Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3234/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3234/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 3234/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal -3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3234/2015/CC
Ședința Camerei de consiliu din data de 02 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. - T. G.
GREFIER: M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. E. C. SRL, in contradictoriu cu paratul S. V. V., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constata lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, judecarea cauzei făcându-se fără citarea părților.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, în temeiul art. 1027 N.C.P.C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, dupa care,
Instanta, in temeiul art. 258 alin. (1) Cod pr. civila încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar, având în vedere că acestea întrunesc cerințele prevăzute de art. 255 Cod pr. civila.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 alin. (1) Cod pr. civila declară închise dezbaterile, și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 21.01.2015, reclamantul S.C. E. C. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul S. V. V., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumelor de 196,50 lei reprezentând contravaloare debit neachitat, plus penalități de întârziere aferente debitului principal în procent de 0,1 % pe zi de întârziere până la plata integrală a debitului, plus suma de 150 lei cu titlu de daune interese, și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. *C._/17.12.2012, în acest sens fiind emisă în mod legal factura fiscală nr. 9306/17.12.2012, în cuantum de 1.592 lei, achitată parțial pentru suma de 1395,50 lei, astfel că în prezent pârâtul înregistrează un debit în cuantum de 196,50 lei.
Reclamantul a precizat că pârâtul, neexecutându-și obligația de plată, au fost calculate și penalități de întârziere, conform dispozițiilor contractuale.
Pe lângă penalitățile de întârziere, pârâtul datorează și suma de 150 lei, cu titlu de daune interese, în situația în care vânzătorul este nevoit să recurgă la demersuri juridice pentru recuperarea debitului.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1270 N.C.C., art. 1025-1032 N.C.P.C.
Cererea a fost legal timbrată (f.6).
În probațiune, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri (f. 7-13).
Pârâtul deși legal citat, nu a formulat răspuns, conform art. 1029 alin. (4) N.C.P.C.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantul S.C. E. C. S.R.L. și pârâtul S. V. V., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. *C._/17.12.2012 (f. 6).
În temeiul acestui contract mai sus-indicat, a fost emisă factura fiscală nr. 9306/17.12.2012, în cuantum de 1.592 lei achitată parțial pentru suma de 1395,50 lei, astfel că în prezent pârâtul înregistrează un debit în cuantum de 196,50 lei (f.8,10).
Fața de cele de mai sus, instanța urmează a reține că, în speță, sunt incidente dispoz. Titlului X - N.C.P.C. relativ la procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
Astfel potrivit art. 1025 alin. (1) N.C.P.C. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. (1) N.C.P.C., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Având în vedere dispozițiile art. 6 din Noul cod civil instanța reține raportat la data încheierii contractului respectiv 17.12.2012, că în cauză sunt incidente dispozițiile Noului Cod Civil (în continuare C.civ.)
În drept, instanța constată că, potrivit art. 1270 N.C.C., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Potrivit art. 1650 alin. (1) N.C.civ. Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească
Efectele contractului constau în obligațiile pe care acesta le creează în sarcina părților contractante.
Astfel, vânzătorul următoarele obligații principale a preda lucrul vândut cumpărătorului și a răspunde de dânsul, conform art. 1672 N.C.civ.
Conform mențiunii de pe factura fiscală, rezultă că reclamantul și-a îndeplinit obligația de predare a bunurilor vândute (f. 8).
Potrivit art. 1719 N.C.civ. principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul vânzării.
Pârâtul nu și-a îndeplinit integral obligația de plată a prețului conform termenelor stipulate.
Conform art. 1350 N.C.C., orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat; atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
În temeiul art. 1516 alin. (1) N.C.C. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în temeiul art. 1516 alin. (2) N.C.C., „atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau după caz să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege, pentru realizarea dreptului său”.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Față de împrejurarea că, în speța de față, reclamantul - prin înscrisurile administrate la dosar - a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea în totalitate a obligațiilor de către pârât, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 N.C.P.C., că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar, singurul care a înțeles să administreze dovezi în acest sens este reclamantul, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care pârâtul o avea față de reclamant.
Prin urmare, instanța constată că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, astfel că va admite acțiunea în parte și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 196,5 lei reprezentând contravaloare debit neachitat.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere, instanța reține că, în speța de față, sunt incidente dispozițiile contractuale, respectiv pct. 4 din contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. *C._/17.12.2012 (f. 6), încheiat între părți, potrivit căruia în cazul în care cumpărătorul nu respectă termenele de plată ale ratelor lunare, va suporta penalizări de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere
Potrivit art. 1535 alin. (1) N.C.C., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul al daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu..
Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, astfel cum prevede art. 1521 N.C.C., iar în conformitate cu art. art. 1535 alin. (1) N.C.civ., potrivit cărora „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”. Așadar, în privința obligațiilor având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă.
În speță, instanța constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile pentru curgerea penalităților de întârziere aferente debitului principal în procent de 0,1 % pe zi de întârziere, de la data scadenței facturii (f.8) până la plata integrală a debitului, penalități ce vor fi calculate potrivit art. 628 alin. 2 C.proc.civ), și va obliga pârâtul la plata acestora către reclamant.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor interese, instanța reține că acest capăt de cerere este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 5 din convenția părților, în cazul în care cumpărătorul nu achită la scadență obligațiile de plată, vânzătorul este în drept să pretindă plata sumei de 150 lei cu titlu de daune interese. Instanța reține că această clauză are, în realitate, valoarea unei clauze penale, prin intermediul căreia părțile au convenit să determine anticipat valoarea prejudiciului încercat de către vânzător în cazul neexecutării la scadență a obligației de plată a prețului de către cumpărător. Or, se observă că părțile au convenit tot prin clauza de la pct. 5 din contract și penalități de întârziere convenționale în procent de 0,1% pe zi de întârziere care au aceeași finalitate, respectiv de a acoperi prejudiciul încercat de către vânzător prin faptul neachitării la termen a ratelor de preț. Prin perceperea celor două tipuri de clauze penale se ajunge la o dublă sancționare a debitorului obligației de plată, inadmisibilă în convențiile civile, mai cu seamă că obiectul obligației de plată este o sumă de bani, care este susceptibilă de a produce dobânzi moratorii legale sau convenționale. În speță, părțile au convenit penalități de întârziere contractuale - 0,1% pe zi de întârziere, permise de legiuitor, astfel că perceperea sumei de 150 lei cu titlu de clauză penală si pentru a acoperi același prejudiciu încercat de creditor apare ca lipsită de fundament și nelegală, conform art. 1236 N.C.civ.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 1031 N.C.P.C., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.
Reclamantul a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces 50 lei taxă judiciară de timbru (f.6).
Având în vedere cele de mai sus, precum și principiul disponibilității prevăzut de art. 9 C.p.c., instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantaS.C. E. C. S.R.L. cu sediul procesual ales la S.C. TRANSILVANIA RECUPERARI CREANTE S.R.L. în Cluj-N., .. 1, . împotriva pârâtuluiS. V. V., cu domiciliul în Feleacu, nr. 33, . și în consecință:
-obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 196,5 lei reprezentând debit restant, plus penalități de întârziere aferente debitului principal în procent de 0,1 % pe zi de întârziere de la data scadentă a facturii până la plata integrală a debitului, penalități ce vor fi calculate potrivit art. 628 alin. 2 C.proc.civ., plus cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Executorie de drept.
Cu drept de apel la Tribunalul Cluj în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi 02.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3242/2015. Judecătoria... | Servitute. Sentința nr. 3258/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
