Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5746/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5746/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 5746/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5746/2015
Ședința camerei de consiliu din 08.06.2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile înaintate de reclamanta S.C. S. 2000 S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. G. S.R.L., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Având în vedere dispozițiile art. 131 N.C.P.C., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina potrivit art. 1015 C.pr.civ.
În temeiul art. 255 si art. 258 C.pr.civ, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei pentru ambele părți.
Instanța, în temeiul disp. art. 244 C. pr. civ., declară cercetarea procesului încheiată, iar, în temeiul disp. art. 392 C.. pr. civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Instanța în temeiul art. 394 și art. 395 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare pe baza probelor de la dosar
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.03.2015, sub numărul de mai sus, reclamanta . a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei S.C. E. G. S.R.L. la plata sumei de 301, 19 lei reprezentând debit principal precum și a dobânzii legale calculate de la data scadenței.
În motivare reclamanta a învederat faptul că între părți s-a încheiat un contract în formă simplificată în baza căruia a livrat anumite produse. Se arată că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile la termen după care la data de 14.01.2013 a fost emisă factura nr._ în cuantum total de 301, 19 lei care nu a fost achitată de către pârâtă, deși a fost acceptată la plată prin semnare și ștampilare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1272, 1516 alin. 2, 1523 alin. 2 C.civ, art. 1025-1032 C.pr.civ. și art. 2 și 3 alin. 2 din OG 13/2011.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri (f. 9-11).
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru (f. 18).
Reclamanta a depus dovada achitării onorariului avocațial în sumă de 200 de lei (f. 24-25).
Pârâtei i s-a comunicat formularul de cerere și actele anexă depuse de către reclamantă, însoțite de formularul de răspuns, însă aceasta nu a transmis formularul de răspuns completat și nici nu a răspuns la cererea de chemare în judecată în altă formă.
Conform art. 1029 NCPC., procedura cu privire la cererile cu valoare redusă se desfășoară în întregime în camera de consiliu și este scrisă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând cererea de chemare în judecată precum și probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-au desfășurat relații comerciale în formă simplificată reclamanta asumându-și și îndeplinindu-și obligația de a livra anumite produse la termen, după care la data de 14.01.2015 a emis factura nr._ în cuantum total de 301, 19 lei.
În drept, din punct de vedere al aplicării legii civile în timp, având în vedere dispozițiile legale ale art. 6 alin.1 și 2 din Noul cod civil aprobat prin Legea nr.287/2009, republicată în Monitorul Oficial nr.505/15.07.2011, care a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, constatând că obiectul litigiului se referă la contracte de vânzare încheiate în anul 2013, instanța reține că acestea sunt supuse legii în vigoare la data încheierii lor, respectiv prevederilor noului cod civil.
Având în vedere, data introducerii prezentei, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Potrivit art.1025 alin.1 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin.1 C.pr.civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Cu privire la capătul de cerere principal, instanța reține că art. 1030 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, republicată, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1.029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar.
În speță, între părți a intervenit un contract de vânzare-cumpărare în formă simplificată, conform facturi fiscale însușite expres la plată de către debitoarea pârâtă, prin care vânzătorul avea obligația de a transmite proprietatea asupra unui bun și de a-l preda, iar cealaltă parte, cumpărătorul se obliga să preia bunul și să plătească prețul acestuia. Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile de vânzător, iar pârâta cumpărător deși a preluat bunurile, nu a plătit prețul acestora.
În acest sens, sunt incidente dispozițiile art. 1719 din Legea nr. 287/2009 republicată, cumpărătorul are următoarele obligații principale: a) să preia bunul vândut; b) să plătească prețul vânzării. Potrivit art. 1350 din același act normativ, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat; atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe - existența ei rezultă din factura fiscală depusă la dosarul cauzei (obligația de plată a contravalorii a facturii fiscale nr._/14.01.2013 a fost însușită de către pârâtă, întrucât înscrisurile poartă semnătura acesteia), lichide - cuantumul ei este determinat prin factura fiscală - și exigibilă - fiind împlinit termenul de plată al facturii fiscale la termenul stabilit în aceasta - împotriva pârâtei, iar aceasta nu a făcut proba plății.
În materia răspunderii civile contractuale, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații, culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, iar pârâta în speță nu a produs nicio probă din care să rezulte că acesta și-a respectat obligațiile contractuale. Astfel, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea produselor furnizate de reclamantă, obligație asumată valabil, prin contractul perfectat cu reclamanta, însușirea facturii fiscale aferente mărfii livrate echivalând cu manifestarea voinței pârâtei în sens de angajament juridic, potrivit art. 1270 C. civil (contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante).
Referitor la dobânda legală solicitată in cauză, instanța constata că potrivit art. 1516 alin.1 creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în temeiul art. 1516 al. 2 C. civil, „atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau după caz să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege, pentru realizarea dreptului său”.
Potrivit art. 1535 alin.1 C. civil, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul al daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.”
Instanța constată că în speță sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor pentru debitul principal și anume: obligația debitoarei constă în plata unei sume de bani, obligația este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosință a acesteia a produs creditoarei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare. De asemenea, raporturile dintre cele două părți sunt de natură comercială.
În aceste condiții, instanța va obliga pârâta la plata dobânzii legale penalizatoare în sumă calculată de la data scadenței facturii și până la data achitării debitului principal.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Față de aceste dispoziții legale, instanța va obliga pârâta, să achite reclamantei suma de 150 lei cheltuieli de judecată, din care 50 de lei reprezentând taxa de timbru iar 100 de lei onorariu de avocat. Instanța reține că reclamanta a depus la dosar factura nr. 89/01.04.2015 și ordinul de plată din care reiese că a achitat suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocațial. Instanța va obliga pârâta la plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocațial întrucât în formularul de cerere depus la dosar acesta este cuantumul care a fost solicitat de către reclamantă, iar ulterior nu a existat o majorare a pretențiilor solicitate cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulata de reclamanta S.C. S. 2000 S.A., cu sediul în loc. B., Calea Feldioarei nr. 60, jud. B. CUI RO_, J_, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. G. S.R.L., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj având CUI RO_ și nr. de înmatriculare în Reg. ..
Obligă pârâta S.C. E. G. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 301, 19 lei reprezentând contravaloarea facturii nr._/14.01.2013 și dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenței facturii și până la data achitării debitului.
Obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publica, azi, 08 iunie 2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red.Dact/MCF/4 ex/15.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5821/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5080/2015.... → |
|---|
