Plângere contravenţională. Sentința nr. 339/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 339/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 3088/328/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 339/2015
Ședința publică din 15.01.2015
Instanța constituită din :
JUDECATOR: P. VICTORIȚA P.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind soluționarea plangerii contraventionale înaintată de petenta S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA “ C.F.R. MARFA” S.A., in contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca AL JUDETULUI CLUJ, privind procesul verbal de constatare a contraventiei ., nr._ din data de 30.05.2014.
La apelul nominal făcut în cauză se constata lipsa partilor.
Procedura este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
În temeiul art.131/ alin.1/ NCPC, analizând din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material să judece prezenta cauză, iar raportat la locul constatarii contraventiei din oficiu invoca exceptia necompetentei teritoriale in solutionarea prezentei cauze și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
JUDECĂTORIA
Petenta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „C.F.R. MARFĂ" SA, a formulat CONTESTAȚIE împotriva procesului-verbal . nr._ din 30.05.2014, întocmit de către intimata Inspecția Muncii I. T. de Muncă al județului Cluj, prin care solicită admiterea contestației, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și, pe cale de consecința, să se dispună restituirea sumei de 1750 lei/ achitată cu OP nr. l din 18.06.2014, precum și acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 20 lei.
În motivarea cererii, aceasta arată că la data de 30.05.2014 SNTFM CFR Marfă SA - Sucursala Transilvania a fost sancționată cu amendă în sumă de 7.000 lei pe motiv că evenimentul produs la data de 31.03.2014 la linia 6 din cadrul „grupa de linii A." T. soldat cu decesul elevului A. D. S. a fost favorizat de faptul că SNTFM CFR Marfă SA București - Sucursala Transilvania, în calitate de proprietar al vagonului pe care s-a urcat accidentatul nu a luat măsurile corespunzătoare pentru ca în locurile de muncă cu risc ridicat și specific accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au însușit instrucțiunile adecvate, faptă prevăzută la art.7, alin.4, lit. e din Legea nr.319/2006.
Datorita specificului activității, în scopul desfășurării în bune condiții a circulației feroviare și al prevenirii evenimentelor de cale ferată a fost Instituită, prin lege specială, zona de siguranță șl zona de protecție a infrastructurii feroviare publice. Astfel, prin legislația speciala aplicabilă în domeniul transportului pe calea ferată și anume Ordonanța de urgență nr. 12/1998, republicată, privind transportul pe căile ferate române; Legea nr.289/2005 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea fenomenului Infracțional în domeniul transportului pe calea ferată; Hotărârea de Guvern nr.203/1994, republicată, pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române au fost instituite norme de siguranță precum și regimul sancționator pentru nerespectarea acestora.
În baza principiului fundamental de drept „specialia generalibus derogant", potrivit căruia în situația în care legea generală și cea specială vin în concurs, adică sunt incidente pentru rezolvarea unui raport juridic conflictual, se aplică legea specială, concursul dintre legea specială și cea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar dacă nu se prevede aceasta în cuprinsul legii.
De altfel, însăși Legea nr.319/2006 prevede, la art.4, că nu este aplicabilă în cazurile în care particularitățile inerente ale anumitor activități specifice din serviciile publice vin în contradicție cu prezenta lege.
Astfel, prin Ordonanța de urgență nr. 12/1998, republicată, Cap. IV -Siguranța și protecția infrastructurii feroviare - se instituie zona de siguranță și protecție a infrastructurii feroviare publice (art.29 alin.l) fiind, de asemenea, stipulate, în mod expres, activitățile interzise a se desfășura în aceste zone, art.33 alin,2 stabilind: „traversarea liniilor ferate de către pietoni, vehicule sau animale se face numai prin locuri special amenajate și numai cu respectarea normelor și a prescripțiilor în vigoare", iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol „compania națională care administrează infrastructura feroviară, respectiv operatorii de transport feroviar, nu răspund pentru pagubele cauzate de respectarea dispozițiilor prevăzute ia alin. (1) și (2).
