Contestaţie la executare. Sentința nr. 1191/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1191/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1191/2015
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1191/2015
Ședința publică din 04 februarie 2015
Instanța constituită din:
JUDECATOR: A. N.
GREFIER: C.-M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra contestației la executare formulate de contestatoarea MIX L. SRL in contradictoriu cu intimata D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ – prin ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANTELOR PUBLICE CLUJ.
La apelul nominal se constată lipsa reprezentanților părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei, dupa care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședința publică din data de 21 ianuarie 2015, când instanța a amânat pronunțarea hotărârii, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre.
I N S T A N T A
Deliberand, retine ca prin contestatia la executare formulata de contestatoarea . in contradictoriu cu intimata D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ, prin ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ s-a solicitat a se dispune anularea Deciziei de instituire a masurii asiguratorii nr.430 emisa in data de 17.09.2014, prin care s-a dispus instituirea masurii sechestrului asigurator pentru bunuri imobile; ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra imobilului teren in suprafata de 30.000 mp., inscris in CF_ Floresti, sub nr.topo.2586/2, proprietatea contestatoarei si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea contestatiei formulate se arata ca prin masura asiguratorie mentionata a fost instituit un sechestru asiguratoriu pentru suma de 1.317.549 lei, reprezentand obligatie fiscala estimata, in baza procesului-verbal nr.430/15.09.2014 intocmit de AJFP Cluj in urma unui control efectuat asupra activitatii societatii cu privire la TVA. In acest proces-verbal s-a sustinut ca societatea ar fi inregistrat eronat in contabilitate bunuri de natura imobilizarilor corporale (terenuri) direct pe conturile de cheltuieli (cont 658), diminuand astfel baza fiscala de stabilire a impozitului pe profit. S-a estimat ca obligatia fiscala ar fi in cuantum de 1.317.549 lei, reprezentand impozit pe profit, majorari si penalitati de intarziere. Impotriva societatii nu a fost emis un titlu de creanta (decizie de impunere), insa organul fiscal a apreciat ca exista pericolul de a se sustrage urmaririi silite ori sa ascunda sau sa isi risipeasca averea, periclitand sau ingreunand astfel colectarea creantei fiscal bugetare. Contestatoarea, prin reprezentantul sau, apreciaza ca masura instituita este nelegala, abuziva si ii poate produce consecinte daunatoare patrimonial. Reprezentantul societatii subliniaza ca, in lipsa unei obligatii fiscale stabilita in sarcina acesteia, masura asiguratorie ar trebui sa reprezinte o masura de exceptie. Or, in cazul de fata, masura asiguratorie nu este deloc motivata in ceea ce priveste circumstantele concrete ale starii de fapt ce au condus organul fiscal spre concluzia necesitatii instituirii masurii asiguratorii. Pe de alta parte, insasi emiterea pe viitor a unui titlu de creanta impotriva contestatoarei este o chestiune extrem de incerta. Societatea desfasoara o activitatea de dezvoltare imobiliara ce consta in constructia si instrainarea de apartamente. Din acest punct de vedere achizitiile de terenuri constituie pentru societate o cheltuiala deductibila, bunurile respective fiind o materie prima indispensabila activitatii desfasurate. Aceste tranzactii de achizitie terenuri au fost considerate incorect inregistrate, de catre organul fiscal, insa elementul litigios al inregistrarii ca fiind „cheltuieli” sau „investitii” nu poate fi anticipat ca si solutie legala, de aici concluzia incertitudinii stabilirii vreunei obligatii fiscale in sarcina societatii. Mai mult decat atat, echipa de control a invocat o neregularitate a inregistrarii unei achizitii de teren efectuate in anul 2014, an fiscal ce nu s-a incheiat, astfell incat achizitia isi poate schimba semnificativ destinatia, in functie de activitatea concreta a societatii. Reprezentantul contestatoarei apreciaza ca masura sechestrului asigurator este nejustificata si abuziva in conditiile in care este vorba despre o societate solvabila ce detine imobile de importanta din punct de vedere valoric in patrimoniu, realizeaza venituri constante din instrainari si inchiriei de imobile. Valoarea bunului supus masurii asiguratorii este de 3.294.300 lei, depasind astfel dublul sumei estimate, iar, prin „inghetarea” acestuia in patrimoniul societatii nu mai exista posibilitatea punerii sale in valoare prin activitatea de dezvoltare imobiliara. Deasemenea, se subliniaza ca acest control fiscal nu a fost programat, putand avea loc oricand in cadrul termenului de prescriptie de 5 ani, astfel incat societatea este pusa in situatia de a suporta consecintele negative ale masurii pe o perioada incerta in timp (f.1-3).
