Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3051/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 3051/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 3051/2015

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 3185

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3051/CC/2015

Ședința camerei de consiliu de la 27.03.2015

Completul constituit din

JUDECĂTOR: M. I.

GREFIER: A. M. M.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta T. C. R., având ca obiect cerere de valoare redusă.

La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, la prima strigare, se constată lipsa părților.

Instanța, față de lipsa părților, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței.

La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu, la a doua strigare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că, la data de 25.03.2015, reclamanta a depus înscrisuri la dosar, conformându-se dispoziției instanței (fl. 26-28).

În temeiul art. 255 alin.1 și art. 258 alin.1 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind utile soluționării cauzei. Potrivit dispozițiilor art. 244 alin.1, declară închisă faza cercetării procesului și, potrivit art. 394 alin.1 C.pr.civ., declară închisă etapa dezbaterilor, rămânând în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:

Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 21.01.2015 sub nr._, reclamanta ., cu sediul în Cluj N., Calea Turzii nr. 245, jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_ și sediul procesual ales în Cluj N., .. 1, ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta T. C. R., cu dom. în Cluj N., ., ., CNP_, sǎ dispunǎ obligarea acesteia din urmǎ la plata sumei de 159 lei reprezentând debit principal, respectiv a dobânzii contractuale aferente, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere și a daunelor interese în sumă de 150 lei, precum și a cheltuielilor de judecatǎ în cuantum de 50 lei constând în taxa judiciară de timbru.

În motivarea cererii formulate, reclamanta a indicat, în esențǎ, cǎ a încheiat la 24.03.2014 cu pârâta un contract de vânzare cu plata în rate, în baza acestei convenții fiindu-i livrate pârâtei anumite produse, însă prețul bunurilor predate, în sumă totală de 348 lei, nu a fost integral achitat, înregistrându-se un debit restant de 159 lei, raportat la plata parțială în cuantum de 189 lei, context în care s-a subliniat că pârâta datorează și penalități de întârziere, respectiv daune interese de 150 lei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1270, 1719, 1721, 1535 din C. Civ., respectiv dispozițiile art. 1025, 411 alin. (1) pct. 2 și ale art. 1031 alin. (1) și urm. din C. proc civ.

În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 7 - 13 și 27 - 28 ).

Cererea formulatǎ a fost timbratǎ cu taxa judiciară de timbru în sumǎ de 50 lei ( f. 6 ).

Deși pârâtei i-a fost comunicat formularul de cerere, însoțit de înscrisurile depuse de cǎtre reclamantǎ ( f. 16 - 19 ), totuși aceasta nu a trecut la completarea formularului de răspuns și nici nu și-a exprimat, într-o altă modalitate, poziția procesuală în raport de acțiunea promovată.

În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:

Astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. *C._/24.03.2014 ( f. 7 ), coroborat cu factura fiscală nr._/24.03.2014 ( f. 8 ), între părțile litigiului de față s-au derulat raporturi convenționale în temeiul cărora reclamanta a vândut pârâtei un produs specific, pentru un preț total de 348 lei, potrivit clauzei 2 din convenția perfectată ( f. 7 ). În ce privește modalitatea efectivă de achitare a prețului convenit prin contract, aceasta a fost individualizată prin clauza 3 ( f. 7 ), anexa la convenția încheiată stabilind plata în rate, individualizând valoarea acestora, precum și data la care fiecare rată urma a fi achitată ( f. 9 ). Nu mai puțin, trebuie observat că pârâta și-a asumat obligația de a plăti valoarea facturii conform anexei la contract, la termenele evidențiate, după cum reiese din art. 4 al convenției perfectate ( f. 7 ), părțile inserând și clauze penale, în sensul că pentru ipoteza în care nu s-ar îndeplini la termen obligația de plată a ratelor lunare, cumpărătorul va datora penalități în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, potrivit art. 4 din contract ( f. 7 ). Mai mult decât atât, s-a stabilit că, în situația neachitării unei rate scadente în 30 de zile de la termenul stabilit pentru plată, întreaga sumă va deveni restantă, în acest caz urmând a fi calculate penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere prin raportare la întregul debit, respectiv că se va achita de către cumpărător și suma fixă de 150 lei cu titlu de daune interese, după cum se poate observa din clauza 5 a contractului perfectat ( f. 7 ).

