Plângere contravenţională. Sentința nr. 3990/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3990/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 3990/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal -3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3990/2015
Ședința publică din data de 23 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. L.
Grefier: A. M. F.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe petentul F. C. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de petent au fost consemnate în cuprinsul încheierii ședinței publice din data de 17.04.2015, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi 23.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 11 februarie 2015 sub nr._ /2014, petentul F. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.02.2015 și restituirea permisului de conducere.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că în data de 10.02.2015, în jurul orei 12.30, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Florești iar în intersecția cu . pe culoarea galbenă a semaforului.
A susținut că nu a trecut pe culoarea roșie a semaforului astfel cum s-a reținut prin actul constatator ci pe cea galbenă.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, a solicitat încuviințarea și administrarea probei testimoniale a martorei F. C. precum și a înregistrării video.
A anexat la cerere dovada . nr._ eliberată la data de 10.02.2015 de IPJ CLUJ (f. 3, f. 8), carte de identitate (f. 4, f. 7), procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 10.02.2015 (f. 5-6) și procesul-verbal . nr._ (f. 3).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 și cum rezultă din chitanța de plată de la fila 2.
La data de 25 februarie 2015, Primăria Municipiului Cluj-N. – Direcția Tehnică, Serviciul Siguranța Circulației Urbane a comunicat instanței pe suport CD înregistrările stocate la cererea petentului surprinse de camera de supraveghere din zona P. Calvaria spre Calea Florești, din data de 10.02.2015 în intervalul orar 12.10 – 12.25 (f. 19-20).
La data de 17 martie 2015, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 21-22) prin care, pe fondul cauzei, a solicitat instanței respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca fiind temeinic și legal încheiat.
În motivare, a subliniat faptul că plângerea contravențională nu este întemeiată din următoarele motive:
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, intimatul a arătat că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prevăzute de art. 315 alin. (1) C.pr.civ. care, potrivit dispozițiilor invocate, nu pot fi audiate ca martori, precum și administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
În fapt, a arătat că la data de 10.02.2015, petentul, în calitate de conducător auto, a condus autoturismul marca Citroen cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Florești din Cluj-N. înspre centrul municipiului și ajungând la intersecția cu . respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric aflat în funcțiune.
Totodată, a arătat că fapta a fost constatată prin propriile simțuri de agentul de poliție astfel că sarcina probei contrare celor consemnate îi incumbă petentului.
Ca urmare, întrucât dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop și asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate, dreptul de apărare al persoanei sancționate nefiind limitat prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza A. contra României – 04.10.2007), a solicitat instanței să constate că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petiționarul, prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținute prin actele de constatare și sancționare a contravențiilor, măsurile aplicate de agentul constatator sunt întemeiate și pe cale de consecință, procesele verbale contestate sunt temeinice și legal încheiate.
În probațiune, a depus istoricul contravențional al petentului (f. 21 – verso), rapoarte ale agenților de poliție (f. 23, f. 24, f. 25), CD nr._ cu înregistrarea video.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și art. 315 alin. (1) din C. pr. civ., O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
La data de 30 martie 2015, petentul depus răspuns la întâmpinare (f. 30) prin care a solicitat comunicarea înregistrării video în format PDF. A arătat că își susține cererea introductivă de instanță și a precizat că la data de 10.02.2015 se afla în mașină împreună cu nora sa, F. C. V. I..
A anexat înscrisuri (f. 31-35) și CD (f. 37).
La termenul de judecată din data de 17 aprilie 2015, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți, proba înregistrării video precum și proba testimonială a martorei F. C. V. I., declarația acesteia fiind consemnată la fila 42.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.02.2015, ora 10.22 (f. 3), petentului F. C. i-au fost aplicate sancțiunile amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei, echivalentul valoric a 4 puncte amendă și a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru aceea că în data de 10.02.2015, ora 10.19, în Cluj-N., ar fi condus autoturismul marca CITROEN cu numărul de înmatriculare_ pe . centru iar la intersecția cu . fi respectat semnificația culorii roșii a semaforului aflat în funcțiune, trecând prin intersecție, faptă prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul verbal a fost semnat de către petent cu următoarele obiecțiuni: Am trecut pe galben.