Prin intampinarea depusa la filele 50-52 din dosar intimata a solicitat respingerea ca neintemeiata a contestatiei la executare formulate. In motivarea pozitiei procesuale exprimate se arata ca la data emiterii Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii au fost estimate obligatii de plata a societatii in ceea ce priveste impozitul pe profit urmare a inregistrarii nejustificate pe cheltuieli deductibile a unor bunuri de natura mijloacelor fixe. La . se afla in derulare o inspectie fiscala partiala cu privire la impozitul pe profit si, in functie de constatarile organelor de inspectie fiscala se va finaliza si emiterea unui act administrativ fiscal (decizie de impunere). Potrivit prevederilor art.129 alin.2 si 3 din OG nr.92/2003 precum si pct.2.1 lit.c din Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr.2605/2010 organul de control poate lua masuri asiguratorii ori de cate ori exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda sau sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea, masurile respective putand fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta si urmand a ramane valabile pe toata perioada executarii silite. In motivarea Deciziei nr.430/17.09.2014, act administrativ contestat in prezentul dosar, s-a mentionat ca prin inregistrarea direct pe cheltuiala a valorii de intrare a unor terenuri achizitionate in perioada 01.01._14, terenuri ce nu au fost valorificate conform activitatii desfasurate de societate (constructia de cladiri-apartamente), a fost influentat rezultatul financiar al societatii in sensul diminuarii profitului impozabil, cu valoarea respectivelor terenuri si, implicit, a impozitului pe profit aferent. Dispunerea masurilor asiguratorii este justificata de comportamentul agentului economic in ceea ce priveste inregistrarea eronata pe cheltuieli a contravalorii unor bunuri de natura mijloacelor fixe si a nereflectarii in totalitate in evidenta contabila a situatiilor financiare a activelor detinute. Se poate afirma ca prin inregistrarea eronata pe cheltuieli deductibile a unor elemente de activ, adica prin scaderea din gestiune inca de la cumparare a acestora si nu la vanzarea imobilelor reprezentand apartamente si terenuri aferente, se urmarea risipirea patrimoniului societatii. Instituirea masurii asiguratorii nu este la latitudinea organelor de inspectie fiscala si nu reprezinta o masura de exceptie, ci se instituie in mod obligatoriu in situatia in care sunt indeplinite conditiile prevazute de art.129 alin.2 din OG nr.92/2003. Potrivit Legii nr.82/1991 si a Ordinului nr.3055/2009 la . terenurilor, potrivit facturilor de achizitie sau contractelor de vanzare-cumparare, se debiteaza contul 211. La terminarea locuintelor destinate vanzarii, valoarea terenurilor folosite este reclasificata ca marfa, iar la vanzarea efectiva a locuintei, impreuna cu terenul aferent, se inregistreaza contravaloarea veniturilor obtinute din aceasta vanzare, concomitent cu inregistrarea pe cheltuieli a costului locuintei si a cotei parti din terenul aferent acesteia. Astfel, nu este niciun dubiu ca agentul economic a inregistrat eronat pe cheltuiala impozitari corporale, diminuandu-si nerjustificat profitul impozabil si impozitul pe profit, iar emiterea titlului de creanta va avea loc in viitorul apropiat in conditiile in care se deruleaza o inspectie fiscala partiala cu privire la impozitul pe profit la societatea contestatoare. Afirmatia agentului economic potrivit careia achizitia isi poate schimba semnificativ destinatia in conditiile in care anul 2014 nu este incheiat este lipsita de temei deoarece declararea si plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni urmatoare incheierii trimestrelor I-III, potrivit art.34 alin.1 din Legea nr.571/2013. Intimata apreciaza ca sustinerile contestatoarei potrivit carora instituirea sechestrului asugurator asupra unui bun cu o valoare mult mai mare decat cea estimata creaza un prejudiciu patrimonial grav societatii nu sunt in masura sa duca la admiterea contestatiei la executare. Astfel, reprezetantul legal al societatii este cel care a indicat, inainte de instituirea masurii sechestrului asugurator, ca terenul respectiv este liber de sarcini si nu era destinat in perioada respectiva ori imediat urmatoare unei activitati de constructii. In ceea ce priveste valoarea terenului, se arata ca, potrivit art.5.12 din OMFP nr.2605/2010 organul fiscal poate dispune masuri asiguratorii asupra bunurilor ce nu sunt nemijlocit predestinate desfasurarii activitatii ce constituie principala sursa vde venit in cazul in care acestea se incadreaza in asigurarea atingerii limitei de 150% fata de valoarea creantei estimate.