Totuși, deși pârâtei i-a fost efectiv predat bunul convenit, aceasta din urmă nu a făcut proba plății prețului, așa încât înregistrează în prezent un debit principal restant de 159 lei, ținând seama de plățile parțiale efectuate, în cuantum total de 189 lei ( f. 27 - 28 ), toate ratele neachitate fiind în prezent exigibile, față de stipulațiile în acest sens ale părților, conform art. 5 ( f. 7 și 9 ), iar pârâta se află de drept în întârziere, potrivit clauzei de la art. 4 din contract ( f. 7 ).

Față de cele anterior relevate, instanța reține cǎ între părțile prezentului litigiu s-a încheiat un contract de vânzare, or trebuie observat că una dintre obligațiile principale ale cumpărătorului se referă la plata prețului, după cum reiese din cuprinsul art. 1719 lit. b) din C. Civ. Pe de altă parte, este de evidențiat că, potrivit art. 1724 din C. Civ., Când cumpărătorul nu a plătit, vânzătorul este îndreptățit să obțină fie executarea silită a obligației de plată, fie rezoluțiunea vânzării, precum și, în ambele situații, daune interese, dacă este cazul.

În ce privește cauza de față, s-a relevat deja că pârâta nu și-a îndeplinit integral obligația de a achita suma de 348 lei cu titlu de preț al bunului cumpărat, potrivit contractului și anexei la acesta ( f. 7 și 9 ), efectuând doar plăți parțiale de 189 lei ( f. 27 - 28 ), sens în care, potrivit art. 1719 lit. b) raportat la art. 1724 din C. Civ., instanța va dispune admiterea cererii de chemare în judecată, pretențiile reclamantei fiind, din această perspectivă, întemeiate și, în consecință, va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 159,00 lei cu titlu de rest de preț al bunului cumpărat, conform contractului și facturii depuse la dosar.

Relativ la dobânda contractuală pretinsă de cǎtre reclamantǎ prin acțiunea introductivǎ, instanța observǎ că, potrivit art. 1535 alin. (1) din C. Civ., În cazul în care o sumǎ de bani nu este plǎtitǎ la scadențǎ, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadențǎ pânǎ în momentul plǎții, în cuantumul convenit de pǎrți sau, în lipsǎ, în cel prevǎzut de lege, fǎrǎ a trebui sǎ dovedeascǎ vreun prejudiciu. În acest context, este totuși necesar a menționa că, în materia dobânzii pentru întârzierea la plată a unei obligații bănești, trebuie să fie avute în vedere și dispozițiile art. 5 alin. (1) din O. G. nr. 13/2011, ce stabilesc că În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, respectiv ale alin. (2) din cadrul aceluiași articol, conform cărora Orice clauză prin care se încalcă dispozițiile alin. (1) este nulă de drept. În acest caz, creditorul este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală, în vederea examinării valabilității nivelului dobânzii convenite de părți urmând a fi luată în considerare dobânda legală în vigoare la data stipulării, după cum dispune art. 5 alin. (3) din O. G. nr. 13/2011.

În ce privește cauza de fațǎ, este de relevat că, așa cum rezultă din clauzele 4 și 5 ale contractului încheiat ( f. 7 ), penalitățile stabilite pentru neplata la termen a ratelor din preț se situează la un nivel de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce echivalează cu o dobândă contractuală anuală de 36,5%. Pe de altă parte, raportul juridic intervenit între părțile prezentului litigiu nu decurge, din prisma pârâtei, din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, așadar în cauză urmează a primi aplicare dispozițiile art. 5 din O. G. nr. 13/2011, anterior redate. În acest context, este de subliniat că, așa cum dispune art. 3 alin. (3) din C. Civ., Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ, însă, deși reclamanta a perfectat contractul de vânzare care stă la baza pretențiilor sale cu prilejul desfășurării activității obișnuite, totuși aceasta nu implică faptul că raportul juridic astfel născut nu ar fi supus reglementării de la art. 5 alin. (1) din O. G. nr. 13/2011, fiind necesar ca examinarea să fie realizată prin referire la persoana care a consimțit a contracta cu profesionistul comerciant, mai ales în circumstanțele în care aceasta are calitatea de consumator, în sensul art. 2 pct. 2 din O. G. nr. 21/1992, fără ca aceasta să presupună că raportul de drept substanțial ar fi supus unor norme diferite cu referire la fiecare dintre părțile sale. Așadar, trebuie observat că, față de prevederile art. 5 alin. (1) raportat la art. 3 alin. (2) și (3) din O. G. nr. 13/2011, nivelul penalităților de întârziere stabilit prin clauzele 4 și 5 din contract nu putea depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, în condițiile în care aceasta din urmă se situa, la data perfectării vânzării, anume 24.03.2014 ( f. 7 ), la un nivel de 7,50%, diminuat cu un procent de 20%, conform art. 3 alin. (3) din O. G. nr. 13/2011, moment luat în considerare în baza art. 5 alin. (3) din același act normativ amintit anterior. În consecință, cum dobânda contractuală anuală, astfel cum a fost stabilită prin contractul încheiat, este de 36,5%, iar dobânda legală penalizatoare de 6% pe an, trebuie concluzionat că penalitățile de întârziere convenite de părțile litigiului depășesc nivelul dobânzii legale cu mai mult de 50% pe an și, prin urmare, stipulațiile convenționale referitoare la asumarea de către pârâtă a acestora sunt nule de drept, conform art. 5 alin. (2) din O. G. nr. 13/2011. Așadar, ținând seama de aspectele anterior evidențiate și în condițiile în care nu poate avea loc o executare a unei obligații asumate printr-o clauză contractuală considerată de legiuitor ca fiind nulă de drept, capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, de la data de 15.08.2014 și până la plata integrală, va fi respins ca neîntemeiat.

