Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 3676/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3676/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 3676/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3676/2015
Ședința publică din data de 15 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. F.
JUDECĂTOR: M. C. F.
GREFIER: B. G.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulate de reclamanta-creditoare L. P. TRANSILVANIA S.R.L. împotriva pârâtei - debitoare T. S.A., având ca obiect anulare ordonanță de plată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 08.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, în aceeași constituire hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 05.01.2015 sub nr._, reclamanta-creditoare L. P. TRANSILVANIA S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta-debitoare T. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se admită cererea, să se modifice în parte Încheierea civilă nr._ pronunțată la data de 18.11.2014 în dosarul nr._/211/2014 al Judecătoriei Cluj-N. în sensul admiterii în totalitate a cererii de emitere a ordonanței de plată cuprinzând somația de plată împotriva debitoarei, prin care aceasta să fie obligată la plata sumelor de 180.051, 63 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 537/13.03.2013 și a penalităților contractuale stabilite de 0, 1%/zi de întârziere calculate asupra debitului principal, de la data scadenței de plată a facturii, 28.02.2013 și până la achitarea integrală a debitului. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei-debitoare la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta-creditoare a arătat că încheierea civilă nr._ pronunțată la data de 18.11.2014 în dosarul nr._/211/2014 al Judecătoriei Cluj-N. este netemeinică întrucât instanța a făcut aprecierea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței din interpretarea doar în parte a actelor de la dosar, fără a avea în vedere corespondența dintre părți, care confirmă existența soldului de plată și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței solicitate.
A mai arătat reclamanta că în baza contractului de proiectare nr. 7698/2011 a emis mai multe facturi, dintre care, ultimele două nr. 537/13.03.2013 în valoare de 180.051, 63 lei care face obiectul cererii de emitere a ordonanței de plată și factura nr. 580/22.01.2014 în valoare de 16.851, 97 lei, sunt neachitate, deși inițial au fost acceptate la plată. A susținut că pentru factura nr. 537/13.03.2013 există pe lângă semnătura și ștampila de primire ale debitoarei și pe lângă confirmarea de sold, mai multe recunoașteri de sold și promisiuni de plată din partea debitoarei, atât înainte de renunțarea la contractul de proiectare, cât și ulterior. A menționat că a depus la dosar adresa nr._/17.12.2013, emisă de către debitoare, prin care aceasta face referire expresă că, referitor la ultima factură emisă pentru faza DTAC, aceasta urma a fi programată la plată, adresa fiind semnată de directorul general al debitoarei și de juristul societății.
Reclamanta a mai susținut că din corespondența ținută între reprezentanții celor două societăți, reiese explicit să la data de 24.03.2014 se încerca încheierea unei convenții între părți care să rezolve amiabil modalitatea de plată a soldului prin eșalonarea acestuia în 10 rate. Simpla afirmație făcută de debitoarea cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale nu pot fi primite atâta timp cât aceeași debitoare a recunoscut soldul și s-a obligat să-l plătească.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1.023 din N.C.P.C.
La cerere s-a anexat factura nr. 537/13.03.2013 (fila 6), extras de cont (fila 7), adresa (fila 8), convenție la contractul de de prestări servicii de proiectare nr. 7698/25.10.2011 (fil. 9), corespondența electronică (fil. 11 – 13).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru (f. 18).
Pârâta-debitoare a depus la data de 04.03.2015 întâmpinare (fil. 24 – 28) prin care a solicitat respingerea cererii în anulare. Totodată, în temeiul art. 1023 alin. 3 teza finală din C.p.c., pârâta-debitoare a arătat că, contestă creanța pentru care se solicită emiterea ordonanței de plată.