De asemenea, prin Legea nr.289/2005 art. l alin. l, se interzice accesul persoanelor neautorizate în zona de siguranță a infrastructurii feroviare, iar potrivit Hotărârii de Guvern nr. 203/1994, republicată, art.2 pct.15 constituie contravenție la normele privind transporturile pe căile ferate române „mersul pe jos, călare sau cu orice vehicul - în afara de cele aparținând căii ferate - pe liniile și podurile de cale ferată sau traversarea liniilor prin alte locuri decât cele stabilite în acest scop".
SNTFM CFR Marfă SA, are ca obiect principal de activitate "transporturi de marfă pe calea ferată". Printre echipamentele de muncă utilizate pentru realizarea acestei activități sunt locomotivele și vagoanele, vehicule care circula și staționează numai pe calea ferată, în unități specifice: stații c.f., linii de garare c.f., triaje de cale ferată. Aceste echipamente de muncă ajung după o anumită perioadă de exploatare să nu mai corespundă condițiilor tehnice, fiind retrase din circulație și "depozitate" ( regarate) pe acele linii c.f. care nu sunt folosite în mod
curent în activitățile de exploatare, în urma unei înțelegeri cu administratorul național de cale ferată (a liniilor publice de cale ferată), Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A., prin Dispoziția nr. 19/2010 a Directorului general al SNTFM CFR Marfa SA s-a dispus, regararea vagoanelor care nu se mai utilizează (aflate în conservare, cu termenele de revizie depășite sau propuse la casare) pe mai multe linii din complexele feroviare, în funcție de disponibilitatea CNCFR "CFR" SA. Astfel SNTFM "CFR Marfă" SA Sucursala Transilvania - CZM Cluj, a convenit cu Sucursala Regionala "CFR" Cluj, conform actului nr. 4D_, coroborat cu actul nr._ (borderou vagoane conservare), ca un grup de 52 de vagoane să fie regarate pe linia 6 din Complexul Feroviar T. - Grupa de linii "A." (Linia 6A), linie electrificată. Printre aceste vagoane se afla și vagonul pe două osii de tip Ucs -_.
Vagonul nr._ este un "vagon destinat transportului de ciment în vrac și a altor substanțe pulverulente asemănătoare" - Ucs (4). înălțimea maximă de la șină este de 4248 mm. Linia de contact este amplasată la o înălțime de 5650 mm.
De asemenea, menționăm următoarele:
- Platforma pe care s-a urcat victima se află la o înălțime cuprinsă între 3400 și 3700 mm de la șină, este o platformă destinată personalului specializat care trebuie să verifice modul de încărcare a mărfurilor și aplicarea dispozitivelor de închidere a recipienților la încărcător, iar această verificare se face numai pe liniile ne-electrificate. Accesul la această platformă se face pe scara laterală sau de pe rampa de încărcare.
- Traversarea liniilor ocupate cu vagoane de tip Ucs, de către personalul
specializat, se face numai prin "platformele de trecere" situate la capetele vagonului.
- Vagoanele de marfă au fost inscripționate cu marcaje și înscrisuri care
interzic accesul în zona de influență a liniei de contact (1500 mm de la firul de contact - 4150 mm de la șină)
- Personalul SNTFM "CFR Marfă" este instruit, autorizat suplimentar să efectueze lucrări în zona liniei ferate electrificate,
Precizează instanței că „depozitarea" vagoanelor pe liniile cf, din Complexul Feroviar T. - Grupa de linii "A." s-a făcut având în vedere prevederile legale în vigoare, acestea se afla în zona de siguranță a infrastructurii feroviare astfel cum este ea definită prin Ordonanța de urgență nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române șl reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române și Legea nr.289/2005.