Din declarația martorei F. C. V. I. (f. 42) instanța reține că aceasta se afla pe locul din dreapta - față în mașina condusă de petent în luna februarie 2015 pe Calea Florești când, după ce aproape au trecut de un semafor electric culoarea acestuia s-a făcut roșie după cea galbenă. După ce au trecut de semafor, petentul a fost oprit de o d-ră polițist care a coborât din mașina poliției parcată după semafor. Martora a declarat că petentul a pătruns în intersecție pe culoarea galbenă a semaforului și că acesta nu era prevăzut cu un dispozitiv care să indice secundele pentru fiecare dintre culorile sale. A precizat și că petentul nu avea o viteză mare însă dacă ar fi oprit la apariția culorii galbene ar fi putut produce un accident rutier.
În drept, potrivit art. 100 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută ce poate fi invocată și din oficiu.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute care poate fi invocată și din oficiu mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai sus arătat, astfel că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în cuprinsul înscrisului contravenției însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 de admitere a recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța reține faptul că petentul nu a invocat vicii de nulitate relativă care să afecteze valabilitatea actului de constatare.
Instanța observă, totodată, că fapta contravențională astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție a fost în mod corespunzător încadrată în dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor participanților la trafic, așadar unei categorii generale de persoane); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ/cumulativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul cu respectarea prevederilor art. 249 C. pr. civ., trebuie să ceară instanței în conformitate cu prevederile art. 254 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Cu toate acestea, în cauza dedusă judecății, în ce privește fapta de a nu respecta semnificația culorii roșii a semaforului aflat în funcțiune la intersecția dintre Calea Florești și .-N., instanța reține aspectul că atât petentul cât și martora F. C. au relatat în mod nemijlocit că mașina poliției staționa după semaforul electric aflat în funcțiune și că agentul de poliție a coborât doar după ce petentul a traversat intersecția în discuție. Instanța consideră depoziția martorei fiabilă și sinceră chiar dacă se află într-o relație de afinitate cu petentul (noră - socru) având în vedere corespondența dintre cele relatate instanței și cele consemnate în actul constatator. Alegațiile acestora, concordante în privința poziționării agentului de poliție, sunt confirmate de înregistrarea video depusă la dosarul cauzei atât de către intimat cât și de către Primăria Municipiului Cluj-N. – Direcția Tehnică (f. 20, ora 12:17:40).
Prin coroborarea acestor probe, instanța constată că agentul de poliție nu a perceput săvârșirea faptei contravenționale în mod nemijlocit, i.e. nu a văzut ce culoare arăta semaforul în momentul în care petentul a intrat în intersecție ceea ce determină inaplicabilitatea prezumțiilor de legalitate și temeinicie procesului verbal contestat având în vedere că este posibil ca semafoarele montate într-o intersecție să nu fie corelate între ele pentru cele două sensuri de mers.
Atât prin obiecțiunile formulate la momentul încheierii actului cât și prin motivele în fapt al cererii introductive, petentul a susținut că la momentul pătrunderii în intersecție semaforul arăta culoarea galbenă, aspect relatat și de către martora F. C. (f. 42). Prin urmare, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului nu corespunde realității faptice rezultate prin prisma probațiunii administrate în cauză. Fapta de nu respecta culoarea galbenă a semaforului constituie o contravenție distinctă de cea imputată petentului.
Prin urmare, instanța va admite plângerea, va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 390 lei.
În temeiul art. 453, instanța constată culpa procesuală exclusivă a intimatului în ocazionarea prezentului litigiu astfel că îl va obliga la plata în favoarea petentului a sumei de 20 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul F. C., C.N.P._, cu domiciliul în Cluj-N., .. 8, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Anulează procesul verbal . nr._ încheiat la data de 10.02.2015.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 390 lei.
Obligă intimatul la plata în favoarea petentului a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 23 Aprilie 2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. L. A. M. F.
Red. L.A./Dact. L.A
4 ex – 15.05.2015
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 22-04-2015, Judecătoria... | Reziliere contract. Sentința nr. 3670/2015. Judecătoria... → |
|---|
