Contestaţie la executare. Sentința nr. 7135/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7135/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 7135/2015
Operator de date cu caracter personal - 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Sentința civilă nr.7135
Ședința publică din 08.07.2015
Instanta constituită din:
P.: D. G. R.
Grefier: F. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.C. F. P. S.R.L., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI, având ca obiect - contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, a amanat pronunțarea pentru data de 01.07.2015, iar ulterior pentru data de azi, 08.07.2015, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ /22.12.2014 contestatoarea S.C. F. P. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI, următoarele: 1) anularea somației nr.1028/06.11.2014 emisă în cadrul dosarului execuțional nr. CJ 1028/2014; 2) anularea titlului executoriu nr. TC_/03.08.2009 emis în cadrul dosarului execuțional nr. CJ 1028/2014; 3) anularea procesului-verbal privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale emise în cadrul dosarului execuțional nr. CJ 1028/2014; 4) anularea întregii executări silite pornită împotriva sa în cadrul dosarului execuțional nr. CJ 1028/2014; 4) obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză; 5) restituirea taxei judiciare de timbru, la rămânerea definitivă a hotărârii.
În motivare, contestatoarea a arătat, în esență, că executarea silită începută împotriva sa de către intimată în dosarul execuțional mai sus menționat este nelegală, pentru următoarele argumente:
Sumele reprezentând tarif acces SEAP și dobânzile și penalitățile aferente nu au caracterul unor creanțe fiscale pentru a putea fi recuperate pe calea procedurii executării silite prevăzută de Codul de Procedură Fiscală. Aceste sume nu reprezintă venituri la bugetul general consolidat, astfel că nu au calitatea de creanțe fiscale, în conformitate cu disp. art.21 C. proc. fisc. Sumele în discuție i-au fost solicitate pentru accesul la sistemele informatice care furnizează servicii de eGuvernare, pe care intimata le administrează - care reprezintă o prestare de servicii din partea intimatei. Nefiind creanțe fiscale, aceste sume nu pot fi recuperate pe calea executării silite fiscale, în conformitate cu disp. art.136 C. proc. fisc.
De asemenea, contestatoarea a invocat prescripția extinctivă cu privire la sumele pentru care intimata a demarat procedura executării silite, întrucât de la data scadenței facturii fiscale nr._/03.08.2009, respectiv 17.09.2009 și până la data expedierii somației nr.1028/06.11.2014, au trecut mai mult de trei ani. Sumele pe care intimate i le solicită, nefiind creanțe fiscale, nu cad sub incidența disp. art.131 alin.1 C. proc. fisc., astfel încât să le fie aplicabil un termen de prescripție de 5 ani.
În al treilea rând, contestatoarea a arătat că intimata nu este organ de executare silită, neavând competențe în acest sens și, pe cale de consecință, nu deține competențe în materia executării silite.
De asemenea, în cadrul intimatei nu există compartimente de specialitate unde să poată funcționa legal executori fiscali în vederea îndeplinirii procedurilor de executare silită cu privire la creanțele fiscale, având în vedere că aceasta nu este o unitate fiscală teritorială subordonată Ministerului Finanțelor Publice, ci se află în subordinea Ministerului pentru Societatea Informațională, conform disp. art.1 alin.1 din H.G. nr.1132/2013.
Contestatoarea a mai invocat și faptul că intimata a început procedura de executare silită împotriva sa în lipsa unui titlu executoriu emis în condițiile legii.
Astfel, întrucât creanțele pretinse de către intimată au rezultat din raporturi contractuale, rezultă că recuperarea lor se putea face doar în baza unei hotărâri judecătorești sau a altui înscris care reprezintă, potrivit legii, titlu executoriu, în conformitate cu disp. art.141 alin.12 C. proc. fisc.
Pe de altă parte, potrivit disp. art.141 C. proc. fisc., organul de executare ar fi trebuit să emită un nou titlu executoriu la momentul demarării procedurii de executare silită, iar decizia nr. TC_/03.08.2009, care poate reprezenta cel mult un titlu de creanță, nu este suficientă, fiind nevoie de emiterea unui titlu executoriu în condițiile articolului menționat.
Nici procesul-verbal de calcul al obligațiilor accesorii nu poate constitui titlu executoriu, fiind evident că art.1 din H.G. nr.1132/2013, indicat ca și încadrare în drept, nu prevede o atare posibilitate. Mai mult, pentru creanțe fiscale accesorii este mai întâi necesară existența unui titlu de creanță (decizie de impunere), care apoi, în condițiile în care nu a fost contestat la momentul comunicării, iar efectele acestui titlu de creanță nu au fost suspendate de către o instanță de judecată, pot fi trecute în cuprinsul unui titlu executoriu potrivit art.141 C. proc. fisc.
În drept, au fost invocate disp. art.172 și urm. C. proc. fisc., precum și prevederile legale mai sus menționate.
Prin întâmpinarea depusă la data de 06.03.2015 (filele 14 - 21) intimata a invocat excepția necompetenței teritoriale și materiale a Judecătoriei Cluj-N., precum și excepția tardivității contestației la executare - excepții ce au fost respinse de către instanță, ca neîntemeiate, în ședința publică din 17.06.2015, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la termenul respectiv; pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației la executare deduse judecății.
