Servitute. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 10383/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
C.-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică din data de 09.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. - E.M.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. A. R. in contradictoriu cu pârâții B. O., B. A. D., M. G., M. M., M. D. M., S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C.-N. si intervenientul P. G., având ca obiect servitute.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii, în mod succesiv, pentru data de 05.11.2015, iar ulterior pentru data de 09.11.2015.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.11.2010 pe rolul Judecătoriei C.-N. sub număr unic de dosar_, reclamanta P. A. R. în contradictoriu cu pârâții B. O. și B. A. D., ș.a., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că reclamanta este titulara dreptului de servitute de trecere asupra drumului de acces situat pe . suprafața totala de 784 mp, cu o lățime de 4 m pe toata întinderea sa, înscris in CF_ C., nr. topo._/1/9, sub 11+6, respectiv C+1, în favoarea imobilului proprietatea sa, sa oblige parații sa-i permită exercitarea deplina si netulburat a acestui drept, obligându-i pe cale de consecința la desființarea gardului ridicat de către aceștia cu încălcarea și îngrădirea dreptului său de servitute, în caz contrar să fie abilitată a executa personal aceste lucrări pe cheltuiala paraților, obligarea acestora la plata de despăgubiri civile, daune cominatorii, pentru fiecare zi de întârziere pana la îndeplinirea obligației sus solicitate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în fapt, este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului teren situat in C.-N., ./e, in suprafața de 500 mp, înscris in CF nr._ C.-N. (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr._), sub nr. topo._/1/6.
Prin sentința civila nr. 9470/1996/pronunțată de Judecătoria C.-N. in dosar nr. 3083/1996 (reclamanta fiind numita C. M., de la care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren mai sus identificat), s-a înscris in CF nr._ C.-N. (provenita clin conversia pe hârtie a CF nr._), dreptul de proprietate a Statului R. in administrarea operativa a G.I.G.C.L. C., asupra drumului de acces . suprafață de 784 mp, identificat cu nr. topo._/1/9, drum asupra căruia, in conformitate cu înscrierile de sub B+6, respectiv, C+1, se intabulează dreptul de servitute de trecere in favoarea mai multor parcele de teren, printre care și a reclamantei.
Potrivit expertizei topografice efectuate in cadrul acelui dosar, care face parte integranta dintr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, s-a statuat de către expert ca drumul de servitute are pe toata întinderea lui o lățime de 4 m. Astfel, a fost stabilit cu titlu de autoritate de lucru judecat faptul ca dimensiunea acestui drum pe lățime este de 4 m, pe toata lungimea lui.
Cu toate acestea, in prezent, faptic, lățimea drumului de servitute a fost mult diminuata, măsurând aproximativ 2.5 m, întrucât pe ambele laturi, paratul de la rd. I, cu topo._/2, paratul de la rd. 2, cu topo._/1/1 si paratul de la rd. 3, cu topo._/1/3 au încălcat limitele acestuia prin construirea gardului ce le împrejmuiește proprietățile.
Procedând astfel, in momentul de față, drumul de servitute este practic o poteca, utilizabila doar ca drum de servitute de trecere cu piciorul, făcând imposibil accesul auto (al reclamantei, respectiv al salvării, politiei, pompierilor etc.).
Arată că este direct interesată sa restabilească in teren limitele pe lățimea acestui drum, întrucât a ridicai pe terenul proprietatea sa o casa in care dorește sa locuiască si la care dorește să aibă acces, pe acest drum de servitute, inclusiv cu mașina. Arată ca suprafața reala de 4 m ar permite acest lucru.
De-a lungul timpului a făcut numeroase sesizări la Primăria C.-N., notificând acest aspect, la care i s-a răspuns favorabil, însă in lipsa unei reacții din partea paraților si in lipsa unui titlu executoriu de care sa se poată prevala, starea de fapt este neschimbată, parații rămânând in pasivitate.
A procedat inclusiv la notificarea lor prin intermediul executorului
judecătoresc insa fără nici un rezultat.
Față de cele mai sus învederate, a hotărât sa intenteze prezenta acțiune confesorie, întrucât, potrivii art. 630 Cod civil, "acela căruia i se cuvine o servitute are dreptul sa facă toate lucrările trebuincioase spre a se folosi de servitute si pentru a o păstra.”
În drept au fost invocate prevederile art. 82 coroborat cu 112 si urm. Cod procedura civila, art. 274 Cod procedura civila, art. 630 cod civ., 1073 si urm cod civ.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul M. G. a solicitat respingerea în întregime a pretențiilor formulate de către reclamanta P. A. R., privitoare la obligarea sa la a permite accesul acesteia la imobilul pe care acesta îl deține în proprietate, prin mutarea gardului și obligarea sa la plata de daune interese cominatorii pentru fiecare zi de întârziere și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că în fapt, prin cererea de chemare în judecata reclamata, în calitate de proprietară a imobilului situat în C.-N. ./e, în suprafață de 500 mp, înscris în C.F._ C.-N. (provenită din conversia pe hârtie a CF nr._), sub top._/1/6, solicită obligarea sa de a permite accesul reclamantei la terenul mai sus identificat, prin mutarea gardului care blochează drumul de acces.
În primul rând, susținerea reclamantei potrivit căreia gardul ocupă în mod abuziv drumul de acces nu corespunde adevărului.
Arată că el nu poate fi obligat la mutarea sau demolarea gardului. Potrivit înscrierii din C.F., pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C.-N. ., cu titlu de drept de cumpărare și partaj, iar gardul său este amplasat pe terenul proprietatea sa, fără a aduce atingere dreptului de proprietate a reclamantei.
În aceste condiții, edificarea gardului pe terenul aflat in proprietatea sa nu poate fi calificată ca un act abuziv.
Dreptul de proprietate este un drept absolut, iar exercitarea sa este limitată doar de normele legale de ordine publică și de atingerea adusă raporturilor de vecinătate.
Pe considerentul asigurării bunei vecinătăți, legea prevede anumite limitări ale dreptului de proprietate. Solicitarea reclamantei privitoare la mutarea gardului și dobândirea accesului pe terenul proprietatea subsemnatului tinde tocmai la restrângerea dreptului nostru de proprietate. Reclamata susține că accesul la . se face pe un drum asupra căruia s-a dispus prin sentința civilă nr. 9470/1996 pronunțată de Judecătorie C.-N. m dosar nr. 3083/1996, în care reclamantă a fost numita C. M., de la care aceasta a dobândit dreptul de proprietate . Nu precizează insă reclamanta daca acea cauză s-a soluționat în condiții de contradictorialitate cu părțile din prezenta cauză. Daca răspunsul este da, atunci, reclamanta cunoaște sau ar trebuii să cunoască ca pârâtul nu a adus nici o modificare împrejmuirii imobilului anterior anului 1996 și prin urmare și sub acest aspect acțiunea apare ca fiind nefondata.