În acest context, zona cu risc ridicat și specific aflată în proximitatea liniei ferate (inclusiv linia de contact - rețeaua de_ de volți), este o zona protejată prin însăși normele legale, operatorul feroviar, respectiv SNTFM CFR Marfă SA, nu trebuie să ia alte măsuri suplimentare (tehnice sau organizatorice) pentru ca "în locurile cu risc ridicat și specific (platformele vagoanelor pe 2 osii pentru transport ciment aflate în proximitatea liniei de contact de înaltă tensiune) accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au însușit instrucțiunile adecvate".
In consecință, raportat la dispozițiile imperative ale legislației speciale aplicabile în domeniul transportului pe calea ferată care interzice accesul în zona de siguranță a infrastructurii feroviare, SNTFM CFR Marfă SA - Sucursala Transilvania nu poate fi sancționată de neluarea măsurilor corespunzătoare pentru ca în locurile de muncă cu risc ridicat și specific accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au însușit instrucțiunile adecvate, fapta prevăzută la art.7, alin.4, lit. e din Legea nr.319/2006,
Aceste măsuri, respectiv interzicerea accesului persoanelor neautorizate în zona de siguranță a infrastructurii feroviare, sunt stabilite prin lege, ori nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
Menționează faptul că împotriva procesului verbal de cercetare nr._/05.05.2014, emis de către I. T. de Muncă Cluj, prin care au fost constatate faptele pentru care SNTFM CFR MARFA SA a fost sancționată contravențional, a formulat plângere administrativă prealabilă, potrivit prevederilor Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
În drept: își întemeiază contestația pe prevederile Ordonanței nr.2/2001; Ordonanței de urgență nr. 12/1998; Legii nr.289/2005 și Hotărârii de Guvern nr. 203/1994.
În probațiune s-au depus înscrisuri: procesul verbal de contravenție, . nr._ din data de 30.05.2014, f. 6-7, proces verbal de cercetare, f. 8-2, OP nr. 1/18.06.2014, f. 13, dispoziția directorului general al SNTFM, f. 14-15, anexa, f. 17, adresa nr. 4D(182/2010, f. 17-18.
La data de 22.07.2014, intimatul I. T. de Muncă Cluj, a formulat ÎNTÂMPINARE (f. 23-24) prin care solicită instanței respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale înaintată de SNTFM „CFR MARFĂ" SA, împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/30.05,2014, având în vedere următoarele
MOTIVE:
În fapt, inspectorii de muncă au cercetat împrejurările și cauzele care au condus la producerea evenimentului din data de 31.03.2014 în care A. -D. S. elev în clasa a IX Ia Liceul Teoretic „L. R." din T. a decedat,
În jurul orei 8,30 după traversarea liniilor de cale ferată un grup de elevi din clasa a IX-a s-au abătut de la traseu apropiindu-se de un grup de cinci vagoane pe două osii pentru transport ciment. Ajunși în zona vagoanelor, susnumitul s-a urcat pe al doilea vagon fără sa țina seama de rugămintea colegilor de a nu se urca. Fiind urcat pe vagon a gesticulat cu mâna în proximitatea firului de contact, moment în care s-a produs un arc electric între linia de contact și elev.
În sarcina reclamantei s-a stabilit prin Procesul verbal de cercetare nr._/05.05.2014 următoarele:
- la capitolul l) Alte cauze care au concurat ta producerea evenimentului; 12) S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR-MARFĂ" SA București Sucursala Transilvania, în calitate de proprietar al vagonului pe 2 osii pentru transport ciment .(4) 9124-28 cu numărul_ nu a luat masurile tehnice si organizatorice corespunzătoare pentru ca în locurile de muncă cu risc ridicat și specific (platformele vagoanelor pe 2 osii pentru transport ciment aflate în proximitatea liniei de contact de înaltă tensiune) accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au însușit instrucțiunile adecvate, în contrar prevederilor art .7 alin 4 lit c din Legea nr. 31/2006.
Susținerile reclamantei cu privire existența dispozițiilor interzicerii accesului persoanelor neautorizate, în zonă, nu sunt de natura exonerării acesteia de obligațiile ce decurg din necesitatea asigurării practice a interdicției accesului, în speța, pe platforma superioară a vagonului.