Din analiza inscrisurilor depuse la dosar, instanta constata ca . are ca si obiect de activitate construirea de imobile in scopul valorificarii ulterioare. In realizarea acestei activitati se impune achizitionarea de terenuri in prealabil. Potrivit sustinerilor inspectorilor fiscali cuprinse in referatul justificativ intocmit in data de 15 septembrie 2014 si depus la filele 58-62 din dosar, societatea si-a depus in termenele legale declaratiile fiscale si nu avea obligatii fiscale neachitate la momentul efectuarii controlului. Insa, s-a constatat ca societatea a inregistrat in mod eronat in contabilitate bunuri de natura imobilizarilor corporale (mijloacelor fixe), terenuri mai exact, direct pe contul de cheltuieli (cont 658). In aceasta modalitate terenurile achizitionate in perioada 01.01._14 de la diverse persoane fizice sau juridice potrivit contractelor de vanzare-cumparare depuse in copie la filele 75-106 din dosar, nu au participat la realizarea de vvenituri, adica nu au fost valorificate conform activitatii desfasurate, agentul economic influentand rezultatul financiar al societatii in sensul diminuarii profitului impozabil cu valoarea respectivelor terenuri.
S-a apreciat ca, prin raportare la valoarea totala a terenurilor achizitionate in aceasta perioada, de 6.819.331 lei, impozitul pe profit suplimentar este estimat la 1.091.092 lei, la care se adauga majorarile de intarziere in cuantum de 130.499 lei pana in data de 15.09.2014 si penalitatile de intarziere in cuantum de 95.958 lei (f.9-10).
In acest context s-a apreciat ca sunt aplicabile dispozitiile art.129 din OG nr.92/2003 si s-a dispus instituirea masurilor asiguratorii constand in instituirea sechestrului asigurator asupra unuia dintre imobilele detinute de . si mentionate in detaliu in referatul justificativ al masurilor asiguratorii. Obiectul Deciziei nr.430/17.09.2014 l-a reprezentat terenului in suprafata de 30.000 mp. inscris in CF_ Floresti si dobandit de societatea contestatoare in baza actului de adjudecare nr.67/30.04.2013 (f.55-57). Valoarea bunului supus masurii asiguratorii este de 3.294.300 lei.
Prin raportare la data comunicarii actelor prin care au fost instituite masurile asiguratorii, contestatoarea a inregistrat prezenta contestatie la executare in termenul prevazut de art.173 alin.1 lit.a Cod proc.fiscala.
Analizand criticile aduse masurii asuguratorii dispuse de organul fiscal instanta constata ca societatea contestatoare este supusa unui control avand ca obiect inregistrarile de TVA, control ce era in desfasurare in luna septembrie 2014 si care nu este finalizat in prezent (reprezentantul societatii a solicitat a se acorda in cauza un termen de judecata mai indelungat, din luna noiembrie 2014 pana in luna ianuarie 2015) pentru a se da posibilitatea organului fiscal sa finalizeze acest control, insa, pana la momentul pronuntarii hotararii, nu a fost emisa o decizie de impunere in sarcina contribuabilului. Sigur, este posibil, ca la finalul controlului sa se ajunga la concluzia ca societatea a procedat in mod gresit la momentul inregistrarii in contabilitate a terenurilor achizitionate in scopul edificarii de imobile si, in sarcina acesteia, sa se stabileasca obligatia de plata a unor creante reprezentand contravaloare impozit pe profit. In prezenta cauza nu se impune a se stabili daca . a diminuat in mos eronat baza fiscala de stabilire a impozitului pe profit sau nu.