Însuși modul de amplasare al parcelei reclamantei face imposibilă constituirea unui drum de acces pe terenul proprietatea subsemnaților. Practic, orice trecere a unui proprietar pe terenului învecinat, aflat în proprietatea altei persoane reprezintă o încălcare și o limitare a dreptului de proprietate.
Solicitarea reclamantei privitoare la calea de acces pe terenul proprietatea pârâtului este întemeiată pe susținerea că ar fi existat, în trecut, un drum pe care se realiza accesul și care în prezent este blocat de gardul edificat de subsemnatul pe terenul proprietatea noastră.
Acest drum de acces nu a existat niciodată în sensul învederat de către reclamantă.
În al doilea rând, reclamanta susține faptul că se solicită mutarea gardului pentru a putea avea acces la . drum - care încalcă dreptul de proprietate al subsemnaților - „este singurul drum existent".
Așa cum am menționat anterior, accesul la . pe altă cale, fără a fi necesară încălcarea dreptului de proprietate al subsemnatului.
Mai mult decât atât, apreciază că reclamanta a formulat cu rea-credință această cerere prin care a solicitat accesul pe terenul proprietatea pârâtului, deoarece, așa cum se poate observa din pansele fotografice anexate, există deja un drum folosit de către reclamantă împreună cu ceilalți proprietari de parcele de teren învecinate.
Acest drum permite accesul pe terenul reclamantei și este folosit de către acesta de mulți ani.
În al treilea rând, cu toate că reclamanta nu folosește expressis verbis noțiunea de servitute, este evident că aceștia reclamă o servitute de trecere pe terenul său.
Așa cum a arătat, orice restricționam a dreptului de proprietate este permisă doar în cazurile expres prevăzute de lege, cu îndeplinirea întocmai a condițiilor prevăzute de lege.
Astfel, art. 616 din Codul civil dispune: "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție, cu pagubele ce s-ar ocaziona". „Locul este înfundat dacă nu are nici o ieșire la calea publică".
. reclamantei nu poate fi considerată ca fiind loc înfundat, în accepțiunea dispozițiilor Codului civil, deoarece, așa cum am menționat, această parcelă are ieșire la drumul public.
În concluzie, având în vedere aspectele prezentate, reclamanta nu este îndreptățită să obțină accesul pe terenul proprietatea subsemnatului, iar amplasarea gardului nu poate fi considerată abuzivă pe considerentul că blochează un drum de acces, care așa cum a menționat mai sus, este inexistent.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată pârâta M. D. M. a arătat că față de cererile și susținerile reclamantei, arată următoarele:
Este proprietara imobilului teren situat în municipiulC.-N., ./B, înscris în C.F. nr._ C. sub A+l cu nr. top._/1 /3. De la data intrării în posesia terenului și până în prezent, subsemnata nu a modificat limitele acestuia, ci le-a folosit așa cum i-a fost predat de către antecesorul său în drepturi.
De altfel, și în favoarea terenului său, așa cum a fost descris în paragraful anterior, este înscris dreptul de servitute de trecere asupra imobilului cu nr. top._/1/9 din C.F. nr._, astfel încât este greu de crezut că prin propria sa fapta și-a restrâns posibilitatea de acces la o .>
La rândul său este direct interesată să se restabilească limitele acestui drum de servitute, însă până în prezent nu a procedat la retragerea gardului deoarece nu cunoaște limitele acestui drum și în ce măsură a fost sau nu încălcate prin construirea gardului ce împrejmuiește proprietatea sa.
Având în vedere că potrivit disp. art.635 C.civ. "și aceia care are un drept de servitute nu-l poate întrebuința decât după cuprinderea titlului sau, fără a putea face nici în fondul supus servituții, nici în fondul pentru care servitutea este înființată vreo schimbare împovărătoare celui dintâi fond", arată că este de acord să desființeze gardul ce împrejmuiește proprietatea sa în măsura și în condițiile care se vor stabili prin expertiza judiciară ce se va efectua în cauza.
Față de aceasta situație, solicită respingerea cererii de obligare la plata de despăgubiri civile, daune cominatorii, în ceea ce o privește, precum și cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru motivele mai sus expuse, arătă că înțelege să nu se opună la admiterea în parte a acțiunii și își rezervă totodată dreptul de a formula obiecțiuni față de expertiza tehnică judiciară ce se va efectua în cauza.
Prin întâmpinarea formulată pârâții B. O. și B. A.-D. au arătat instanței că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat la adresa: .-130, C.-N., compus din teren si construcții, cu titlu de drept cumpărare si construire ca bun comun. Acest imobil este înscris in prezent in Cartea Funciara nr._ C.-N. cu număr cadastral 5805.
Inițial acest imobil era compus din următoarele parcele distincte: parcelele cu numere topografice_/3/1 si_/3/2 înscrise in Cartea Funciara nr._ C.-N. compusa din " teren in ." in suprafața de 2850 mp precum si din ._/2 înscrisa in Cartea Funciara nr._ C.-N. compusa din " loc de casa in ." in suprafața de 2966 mp.
In baza actului de parcelare de teren fără construcții si a contractului schimb autentificate sub nr.581/04.03.2004 de către notar public B. M., pârâții au parcelat imobilul înscris in Cartea Funciara nr._ C.-N. număr topografic_/2 compus din " loc de casa in ." in suprafața de 2966 mp, prin împărțirea lui in 2 parcele:
- . nou număr_/2/1 compusa din teren in
suprafața de 2850 mp. - loc de casa in . care s-a
reînscris in vechea carte funciara nr._ C.-N..
- . nou număr_/2/2 compusa din teren in
suprafața de 116 mp. - situat in ..
Aceasta ultima . nou număr_/2/2 compusa din teren in suprafața de 116 mp. situat in . a făcut obiectul contractului de schimb încheiat de către subsemnații parați cu S. R. prin Consiliul Local al Municipiului C.-N., devenind in baza contractului de schimb proprietatea Statului R. si fiind transcrisa in Cartea funciara nr._ C.-N. cu număr topografic_/2/2. In baza aceluiași contract de schimb mai sus indicat, subsemnații parați au dobândit de la S. R. cu titlu de schimb . 116 mp, situata in C.-N., ., cu număr topografic_/3/3 înscrisa in Cartea funciara nr._ C.-N..