S-a dovedit fără dubii, că oricine putea să se urce pe scara vagonului deoarece accesul era permis. Nu exista nici un dispozitiv de blocare a accesului care să fi necesitat eventual forțarea acestuia pentru ca victima să se fi urcat apoi pe platformă. Cercetarea evenimentului a condus la concluzia că proprietarul vagonului trebuia să ia acele măsuri care, practic ar fi făcut inaccesibil accesul pe scară pe platforma superioară a vagonului.
În concluzie, solicită instanței, respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale înaintată de SNTFM „CFR MARFĂ" SA, împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/30.05.2014.
Îndrept: art205 NCPC
S. Națională de Transport Feroviar de Marfă „C.F.R. MARFĂ" SA a formulat RĂSPUNS (f. 28-30) la întâmpinarea depusă de I. T. de Muncă Cluj, cu rugămintea de a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Astfel cum a arătat și în contestația formulată există o . acte normative care interzic accesul persoanelor neautorizate în zona de siguranță a caii ferate. Susținerile intimatei potrivit căreia aceste dispoziții legale „nu sunt de natura exonerării acesteia de obligațiile ce decurg din necesitatea asigurării practice a interdicției accesului" contravin principiului de drept conform căruia „nemo censetur ignorare legem".
Solicită a se avea în vedere că actele normative invocate în contestație (legi, ordonanțe de urgență, hotărâri de guvern) au fost publicate în Monitorul Oficial, necunoașterea lor neputând fi invocată.
De asemenea, intimata susține ca „oricine putea să urce pe scara vagonului deoarece accesul era permis", ori acest fapt nu poate fi făcut fără încălcarea unor dispoziții legale. Zona de siguranță a căli ferate, unde accesul este interzis prin lege, cuprinde fâșia de teren în limita a 20 m fiecare, situate de o parte și de alta a axei căii ferate. În aceste condiții cum s-ar putea ajunge la vagonul de marfă aflat pe linia CF, fără a încălca dispozițiile legale care interzic accesul în zona de siguranță a căii ferate?
Referitor la afirmațiile intimatei cu privire la necesitatea unui dispozitiv de blocare a accesului pe platforma superioară a vagonului și concluzia acesteia potrivit căreia „proprietarul vagonului trebuia să ia acele măsuri care practic ar fi făcut inaccesibil accesul pe scară pe platforma superioară a vagonului", vă rugăm să aveți în vedere următoarele aspecte:
- Vagoanele de marfă sunt construite, conform standardelor europene,
astfel încât să nu aducă atingere siguranței circulației. Din construcție
vagoanele tip Ucs nu sunt prevăzute cu sistem de blocare a accesului
personalului autorizat pe platforma, accesul fiind obligatoriu pentru
verificarea încărcăturii.
- Materialul rulant, în speță vagoanele, utilizat în domeniul transportului
feroviar, pentru a fi admis din punct de vedere tehnic, trebuie să facă
dovada omologării tehnice feroviare sau, după caz, a deținerii unui
agrement tehnic feroviar pentru fiecare produs. Autorizarea și
supravegherea, din punct de vedere tehnic, a furnizorilor feroviari,
omologarea tehnică feroviară și emiterea agrementelor tehnice
feroviare se efectuează de către Autoritatea Feroviară Română - AFER,
în calitate de organism desemnat de Ministerul Transporturilor pentru
a evalua conformitatea produselor și/sau serviciilor și pentru a realiza
activități de Inspecție tehnică feroviară în domeniul transportului
feroviar, conform prevederilor Ordinului Ministrului Transporturilor,
nr.290/2000, publicat în Monitorul Oficial nr.465 bis din 25.09.2000.
Mai mult decât atât, montarea unui astfel de dispozitiv de blocare pe
partea laterală a vagonului, unde se află scara de acces pe platforma
superioară, ar duce la depășirea normei gabaritice a vagonului,
punându-se astfel în pericol siguranța circulației și, totodată putând
cauza evenimente (accidente) de cale ferată.
