Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 4870/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4870/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 4870/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ NR. 4870/2015
Ședința publică din data de 15.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
JUDECĂTOR: I. A. B.
GREFIER: I. M. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe creditor IT S. D. SRL și pe debitor UP T. SRL, având ca obiect anulare ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) din C.proc.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 1024 alin. (4) C.proc.civ.
Instanța constată că societatea creditoare a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 223 alin. (3) C.proc.civ.
În temeiul art. 255 și art. 260 Noul Cod de procedură civilă, apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă în vederea justei soluționări a prezentei cauze, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ (filele 1-6), creditoarea IT S. D. SRL a formulat în contradictoriu cu debitoarea UP T. SRL cerere în anularea încheierii civile nr. 8213/28.07.2014 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2014 și a solicitat admiterea cererii de emitere a ordonanței de plată pentru suma de 13.673,89 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale, suma de 303,50 lei, reprezentând penalități de întârziere contractuale, cu obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat, în esență, că a încheiat contractul de distribuție nr. 131/06.09.2012 cu debitoarea, că a emis facturile fiscale de la dosar pe numele acesteia în temeiul contractului, dar debitoarea nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile contractuale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1023 alin. (2) și următoarele C.proc.civ., art. 969-970 și art. 1073 Codul Civil de la 1864.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, în baza art. 6 alin. (2) OUG nr. 80/2013 (filele 8, 50).
În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 9-43).
Deși legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin încheierea civilă nr. 8213/28.07.2014 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2014, s-a respins cererea creditoarei de emitere a ordonanței de plată.
În motivare, s-a reținut că în temeiul contractului încheiat între părți creditoarea a livrat debitoarei produse conform bonurilor de curierat depuse la dosar, bonuri care poarta stampila debitoarei si semnatura unui prepus al acesteia, că pentru mărfurile livrate, creditoarea a emis facturile fiscale de la dosar, care insa nu poarta semnatura sau stampila debitoarei. În consecință, s-a motivat că debitul principal de 13.673,89 lei nu rezulta dintr-un inscris care sa fie insusit sub semnatura de catre debitoare, deoarece facturile fiscale depuse la dosar nu au fost acceptate la plata de societatea debitoare, conform art. 4.2 lit. e) din contractul incheiat intre parti.
Instanța reține că potrivit art. 1024 N.C.proc.civ. republicat:
(2) Cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.021 alin. (1) și (2), precum și împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1).
(3) Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. Dispozițiile art. 1.021 se aplică în mod corespunzător.
(…)
(6) Dacă instanța învestită admite, în tot sau în parte, cererea în anulare, aceasta va anula ordonanța, în tot sau, după caz, în parte, pronunțând o hotărâre definitivă. Prevederile art. 1.021 alin. (3) și ale art. 1.022 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(7) În cazurile prevăzute la alin. (2), dacă instanța învestită admite cererea în anulare, va pronunța o hotărâre definitivă prin care va emite ordonanța de plată, dispozițiile art. 1.022 aplicându-se în mod corespunzător.
(8) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este definitivă.
În fapt, între creditoarea IT S. D. SRL, în calitate de furnizor și debitoarea UP T. SRL, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de distribuție nr. 131/06.09.2012 (filele 9-10), având ca obiect livrarea de produse în favoarea cumpărătorului.
În temeiul raporturilor contractuale, creditoarea a emis facturile fiscale de la filele 15-22, reprezentând contravaloare produse. Facturile fiscale nu au fost semnate de către debitoare.
În drept, instanța reține că potrivit art. 1014 C.proc.civ., prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
(2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentului titlu creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență.
În ceea ce privește dreptul material aplicabil prezentei acțiuni, raportat la data nașterii situației juridice dedusă judecății, față de dispozițiile art. 6 alin. (5) din NCC coroborat cu art. 220 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod Civil, instanța apreciază că prezentei cereri îi sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil.