S-a arătat că se impune respingerea cererii în anulare întrucât nu se încadrează disp. art. 1023 C.p.c., care stabilesc în mod imperativ care sunt criticile ce pot fi aduse prin cererea în anulare formulată. Criticile aduse hotărârii sunt critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, astfel cum impune în mod imperativ textul art. 1023 alin. 3 C.p.c. A menționat că textul legal care conferă dreptul creditorului la formularea cererii în anulare stabilește care sunt limitele formulării acesteia, precum și limitele în care instanța competentă a soluționa cererea în anulare poate fi sesizată. Criticile reclamantei nu pot fi aduse în litigiul de față, față de modalitatea de soluționare a acestuia de către instanța de fond, respectiv respingerea cererii ca inadmisibilă, raportat la contestația formulată. Soluția instanței a avut în vedere contestația apreciată ca fiind întemeiată, precum și necesitatea administrării unui probatoriu incompatibil cu procedura ordonanței de plată.
A arătat că invocă excepția de neexecutare a contractului de către creditoare, precum și faptul că, contestă extrasul de cont depus de către creditoare, solicitând audierea a 2 martori, probe apreciate de către instanța de fond ca incompatibile cu procedura ordonanței de plată.
În drept, s-au invocat prev. art. 205, 209, 430, 451 – 453, art. 662, art. 632, art. 1013 – 1024 C.p.c, art. 1270, art. 1556 din Codul civil.
S-a dispus acvirarea din oficiu a dosarului nr._/211/2014.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar în favoarea ambelor părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Încheierea civilă nr._ pronunțată la data de 18.11.2014 în dosarul nr._/211/2014 al Judecătoriei Cluj-N., instanța a respins ca inadmisibilă cererea formulată de creditoarea L. P. TRANSILVANIA SRL în contradictoriu cu debitoarea . respins ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de debitoarea . contradictoriu cu creditoarea L. P. TRANSILVANIA SRL., a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei L. P. TRANSILVANIA SRL cu privire la plata cheltuielilor de judecată și a admis în parte cererea debitoarea . privire la acordarea cheltuielilor de judecată fiind obligată creditoarea L. P. TRANSILVANIA SRL să plătească debitoarei . de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că intre creditoarea . SRL si debitoarea T. SA s-a încheiat Contractul de prestări servicii de proiectare nr. 7698/25.10.2011 (f.8-19), in baza căruia pentru serviciile de proiectare si asistenta tehnica pentru realizarea Proiectului de investiții ”Construire service center pentru procesare metal (construcții si instalații) in incinta Parcului Industrial TETAROM 3 din J., jud. Cluj, creditoarea a emis factura fiscala nr. 537/13.03.2013, in suma de 180.051,63 lei (f.20).
In temeiul art. 7.2 din acest contract creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere de 0,1 % pe zi, calculate asupra debitului principal, de la data scadentei de plata a facturii-28.02.2013 și pana la achitarea integrala a debitului.
In susținerea caracterului cert, lichid si exigibil al creanței, creditoarea a invocat faptul că factura menționata este semnata si stampilata de către debitoare, iar din extrasul de cont cu nr. de înregistrare 920/31.12.2013 debitoarea a recunoscut că si-a înscris in contabilitate factura si isi insuseste obligația de plata pe care o are pentru debitul de 180.051,63 lei.
Instanța a reținut că debitoarea a contestat creanța susținând că aceasta nu este certa, lichida si exigibila, invocând in acest sens excepția de neexecutare a contractului, deoarece creditoarea nu si-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de proiectare nr. 7698/24.10.2011, motiv pentru care prin adresa nr. 421/21.01.2014 a denunțat unilateral contractul.
Debitoarea a mai susținut că adresa de confirmare a soldului la care creditoarea face referire a fost transmisa reclamantei din eroare in data de 30.05.2014 iar aceasta a fost falsificata de către creditoare prin inserarea olografa a mențiunii din partea dreapta jos, care atesta înregistrarea extrasului de cont de către creditoare in data de 31.12.2013. Pentru lămurirea datei la care a fost trimis extrasul de cont din eroare si că acesta nu avea mențiunile olografe din partea dreapta jos, se impune audierea martorilor Birou A., angajata societatii si C. M., probe care nu sunt admisibile in procedura ordonanței de plata.