Astfel, având în vedere aceste detalii tehnice și normele legale arătate, este de necontestat faptul că o modificare la structura vagoanele de marfă este practic imposibilă.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și faptul că vagonul aparținând CFR Marfă SA era inscripționat cu eticheta de avertizare „pericol electric" astfel cum prevede Hotărârea de Guvern nr.971/2006, etichetă care era amplasată lângă scara de acces pe platformă.
În dovedirea celor susținute anexăm extras din catalogul vagoanelor aparținând CFR Marfă SA, pentru vagonul tip Ucs, de unde rezultă detaliile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească acesta pentru a fi omologat, precum și schița de fabricație a vagonului. De asemenea anexăm fotografii ale vagonului inscripționat cu eticheta „pericol electric".
În consecință susținerile intimatei contravin dispozițiilor legale în vigoare și ca atare nu pot fi luate în considerare, accesul în zona de siguranță a caii ferate și Implicit pe vagoanele aflate în acest perimetru este interzis prin lege.
Față de aceste considerente solicită admiterea contestației, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, . nr._ din 30.05,2014; întocmit de către Inspecția Muncii I. T. de Muncă și, pe cale de consecința, restituirea sumei de 1750 lei, achitată cu OP nr. l din 18.06,2014 precum și acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 20 lei.
Au fost atașate planșe foto, f. 33-35.
Prin sentința civilă nr.1669/20.10.2014, Judecătoria T. a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, pe care a admis-o și a trimis cauza spre soluționare Judecătoriei Cluj-N.. Instanța a apreciat că obligația reținută ce nefiind îndeplinită revine angajatorului, și anume SNTFM CFR Marfă SA Sucursala Cluj, neîndeplinirea acesteia fiind săvârșită la sediul angajatorului, fiind vorba despre o inacțiune care poate fi săvârșită doar la locul în care ar fi trebuit să se săvârșească acțiunea, și anume la sediul angajatorului din Cluj-N..
La termenul din data de 15.01.2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N. .
Analizând excepția invocată, în baza art 132 NCPC, instanța reține următoarele:
Conform art. 32, alin.1 din OG 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În materie contravențională competența teritorială este una exclusivă, de ordine publică, în sensul art. 129 alin 2 pct. 3 din NCPC în favoarea instanței în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
Analizând conținutul procesului verbal, f. 6, rezultă că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea faptei prev. de art.7 alin.4 lit. e din L.319/2006.
La rubrica descrierea faptei, se menționează că evenimentul produs la data de 31.03.3014 în jurul orei 08,30 la linia 6 din cadrul „grupa de linii A.", situat în T., ., soldat cu decesul elevului A. D. S. a fost favorizat de faptul că SNTFM CFR Marfă SA București - Sucursala Transilvania, în calitate de proprietar al vagonului pe care s-a urcat accidentatul a încălcat prevederile art.7 alin. 4 lit. e din L.319/2006 conform căruia avea obligația să ia măsurile corespunzătoare pentru ca în locurile de muncă cu risc ridicat și specific accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au însușit instrucțiunile adecvate.
Instanța a motivat declinarea soluționării cauzei pe faptul că obligația ce revenea angajatorului trebuia îndeplinită la sediul acesteia.
Art. 7 alin. 4 lit. e din L.319/2006 prevede următoarele: (4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ținând seama de natura activităților din întreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligația:
e) sa ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat și specific, accesul sa fie permis numai lucrătorilor care au primit și si-au insusit instrucțiunile adecvate.
Deși L.319/2006 se referă la securitatea și sănătatea în muncă, în prezenta plângere, având în vedere circumstanțele sancționării petentei, instanța apreciază că nu este vorba despre o obligație pe care societatea petentă trebuia să o îndeplinească la sediul său. Chiar dacă s-a sancționat o inacțiune (din punctul de vedere al organului sancționator), acest lucru nu trebuie să ducă automat la concluzia că acțiunea trebuia îndeplinită la sediul angajatorului, deci în Cluj-N., pentru a atrage competența Judecătoriei Cluj N. de a soluționa prezenta cauză. Trebuie analizat în concret despre ce obligații se susține că nu au fost îndeplinite și a dus la sancționarea petentei.