In prezenta cauza se impune a se aprecia daca masura instituirii sechestrului asigurator asupra unui bun imobil al societatii este justificata sau nu. Astfel, instanta constata ca, in conformitate cu dispozitiile art.129 alin.2 Cod proc.fiscala se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si a sechestrului asiguratoriu asupra bunurior mobile si/sau imobile proprietate a debitorului atunci cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
Dupa cum se poate observa, organul fiscal justifica masura luata prin aceea ca inregistrarea terenurilor achizitionate direct pe cheltuiala face ca aceste terenuri sa nu existe in proprietatea societatii din punct de vedere juridic, ceea ce reprezinta o risipire a patrimoniului. Instanta apreciaza ca fiind eronata o astfel de interpretare a textului legal. Art.192 alin.2 Cod proc.fiscala face referire la risipirea patrimoniului in scopul ingreunarii colectarii ce urmeaza a avea loc in baza unei decizii de impunere. Aceasta decizie nu este emisa inca, in cazul de fata, nu se stie in ce cuantum ar fi creanta datorata cu titlul de TVA de catre societate, iar comportamentul anterior al contestatorei fata de obligatiile avute fata de organele fiscale nu denota vreo intentie de a nu-si onora obligatiile de plata stabilite. Eventuala inregistrare gresita a achizitiilor de terenuri poate reprezenta o incercare de sustragere de la plata TVA insa nu poate si apreciata drept o risipire a patrimoniului pentru a se justifica masura asiguratorie dispusa de organul fiscal. Rispirea patrimoniului presupune efectuarea de operatiuni de natura a diminua activele societatii de asa maniera incat prin acestea organul fiscal sa fie pus in imposibilitatea incasarii sau executarii creantelor, ori organul fiscal doar speculeaza o astfel de intentie argumentele si probele aduse de catre acesta nefiind de natura a genera certitudini si, implicit, a permite constatarea unei conduite neconforme a contestatoarei de natura a impune masuri asiguratorii.
In ceea ce priveste valoarea bunului supus sechestrului asigurator, instanta constata ca s-au avut in vedere prevederile art.5.12 din Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr.2605/2010 invocate de catre intimata in intampinare, terenul sechestrat avand valoarea ce mai mare dintre cele mentionate in referatul justificativ, insa respectand limita de 150% din valoarea creantei estimate prin procesul-verbal intocmit in data de 15 septembrie 2014. Insa, instanta apreciaza ca nu au fost respectate dispozitiile art.5.8 lit.a din acelasi act normativ. Astfel, bunurile supuse masurii asiguratorii trebuie sa nu fie predestinate activitatii ce constituie principalla sursa de venit a debitorului. Or, din actele depuse in probatine de reprezentantul contestatoarei (f.16-34) reiese ca acest teren face parte dintr-un proiect amplu de constructie imobiliara in . terenului il reprezinta ridicarea de locuinte, amenjarea de spatii comerciale, parcari si cai de acces, iar masura instituita impiedica desfasurarea efectiva a activitatilor producatoare de profit si, in final, de colectare a imopozitelor datorate.
F. de cele prezentate, aprecind ca nu sunt intrunite conditiile de admisibilitate ale masurii prevazute de art.129 alin.2 Cod proc.fiscala, instanta, in temeiul art.129 alin.11 rap. la art.174 alin.3 Cod proc.fiscala, va admite contestatia la executare formulata si va dispune anularea Deciziei de instituire a masurii asiguratorii nr.430/17.09.2014 si, in consecinta, va dispune ridicarea sechestrului asugurator instituit asupra imobilului teren in suprafata de 30.000 mp., inscris in CF_ Floresti, sub nr.topo.2586/2.
Instanta ia act de imprejurarea ca la acordarea cuvantului pe fond nu au mai fost solicitate cheltuielile de judecata amintite in actiunea formulata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite contestatia la executare formulata de contestatoarea ., cu sediul procesual ales in Cluj-N., . nr.93, ., la C..Av.B. R. in contradictoriu cu intimata D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ, prin ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ, cu sediul in P-ta A. iancu nr.19, jud.Cluj si in consecinta:
-dispune anularea Deciziei de instituire a masurii asiguratorii nr.430 emisa in data de 17.09.2014, prin care s-a dispus instituirea masurii sechestrului asigurator pentru bunuri imobile si ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra imobilului teren in suprafata de 30.000 mp., inscris in CF_ Floresti, sub nr.topo.2586/2, proprietatea contestatoarei.
Cheltuieli de judecata nu au fost solicitate.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Calea de atac exercitata si motivele invocate se inregistreaza la Judecatoria Cluj-N..
Pronuntata in sedinta publica din 4 februarie 2015.
JUDECATOR GREFIER
A. N. C.-M. D.
RED./DACT.-A.N/A.N
06.02.2015- 4 EX.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1312/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1181/2015.... → |
|---|
