Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1511/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1511/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 13680/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1511/2015
Ședința camerei de consiliu din 12.02.2015
Instanța constituită din :
JUDECATOR: P. VICTORIȚA P.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii cu valoare redusa înaintată de reclamanta A. C. S.A., in contradictoriu cu parata ..
La apelul nominal făcut în cauză se constata lipsa partilor.
Procedura este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanta nefiind exceptii de invocat si alte cereri in probatiune de formulat in temeiul art. 260/ NCPC incuviinteaza proba cu inscrisurile aflate la dosar, declara inchisa faza probatorie si in temeiul art. 394/alin.1/NCPC, declara inchise dezbaterile si retine cauza in pronuntare, pe baza actelor de la dosar.
JUDECĂTORIA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 19.06.2014 și precizată la data de 27.11.2014 reclamanta A. CULINARĂ SA, a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta . obligarea acesteia la plata sumei de 1226,77 lei reprezentând chirie și utilități și 1802,18 lei penalități, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii aceasta a arătat că își întemeiază pretențiile pe contractul de închiriere și art 1025 șu C..
S-a achitat taxă de timbru în cuantum de 200 lei, f. 7.
În probațiune s-a anexat contractul de închiriere nr. 1311/08.06.2011, f. 8-13, situația soldului, f. 14-16, factura fiscală nr. 5849/17.08.2011, f 17, ff 6342/19.10.2011, f. 18, ff 6532/18.11.2011, f. 19, f 6782/20.12.2011, f. 20, ff 5956/05.09.2011, f. 21, ff. 6189/04.10.2011, f. 22. Prin scriptul de la fila 48, reclamanta a arătat că deși reclamanta a pus la dispoziția debitoarei spațiul ce face obiectul contractului de închiriere, aceasta nu a achitat chiria și cheltuieli în valoare totală de 1226,77 lei, sume pentru care au fost emise facturile depuse la dosarul cauzei. De asemenea, a depus modul de calcul al penalităților solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Pârâtei i-au fost comunicate cererea și înscrisurile în probațiune, dar aceasta nu a depus răspuns și nici nu a comunicat în vreo altă modalitate poziția sa procesuală.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la capătul de cerere principal, instanța reține că art. 1030 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 republicată, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1.029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar.
Instanța constată că între părți s-au derulat raporturi izvorâte din contractul de închiriere nr. 1311/08.06.2011, f. 8-13, al cărui obiect l-a constituit închirierea de către locator ( reclamanta din cauză) a spațiului comercial situat în Cluj-N., ., jud Cluj, în suprafață de 15 mp, contra unei chirii în sarcina chiriașului ( pârâta din cauză) de 500 lei lunar +TVA. Conform dispozițiilor contractuale, chiriașul are obligația de a plăti chiria la termenele stabilite, neplata chiriei în termen atrage plata unei penalități de 0,1% din valoarea facturii pe fiecare zi de întârziere; de asemenea, chiriașul trebuie să plătească utilitățile aferente spațiului închiriat pe baza facturilor emise de locator, sub sancțiunea plății unor penalități de 0,1% din valoarea facturilor pe fiecare zi de întârziere. ( art 26 lit a, b din contract). Contractul a fost semnat de ambele părți la data de 08.06.2011, urmând a-și produce efecte începând cu data de 15.06.2011.
În baza acestui contract și în raport de contravaloarea utilităților societatea creditoare a emis facturile fiscale aflate la filele f. 17-22 din dosar, facturi care însă au rămas neachitate.
Fața de cele de mai sus, instanța urmează a reține că, în speță, sunt incidente dispoz. Titlului X - N.C.P.C. relativ la procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
Astfel potrivit art. 1025 alin. (1) N.C.P.C. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. (1) N.C.P.C., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
În drept, instanța constată că, potrivit art. 1270 N.C.C., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1719 din același Cod, principala obligație a debitorului este aceea de a plăti prețul serviciului furnizat în ziua și la locul determinate prin contract.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Reclamanta - prin înscrisurile administrate la dosar - a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, și-a dovedit existența unei creanțe conform prevederilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă, prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor relevante, mijloace de probă de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății raportat la prevederile art. 265 și art. 272 din același act normativ, afirmând în același timp neexecutarea în totalitate a obligațiilor de către pârâtă, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 N.C.P.C., că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar, singura care a înțeles să administreze dovezi în acest sens este reclamanta, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care pârâta o avea față de reclamantă.
Instanta apreciaza ca recunoscute inscrisurile depuse la dosar de catre reclamanta si prin raportare la atitudinea paratei ce a manifestat o totala lipsa de interes in soluționarea cauzei, din moment ce nu a înțeles sa formuleze vreun raspuns la cererea reclamantei, desi, actiunea i-a fost, in mod legal, comunicata, sens în care instanța va considera această atitudine ca o recunoaștere a pretențiilor deduse judecatii.
Deși în situația soldului de la fila 14 reclamanta a indicat un număr de 7 facturi neachitate de către pârâtă, la dosar au fost depuse 6 facturi, și anume: factura fiscală nr. 5849/17.08.2011, f 17, ff 6342/19.10.2011, f. 18, ff 6532/18.11.2011, f. 19, f 6782/20.12.2011, f. 20, ff 5956/05.09.2011, f. 21, ff. 6189/04.10.2011, f. 22.
Având în vedere facturile depuse la dosarul cauzei, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamantă, și anume va obliga pârâta la plata sumei de 606,77 lei reprezentând debit principal, neexistând la dosar ff 6391/03.11.2011 emisă pentru suma de 620 lei.
De asemenea, instanța consideră ca fiind întemeiată și pretenția accesorie constând în acordarea penalităților de întârziere aferente debitului principal mai sus menționat, întrucât dreptul reclamantei de a percepe penalități de întârziere, precum și criteriile de calculare a acestora au fost stipulate în cuprinsul art. 26 din contractul încheiat între părți, reprezentând, așadar, ca și debitul principal, o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Având în vedere că a fost dovedit doar o parte din debit, instanța urmează să oblige pârâta la penalități în cuantum de 1216, 90 lei reprezentând penalități aferente debitului principal calculate până la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 1031 N.C.P.C., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. În prezenta cauză, reclamanta a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.
Reclamanta a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, f.7
Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte cererea de valoare redusă precizată formulată de reclamanta A. CULINARĂ SA, cu sediul în Cluj-N., .. 21, jud. Cluj, C. RO199060, J_ în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Cluj-N., ./2, jud. Cluj, CUI_, J_ .
Obligă pârâta . la plata sumei de 606,77 lei reprezentând debit principal aferent facturilor depuse la dosar și suma de 1216, 90 lei reprezentând penalități aferente debitului principal calculate până la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea se depune la sediul Judecătoriei Cluj-N..
Pronunțată în ședința publică din data de 12.02.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
P. Victorița P. A. M.
Red. Dact. PVP/12.05.2015
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2064/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1051/2015.... → |
|---|
