Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 342/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 342/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 21176/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 342/2015
Ședința camerei de consiliu din 16 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile înaintate de reclamanta S.C. E. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul A. S. L., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Soluționarea cererii s-a dispus în camera de consiliu, cu citarea părților.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 131 alin. 1 C. pr. civ., analizându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial pentru a soluționa prezenta cerere de valoare redusă.
În temeiul art. 238 C. pr. civ., instanța apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 C. pr. civ., instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat sau excepții de soluționat, instanța, în temeiul art. 244 C. pr. civ., declară închisă etapa cercetării judecătorești, iar, în temeiul art. 394 C. pr. civ., considerându-se lămurită, declară încheiată etapa dezbaterilor asupra fondului și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.10.2014 sub nr._, reclamanta S.C. E. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A. S. L., obligarea acestuia la plata sumei de 761,60 lei reprezentând contravaloare factură precum și la plata penalităților contractuale de întârziere în cuantum de 0.1%/zi aferente debitului principal. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat, în esență, că la data de 27.05.2013 a încheiat cu pârâtul contractul de vânzare-cumpărare nr._. Obiectul contractului îl constituie vânzarea produselor de pe factura fiscală nr._/27.05.2013 în valoare totală de 1.321,60 lei. În cuprinsul anexei contractului de vânzare au fost stabilite termenele și modalitatea de plată. A mai arătat reclamanta că pârâtul a achitat doar suma de 560 lei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, reclamanta a învederat instanței că acestea sunt stabilite prin clauza penală inserate la art. 4 din contract. În plus, conform art. 5 din contract, pârâtul datorează suma de 150 lei cu titlu de daune interese.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 și art. 1031 și urm. N.C.pr.civ., art. 1270, art. 1719, art. 1721, art. 1025 și art. 1535 C.civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. (fila 6)
La cererea de chemare în judecată au fost atașate următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare nr._/27.05.2013 și anexa (filele 7, 9), factura fiscală nr._/27.05.2013 (fila 8), fișă penalități (fila 10), copie carte identitate pârât (fila 11) și contract de mandat (filele 12-13).
Deși pârâtului i-a fost comunicat formularul de cerere însoțit de înscrisurile depuse de către reclamantă, împreună cu formularul de răspuns, acesta nu și-a exprimat poziția procesuală în raport de acțiunea promovată, nu a completat formularul și nici nu a răspuns într-o altă modalitate adecvată.
La termenul din data de 16.01.2015, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
La data de 27.05.2013, între reclamanta S.C. E. C. S.R.L., în calitate de vânzător și pârâtul A. S. L., în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr._.
Conform art. 2 din contract, obiectul contractului constă în vânzarea de piese auto și accesorii, astfel cum sunt identificate în factura nr._/27.05.2013. Valoarea pieselor și accesoriile achiziționate de către pârât este de 1.321,6 lei. Prin anexa contractului nr._/27.05.2013 (fila 9) s-a stabilit modalitatea de plată a prețului contractului, urmând ca pârâtul să achite suma de 1.321,6 lei în 12 rate, ultima rată devenind scadentă la data de 30.05.2014. Pârâtul a achitat suma de 560 lei, astfel că înregistrează un debit de 761,6 lei. Prin achitarea sumei de 560 s-a realizat plata pentru primele cinci rate. Cea de-a șasea rată a devenit scadentă la data de 30.11.2013. Potrivit art. 5 din contract, în cazul în care cumpărătorul nu achită rata scadentă în termen de 30 de zile de la scadentă, vânzătorul va trece sumele neachitate de pe toate contractele ca restantă, urmând a se calcula penalități. În consecință, la 30 de zile de la scadența primei rate ce a rămas neplătite, întreaga creanță a devenit exigibilă, respectiv la data de 30.12.2013.
Aceste chestiuni de fapt sunt probate prin înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, respectiv contract de vânzare-cumpărare împreună cu anexa sa și factura emisă în baza acestuia (filele 7-9).
