Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8039/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8039/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 8039/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8039/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 09 septembrie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. – C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta S.C. M. & F. COMEXIM S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. H. L. S.R.L., având ca și obiect pretenții – cerere cu valoare redusă.
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de Consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 1.029 alin. 1 și 2 C.pr.civ. având în vedere faptul că nici reclamanta și nici pârâta nu au solicitat dezbateri orale, iar instanța nu a apreciat necesar să dispună înfățișarea părților.
Verificându-și competența, în temeiul art. 131alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material si teritorial să soluționeze cererea, raportat la dispozițiile art. 1028 si art. 107 din Codul de Procedură Civilă.
În probațiune, conform prev. art. 1030 alin. 9 raportat la art. 250, 255 și 265 din Codul de Procedura Civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerând că este admisibilă potrivit legii și poate duce la soluționarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța se considera lămurita, declara încheiata cercetarea procesului si, întrucât părțile nu sunt prezente pentru a le fi acordat cuvântul in dezbateri, în temeiul art. 1031 din Codul de procedura Civilă, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.07.2015 pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, reclamanta S.C. M. & F. COMEXIM S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. H. L. S.R.L. obligarea pârâtei la plata sumei de 7111, 18 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale . nr. 6848/06.10.2014. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, solicitând totodată judecarea în lipsă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat raporturi comerciale în baza comenzii de transport nr. 0094/29.09.2014 și CMR din data de 30.09.2014 în urma cărora a fost emisă factura nr. MFB din data de 06.10.2014, în valoare de 1612 euro, la cursul în lei din ziua respectivă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1349 Cod civil, art. 1025 – 1032 Cod procedură civilă.
În dovedire, s-a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 6-13).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru (fila 20).
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză. .
Conform art. 1029 NCPC., procedura cu privire la cererile cu valoare redusă se desfășoară în întregime în camera de consiliu și este scrisă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul comenzii de transport nr. 0094/29.09.2014 transmise reclamantei ( f. 10 - 11 ), coroborat cu factura fiscală nr. MFB 6848/06.10.2014 ( f. 13 ), între părțile litigiului de față au intervenit raporturi contractuale în baza cărora au fost prestate pârâtei anumite servicii, respectiv au fost transportate anumite bunuri de către societatea reclamantă, în locațiile pe care le-a indicat pârâta. În ce privește contravaloarea prestațiilor executate, adică prețul serviciilor de transport efectuate, aceasta a fost la rândul său precizată în cuprinsul facturii, alături de termenul stabilit pentru achitarea lor, anume 30 de zile de la data primirii în original a facturii de transport, CMR -ului ( f. 10 - 13 ).
Totuși, deși reclamanta a prestat în mod efectiv serviciile la care s-a angajat ( f. 10 - 13 ), pârâta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de achitare a contravalorii acestora, chiar dacă termenul indicat în fiecare factură era deja împlinit, astfel că în prezent datorează societății creditoare o sumă de 7111, 18 lei, după cum rezultă din factura anexată cererii de chemare în judecată (f. 13).
În drept, din punct de vedere al aplicării legii civile în timp, având în vedere dispozițiile legale ale art. 6 alin.1 și 2 din Noul cod civil aprobat prin Legea nr.287/2009, republicată în Monitorul Oficial nr.505/15.07.2011, care a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, constatând că obiectul litigiului se referă la un contract încheiat în anul 2014, instanța reține că acestea sunt supuse legii în vigoare la data încheierii lor, respectiv prevederilor noului cod civil.
Având în vedere, data introducerii prezentei, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Potrivit art. 1025 alin.1 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin.1 C.pr.civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Cu privire la capătul de cerere principal, instanța reține că potrivit art. 1270 din Codul civil, Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Mai departe, art. 1350 din Legea nr. 287/2009 republicată, prevede că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat; atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Instanța reține că deși în materia răspunderii civile contractuale, odată dovedite raporturile contractuale dintre părți, pârâtei îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației, aceasta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
În temeiul art. 1516 alin.1 creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în temeiul art. 1516 al. 2 C. civil, „atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau după caz să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege, pentru realizarea dreptului său”.
Potrivit art. 1535 alin.1 C. civil, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul al daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.”
Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, astfel cum prevede art. 1521 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată.
Punerea în întârziere operează de drept când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi, conform 1523 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată.
În consecință, instanța va obliga pârâta și la plata dobânzii legale aferentă debitului principal calculată începând cu data scadenței, 13.06.2015 și până la data plății efective. Instanța va admite în parte cererea întrucât pârâta va fi obligată la plata dobânzii legale începând cu data de 13.06.2015 și nu 06.11.2014, cum a solicitat reclamanta întrucât potrivit anexei la comanda de transport (fila 11), termenul de plată este de 30 de zile de la data primirii de către debitoare a facturii de transport, CMR-ului, termenul de plată derulându-se doar după primirea în original a tuturor documentelor. Din actele depuse la dosar de către reclamantă reiese că la data de 13.05.2015 s-au comunicat pârâtei aceste acte, prin urmare termenul de 30 de zile în care pârâta putea efectua plata s-a împlinit la data de 13.06.2015.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța arată că potrivit art. 451 alin.(1), Cod proc. civilă, „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.”
În conformitate cu prevederile art. 452 C. proc. civilă, „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”, iar potrivit art. 453 alin.(1) C.proc. civilă, „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Reținând dispozițiile legale mai-sus enunțare și culpa procesuală a pârâtei, instanța va dispune obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 20).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. M. & F. COMEXIM S.R.L., cu sediul în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. H. L. S.R.L., cu sediul în Ghirlot, comuna Aluni, ., jud. Cluj, și în consecință:
Obligă pârâta S.C. H. L. S.R.L. să achite reclamantei suma de 7111, 18 lei cu titlu de debit principal restant și dobânda legală aferentă, calculată de la data de 13.06.2015 și până la plata efectivă.
Obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, calea de atac exercitata urmând a fi înregistrata la Judecătoria Cluj-N..
Dată în Camera de Consiliu și pronunțata în ședința publică din 09.09.2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red.Dact/MCF/4 ex/09.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8019/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7933/2015. Judecătoria... → |
|---|