. pârâți cu titlu de schimb cu număr topografic_/3/3 a fost înscrisa apoi in Cartea funciara nr.H6917 C.-N. alături de celelalte doua parcele cu numere topografice_/3/1 si_/3/2.
Ulterior parcelele proprietatea subsemnaților situate in C.-N.. .-130 au făcut obiectul unui act de alipire in baza unei documentații cadastrale si au fost înscrise . funciara.
Încă de la data dobândiții dreptului de proprietate asupra parcelelor mai sus descrise, subsemnații parați au respectat limitele imobilelor si nu au făcut nimic de natura sa îngrădească exercitarea vreunui drept de servitute de trecere sau sa diminueze suprafața drumului de acces.
Dimpotrivă, încheierea contractului de schimb mai sus menționat cu S. R. prin care S. R. a dobândit o . din imobilul situat in ., județul C., cu număr topografic_/2/2, . de acces înscris in Cartea funciara nr._ a Statului R. cu număr topografic_/1/9, tocmai pentru a nu exista probleme privind lățimea drumului de acces.
In consecința, apreciază ca parați nu au făcut nimic de natura sa îngrădească dreptul de servitute al reclamantei, dimpotrivă prin încheierea contractului de schimb am încercat sa soluționam problemele legate de acest drum de acces.
De remarcat ca analizând schița depusa la dosarul cauzei de către reclamanta, se poate constata ca expertul propune modificarea mejdiei parcelei reprezentând drumul de acces cu număr topografic_/1/9 fata de mejdia inițiala a parcelei cu număr topografic_/1, probabil tocmai pentru a asigura lățimea de 4 m a drumului de acces, bineînțeles in măsura in care aceasta lățime a drumului de acces a existat faptic încă de la data efectuării dezmembrării. Insa prin modificarea limitei drumului de acces in conformitate cu schița din dosarul nr.3083/1996 al Judecătoriei C.-N., expertul practic a stabilit o noua mejdie față de ._/2, modificând mejdia inițiala si implicit si limitele parcelelor cu număr topografic_/1/9 si_/2. Apreciază insa ca este necesar pentru a ne edifica sa fie prezentate atât sentința civila pronunțata cat si varianta finala a "expertizei efectuata in dosarul 3083/1996 al Judecătoriei C.-N., respective acvirarea dosarului nr.3083/1996.
Menționează totodată ca din aceasta schița rezulta ca construcția aflata pe limita dinspre . a parcelei cu număr topografic_/1/1- așa cum apare in schița întocmită in dosarul nr.3083/1996 - aparținând paratului de rândul 2 este edificata parțial chiar pe drumul de acces, cu încălcarea limitei inițiale. Acest fapt poate constitui de asemenea o explicație a faptului ca lățimea de 4 m pretinsa a drumului de acces nu se regăsește in toata lungimea acestui drum.
Un alt aspect care trebuie lămurit de către reclamanta este modul selectiv in care aceasta a înțeles sa cheme in judecata proprietarii doar ai anumitor parcele fora sa indice in concret de unde ar fi constatat încălcări ale dreptului sau de servitute in condițiile in care este posibil ca lipsa lățimii solicitate sa aibă si alte cauze si sa se datoreze altor persoane.
Pentru o justa soluționare a prezentei cauze este necesara introducerea in prezenta cauza a titularului dreptului de proprietate asupra parcelei cu număr topografic_/1/9 reprezentând drumul de acces având in vedere natura acestei acțiuni.
Trebuie reținut si faptul ca de-a lungul drumului de acces a fost realizata de către beneficiarii dreptului de servitute de trecere rețeaua de canalizare care sa deservească parcelele acestora si ca pe lungimea acestui drum de acces exista gurile de canal astfel încât nu putem aprecia cum va mai putea fi folosit acest drum de acces conform destinației sale.
Subliniază încă o data ca parații au încheiat un contract de schimb cu proprietarul drumului de acces in litigiu prin care Statui R. a dobândit in proprietate . din imobilul situat in sir. Donath nr.130. județul C., cu număr topografic_/2/2 înscrisa in Cartea Funciara nr._ C.-N., . de acces înscris in Cartea funciara nr._ a Statului R. cu număr topografic_/1/9. tocmai pentru a nu mai exista probleme privind lățimea drumului de acces, situație confirmata si prin HCL 15/2004 anexata la acțiunea introductiva.
In aceste condiții nu înțeleg cum in ciuda faptului ._/2/2 înscrisa in Cartea Funciara nr._ C.-N. are destinația tot de drum de servitute in favoarea parcelelor cu numere topografice_/1/1-_/1/8 exista in continuare o problema cu lățimea drumului de acces cu număr topografic_/1/9 înscris in Cartea Funciara nr._ C.-N., destinația de drum de acces a parcelei cu număr topografic_/2/2 fiind consfințită prin HCL 15/2004 depus la dosarul cauzei. In acest sens apreciem ca este necesar a se întocmi o adresa la Primăria Municipiului C.-N. in vederea comunicării anexei 1 la Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C.-N. nr. 15/2004, anexa care cuprinde planul de situație pentru ._/2/2.
Menționează ca la data delimitării parcelei subsemnaților au fost prezenți si reprezentanți ai Statului R., in speța ai Primăriei Municipiului C.-N. tocmai pentru a evita nerespectarea limitelor parcelelor.
Raportat la situația mai sus prezentata, apreciem ca solicitarea reclamantei privind obligarea noastră la a-i permite exercitarea dreptului de servitute de trecere si la desființarea gardului precum si solicitarea privind obligarea noastră la plata unor daune cominatorii a rămas fără obiect.
Arată că nu au îngrădit si nu dorim sa îngrădească dreptul de servitute de trecere al nici unei persoane pe drumul de acces insa apreciază ca nu a făcut nimic de natura sa reprezinte o încălcare a acestui drept, dimpotrivă tocmai pentru a evita o astfel de situație și-au dat concursul la soluționarea acestei probleme încheind cu S. R. contractul de schimb mai sus indicat.
In drept au fost invocate prevederile art.115 si urm. Cod Procedura Civila.
