Contestaţie la executare. Încheierea nr. 7217/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 7217/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 6097/211/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE CIVILĂ Nr. 7217/2015
Ședința publică de la 10.07.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. DE C.-DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURA (S.C.D.P.) CLUJ în contradictoriu cu intimata A. J. A FINANTELOR PUBLICE CLUJ, având ca obiect contestație la executare.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 03.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 10.07.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 31.03.2015 sub nr._, contestatoarea STAȚIUNEA DE C. DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂ CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, cod fiscal_, având sediul ales în Cluj N., .. 62, jud. Cluj, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, cu sediul în Cluj N., Piața A. I. nr. 19, jud. Cluj, să dispună, în principal, anularea titlului executoriu nr._/2015 și a somației nr._/2015, a actelor care au stat la baza emiterii acestora, precum și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr._/12/_ /_, iar în subsidiar, anularea parțială a titlului executoriu nr._/2015 și a somației nr._/2015, precum și a tuturor actelor de executare subsecvente, efectuate în dosarul nr._/12/_ /_, ca premature și nelegale.
În motivarea cererii, contestatoarea a învederat, în esență, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. III alin. (6) din O. U. G. nr. 29/2005, astfel că obligațiile fiscale nu sunt exigibile, existând anumite facilități fiscale de care beneficiază, prin reeșalonarea sumelor prevăzute în somația comunicată. Pe de altă parte, s-a subliniat de contestatoare că este incidentă reglementarea art. III alin. (1) lit. a) din O. U. G. nr. 29/2005, în baza căreia operează o scutire de la plată a obligațiilor bugetare restante la 17.05.2004, iar conform alin. (6) din cadrul aceluiași articol, obligațiile fiscale datorate după 17.05.2004 vor deveni exigibile numai subsecvent intrării în vigoare a hotărârii de guvern privind reorganizarea fiecărei unități de cercetare dezvoltare, nefiind condiționată acordarea înlesnirilor fiscale de emiterea unei decizii în acest sens de organul competent sau de adoptarea unei hotărâri de guvern referitoare la reorganizarea sa, facilitățile fiscale operând de drept. Totodată, s-a considerat că, deși guvernul nu și-a îndeplinit obligația de a emite o hotărâre de reorganizare, aceasta nu poate conduce la pierderea statutului de instituție publică a contestatoarei, astfel că beneficiază de scutiri și înlesniri, or în asemenea circumstanțe se ajunge la încălcarea dreptului său de proprietate, garantat de art. 44 alin. (2) din Constituție. În fine, s-a relevat, în subsidiar, că emiterea titlului executoriu și a somației au avut loc cu nesocotirea prevederilor O. G. nr. 22/2002, dat fiind că, în prezent, nu dispune de sumele necesare pentru plata obligațiilor și se efectuează demersuri în vederea obținerii lor
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 din C. proc. civ. și ale art. 172 și urm. din C. proc. fisc.
În susținerea cererii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri ( f. 6 - 18 ).
Intimata a depus la 23.04.2015 întâmpinare ( f. 23 - 24 ), prin care a învederat că, în realitate, contestația este inadmisibilă, potrivit art. 712 alin. (2) din C. proc. civ. și art. 172 alin. (3) din O. G. nr. 92/2003, dat fiind că se contestă însuși titlul de creanță în baza căruia s-a demarat executarea silită, iar pe fondul cauzei, s-a apreciat că cererea este neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, intimata a reliefat că executarea a fost declanșată în condițiile O. G. nr. 92/2003, la dosarul cauzei nefiind depuse certificate de obligații bugetare din care să reiasă că ar fi fost stabilite anumite sume care fac obiectul înlesnirilor la plată și nici nu a fost anexată vreo hotărâre de guvern care să privească reorganizarea unității de cercetare dezvoltare, iar referitor la lipsa fondurilor, s-a subliniat că nu au fost transmise înscrisuri care să justifice această alegație.
În susținerea poziției sale procesuale, intimata a anexat înscrisuri ( f. 25 - 67 ).