Pentru sumele restante au curs dobânzi moratorii de 0,1% pe zi de întârziere de la momentul scadenței, astfel cum au convenit părțile prin inserarea clauzei penale de la art. 5 din contract. În plus, conform art. 5 din contract, pârâtul datorează cu titlu de dobândă moratorie suma de 150 lei.
În drept, instanța reține că potrivit art. 102 al. 1 Legea 71/2011, contractul este supus legii în vigoare la momentul încheierii sale, în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa astfel încât raporturile contractuale dintre părți sunt reglementate prin dispozițiile Noului Cod civil.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 761,6 lei reprezentând contravaloare factură, instanța apreciază că acesta este întemeiat și urmează să îl admită.
Articolul 1350 alin. 1 și 2 N.C.civ. reglementează principiul forței obligatorii a contractului, arătând că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat iar atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Art. 1516 alin. 2 N.C.civ. consacră dreptul creditorului la executarea integrală, exactă și la timp a obligației, conferindu-i acestuia, în ipoteza în care debitorul nu înțelege să își execute benevol obligațiile contractuale, dreptul de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației.
În materia răspunderii contractuale, referitor la sarcina probei, instanța reține că creditorul trebuie doar să facă proba existenței creanței. De îndată ce a fost făcută această dovadă, neîndeplinirea obligației de către debitor se prezumă, dacă acesta nu face dovada contrară, așa cum prevede art. 1548 N.C.civ..
Așa cum rezultă din prevederile contractului încheiat între părți, reclamanta s-a obligat să transmită dreptul de proprietate asupra unor piese auto și accesorii iar pârâtul și-a asumat obligația de a achita contravaloarea acestor bunuri, contravaloare specificată atât în cuprinsul contractului de vânzare cât și în cuprinsul facturii.
Reclamanta a făcut proba existenței obligației pârâtului de a achita suma de 761,6 lei, prin contractul încheiat între părți și prin factura depusă.
De asemenea, creanța este lichidă, câtimea acesteia fiind determinată prin înscrisurile menționate, și exigibilă, la data de 30.12.2013, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.
Pentru aceste considerente, constatând că reclamanta a probat că pârâtului îi revine obligația de a achita suma de 761,6 lei, reprezentând contravaloare factură iar pârâtul nu a făcut proba executării, instanța urmează să admită primul capăt de cerere și să oblige pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 761,6 lei.
Referitor la petitul prin care se pretinde obligarea pârâtului la plata unor penalități de întârziere în cuantum fix de 150 lei plus 0,1% pe zi de întârziere, instanța urmează să îl admită.
Instanța constată că potrivit art. 5 din contractul de vânzare-cumpărare, cumpărătorul datorează, în cazul neachitării facturii la termen, penalități de întârziere de 0,1% pe zi întârziere plus o sumă fixă de 150 lei.
Așa cum s-a reținut în cele de mai sus, pârâtul nu a executat integral și în termenul contractual, conform anexei contractului, obligația de plată a bunurilor achiziționate.
Potrivit art. 1535 al. 1 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență și până la momentul plății.
Conform art. 1538 C.civ., clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.
Având în vedere stabilirea convențională a cuantumului penalităților de întârziere precum și principiul forței obligatorii a contractului, instanța va admite petitul referitor la penalitățile de întârziere și va obliga pârâtul să plătească în favoarea reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 150 lei plus 0,1% din debitul principal de 761,6 lei, începând cu data de 30.12.2013 și până la plata efectivă a debitului.
În temeiul art. 1031 alin.1 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului, instanța urmează să îl oblige pe acesta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată de reclamantă în cauza de față (f. 6).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. E. C. S.R.L., CUI_, J_, cu sediul în Cluj-N., Calea Turzii, nr. 245, jud. Cluj și cu sediul procesual ales la S.C. Transilvania Recuperări Creanțe S.R.L. în Cluj-N., .. 1, . în contradictoriu cu pârâtul A. S., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., ., ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 761,6 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr._/27.05.2013 precum și suma de 150 lei plus penalități contractuale de 0.1%/zi întârziere aferente sumei de 761,6 lei, începând cu data de 30.12.2013 și până la plata efectivă.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Cluj-N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.01.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/26.01.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 344/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 329/2015.... → |
|---|