Referior la daunele interese solicitate de către reclamantă, instanța observă, mai întâi, că potrivit 1724 din C. Civ., pentru situația în care cumpărătorul nu a plătit prețul, vânzătorului îi este recunoscută posibilitatea de a obține executarea silită a obligației de plată, precum și daune interese, dacă este cazul. În al doilea rând, este de evidențiat că părțile prezentului litigiu au convenit o clauză penală în cuprinsul art. 5 din contract ( f. 7 ), ce stabilește că, pentru cazul în care rata nu este plătită în termen de 30 de zile de la scadență, cumpărătorul va achita suma fixă de 150 lei cu titlu de daune interese. În fine, este de relevat aspectul că, potrivit art. 1539 din C. Civ., Creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligației principale, cât și plata penalității, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stabilit. În acest din urmă caz, creditorul poate cere atât executarea obligației principale, cât și a penalității, dacă nu renunță la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligației, așadar în cauza de față reclamanta este îndreptățită a pretinde atât plata restului de preț neachitat de către pârâtă, cât și daunele interese convenite.

Prin urmare, ținând seama de considerațiile anterioare, precum și de împrejurarea că de la data scadenței primei rate neachitate integral, respectiv 15.07.2014 ( f. 9 ) și până la momentul intoducerii cererii s-a împlinit termenul de 30 de zile la care face referire clauza 5 din contract ( f. 7 ), iar pârâta se află de drept în întârziere, conform stipulației din clauza 4 a convenției perfectate ( f. 7 ), potrivit art. 1538 alin. (1) raportat la art. 1270 alin. (1) din C. Civ., instanța va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 150 lei cu titlu de daune interese.

Conform art. 1031 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care cade în pretenții va fi obligatǎ, la cererea celeilalte pǎrți, la plata cheltuielilor de judecatǎ, iar potrivit art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., cheltuielile de judecatǎ includ și taxa judiciarǎ de timbru. Totodată, conform art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ., Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la prezentul litigiu, este de reținut, mai întâi, că acțiunea promovată urmează a fi admisă numai în parte, ținând seama de respingerea capătului de cerere privitor la plata penalităților de întârziere. În al doilea rând, nu poate fi totuși omisă împrejurarea că pârâta se află în culpă procesuală, de vreme ce nu și-a executat la termen obligația de plată a ratelor din prețul bunului achiziționat, aceasta fiind de drept în întârziere, potrivit art. 1523 alin. (1) din C. Civ. raportat la stipulația din clauza 4 a contractului perfectat ( f. 7 ). În consecință, ținând seama și de caracterul indivizibil al cheltuielilor pretinse, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum fix de 50 lei ( f. 6 ), instanța apreciază că este justificată achitarea integrală de către pârâtă a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, sens în care va dispune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea formulată de către reclamanta ., cu sediul în Cluj N., Calea Turzii nr. 245, jud. Cluj, înregistrată la O. R. C. sub nr. J_, CUI RO_ și sediul procesual ales în Cluj N., .. 1, ., în contradictoriu cu pârâta T. C. R., cu dom. în Cluj N., ., ., CNP_.

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 159,00 lei cu titlu de rest de preț al bunului cumpărat, conform contractului și facturii depuse la dosar.

Respinge ca fiind neîntemeiat căpătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data de 15.08.2014 și până la plata integrală.

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 150 lei cu titlu de daune interese.

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.

Executorie de drept.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă la Judecătoria Cluj N..

Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2015.

JUDECĂTOR, GREFIER,

M. I. A. M. M.

Red. / Tehn. MI

30.03.2015 - 4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3051/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA