cu privire la cererea de renuntare la judecata, instanta reține cauza în pronunțare.
I N S T A N T A
Deliberand cu privire la cauza civila de fata, constata:
In temeiul cererii de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 23.06.2014, sub nr._, reclamantii H. C. M. si H. A. S., prin avocat cu imputernicire la fila 10 din dosar, au solicitat instantei, in contradictoriu cu parata .:
- sa constate caracterul abuziv al clauzelor si, pe cale de consecinta, sa constate nulitatea absoluta a urmatoarelor clauze cuprinse in Conventia de credit nr._/AT din data de 14.06.2007: art. 5.1 lit. a, prevazuta in conditiile speciale, precum si nulitatea absoluta partiala a clauzei de la art. 2 pct. 3 lit. a din Actul Aditional Nr. 1/23.12.2011, in sensul eliminarii procentului de 1,2 % din dobanda anuala fixa;
- sa dispuna obligarea paratei la recalcularea dobanzii anuale si, implicit, emiterea unui nou plan de rambursare a creditului;
- sa dispuna obligarea paratei la restituirea sumelor de bani platite in baza clauzelor constatate abuzive de la data 23.06.2011 si pana la emiterea noului plan de rambursare a creditului;
- sa dispuna obligarea paratei la plata dobanzii legale ce se va calcula asupra fiecarei sume platita paratei de la data platii fiecarei sume si pana la data restituirii efective;
- cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In esenta, in motivarea cererii, reclamantii au aratat ca au incheiat cu parata Conventia de credit nr._/AT din data de 14.06.2007, avand ca obiect acordarea unui credit in valoare de 58.500 CHF, rambursabil in 300 de luni si garantat cu o ipoteca de rang 2 asupra imobilului situat in Cluj-N., .. 75, jud. Cluj, iar, la data de 23.12.2011, intre parti, s-a semnat Actul Aditional Nr. 1 la Conventia de Credit, prin care au obtinut o prelungire a duratei creditului cu inca 60 de luni, pentru a achita o rata lunara mai mica.
Cu titlu preliminar, reclamantii au precizat ca, in materia contractelor de consum, legiuitorul national si cel european au prevazut posibilitatea instantelor de judecata de a modifica sau anula clauzele unui contract in masura in care acestea sunt abuzive, urmarindu-se pe aceasta cale atenuarea principiului „pacta sunt servanda”.
Au apreciat reclamantii ca ii sunt aplicabile spetei disp. art. 4 si urm. din Legea nr. 193/2000 si au invederat instantei faptul ca legea instituie o prezumtie relativa de lipsa a negocierii directe a clauzelor contractuale, in ipoteza unor contracte preformulate, iar clauzele ce formeaza obiectul actiunii de fata se circumscriu intocmai acestor prescriptii legale, deoarece contractul in discutie face parte din categoria contractelor de adeziune.
Referitor la deteriorarea echilibrului contractual, s-a sustinut pozitia de inferioritate a consumatorului in raport de vanzator, in ceea ce priveste puterea de negociere sau nivelul de informare. Ca atare, au alegat reclamantii ca, in lumina jurisprudentei CJUE, instanta nationala este obligata sa aprecieze, din oficiu, caracterul abuziv al unei clauze contractuale, neputand fi exclus controlului judiciar posibilul caracter abuziv al oricaror clauze din contractul de credit, care impun un anumit cost consumatorului.
In ceea ce priveste clauzele contractuale alegate ca fiind abuzive, reclamantii au aratat ca este abuziva clauza privind obligarea lor la plata unui comision de risc, in cuantum de 0,1%, aplicat la soldul creditului, platibil lunar, pe toata perioada de derulare a Conventiei de Credit, deoarece nu respecta principiul echilibrului contractual, atat timp cat imprumutatii au garantat obligatia de plata a ratelor creditului prin constituirea unei garantii reale imobiliare si, totodata, prin incheierea unui contract de asigurare pentru imobilul ce face obiectul garantiei, cu o societate de asigurari agreata de banca, drepturile izvorate din polita de asigurare fiind cesionate in favoarea bancii. Au alegat reclamantii ca acest comision de risc nu reprezinta altceva decat o dobanda mascata, menita sa disimuleze cuantumul real al dobanzii, ceea ce echivaleaza cu un dol, din moment ce, in contra riscului de neplata, banca are garantii reale mobiliare si imobiliare, precum si drepturile izvorate din polita de asigurare a imobilului.