Reclamanta P. A. R. a formulat EXTINDERE DE ACȚIUNE împotriva pârâtului S. R. prin Consiliul Local C.-N. ( vol I) și, ulterior, împotriva paraților M. C.-N., prin Primar, C. O., P. G. (f. 362, vol II), solicitând obligarea acestora să permită exercitarea deplina si netulburata a dreptului său de servitute
de trecere, constituit pe drumul de acces in suprafața totala de 784 mp, cu o
lățime de 4 m pe toata întinderea sa, astfel cum este Înscris in CF_ C.,
nr. Topo._/1/9, sub. B+6, respectiv C+l, prin desființarea gardurilor
ridicate de către aceștia cu încălcarea si îngrădirea acestui drept, in caz contrar
sa fie abilitata a executa personal aceste lucrări pe cheltuiala paraților; obligarea la plata de despăgubiri civile, daune cominatorii, pentru fiecare zi de
întârziere de la pronunțarea hotărârii si pana la îndeplinirea obligației de mai sus; cu cheltuieli de judecata in caz de opunere.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Consiliul Local C.-N. a fost admisă de către instanță la data de 18.06.2013 (f. 509-510).
În motivarea în fapt a cererii extinse(f. 362, vol II), în privința paraților de la pct. 2,3, reclamanta a arătat următoarele:
Prin raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit de exp. C. D. M. s-au constat încălcări ale drumului de servitute, care au dus la îngustarea acestuia, de către susnumiții C. O. si P. G., după cum urmează: la limita dintre .._/1/3 proprietatea paratei
M. D. si ._/1/4 proprietatea lui
C. O. si C. O. se constata ca fata de 25,20 m cat era
lungimea acestei laturi in 1996, in prezent este de 27,23 m, ceea ce ne duce la
concluzia ca gardul a fost amplasat cu 2,03 m înspre drumul se acces acesta
îngustându-se; la limita dintre ._/1/5 proprietatea
lui P. G. si parcela cu numărul_/1/6 proprietatea lui P.
A. R., se constata ca fata de 24,20 m, cat era lungimea acestei laturi in
1996, in prezent este de 25,26 m, ceea ce ne duce la concluzia ca gardul a fost
amplasat cu 1,06 m înspre drumul de acces acesta îngustându-se.
F. de concluziile raportului de expertiza/ având in vedere faptul ca obiectul acțiunii introductive de instanța este tocmai restabilirea suprafeței drumului de servitute, mai exact a lățimii acestuia, care a fost afectata prin deplasările limitelor proprietăților Învecinate din anul 1996 si pana in prezent, apreciem ca este necesara împrocesuarea paraților de la rd. 2, 3, in vederea obligării lor la desființarea gardurilor construite cu încălcarea limitelor de proprietate si care îngustează drumul de acces in dreptul proprietăților lor.
Așa fiind in ceea ce le privește pe paratele de la rd. 2 si 3, se constata p deplasare care îngustează drumul de servitute pe o suprafața de 2,03 m, iar in ceea ce privește paratul de rd. 3, se constata o deplasare care îngustează drumul de servitute pe o suprafața de 1,06 m.
In privința paratului de la rd. 1, fata de excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R., prin Consiliul Local al Mun. C.-N., in principal solicită respingerea acesteia, având in vedere faptul ca in CF_ C., nr. Topo._/1/9, sub. B+6, respectiv C+l, proprietar al drumului de servitute este S. R. in administrarea operativa a G.I.G-C.L a jud. C., iar reprezentantul acestuia, atât timp cat nu se pune problema in speța de vreo despăgubire pecuniara nu este Ministerul Finanțelor, potrivit decretului 31/1954.
Cu toate acestea, in condițiile in care instanța de judecata apreciază ca excepția este întemeiata, solicitam extinderea cadrului procesual fata de Mun. C.-N., prin instituția Primarului.
Reclamanta a formulat din nou PRECIZARE DE ACȚIUNE (f. 368, vol II) raportat la concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit de exp. C. D. M., solicita instanței de judecata sa dispună: 1. obligarea paraților B. O. si B. A. D. sa-si mute limitele proprietății, prin desființarea gardului care încalcă lățimea drumului de servitute si mutarea acestuia, astfel:- cu 0,45 m înspre proprietatea lor la limita cu parcelele cu numărul topografic_/1 si_/2 proprietatea paratului M. G.; (a se vedea planul de situație anexa la expertiza de unde rezulta ca: lățimea actuala a drumului de acces pe aceasta porțiune este 2, 52 m + 1,03 m, suprafața cu care a depășit limita proprietății paratul M. + 0,45 m, suprafața cu care paratul B. trebuia sa-si mute gardul potrivit Hotărârii 407/2003 = 4-m);2. obligarea paratului M. G. sa-si mute limitele proprietății, prin demolarea pârtii din construcție care încalcă lățimea drumului de servitute astfel:- cu 1,03 m înspre proprietatea sa la limita dintre ._/1/1 si ._/1/2 ambele proprietatea sa; (a se vedea planul de situație anexa la expertiza de unde rezulta ca: lățimea actuala a drumului de acces pe aceasta porțiune cate 2, 52 m + 1,03 m, suprafața cu care a depășit limita proprietății paratul M. + 0,45 m, suprafața cu care paratul B. trebuia sa-si mute gardul potrivit l lotararii 407/2003 = 4 m).- cu 1,37 m înspre proprietatea sa la limita dintre ._/1/2 proprietatea sa si ._/1/3 proprietatea paratei M. D. M. ; (a se vedea planul de situație anexa la expertiza de unde rezulta ca: lățimea actuala a drumului de acces pe. aceasta porțiune este. 2, 68 m + 1,37 m, suprafața cu care a depășit limita proprietății paratul M. = 4,05 m);3. obligarea paratei M. D. M. sa-si mute limitele proprietății,prin desființarea gardului care încalcă lățimea drumului de servitute si mutarea acestuia astfel:- cu 1,37 m înspre proprietatea sa la limita dintre ._/1/2 proprietatea paratului M. G. si ._/1/3 proprietatea sa ; (a se vedea planul de situație anexa la expertiza de unde rezulta ca: lățimea actuala a drumului de acces pe aceasta porțiune este 1, 68 m + 1,37 m, suprafața cu care a depășit limita proprietății parata M. D. M. = 4,05 m); 4. obligarea paraților B. O. si B. A. D.,
M. G., M. D. M. la plata de despăgubiri civile, daune
cominatorii in cuantum de 150 lei fiecare, pentru fiecare zi de întârziere de la
pronunțarea hotărârii si pana la îndeplinirea obligației de mai sus;
În motivarea acțiunii precizate a arătat că expertul a efectuat măsurători la limitele dintre cele 6 parcele, proprietatea paratului M. G., M. D. M. si numiților C. O. si Putindu G., prin raportare la limita cu proprietatea paratului B., concluzionând faptul ca acest parat din urma nu a mutat gardul conform Hotărârii nr. 407/2003, doar parțial, iar ceilalți parați au intrat deopotrivă pe drumul de servitute îngustându-l fiecare.