Așadar, se precizează în text că angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare (deci este vorba despre măsuri concrete, ce se obiectivează în realitatea fizică) pentru ca în zonele cu risc ridicat și specific (în speța de față evident este vorba despre zona de depozitare a vagoanelor) accesul (se poate realiza doar la locul situării vagoanelor) sa fie permis numai lucrătorilor care au primit și si-au insusit instrucțiunile adecvate.
Prin urmare, spre deosebire de instrucțiunile pe care trebuie să le primească lucrătorii, despre care s-ar putea susține că este o obligație ce trebuie îndeplinită la sediul angajatorului, în opinia instanței textul sancționează neluarea unor măsuri de protecție care au legătură strânsă cu locul depozitării vagoanelor, și care în mod necesar trebuia să fie luate pentru a nu permite accesul unor persoane străine în zona periculoasă. Or, aceste măsuri nu puteau fi luate la sediul angajatorului din Cluj-N., ci au legătură cu locul fizic în care s-a produs evenimentul în cauză, și anume Complexul Feroviar T. – Grupul de linii A..
Pe de altă parte, nefiind implicat în producerea evenimentului un angajat al societății petente, obligațiile ce incumbă petentei privesc protejarea unor persoane străine, având o importanță redusă calitatea de „angajator” a petentei, de aceea nu orice inacțiune a „angajatorului” trebuie legată în mod direct de sediul acesteia, ca loc al săvârșirii faptei contravenționale.
Instanța reamintește Decizia ICCJ nr. 4036/01.06.2012 și Decizia ICCJ nr.85/16.01.2014, prin care s-a statuat că, în speță, competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale pentru fapta prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 (ce sancționează primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract de muncă) revine instanței în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru unde s-a efectuat controlul și unde s-a prestat activitatea fără contract de muncă și nu instanței de la sediul angajatorului.
Instanța Supremă a argumentat această soluție prin faptul că, în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze cauza, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează "locul săvârșirii contravenției"; reglementat de art.32, alin.1 din OG nr. 2/2001, ceea ce presupune a statua asupra conținutului contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii acesteia.
Prin urmare, instanța apreciază că locul săvârșirii contravenției este în T., acolo unde, în opinia intimatei s-a săvârșit fapta contravențională constând în neluarea măsurilor pentru limitarea accesului altor persoane decât lucrătorii instruiți, pentru care s-a dispus sancționarea petentei, prin urmare competentă în judecarea prezentei plângeri este Judecătoria T., sens în care va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., invocată de instanță din oficiu, va dispune declinarea competenței de soluționare a plângerii formulate de petenta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA CFR MARFĂ SA în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ emis de intimat la data de 30.05.2014 în favoarea Judecătoriei T., în baza art. 133 alin.1 pct. 2 NCPC va constata conflictul negativ de competență, iar în baza art. 134 NCPC va suspenda judecarea cauzei și va înainta dosarul Tribunalului Cluj în vederea soluționării conflictului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a plângerii formulate de petenta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA CFR MARFĂ SA cu sediul procesual ales în Cluj-N., Piața A. I., nr. 17, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ..2, jud. Cluj, având ca obiect anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ emis de intimat la data de 30.05.2014 în favoarea Judecătoriei T..
Constată conflictul negativ de competență, suspendă judecarea cauzei și înaintează dosarul Tribunalului Cluj în vederea soluționării conflictului de competență.
Pronunțată în ședința publică de azi, 15.01.2015.
JUDECATORGREFIER,
P. Vicorita P. A. M.
Red. Dact. CH/ PVP/ 2 ex/ 09.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 835/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 201/2015.... → |
|---|