Astfel, conform art. 1350 NCC:
(1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
Din ansamblul înscrisurilor de la dosarul cauzei, instanța reține că facturile fiscale emise pe numele pârâtei care stau la baza cererii de emitere a ordonanței de plată au fost întocmite în baza convenției dintre părți reprezentată de contractul de distribuție nr. 131/06.09.2012, fiind fără relevanță împrejurarea că aceste înscrisuri nu poartă semnătura și ștampila debitoarei. Instanța apreciază că debitul principal solicitat de către creditoare a fost însușit prin semnarea contractului de distribuție nr. 131/06.09.2012 (filele 9-10).
Dacă potrivit art. 277 alin. (2) C.proc.civ. republicat, înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăși dovedirea actului juridic, cu atât mai mult face dovada în acest sens o factură fiscală nesemnată dar emisă în temeiul convenției dintre părți.
În ceea ce privește lichiditatea sumelor pretinse cu titlu de debit principal, instanța reține că potrivit pct. 8.2 din contract, părțile au convenit ca plățile să se facă în lei, iar prețul să fie determinat de valoarea produselor facturate și livrate. Prin urmare, suma înscrisă în fiecare factură îndeplinește condiția lichidității.
Cu privire la capătul de cerere privitor la plata penalităților de întârziere, instanța reține că potrivit art. 1516 din NCC, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
Conform art. 1535 din NCC, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic, iar potrivit art. 1489 din același act normativ, „dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege.
Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, astfel cum prevede art. 1521 din NCC.
Punerea în întârziere operează de drept când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi, conform 1523 alin. (1) lit. d) din NCC.
În temeiul art. 8.5 din contractul de distribuție nr. 131/06.09.2012 (filele 9-10), părțile au convenit ca pentru sumele datorate și neachitate la scadență, se vor percepe penalități de întârziere în cuantum de 0,1%, respectiv 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, în funcție de nr. de zile de întârziere la plată.
În consecință, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1014 alin. (1) C.proc.civ., creanța fiind certă, lichidă și exigibilă, reținând că în materia răspunderii civile contractuale, odată dovedite raporturile contractuale dintre părți, debitoarei îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației, aceasta nu a făcut nicio dovadă sensul stingerii debitului precizat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1022 alin. (1) C.proc.civ.,art. 1024 alin. (2) și alin. (4) C.proc.civ. republicat, va admite cererea având ca obiect anulare ordonanță de plată astfel cum a fost formulată de creditoarea IT S. D. SRL în contradictoriu cu debitoarea UP T. SRL, va anula încheierea civilă nr. 8213/28.07.2014 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2014, va ordona debitoarei să achite în favoarea creditoarei suma de 13.673,89 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale, precum și penalități de întârziere calculate conform art. 8.5 din contractul de distribuție nr. 131/06.09.2012 începând cu data de scadenței și până la data plății efective.
Instanța în temeiul art. 1021 alin. (3) C.proc.civ. va fixa un termen pentru executarea obligației de 10 de zile de la data comunicării ordonanței.
Față de prevederile art. 453 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, apreciind că creditoarea a făcut dovada existenței și întinderii acestora conform art. 452 C.proc.civ., instanța va obliga debitoarea la plata sumei suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru în dosarul nr._/211/2014 (fila 39) și în prezentul dosar (filele 8, 50).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea având ca obiect anulare ordonanță de plată astfel cum a fost formulată de creditoarea IT S. D. SRL, cu sediul în București, .. 71-73, etaj 3, ., în contradictoriu cu debitoarea UP T. SRL, cu sediul în Florești, ., județul Cluj.
Anulează încheierea civilă nr. 8213/28.07.2014 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2014.
Ordonă debitoarei să achite în favoarea creditoarei suma de 13.673,89 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale, precum și penalități de întârziere calculate conform art. 8.5 din contractul de distribuție nr. 131/06.09.2012 începând cu data de scadenței și până la data plății efective.
Fixează termen pentru executarea obligației 10 de zile de la data comunicării ordonanței.
Obligă debitoarea să achite în favoarea creditoarei suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 mai 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R.-M. P. I. A. B.
GREFIER
I. M. S.
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 15-05-2015, Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3029/2015. Judecătoria... → |
|---|