Solicită a se observa faptul ca toate parcelele măsurate ( a se vedea planul de situație anexa la raportul de expertiza), atât ale paraților, cat si ale vecinilor riverani sunt mai mari ca suprafața in teren decât suprafața evidențiata in CF. D. suprafața drumului de acces este micșorată, de la 900 m la 627 m. Așa fiind, restabilirea suprafeței acestuia si implicit a lățimii nu va diminua in nici un fel dreptul de proprietate al paraților.
F. de concluziile raportului de expertiza, având in vedere faptul ca obiectul acțiunii introductive de instanța este tocmai restabilirea suprafeței drumului de servitute, mai exact a lățimii acestuia, care a fost afectata prin deplasările limitelor proprietăților învecinate din anul 1996 si pana in prezent, apreciază ca este necesara obligarea paraților la desființarea gardurilor si a construcțiilor efectuate cu depășirea limitelor de proprietate si care îngustează drumul de acces in dreptul proprietăților lor.
La această cerere precizată pârâtul M. G. a formulat întâmpinare (f. 380-382, vol II).
Reclamanta a formulat cerere de renunțare la judecată față de pârâții C. O. și P. G. (f. 370, vol II), cerere de care instanța a luat act, cei doi pârâți nemaifiind citați în prezenta cauză.
Ulterior, având în vedere decesul pârâtului M. G., reclamanta a formulat extindere de acțiune (f. 245 vol III) în contradictoriu cu M. G. și M. M., moștenitorii pârâtului decedat
P. G., a formulat CERERE DE INTERVENȚIE ÎN INTERES PROPRIU (f. 22-25 vol III), în contradictoriu cu: P. A. Rodlca, Buzolanu O. și B. A.-D., M. G. și M. M., M. D. M., M. C.-N. prin Primar, solicitând: Admiterea in principiu a cererii de intervenție in interes propriu; Obligarea pârâților B. O. și B. A.-D. să-și mute gardul care încalcă lățimea de 4 m a drumului de servitute ce face legătură între .. Uliului, drum de acces în suprafață de 784 mp, având nr. topo_/1/9 și înscris în CF nr._ C.-N., conform raportului de expertiză întocmit în cauză de ing. C. D. M.; Obligarea pârâtului M. G. la demolarea părții din construcție ce încalcă lățimea de 4 m a drumului de servitute ce face legătură între .. Uliului, drum de acces în suprafață de 784 mp, având nr. topo_/1/9 și înscris în CF nr._ C.-N., conform raportului de expertiză întocmit în cauză de ing. C. D. M.; Obligarea pârâtei M. D. M. să-șt mute gardul care încalcă lățimea de 4 m a drumului de servitute ce face legătură între .. Uliului, drum de acces în suprafață de 784 mp, având nr. topo_/1/9 și înscris în CF nr._ C.-N., conform raportului de expertiză întocmit în cauză de ing. C. D. M.;
În motivarea în fapt a cererii, a arătat următoarele:
Prezenta cerere de intervenție are legătură cu cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta P. A. R.;
Din simpla lectură a prezentei cereri se poate observa faptul că între cererea subsemnatului și cererea reclamantei există o strânsă legătură.
Practic, și intervenientul și reclamanta urmăresc același lucru, respectarea dreptului de servitute înscris în cartea funciară și asigurarea în concret a accesului la terenurile proprietatea lor pe întreaga lățime a drumului de servitute.
Cererea de intervenție este depusă în termen, potrivit art. 50 alin. (2) din vechiul Cod de procedură civilă se poate face „numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor."
Și această condiție este îndeplinită în speță, având în vedere că încă nu s-a intrat în dezbateri asupra fondului litigiului, nefiind depus de către expert răspunsul la obiecțiunile încuviințate la termenul din 03.04.2014.
În raport cu natura litigiului dintre reclamantă si pârâți, intervenția voluntară este admisibilă.
Având în vedere faptul că obiectul prezentului dosar îl reprezintă respectarea dreptului de servitute ce a fost constituit prin Sentința civilă nr. 9470/1996, pronunțată în dosar nr. 3083/1996 al Judecătoriei C.-N., cererea de intervenție este perfect admisibilă, neaflându-ne într-un litigiu în care intervenția voluntară este inadmisibilă.
Referitor la fondul cererii de intervenție, a arătat următoarele:
Potrivit Titlului de proprietate eliberat la data de 20 noiembrie 1995, subsemnatului mi s-a constituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 500 mp, situat în C.-N. și care se învecinează la Est cu drum de acces.
Prin Sentința civilă nr. nr. 9470/1996, pronunțată în dosar nr. 3083/1996 al judecătoriei C.-N. s-a dispus instituirea unui drept de servitute de trecere asupra terenului cu nr. top nou_/1/9 în favoarea parcelelor cu nr. top_/1/1-8.
La data de 18 martie 1997 intervenientul și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 mp având nr. topo_/1/5, precum si dreptul de servitute asupra drumului de acces Donath - Uliului în suprafață de 784 mp, înscris în CF nr._ C.-N., identificat cu nr. topo_/1/9.
Potrivit raportului de expertiză topografică întocmit de către expert B. G. în dosar nr. 3083/1996, și care face parte integrantă din hotărârea pronunțată, drumul de acces din .. Uliului are pe toată întinderea lui o lățime de 4 m.