In aceste condiții instanța a reținut că pentru a se lamuri aspectele invocate de debitoare in privința executării contractului, a datei la care a fost trimisă confirmarea de cont si daca acesta confirmare a fost trimisa anterior sau ulterior adresa nr. 421/21.01.2014 prin care debitoarea a denunțat unilateral contractul, sunt necesare administrare de probe testimoniale si interogatorii, probe care sunt incompatibile cu procedura ordonanței de plata.
Având in vedere aceste considerente, instanța nu poate retine că creditoarea are o creanța certa, lichida si exigibila, motiv pentru care va respinge ca inadmisibila cererea formulata de creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitoarea T. SA.
In privința cererii reconvenționale formulate de debitoarea T. SA in contradictoriu cu creditoarea . SRL, prin care aceasta a solicitat ca creditoarea să fie obligata la plata in favoarea ei a sumei de 27.304, 80 euro, echivalentul in ron la cursul BNR din data plații, reprezentanta avans acordat si nejustificat prin prestarea de servicii, suma de_,68 euro, echivalentul in RON la cursul BNR din data plații, reprezentând penalitati de întârziere instanța a reținut că această creanța invocata de către debitoare nu îndeplinește aceste condiții. Chiar daca prin adresa nr. 421/21.01.2014 debitoarea a denunțat unilateral contractul încheiat cu creditoarea, din aceasta nu rezulta că acest lucru s-a datorat culpei creditoarei in nerespectarea prevederilor contractuale.
Pentru a se stabili certitudinea creanței solicitate de către debitoare este necesar in primul rând a se rezolva cererea debitoarei cu privire la plata facturii fiscale nr. 537/13.03.2013, in suma de 180.051,63 lei (f.20), care necesita administrarea unor probe incompatibile cu procedura ordonanței de plata.
Împotriva acestei încheieri a fost formulată de către creditoarea L. P. TRANSILVANIA S.R.L., în termen legal, în condițiile art. 1.023 N.C.P.C., prezenta cerere în anulare.
Examinând încheierea privind ordonanța de plată, în raport de motivele invocate prin cererea în anulare, de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța apreciază ca întemeiată cererea în anulare formulată, pentru următoarele considerente:
În fapt, între reclamanta-creditoare L. P. TRANSILVANIA S.R.L., în calitate de proiectant și pârâta-debitoare T. S.A., în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de prestări servicii de proiectare nr. 7698/25.10.2011( f. 8 - 18 dosar_/211/2014 acvirat), având ca obiect executarea, finalizarea, predarea și acordarea de consultanță tehnică de către proiectant pentru realizarea proiectului de investiții „Construire service center pentru procesare metal în incinta Parcului Industrial Tetarom 3 din J., jud. Cluj”.
Potrivit cap. III, art. 3 din contract, prețul serviciilor asumate de proiectant în vederea executării în favoarea beneficiarului și care fac obiectul contractului este de 93.000 euro, fără TVA, respectiv 115.320 euro TVA inclus. Mai departe, potrivit art. 3.2 plata prețului s-a stabilit a fi efectuată eșalonat, respectiv: a) beneficiarul acordă un avans de 34% din valoarea serviciilor, respectiv 31.620 euro, fără TVA în termen de 15 zile de la semnarea contractului și primirea facturii de avans emise de proiectant, b) rata 1: 33% din valoarea serviciilor, respectiv 30.690 euro, fără TVA în termen de 15 zile de la predarea documentației tehnice pentru obținerea autorizației de construire; c) rata 2: 25% din valoarea serviciilor, respectiv 23.250 euro, fără TVA, în termen de 15 zile de la predarea proiectului de execuție, faza DDE și d) rata 3: 8% din valoarea serviciilor, respectiv 7440 euro, fără TVA, în termen de 15 zile de la semnarea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.
Totodată, în cap. IV părțile au prevăzut termenele de finalizare și de recepție, stabilindu-se că termenul de finalizare al lucrărilor este de 9 luni de la semnarea contractului, părțile convenind și asupra următoarelor termene intermediare: faza DTAC: 31.03.2012, fata PT: 31.03.2012. faza DDE: 30.07.2012.