Deși contestatoarei i-a fost comunicată întâmpinarea formulată ( f. 69 - 71 ), totuși, aceasta nu a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 03.07.2015, instanța a respins ca fiind neîntemeiată excepția inadmisibilității contestație la executare, invocată de către intimată, prin întâmpinare, pentru motivele arătate prin încheierea pronunțată la acea dată ( f. 77 ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 3088 din data de 11.01.2015 ( f. 45 - 66 ), în sarcina contestatoarei a fost stabilită obligația de plată a sumei totale de_ lei cu titlu de accesorii pentru plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale și a altor venituri ale bugetului general consolidat, fiind relevantă și împrejurarea că a fost înregistrată, sub nr. FCJCLUA -_ - 2015/24.02.2015, declarația contestatoarei privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, în raport de care s-a individualizat o obligație de plată totală de_ lei ( f. 67 ). Pe de altă parte, se impune a menționa că, în asemenea circumstanțe, a fost demarată procedura de executare silită în vederea recuperării creanțelor fiscale în discuție, fiind emis de către intimată titlul executoriu nr._ din 03.03.2015 ( f. 7 - 17 și 29 - 43 ) și somația nr._ din 03.03.2015 ( f. 6 și 27 - 28 ), pentru suma totală de_ lei.
Potrivit art. III alin. (1) din O. U. G. nr. 29/2005, Unitățile de cercetare-dezvoltare reorganizate ca institute naționale sau ca instituții publice, cuprinse în anexele nr. 1 a), 1 b), 2, 4, 5 și 6 la Legea nr. 290/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 147/2004, beneficiază de următoarele înlesniri la plata obligațiilor fiscale restante: a) scutirea de la plată a obligațiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr. 147/2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. I.-Șișești“ și neachitate prin orice modalitate prevăzută de lege, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj, cu excepția contribuției pentru pensia suplimentară, contribuției individuale de asigurări sociale, contribuției individuale de asigurări pentru șomaj, contribuției datorate Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate de către persoanele asigurate care au calitatea de angajat, taxei pe valoarea adăugată suspendate în vamă, impozitului pe salarii, impozitului pe veniturile din salarii, impozitului pe dividende și a celorlalte impozite cu reținere la sursă, care urmează a fi achitate în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență; b) fac obiectul înlesnirilor la plată prevăzute la lit. a) și sumele preluate pentru încasare de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, reprezentând contribuția datorată Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; c) scutirea de la plată a dobânzilor și penalităților de orice fel aferente obligațiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr. 147/2004, calculate și datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență; d) scutirea de la plată a obligațiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr. 147/2004, datorate bugetelor locale, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri, precum și a dobânzilor și penalităților de orice fel, calculate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Pe de altă parte, în ce privește modalitatea concretă în care beneficiarii măsurilor la care se referă alin. (1) se vor putea prevala de acestea, trebuie apreciat că sunt relevante prevederile alin. (2) din cadrul art. III din O. U. G. nr. 29/2005, în baza cărora Sumele ce fac obiectul înlesnirilor la plată prevăzute la alin. (1) sunt cele stabilite în certificatele de obligații bugetare eliberate, conform legii, pe baza actelor de control de către organele competente ale Ministerului Finanțelor Publice și ale autorităților administrației publice locale, după caz, întreagă procedură prin care se pun în aplicare dispozițiile alin. (1) fiind reglementată de prevederile alin. (3) - (4) din același articol, ce stabilesc că După publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârilor Guvernului privind reorganizarea unităților de cercetare-dezvoltare prevăzute la art. II, organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabililor acordă înlesnirile la plată reglementate la alin. (1) lit. a), b) și c), după autorizarea ajutorului de stat de către Consiliul Concurenței, până cel târziu la data de 30 iunie 2006, respectiv că Înlesnirile la plată reglementate la alin. (1) lit. d) se acordă de autoritățile administrației publice locale în condițiile prevăzute la alin. (3). În fine, este de remarcat că, potrivit art. III alin. (6) din O. U. G. nr. 29/2005, Obligațiile bugetare neachitate, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare, inclusiv accesorii aferente acestora, datorate după . 2004 147 10 201 0 18> Legii nr. 147/2004, se vor achita în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență .
Așadar, având în vedere întreaga reglementare anterior redată, instanța reține, mai întâi, că nu a fost încă adoptată o hotărâre de guvern care să dispună asupra reorganizării, în concret, a contestatoarei, astfel încât să fie creată și posibilitatea acesteia de a beneficia de măsurile la care se referă art. III alin. (1) din O. U. G. nr. 29/2005, element care, de altfel, a fost confirmat prin însăși cererea formulată, mențio nându-se că emiterea unui act al puterii executive în sensul arătat anterior rămâne, în continuare, la latitudinea acesteia din urmă ( f. 3 ). Pe de altă parte, trebuie considerat că, în realitate, argumentul contestatoarei, în sensul că reorganizarea sa a avut loc deja, în baza legii, nu poate fi acceptat, câtă vreme dispoziția art. unic alin. (6) din Legea nr. 147/2004, la care se face trimitere în cererea introductivă, prezintă un caracter de principiu, un proces amplu precum reorganizarea contestatoarei, cu toate implicațiile pe care aceasta le determină, necesitând un act de reglementare al puterii executive, care nu a fost, până în prezent, adoptat, iar textul art. III alin. (3) din O. U. G. nr. 29/2005 se referă, explicit, la publicarea, în Monitorul Oficial, a hotărârilor guvernului privind reorganizarea unităților de cercetare - dezvoltare.
În al doilea rând, instanța constată că, având în vedere reglementarea art. III alin. (1) din O. U. G. nr. 29/2005, rezultă, indeniabil, că legiuitorul nu a statuat posibilitatea sau obligativitatea acordării de facilități fiscale pentru obligațiile datorate după . O. U. G. nr. 29/2005, câtă vreme se face trimitere la obligațiile bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr. 147/2004, respectiv la dobânzi și penalități de orice fel, calculate până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, or titlul executoriu vizează obligații de plată mult ulterioare momentului adoptării acestui act normativ ( f. 7 - 17 și 29 - 43 ), prin referire la titlurile de creanță care au stat la baza emiterii sale ( f. 45 - 66 și 67 ), astfel că nu poate fi primită susținerea contestatoarei, în sensul că ar beneficia de facilitățile fiscale reglementate de art. III alin. (1) din O. U. G. nr. 29/2005, obligația sa fiind așadar exigibilă.
În al treilea rând, se impune a releva că, de fapt, textul art. III alin. (6) din O. U. G. nr. 29/2005 nu poate fi nicidecum interpretat în modalitatea învederată de contestatoare, acesta vizând, în realitate, obligații bugetare neachitate, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri, inclusiv accesorii aferente acestora, datorate după . Legii nr. 147/2004, însă numai până la adoptarea O. U. G. nr. 29/2005, împrejurare confirmată prin aceea că legiuitorul a stabilit explicit că aceste obligații vor fi achitate în termen de 90 de zile de la . actului normativ, doar pentru aceste obligații fiscale fiind reglementată o facilitate sub forma amânării la plată. Astfel, este clar că nu putea fi instituit un beneficiu prin referire la perioade de timp nedeterminate, ci numai prin luarea în considerare a unui interval de timp individualizat prin cele două momente, respectiv data intrării în vigoare a Legii nr. 147/2004 și momentul intrării în vigoare a O. U. G. nr. 29/2005, ce marchează debutul termenului la împlinirea căruia se impun a fi executate și aceste obligați fiscale. Nu mai puțin, trebuie subliniat că același regim juridic a fost instituit și cu privire la excepția la care se referă teza finală a art. III lit. a) din O. U. G. nr. 29/2005, care, de asemenea, nu poate fi interpretată în sensul arătat de contestatoare în cererea formulată, facilitatea sub forma amânării la plată fiind incidentă numai raportat la obligațiile bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr. 147/2004. Așadar, luând în considerare aspectul că, așa cum s-a demonstrat în cele de mai sus, domeniul de aplicare al O. U. G. nr. 29/2005 nu vizează obligațiile fiscale cuprinse în titlul executoriu care a stat la baza declanșării procedurii împotriva contestatoarei, nu mai prezintă relevanță aspectul dacă facilitățile fiscale în discuție erau sau nu condiționate de adoptarea hotărârii de guvern de reorganizare a contestatoarei, oricum aceasta din urmă neputând beneficia de măsurile la care se referă art. III alin. (1) și (6) din O. U. G. nr. 29/2005.
În fine, se impune a releva că, în circumstanțele în care apare cert că, de fapt, ansamblul datoriilor bugetare stabilite în sarcina contestatoarei prezintă caracter exigibil, nu se poate pune în discuție vreo atingere adusă dreptului său de proprietate, potrivit art. 44 alin. (2) din Constituție. Pe de altă parte, este dincolo de orice dubiu că, raportat la reglementarea art. III alin. (2) și (3) din O. U. G. nr. 29/2005, publicarea, în Monitorul Oficial, a hotărârii de guvern privind reorganizarea unităților de cercetare dezvoltare, respectiv acordarea, în concret, a facilității fiscale, de către organul competent din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și eliberarea certificatului de obligații bugetare reprezintă cerințe formale ce se impun a fi îndeplinite pentru a deveni efectivă înlesnirea stabilită de lege, în mod contrar celor susținute de contestatoare, însă, în realitate, astfel cum s-a demonstrat anterior, obligațiile sale fiscale nu se încadrează în câmpul de aplicare al O. U. G. nr. 29/2005.