În ciuda acestui fapt, de a lungul timpului, lățimea drumului de servitute a fost cu mult diminuată pe ambele laturi, pârâții din prezenta cauză extinzându-și dreptul de folosință și asupra unor porțiuni din drumul de servitute. Astfel, conform celor constate prin raportul de expertiză întocmit în prezentul dosar de către dl. expert C. D. M.: În ceea ce îi privește de pârâții B., gardul dinspre proprietatea acestora (adică limita dintre nr. topo_/1 și nr. topo_/2) a fost mutat înspre drumul de acces cu 0,45 m, în loc să se mute înspre terenul proprietatea pârâților B. cu 1 m conform Hotărârii nr. 407/2003; La limita dintre ._/1/1 și ._/1/2, ambele proprietatea pârâtului Mreșan G., gardul a fost amplasat cu 1,03 m înspre drumul de acces care s-a îngustat; La limita dintre ._/1/2 proprietatea pârâtului M. G. și ._/1/3 proprietatea pârâtei M. D. M., gardul a fost amplasat cu 1,37 m înspre drumul de acces, acesta îngustându-se;practic, concluzia expertului este aceea că lățimea drumului de acces poate fi realizată prin retragerea gardurilor, mai puțin în zona construcțiilor C2 și C3 proprietatea pârâtului M. G., unde cu toate că s-a mutat gardul de către pârâții B., lățimea drumului de acces are în unele locuri doar 2,28 m. fapt care se datorează atât amplasării construcțiilor pârâtului M. G. parțial pe terenul drumului de acces cât si faptului că pârâtul B. nu a mutat gardul conform Hotărârii nr. 407/2003 pe distanta de 1 m, ci doar parțial.
Mai mult decât atât, decizia de atribuire a terenurilor în baza Legii nr. 44/1994 prevedea obligativitatea ca veteranii de război să edifice construcții pe parcelele atribuite, în termen de cei mult 5 ani de la constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Cu toate acestea, autorizațiile de construcție nu au putut st nu pot fi eliberate din cauza nerespectării lățimii drumului de servitute.
Potrivit adresei nr._/43 din data de 01.09.2008 emisă de Serviciul Urbanism din cadrul Municipiului C.-N., ni se aduce la cunoștință faptul că „. are asigurat un acces carosabil din circulația publică de minim 3 m lățime, în mod direct sau prin servitute de trecere”. Or, în condițiile în care lățimea dreptului de servitute are, faptic, în unele locuri doar 2,28 m (după cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză) este evident că subsemnatul sunt în imposibilitate de a obține autorizația de construcție necesară.
În vederea soluționării situației, a înregistrat la Primăria mun. C.-N. numeroase adrese prin care a solicitat, stabilirea faptică a dimensiunilor drumului de servitute, astfel încât să mi se poată elibera autorizația de construcție. De fiecare dată i s-a comunicat de către M. C.-N. faptul că „înțelege că situația actuală a drumului împiedică obținerea autorizațiilor de construire pentru deținătorii parcelelor", însă problema nu poate fi reglementată pe cale administrativă, sugerându-se drept soluție inițierea unei acțiuni în instanță.
Raportat la cele mal sus arătate, consideră că este imperios necesară reglementarea judiciară a situației de fapt a dreptului de servitute, în sensul retragerii gardurilor ce încalcă lățimea drumului de acces și demolarea construcțiilor edificate pe terenul afectat de dreptul de servitute, astfel încât să pot obține autorizația de construcție ce ii este necesară pentru a putea îndeplini o obligație legală ce a fost stabilită în sarcina sa.
În drept au fost invocate disp. art. 630,1073 și urm. din vechiul Cod Civil, art. 49 și urm din vechiul Cod de procedură civila.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu cercetare la fața locului, procesul verbal fiind atașat dosarului cauzei (f. 647, vol II), precum și proba cu expertiză tehnică, specialitatea topografie, drumuri și poduri și geologie, raportul de expertiză întocmit de către expert topo C. D. (f. 298-314 vol II) și răspunsul la obiecțiunile formulate de părți (f. 42-45 vol III, f. 235 și următ vol III), raportul de expertiză specialitatea geologie întocmit de către expert Z. L. (f. 298-318 vol III) și raportul de expertiză specialitatea drumuri și poduri întocmi de către expert Ciobotarenco (f. 320-334, vol. III) fiind atașate dosarului cauzei.
Instanța se va pronunța cu prioritate asupra celor două excepții invocate de către pârâtul M. G., excepții care au fost unite cu fondul cauzei: excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes a reclamantei.
Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale active și ulterior asupra excepției lipsei de interes, întrucât este prioritar a se stabili dacă persoana care a formulat acțiunea are calitate procesuală și ulterior să se analizeze interesul pe care aceasta îl justifică în promovarea acțiunii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 din vechiul Cod proced. civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Calitatea procesuală reprezintă o condiție esențială pentru ca o persoană să fie parte în proces - legitimatio ad causam - condiție care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Lipsa calității procesuale active poate fi invocată pe cale de excepție, care este o excepție de fond, peremptorie sau dirimantă, absolută.
În speță, raportat la obiectul cererii dedus judecății, reclamanta justifică calitatea procesuală activă, astfel încât excepția va fi respinsă.
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei reține următoarele:
Interesul reprezintă o condiție esențială pentru exercițiul drepturilor procesuale și este strâns legat de calitatea procesuală, care reprezintă o altă condiție esențială în ceea ce privește exercițiul dreptului la acțiune, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu iar calitatea procesuală (legitimatio ad causam) contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp împotriva căruia se poate exercita acțiunea. Sub acest aspect, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății și se determină în concret, la speță, în raport de litigiul dedus judecății iar interesul conferă calitatea de parte.
Interesul, astfel cum s-a arătat anterior, este o cerință esențială și necesară pentru existența dreptului la acțiune, cerință care conferă calitatea de parte . Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să fie legitim, să fie născut și actual și să fie personal și direct, adică să fie născut și actual în momentul în care este formulată cererea iar folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare trebuie să aparțină celui care recurge la acțiune.
În speță, raportat la obiectul cererii dedus judecății, reclamanta justifică interes în promovarea prezentei acțiuni, astfel încât excepția va fi respinsă.
Analizând actele dosarului, reține următoarele:
Instanța a fost investită cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată cu mai multe petite și cu soluționarea unei cereri de intervenție care are, de asemenea, mai multe petite.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta P. A. R., astfel cum a fost aceasta ulterior precizată în mai multe rânduri, instanța reține că petitele cu care a fost investită sunt următoarele: obligarea pârâților să permită exercitarea deplină si netulburată a dreptului său de servitute
de trecere, constituit pe drumul de acces in suprafața totala de 784 mp, cu o
lățime de 4 m pe toata întinderea sa, astfel cum este înscris în CF_ C.,
nr. Topo._/1/9, sub. B+6, respectiv C+1, obligarea paraților B. sa-si mute limitele proprietății, prin desființarea gardului care încalcă lățimea drumului de servitute si mutarea acestuia, astfel:- cu 0,45 m înspre proprietatea lor la limita cu parcelele cu numărul topografic_/1 si_/2 proprietatea paratului M. G.; obligarea paraților M. sa-si mute limitele proprietății, prin demolarea părții din construcție care încalcă lățimea drumului de servitute astfel:- cu 1,03 m înspre proprietatea sa la limita dintre ._/1/1 si ._/1/2 ambele proprietatea sa; obligarea paratei M. sa-si mute limitele proprietății,prin desființarea gardului care încalcă lățimea drumului de servitute si mutarea acestuia astfel:- cu 1,37 m înspre proprietatea sa la limita dintre ._/1/2 proprietatea paratului M. G. si ._/1/3 proprietatea sa;. obligarea paraților B.,
Muresanși M. la plata de despăgubiri civile, daune
cominatorii in cuantum de 150 lei fiecare, pentru fiecare zi de întârziere de la
pronunțarea hotărârii si pana la îndeplinirea obligației de mai sus.
Peitul principal este astfel primul, cel privitor la obligarea pârâților să permită exercitarea deplină si netulburată a dreptului său de servitute
de trecere, constituit pe drumul de acces in suprafața totala de 784 mp, cu o
lățime de 4 m pe toata întinderea sa, astfel cum este înscris în CF_ C.,
nr. Topo._/1/9, sub. B+6, respectiv C+1, celelalte petite având un caracter subsidiar primului petit, admisibile numai în măsura în care este admis petitul principal.
Cu privire la petitul principal, față de temeiul de drept invocat, respectiv art. 630 din vechiul cod civil, potrivit căruia ,,acela cărui se cuvine o servitute are dreptul a face toate lucrările trebuincioase spre a se sluji de dânsa și spre a o păstra,, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 576 C civ., servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt proprietar, servitutea fiind astfel un drept real imobiliar, un dezmembrământ al dreptului de proprietate.
Potrivit dispozițiilor art. 616-619 Cod civil, proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică pentru folosirea fondului. Locul înfundat este cel care nu are nicio ieșire la calea publică, iar dreptul de trecere este pe drumul cel mai scurt la calea publică.
Prin ,,loc înfundat,, se înțelege acel loc care nu are nicio ieșire la calea publică sau, deși nu există imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, ieșirea ar reprezenta inconveniente grave ori ar fi periculoasă.
În speță, reclamanta nu a solicitat instituirea unui drept de servitute de trecere, ci obligarea pârâților să permită exercitarea deplină si netulburată a dreptului său de servitute de trecere, constituit pe drumul de acces in suprafața totala de 784 mp, cu o
lățime de 4 m pe toata întinderea sa, astfel cum este înscris în CF_ C.,
nr. Topo._/1/9, sub. B+6, respectiv C+1, scopul acestei cereri fiind, potrivit precizării de la f. 362, vol II, restabilirea suprafeței drumului de servitute, mai exact a lățimii acestuia, care a fost afectata prin deplasările limitelor proprietăților învecinate din anul 1996 si până în prezent . În ceea ce privește constituirea acestui drept de servitute, reclamanta a arătat că prin sentința civila nr. 9470/1996/pronunțată de Judecătoria C.-N. in dosar nr. 3083/1996 (reclamanta fiind numita C. M., de la care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren mai sus identificat), s-a înscris in CF nr._ C.-N. (provenita din conversia pe hârtie a CF nr._), dreptul de proprietate a Statului R. in administrarea operativa a G.I.G.C.L. C., asupra drumului de acces . suprafață de 784 mp, identificat cu nr. topo._/1/9, drum asupra căruia, in conformitate cu înscrierile de sub B+6, respectiv, C+1, se intabulează dreptul de servitute de trecere in favoarea mai multor parcele de teren, printre care și a reclamantei. De asemenea, a arătat că, potrivit expertizei topografice efectuate în cadrul acelui dosar, care face parte integrantă dintr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a statuat de către expert că drumul de servitute are pe toata întinderea lui o lățime de 4 m. Astfel, a fost stabilit cu titlu de autoritate de lucru judecat faptul că dimensiunea acestui drum pe lățime este de 4 m, pe toata lungimea lui.
Potrivit disp. art. 129 al. 6 din vechiul Cod pr. Civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii.
Instanța reține că, este adevărat, potrivit CF_ C.-N. ( f. 10, vol I) provenită de conversia CF_, prin sentința civilă 9470/1996 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr. 3083/1996 s-a dispus întabularea dreptului de servitute asupra imobilului cu nr. top_/1/9 din CF_ iar potrivit CF_ (f. 12-13 vol I)provenită din conversia CF_, sub nr. 377/14.01.1997 s-a întabulat drept de servitute asupra imobilului cu nr top_/1/9 - parcelă în suprafață rezultată din acte de 784 mp., fără a fi măsurată - în favoarea imobilelor de sub A2-8 cu nr top 2153/1/1, 2153/1/2, 2153/1/3, 2153/1/4, 2153/1/5, 2153/1/7, 2153/1/8/1, 2153/1/8/2, însă în niciuna dintre cărțile funciare nu se prevede că dreptul de servitute se întinde pe întreaga suprafață de 784 mp., suprafață care, de altfel, nu a fost măsurată efectiv și, cu atât mai puțin, nu se prevede că acest drum de servitute are o lățime de 4 m pe toată lungimea sa.
În ceea ce privește sentința civila nr. 9470/1996 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosar nr. 3083/1996, izvorul dreptului de servitute în ceea ce o privește pe reclamantă, instanța reține că prin această sentință (f. 134-135 vol I), pronunțată în litigiul dintre reclamanta C. M. și pârâții I. V. și S. R. reprezentat prin Consiliul Local C.-N. s-a dispus ,,instituirea unui drept de servitute de trecere pe terenul cu nr top nou_/1/9 pentru celelalte parcele cu nr top_/1-8,,.
În ceea ce privește raportul de expertiză tehnică întocmit de către exp. B. G. ( f. 136-139 vol I), raport care a fost avut în vedere la pronunțarea sentinței civila nr. 9470/1996, reține că expertul a făcut mai multe variante de partajare și implicit de instituire a servituții, variante care ar fi presupus fie deplasări de perspectivă, fie mutări de gard, fie ,,îndreptarea mejdiei,,. Instanța a optat pentru varianta I care prevedea ,,o mică îndreptare de mejdie ,, (f. 138) care urma a fi realizată fie prin ,,înțelegerea vecinilor,,, fie prin ,,mutarea chioșcului,, însă, sub acest aspect, instanța nu a individualizat modalitatea în care urma a fi realizată efectiv varianta I din raportul de expertiză. Cu toate acestea, reclamanta nu a uzat de calea de atac, hotărârea fiind investită cu formulă executorie. De altfel, în cuprinsul sentinței, deși se menționează un drum de acces în suprafață de 784 mp., nu este menționată lățimea de 4 m a acestuia. Aceste aspecte au fost avute în vedere și de către expertul C. D., numit în prezenta cauză, care a concluzionat că această lățime rezultă dintr-un calcul simplu de împărțire a suprafeței de 784 mp. la 196 m, cât reprezintă lungimea . Instanța apreciază că acest punct de vedere nu este întemeiat, cu atât mai mult cu cât, raportat la sentința civila nr. 9470/1996 nu s-a individualizat modalitatea în care urma să fie efectiv realizată varianta I propusă prin raportul de expertiză efectuat de către B. G..
În ceea ce îi privește pe pârâții M., instanța reține că în CF_ (f. 69 vol I) provenită din conversia CF nr._, asupra nr cad_ nu este înscrisă nicio sarcină privitoare la servitute, situația fiind identică și în CF_ (f. 39 vol I)provenită din CF_ unde, asupra nr. cad 5805, proprietatea pârâților B., nu este înscrisă nicio sarcină privitoare la servitute.
În ceea ce privește HCL 407/2003 (f. 94 vol I), HCL 15/2004 (f. 96, vol I) și HCL 19/2004 (f. 99, vol I), instanța apreciază că acestea nu au nicio relevanță cu privire la cererea reclamantei, cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, nu rezultă că ar fi fost vreodată comunicate pârâților iar, pe de altă parte, reclamanta își justifică dreptul de servitute raportat la sentința civila nr. 9470/1996.
În ceea ce privește expertizele specialitatea geologie și drumuri și poduri, instanța apreciază că acestea nu au nicio relevanță în cauză, atâta vreme cât obiectul principal al cererii nu este reprezentat de instituirea unui drept de servitute, ci se solicită obligarea pârâților să permită exercitarea deplină si netulburată a dreptului său de servitute de trecere, constituit pe drumul de acces in suprafața totala de 784 mp, cu o
lățime de 4 m pe toata întinderea sa.
Raportat la ansamblul probator administrat în cauză ( raport de expertiză topo, hotărâri ale consiliului local, extrase CF) coroborat cu susținerile reclamantei și intervenientului în interes propriu, rezultă că dreptul de servitute în varianta arătată de către reclamantă nu a fost niciodată exercitat astfel, în aceste limite iar sentința civila nr. 9470/1996 nu a fost pusă efectiv în executare niciodată, la dosar nu există nicio dovadă a modului în care a fost realizată acea ,,mică îndreptare de mejdie ,, care era necesară potrivit concluziilor expertului B..
Având în vedere considerentele expuse, raportat la textele legale menționate, instanța apreciază că cererea de chemare în judecată nu este întemeiată sub aspectul petitului principal, astfel încât cererea va fi respinsă sub aspectul acestui petit.
Având în vedere modul de soluționare al petitului principal, față de caracterul subsidiar al restului petitelor, cererea de chemare n judecată va fi respinsă în integralitate.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenientul P. G., având în vedere considerentele expuse anterior, aceasta va fi respinsă. În plus, instanța reține că în cuprinsul acestei cereri nu a fost formulat niciun petit cu privire la servitutea de trecere, singurele petite vizând obligarea la mutarea gardurilor sau la demolarea parțială a construcțiilor.
Pârâții M. și pârâții B. au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată. Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, instanța constată că, în ceea ce îi privește pe pârâții mureșan, cuantumul cheltuielilor este de 5678 lei, iar în ceea ce îi privește pe pârâții B., cuantumul acestor cheltuieli este de 530 lei.
Având în vedere culpa procesuală a reclamantei și intervenientului, față de disp. art. 274 și următ. din vechiul cod de procedură civilă, instanța îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată pentru pârâți, în proporție de 2/3 parte pe reclamantă și în proporție de 1/3 parte pentru intervenient, după cum urmează: reclamanta va fi obligată la plata sumei de 3785,33 lei către pârâții M. I. și M. M. și la plata sumei de 353,33 lei către pârâții B. O. și B. A., cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu expert iar intervenientul în interes propriu va fi obligat la plata sumei de 1892,66 lei către pârâții M. I. și M. M. și la plata sumei de 173,66 lei către pârâții B. O. și B. A., cu titlu de cheltuieli de judecată constând, de asemenea, în onorariu avocațial.
Față de disp. art. 274 și următ. din vechiul cod de procedură civilă, va lua act că restul pârâților nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de către pârâtul M. G. .
Respinge excepția lipsei de interes a reclamantei, invocată de către pârâtul M. G..
Respinge cererea de chemare în judecată precizată și extinsă formulată de către reclamanta P. A. R., cu domiciliul în C.-N., . . în contradictoriu cu pârâții B. O. și B. A. D., ambii cu domiciliul în C.-N., .-130, jud. C., M. G. și M. M., ambii cu domiciliul în C.-N., ., jud. C., OLOSUTEAN (M.) D. M., cu domiciliul în C.-N., ., .. 28, jud. C. și M. C.-N. prin PRIMAR , cu sediul în C.-N., .-, jud. C..
Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenientul P. G., cu domiciliul în C.-N., Bld 1 Decembrie 1918, ., ., jud. C. și domiciliul procesual ales la SCA B. și Asociații, în C.-N., .. 5A, jud. C., în contradictoriu cu pârâții P. A. R., M. G. și M. M., M. (OLOSUTEAN) D. M. și M. C.-N. prin PRIMAR.
Obligă reclamanta P. A. R. la plata sumei de 3785,33 lei către pârâții M. I. și M. M., cu titlu de cheltuieli de judecată
Obligă intervenientul P. G. la plata sumei de 1892,66 lei către pârâții M. I. și M. M., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta P. A. R. la plata sumei de 353,33 lei către pârâții B. O. și B. A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă intervenientul P. G. la plata sumei de 173,66 lei către pârâții B. O. și B. A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Ia act că restul pârâților nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.11.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
L. E. M. C. M.
Red/dact. LEM/ 10 ex/13.11.2015
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 9115/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6564/2015.... → |
|---|