La data de 03.07.2012 părțile au încheiat actul adițional nr. 2 la contract (fil. 19 dosar nr._/211/2014 acvirat) prin care au suplimentat valoarea contractului cu suma de 2500 euro, fără TVA, reprezentând valoarea serviciilor de proiectare, suma urmând a fi achitată în lei, la cursul BNR leu-euro din data emiterii facturii, în termen de 15 zile de la obținerea certificatului de urbanism și a avizelor solicitate prin certificatul de urbanism.
La data de 13.03.2013, reclamanta a emis factura nr. 537/13.03.2013 în valoare de 180.051, 63 lei reprezentând rata 1 conform contractului nr. 7698/25.10.2011 și obținere CU conform actului adițional nr. 2/03.07.2012 (fila 20 dosar_/211/2014 acvirat), factură care poartă semnătura pârâtei-debitoare și ștampila reprezentantului, neachitată de către pârâta-debitoare.
Cu titlu prealabil, instanța reține că potrivit art. 1.023 alin. 2 din C.p.c., Cererea in anulare poate fi introdusa de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.020 alin. (1) si (2), precum si împotriva ordonanței de plata prevăzute la art. 1.021 alin. (2), in termenul prevăzut la alin. (1)., iar alin. 3 al aceluiași articol dispune că Prin cererea in anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plata, precum si, daca este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plata. Dispozițiile art. 1.020 se aplica in mod corespunzător.
În cauză, cererea în anulare a fost formulată de către reclamanta-creditoare împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de emitere a ordonanței de plată, fiind incidente disp. art. 1023 alin. 2 și art. 1020 alin. 1 și 2 C.p.c.
Contrar susținerilor pârâtei-debitoare, instanța arată că reclamanta-debitoare poate reitera în cadrul cererii în anulare susținerile sale referitoare la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse și poate critica hotărârea prin prisma netemeiniciei acesteia raportat la creanța pretinsă.
Cererea în anulare este concepută drept o cale de atac de reformare, devolutivă, deoarece este posibilă rejudecarea cauzei sub toate aspectele, în fapt și în drept, verificându-se modul de aplicare de către instanța care a soluționat cererea privind ordonanța de plată a oricăreia dintre dispozițiile art. 1013 – 1022 NCPC, după cum rezultă din art. 1023 alin. 3. Referirea la art. 1020 este relevantă în acest sens, urmând a se proceda la reevaluarea probatoriului administrat, în măsura în care debitorul a contestat creanța.
În drept, conform art. 1013 alin. (1) din N.C.P.C., Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative : 1. existența unei obligații care să aibă ca obiect plata unei sume de bani 2. născute dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, 3. creanța având ca obiect plata unei sume de bani să fie certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește existența primei condiții respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somația de plată să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii așa cum acesta a fost formulat de creditoare. Analizând, așadar, obiectul somației de plată rezultă că prima condiție este îndeplinită deoarece creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata unei sume de bani.
În ceea ce privește cea de a doua condiție respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, instanța constată că aceasta este îndeplinită, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Astfel, contractul din care rezultă obligația debitorului este un contract încheiat între doi profesioniști, contract în temeiul căruia pârâta-debitoare T. S.A. și-a asumat obligația de a achita suma de 30.690 euro, fără TVA reprezentând rata 1, în termen de 15 zile de la predarea documentației tehnice pentru obținerea autorizației de construire, precum și actul adițional nr. 2/03.07.2012 prin care s-a obligat să achite suma de 2500 euro fără TVA, reprezentând valoarea serviciilor de proiectare, suma urmând a fi achitată în lei, la cursul BNR leu-euro din data emiterii facturii, în termen de 15 zile de la obținerea certificatului de urbanism și a avizelor solicitate prin certificatul de urbanism.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, respectiv certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței creditoarei, instanța constată îndeplinită această condiție raportat la dispozițiile art. 662 N.C.P.C. și coroborat și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
După cum se desprinde din prevederile cuprinse în art. 662 alin. 2 C.Pr.Civ., creanța este certă atunci când existența sa rezultă din înscrisul constatator, având un caracter neîndoielnic.