Raportat la clauza prevazuta in art. 2 pct. 3 lit. a din Actul Aditional Nr. 1/23.12.2011, cu privire la rata fixa a dobanzii curente, reclamantii au precizat ca, in contractul de credit initial, dobanda fixa era de 4,25 % pe an si, prin actul aditional, a fost majorata la cuantumul de 5,45% pe an, intrucat comisionul de risc nu a mai fost prezentat in mod separat, ci a fost inclus in dobanda, astfel ca rata anuala nu a scazut datorita eliminarii comisionului.
In consecinta, fata de prev. art. 13 din Legea nr. 193/2000, reclamantii au solicitat instantei desfiintarea partiala a contractului si anularea clauzelor constatate ca fiind abuzive, urmand a fi dispusa repunerea partilor in situatia anterioara, cu obligarea bancii la restituirea, in integralitate, a sumelor de bani incasate de la data incheierii contractului si pana la data restituirii efective, ca efect al restituirii prestatiilor efectuate in temeiul clauzelor lovite de nulitate.
In sfarsit, s-a mai aratat ca reclamantii au suferit o insaracire ca urmare a lipsei de folosinta cu privire la sumele de bani ce au fost achitate lunar si banca a beneficiat de o imbogatire fara justa cauza, prin faptul ca a folosit si va folosi in continuare respectivele sume de bani, incepand cu data fiecarei plati si pana in momentul cand vor fi restituite efectiv, sens in care se impune obligarea paratei la plata dobanzii legale.
In drept, au fost invocate disp. Legii nr. 193/2000, OG nr. 9/2000 si art. 453 din Codul de Procedura Civila.
Actiunii i-au fost anexate inscrisuri in probatiune (filele 11-63).
Cererea este scutita de plata taxelor judiciare de timbru.
La data de 16.07.2014, prin serviciul registratura al instantei, parata a depus intampinare la dosarul cauzei, solicitand respingerea actiunii, cu obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Cu titlu preliminar, parata a invocat lipsa partiala a obiectului actiunii reclamantilor, in privinta art. 5 lit. a din Conditiile Speciale ale Conventiei, atat timp cat, prin Actul Aditional Nr. 1/23.12.2011, a fost inlaturat comisionul lunar. A mai invocat parata si neindeplinirea obligatiei reclamantilor de a indica obiectul cererii de chemare in judecata si valoarea lui.
Pe fondul cauzei, s-a aratat ca nu sunt incidente in speta prev. Legii nr. 193/2000, deoarece contractul a fost deschis negocierii, clientii fiind cei care au stabilit parametrii creditului si elementele Conditiilor Speciale, ei au fost cei care au avut initiativa negocierii, pe baza ofertei publice a Bancii, au avut libertatea sa propune si sa ajusteze toate aspectele esentiale ale creditului: suma imprumutata, durata, tipul dobanzii, valuta si, mai mult, reclamantii nu au pus in discutie niciuna dintre clauzele ce fac obiectul actiunii, acceptandu-le in forma propusa, iar nu impusa de Banca.
In primul rand, a invederat parata ca a fost incheiat contractul cu buna-credinta, urmarindu-se un scop legitim, prin mijloace legitime, banca informand complet reclamantii cu privire la toate aspectele contractului, inclusiv cu privire la comisioanele si chestiunile de dinamica a dobanzii ce pot fi atrase de fluctuatii economice grave, astfel ca nu poate fi vorba despre cauza ilicita, cate vreme banca a urmarit obtinerea unui profit de pe urma unei activitati comerciale care nu este prohita de lege sau contrara ordinii publice si bunelor moravuri.
A sustinut parata ca nu exista un dezechilibru contractual semnificativ, avand in vedere valoarea considerabila a creditului acordat si durata indelungata a imprumutului, conventia de credit avand caracter comutativ.
A mai apreciat parata ca nu pot privi pretul contractului clauzele privind comisionul de risc si dobanda curenta stipulata prin art. 2 din Actul Aditional Nr. 1/23.12.2011, din perspectiva consumatorului singurul cost al creditului care prezinta interes fiind cel total, nivelul dobanzii anuale efective (D.), astfel ca instanta nu este indreptatita sa aprecieze caracterul abuziv al acestor elemente contractuale.
S-a mai invederat instantei de judecata obligatia de plata a comisionului de risc in contravaloarea unui serviciu oferit efectiv de Banca, cu scopul de a acoperi marja de risc generata prin acordarea creditului, riscul fiind un element inerent al activitatilor comerciale si, la nivel bancar, primeste o atentie deosebita. A aratat parata ca, prin acordarea oricarui credit, Banca inregistreaza un pasiv contabil si trebuie sa adopte o strategie economica de conservare.
Totodata, s-a precizat ca rolul comisionului de risc este acela de a acoperi costurile de functionare a serviciilor ce evalueaza, monitorizeaza si gestioneaza riscul bancar, modul de calcul al comisionului fiind descris in mod explicit in clauza contestata, astfel ca reclamantii nu pot sustine ca nu au cunoscut intinderea obligatiei de plata. A apreciat parata ca este vorba despre un cost real si transparent al creditului, cu o destinatie precisa, care nu are caracter abuziv.
In sfarsit, s-a aratat ca garantiile si asigurarile aferente creditului nu sunt destinate sa acopere costurile de gestionare a riscului bancar, in conditiile in care un contract de credit este profitabil bancii doar in masura in care imprumutul este curent pe toata durata stipulata contractual, nu si atunci cand devine scadent anticipat, ipoteza in care banca isi poate executa soldul datoriei principale si dobanda cursa pana la data scadentei anticipate, nu si dobanda ce ar fi curs in viitor, riscul fiind evident, din moment ce, chiar prin executarea garantiei, banca nu mai realizeaza nivelul de profit scontat la acordarea imprumutului. Totodata, parata a invederat instantei si imprejurarea ca valoarea garantiei imobiliare a scazut, ca urmare a scaderii valorii de piata a imobilelor, incepand cu anul 2008, sens in care garantia avuta in vedere initial la acordarea creditului nu mai este in masura sa acopere soldul creditului, aceasta situatie fiind exemplul elocvent al riscului de piata.
A mai sustinut parata si faptul ca riscurile contractuale nu sunt suportate exclusiv de catre reclamanti, in conventia dedusa judecatii fiecare parte suporta propriile riscuri, scaderea valorii imobilelor aduse in garantie fiind un risc al bancii, in timp ce aprecierea francului elvetian fata de leu este un risc suportat de ambele parti.
Referitor la dobanda legala solicitata de catre reclamanti, parata a aratat ca dreptul de creanta al reclamantilor privind rambursarea comisioanelor pretinse s-ar naste si ar deveni scadent doar prin efectul hotararii judecatoresti de admitere a actiunii si dobanda ar putea curge doar de la acel moment.
In drept, au fost invocate prev. Legii nr. 193/2000, OUG nr. 99/2006 si Directiva 93/13/CE.
In probatiune, s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si interogatoriul reclamantilor.
In cuprinsul raspunsului la intampinare formulat de reclamanti, s-a aratat ca actiunea are obiect, deoarece comisionul de risc nu a fost inlaturat prin actul aditional, ci a fost inclus in dobanda fixa, motiv pentru care s-a solicitat instantei eliminarea procentului de 1,2 % din dobanda anuala fixa. Au mai invederat reclamantii si faptul ca valoarea obiectului cererii este determinabila, pentru perioada 05.07._11 comisionul de risc fiind indicat in graficul de rambursare si, dupa semnarea actului aditional, valoarea obiectului cererii fiind data de procentul de 1,2% inclus in dobanda anuala fixa. Ca atare, reclamantii au precizat ca isi mentin cererea introductiva, asa cum a fost formulata.
La data de 06.08.2014, prin serviciul registratura al instantei, reclamantii au intregistrat la dosarul cauzei o modificare de actiune, solicitand instantei:
- sa constate caracterul abuziv al clauzelor si, pe cale de consecinta, sa constate nulitatea absoluta a urmatoarelor clauze cuprinse in Conventia de credit nr._/AT din data de 14.06.2007: art. 5.1 lit. a, prevazuta in conditiile speciale, precum si nulitatea absoluta partiala a clauzei de la art. 2 pct. 3 lit. a din Actul Aditional Nr. 1/23.12.2011, in sensul eliminarii procentului de 1,2 % din dobanda anuala fixa;
- sa dispuna obligarea paratei la recalcularea dobanzii anuale si, implicit, emiterea unui nou plan de rambursare a creditului;
- sa dispuna obligarea paratei la restituirea sumelor de bani platite in baza clauzelor constatate abuzive, de la data 05.07.2007 si pana la emiterea noului plan de rambursare a creditului;
- sa dispuna obligarea paratei la plata dobanzii legale ce se va calcula asupra fiecarei sume platita paratei de la data platii fiecarei sume si pana la data restituirii efective;
- cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin incheierea de sedinta din data de 28.10.2014, parte integranta din prezenta hotarare, instanta a calificat, ca fiind o aparare de fond, exceptia lipsei de obiect. Prin aceeasi incheiere de sedinta, s-a dispus suspendarea cauzei pana la pronuntarea de catre Curtea de Jutsitie a Uniunii Europene in cauza C-143/2013, „M. si M.”, cauza fiind repusa pe rol prin solutia adoptata in sedinta publica din data de 10.04.2015.
Prin incheierea de sedinta din data de 10.04.2015, parte integranta din prezenta hotarare, instanta a respins, ca fiind neintemeiata, exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata, data fiind precizarea de actiune inregistrata de reclamanti la dosarul cauzei in cadrul sedintei publice, in baza careia au fost indicate sumele pretinse, respectiv: suma de 8.464,96 lei, reprezentand comisionul de risc pentru perioada 05.07._11 si dobanda legala in cuantum de 2.271,98 lei, calculata de la data platii fiecarei rate pana la data introducerii actiunii, data de 23.06.2014, precum si suma de 5.535,5 lei, reprezentand comisionul de risc pentru perioada 05.01._14 si dobanda legala in cuantum de 309,98 lei, calculata de la data platii fiecarei rate pana la data introducerii actiunii.
La data de 19.06.2015, reclamantii au înregistrat la dosarul cauzei, o cerere de renunțare la judecată, formulata in scris si, la termenul de judecata din data de 29.09.2015, instanta a reținut cauza in pronuntare sub acest aspect.
Analizând cererea de renuntare la judecata, reține următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată depusă la dosar, reclamantii au învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor Conventiei de credit nr._/AT din data de 14.06.2007, ce a fost incheiata cu parata, care impun in sarcina imprumutatului obligatia de plata a unei dobanzi anuale avand un procent fix de 1,2 %. La data de 19.06.2015, insa, reclamantii au înregistrat la dosarul cauzei, o cerere de renunțare la judecată, formulata in scris si autentificata de SPN „Pausan D. si Nyari F. A. M.” din localitatea Cluj-N., sub nr. 1096/12.06.2015. Avand in vedere cererea de renuntare la judecata, la urmatorul termen de judecata fixat in cauza pentru data de 29.09.2015, instanța a reținut cauza in pronuntare sub acest aspect.
În drept, instanta va decide cu privire la cererea de renuntare la judecata prin raportare la prev. art. 406 din Codul de procedură civilă, pe baza carora: „(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă …(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut. (4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți”.
Aplicând textul legal amintit la speța dedusă judecății, instanța reține că solicitarea de renunțare la judecarea cauzei s-a facut de reclamantii, prin cerere scrisa, autentificata, fiind corespunzătoare din punct de vedere legal pentru a putea fi considerată valabil făcută ca act de renunțare la judecată. Cererea a fost, insa, formulata dupa primul termen de judecată la care partile au fost legal citate in cauza si, față de momentul procesual la care s-a formulat cererea, este necesar acordul expres al celeilalte părți cu privire la renunțarea la judecata acțiunii. Acest acord a fost exprimat de parata ., prin cererea inregistrata la dosarul cauzei in data de 03.07.2015, parata solicitand instantei sa ia act de renuntarea la judecata, fara obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru considerentele expuse, apreciind ca sunt intrunite conditiile art. 406 din Codul de procedură civilă, instanța va lua act de renunțarea reclamantilor la judecata cererii de chemare in judecata.
Dand eficienta principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, instanta va lua act ca parata nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata efectuate in cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 406 din Codul de Procedură Civilă, ia act de renunțarea reclamantilor H. C. M., avand CNP_ si H. A. S., avand CNP_, ambii cu domiciliul in municipiul Cluj-N., .. 75, jud. Cluj si domiciliul procesual ales la sediul profesional al av. P. A. B., din localitatea Cluj-N., ., nr. 57, . la judecata cererii de chemare in judecata la judecata formulata in contradictoriu cu parata ., avand C. RO12564356, J_, cu sediul social in Bucuresti, ., . 10, sector 2 si sediul procesual ales la sediul profesional al SCA „Nemeti si Asociatii”, din localitatea Cluj-N., ., ..
Ia act ca parata nu solicita acordarea cheltuielilor de judecata efectuate in cauza.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2015.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex./29.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8732/2015.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