În ce privește capătul de cerere formulat în subsidiar, este de remarcat că, așa cum dispune art. 1 alin. (1) din O. G. nr. 22/2002, Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, iar în baza alin. (2) din cadrul aceluiași articol, Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate, din reglementarea anterior redată rezultând, pe de o parte, că, în măsura în care există o obligație stabilită printr-un titlu executoriu în sarcina unei autorități sau instituții publice, aceasta urmează a fi executată numai din sumele aprobate, cu această destinație, prin bugetul întocmit sau, după caz, din sumele la care se încadrează obligația, potrivit titlurilor de cheltuieli și, pe de altă parte, că o creanță deținută împotriva unei autorități sau instituții publice, stabilită prin titlu executoriu, nu poate fi achitată din sumele ce reprezintă cheltuieli de organizare și funcționare, atribuite în vederea îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor pentru care unitățile în discuție au fost înființate. În același context, nu poate fi omis că, după cum se poate observa din cuprinsul art. 2 din O. G. nr. 22/2002, Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, așadar, legiuitorul a instituit o perioadă de 6 luni, calculată de la momentul la care autoritatea sau instituția publică a primit somația de plată, ce reprezintă o temporizare în procedura de realizare a creanței stabilită prin titlul executoriu, în care autoritatea sau instituția publică este îndatorată a adopta măsurile necesare pentru îndeplinirea obligației sale, rațiunea textului regăsindu-se în aceea că, în alte condiții, s-ar putea ajunge la eludarea principiilor stabilite de art. 1 alin. (1) și (2) din O. G. nr. 22/2002, putându-se ajunge inclusiv în situația, ce se impune a fi evitată, ca autoritatea sau instituția publică să nu mai poată desfășura activitatea pentru care a fost înființată, ca urmare a măsurilor de executare demarate împotriva sa. În fine, trebuie subliniat că, în baza art. 3 din O. G. nr. 22/2002, În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie .
Prin urmare, având în vedere ansamblul reglementării anterior redate, instanța reține, într-adevăr, că au fost instituite anumite etape ce trebuie parcurse în vederea realizării unei creanțe deținute împotriva unei autorități sau instituții publice, cronologia procedurii astfel stabilite fiind următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția certă a debitorului de a executa benevol obligația, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea îndatoririi, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la solicitarea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de dreptul comun, respectiv Codul de procedură civilă. Așadar, se impune a concluziona că, indeniabil, beneficiul termenului de grație instituit în favoarea autorităților sau instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației ca urmare a lipsei de fonduri, dar și de proba demersurilor concrete efectuate pentru obținerea resurselor necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor stabilite.
În ce privește cauza de față, instanța constată că, de fapt, contestatoarea se rezumă a susține că nu dispune de sumele corespunzătoare pentru acoperirea sarcinii fiscale stabilite prin titlul executoriu și că întreprinde demersuri pentru obținerea lor, însă, în realitate, apare certă împrejurarea că nu s-a făcut dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri. Astfel, trebuie considerat că, în realitate, contestatoarea nu poate opune cu succes termenul de grație de 6 luni, la care face referire art. 2 din O. G. nr. 22/2002, dat fiind că nu rezultă, din probele administrate, intenția sa de executare voluntară a obligației și, totodată, nu s-a făcut nici dovada vreunui demers concret realizat pentru obținerea fondurilor necesare.
În consecință, ținând seama de aspectele învederate anterior, în baza art. 172 alin. (1) și (4) din O. G. nr. 92/2003, contestația la executare formulatǎ va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată contestația la executare formulatǎ de cǎtre contestatoarea STAȚIUNEA DE C. DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂ CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, cod fiscal_, având sediul ales în Cluj N., .>France nr. 62, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ, cu sediul în Cluj N., Piața A. I. nr. 19, jud. Cluj.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.07.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
13.07.2015 - 4 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7209/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 7215/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