Din prevederile aceluiași text de lege, instanța reține faptul că o creanță este lichidă atunci când valoarea acesteia este determinată prin înscrisul care o constată. Creanța este exigibilă dacă termenul prevăzut în favoarea debitorului s-a împlinit.
Raportând aspectele de ordin teoretic mai sus expuse la situația de fapt reținută de instanță, se poate constata faptul că, în speță, creanța analizată întrunește cumulativ cele trei condiții de admisibilitate. Astfel, creanța pretinsă are un caracter cert și lichid existența și cuantumul acesteia rezultând neîndoielnic din cuprinsul facturii fiscale nr. 537/13.03.2013, emisă de către creditoare în baza contractului de prestări servicii de proiectare nr. 7698/25.10.2011 și al actului adițional nr. 2/03.07.2012.
Astfel, conform art. 3.2. lit. b din contract (fila 10 dosar nr._/211/2014 acvirat), debitoarea s-a obligat să achite rata 1 reprezentând 33% din valoarea serviciilor, respectiv 30.690 euro, fără TVA, în termen de 15 zile de la predarea documentației tehnice pentru obținerea autorizației de construire (DTAC), iar potrivit actului adițional nr. 2 s-a obligat să achite suma de 2500 euro în termen de 15 zile de la obținerea certificatului de urbanism și a avizelor solicitate prin certificatul de urbanism.
Chiar pârâta debitoare a recunoscut în cuprinsul întâmpinărilor depuse faptul că s-a întocmit și predat de către creditoare faza DTAC, iar la fila 36 din dosarul nr._/211/2014 acvirat este certificatul de urbanism emis la data de 29.08.2012.
Față de împrejurarea că, în speța de față, creditoarea - prin înscrisurile administrate la dosar - a făcut dovada existenței unui contract valabil, afirmând în același timp neexecutarea în totalitate a obligațiilor de către debitor, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 N.C.P.C., că a executat propriile obligații de achitare a facturii.
În ceea ce privește apărările formulate de către pârâta-debitoare, care în condițiile art. 1023 alin. 3 teza finală C.p.c. contestă creanța, instanța reține că sunt neîntemeiate.
Astfel, excepția de neexecutare a contractului este neîntemeiată raportat la prevederile art. 3.2 din contract care se referă la plata prețului. Nu prezintă relevanță din perspectiva obligației debitoarei de achitare a facturii nr. 537/13.03.2013 faptul că, creditoarea nu a predat proiectul tehnic, detaliile de execuție întrucât părțile nu au condiționat plata ratei 2 în cuantum de 30.690 euro fără TVA decât de predarea DTAC. Ori, chiar debitoare a arătat atât în întâmpinarea depusă în dosarul nr._/211/2014, cât și în întâmpinarea depusă în prezentul dosar că faza DTAC s-a predat de către creditoare, iar certificatul de urbanism a fost obținut conform înscrisului de la fila 36 din dosarul nr._/211/2014 acvirat.
De asemenea, nu prezintă relevanță faptul că faza DTAC reprezintă sub aspect valoric 10% din valoarea serviciilor de proiectare, iar debitoare a achitat avans de 38.055, 60 euro întrucât părțile, în virtutea principiului libertății contractuale, au stabilit în contract ca rata 1 să se achite în termen de 15 zile de la predarea DTAC.
Eventuala executarea cu întârziere a obligației de predare a fazei DTAC de către creditoare nu o absolvă pe debitoare de obligația de plată a facturii, ci îi dă posibilitatea să obțină penalități pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de către proiectant. Atâta timp cât debitoarea T. S.A. nu a atacat soluția cu privire la cererea reconvențională, sub aspectul respingerii cererii reconvenționale soluția primei instanțe este definitivă. Însă, debitoarea are posibilitatea să introducă o acțiune de drept comun împotriva creditoarei, în care să se analizeze dacă aceasta din urmă și-a executat cu întârziere obligațiile, iar această întârziere îi este imputabilă sau se datorează schimbării soluției tehnice constructive.
În ceea ce privește necesitatea administrării probelor testimoniale solicitate de către debitoare pentru a proba faptul că extrasul de cont pe care îl invocă creditoarea a fost trimis pe mail la 30.05.2014 din eroare și fără mențiunile olografe din partea dreapta jos, mențiuni care au fost realizate ulterior de către reclamantă, instanța apreciază că proba solicitată nu este utilă soluționării cauzei. Pentru admiterea pretențiilor creditoarei instanța nu a luat în considerare acest extras de cont, creanța creditoarei fiind certă, lichidă și exigibilă, aspect care reiese din cuprinsul contractului de prestări servicii de proiectare nr. 7698/25.10.2011 și al facturii fiscale nr. 537/13.03.2013. Mai mult, la adresa emisă de creditoare sub nr. 812/12.12.2013, debitoare a răspuns prin adresa_/17.12.2013 arătând că ultima factură pentru faza DTAC va fi programată la plată în perioada următoare, adresa fiind semnată de către directorul general și de către consilierul juridic (fila 8).
Prin urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, în baza art. 1023 din N.C.P.C. va admite cererea în anulare și va modifica în parte încheierea civilă nr._ pronunțată la data de 18.11.2014 în dosarul nr._/211/2014 al Judecătoriei Cluj-N., în sensul că va admite cererea formulată de către creditoarea L. P. TRANSILVANIA S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea – pârâtă T. S.A. și va obliga debitoarea – pârâtă la plata către creditoarea - reclamantă a sumei de 180.051, 63 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 537/13.03.2013, emisă în baza contractului de prestări servicii de proiectare nr. 7698/25.10.2011.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtei-debitoare la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0, 1% pe zi de întârziere, instanța arată că sunt întemeiate.
Instanța reține că, penalitățile de întârziere prevăzute în contract la art. 7.2 (Pentru întârzierea la plata facturilor beneficiarul va plăti penalități de 0, 1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate la valoarea sumei datorate) au natura unei clauze penale și sunt în cuantum procentual de 0,1% pe zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate. Conform articolului 1535 alin. 1 teza I din Noul cod civil (aplicabil în cauză având în vedere data încheierii contractului, 25.10.2011), “În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”, astfel penalitățile au început să curgă de la data scadenței debitului principal înscris în factura nr. 537/13.03.2013, respectiv 28.03.2013 și sunt datorate până la plata integrală a debitului, penalități ce vor fi calculate potrivit art. 628 alin. (2) N.C.P.C., către creditoare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, creditoarea a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Creditoarea a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 400 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (fond și cerere în anulare).
Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe pârâta-debitoare la plata către creditoare a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru achitată în dosarul nr._/211/2014 și taxa de timbru achitată în prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea în anulare formulată de creditoarea – reclamantă L. P. TRANSILVANIA S.R.L., cu sediul procesual ales la SCPA H. din Cluj-N., .. 50, ., jud. Cluj în contradictoriu cu debitoarea – pârâtă T. S.A., cu domiciliul procesual ales în D., ., nr. 11, jud. Cluj și, în consecință:
Modifică în parte încheierea civilă nr._ pronunțată la data de 18.11.2014 în dosarul nr._/211/2014 al Judecătoriei Cluj-N., în sensul că:
Admite cererea formulată de către creditoarea L. P. TRANSILVANIA S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea – pârâtă T. S.A. și obligă debitoarea – pârâtă la plata către creditoarea - reclamantă a sumei de 180.051, 63 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 537/13.03.2013, emisă în baza contractului de prestări servicii de proiectare nr. 7698/25.10.2011 și a penalităților de 0, 1%/zi de întârziere, calculate asupra debitului restant de la data de 28.03.2013 și până la plata efectivă a debitului.
Obligă debitoarea – pârâtă să plătească creditoarei – reclamante suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2015.
Președinte, Judecător,Grefier,
R. F. M. C. FintocButa G.
Red./dact./BG/MCF/4 ex/04.07.2015
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 3670/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5328/2015.... → |
|---|