În motivare, a arătat, în esență, că decizia TC nr._/03.08.2009 constituie titlu de creanță, fiind emisă conform disp. art.85 alin.1 lit.b din O.G. nr.92/2003, reprezentând un act administrativ asimilat deciziilor de impunere în accepțiunea disp. art.88 lit.c din același act normativ, iar la data scadenței a devenit titlu executoriu împotriva debitoarei pentru recuperarea creanței fiscale.
Astfel, creanța ce se dorește a fi recuperată este una fiscală, în conformitate cu disp. art.21 coroborat cu art.110 din O.G. nr.92/2003 și pentru recuperarea sa nu este aplicabil Codul de procedură civilă.
Raportat la disp. art.3 pct.2 din Legea responsabilității fiscal - bugetare nr.69/2010, precum și la faptul că Agenția pentru Agenda Digitală a României este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului pentru Societatea Informațională (denumit M.S.I.), factura nr._/03.08.2009 reprezintă o creanță fiscală care se regăsește în bugetul general consolidat la statului.
Având în vedere aceste precizări, dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia TC nr._/03.08.2009 s-a născut la data de 01.01.2010, urmând a se prescrie începând cu data de 01.01.2015, dacă nu a intervenit un motiv de întrerupere a termenului de prescripție.
În drept, au fost invocate disp. H.G. nr.1132/2014, art.88 lit.c, art.110, art.120, art.136 alin.3 și art.141 alin.1 și 2 din O.G. nr.92/2003, Legea nr.554/2004.
La data de 27.04.2015 contestatoarea a depus la dosar un răspuns la întâmpinarea formulată de către intimată.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform înscrisurilor existente la filele 8, 9 din dosar, intimata a emis pe seama contestatoarei, în temeiul disp. art.65 și 66 alin.1 din H.G. nr.1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică prin mijloace electronice din O.U.G. nr.34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune servicii, decizia nr. TC_/03.08.2009 și factura fiscală nr. ASSI_/03.08.2009 privind tariful de acces în SEAP aferent semestrului II 2009, în cuantum de 1500 lei + T.V.A. (total 1785 lei).
Decizia și factura fiscală mai sus menționate i-au comunicate contestatoarei în data de 24.08.2009, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În data de 06.11.2014 intimata a întocmit procesul-verbal nr. CJ 1028 privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale, prin care a stabilit că debitoarea contestatoare îi datorează suma de 2652,87 lei, reprezentând majorări de întârziere calculate pentru perioada 17.09._14, în temeiul Codului de procedură fiscală, la sumele datorate cu titlu de tarif acces în SEAP semestrul II 2009, conform titlului executoriu nr. TC_/03.08.2009 (factura fiscală nr._/03.08.2009 scadentă în data de 17.09.2009).
De asemenea, în aceeași dată intimata a emis somația execuțională nr.1028 pentru suma totală de 4437,87 lei (din care 1785 lei - tarif acces SEAP semestrul II 2009, datorat conform deciziei nr. TC_/03.08.2009, iar 2652,87 lei - dobânzi și penalități corespunzătoare perioadei 17.09._14, stabilite prin procesul-verbal privind calculul dobânzilor și penalităților nr.1028/06.11.2014).
Examinând în acest context primul dintre motivele de nelegalitate invocate de către contestatoare în susținerea contestației la executare deduse judecății, referitor la lipsa caracterului de creanțe fiscale al sumelor pretinse de către intimată și care fac obiectul procedurii de executare silită în litigiu, instanța apreciază că criticile invocate de către contestatoare sub acest aspect constituie, în esență, apărări împotriva titlului de creanță care a stat la baza emiterii titlului executoriu în litigiu.
Or, potrivit art.172 alin.3 din O.G. nr.92/2003, în cadrul procedurii de executare silită în materie fiscală se poate formula contestație și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea numai în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Prin art.205 și urm. din O.G. nr.92/2003 a fost instituită o procedură specială de contestare a titlurilor de creanță și a altor acte administrative fiscale, procedură ce presupune o fază prealabilă, administrativă (respectiv contestarea actului administrativ fiscal la organul fiscal emitent al acestuia), urmată de o fază judiciară, respectiv posibilitatea atacării deciziilor emise de organul fiscal în soluționarea contestației administrative la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă în condițiile legii (art.218 alin.2 din O.G. nr.92/2003).
Rezultă, așadar, că în ceea ce privește contestația formulată în speță de către contestatoare împotriva titlului executoriu emis de intimată împotriva sa în dosarul execuțional nr. CJ 1028/2014, prin raportare la disp. art.172 alin.3 din O.G. nr.92/2003 și, totodată, la motivele de nelegalitate invocate în susținerea sa, aceasta apare ca fiind inadmisibilă, de vreme ce criticile formulate împotriva titlului executoriu reprezintă în realitate motive de nelegalitate a titlului de creanță în baza căruia a fost emis titlul executoriu și care, prin urmare, nu pot fi analizate de către instanța de executare pe calea unei contestații la titlu formulată în temeiul disp. art.172 alin.3 din O.G. nr.92/2003, ci de către instanța de contencios administrativ în cadrul procedurii speciale reglementată de disp. art.205 și urm. din O.G. nr.92/2003. Aceasta deoarece o interpretare contrară a disp. art.172 alin.3 din O.G. nr.92/2003, respectiv în sensul admisibilității invocării pe calea unei contestații la titlul executoriu a unor motive ce vizează legalitatea stabilirii obligațiilor de plată în sarcina debitorului (titlul de creanță) ar fi de natură să determine o substituire a instanței de contencios admininistrativ de către instanța de executare în ceea ce privește cenzurarea unor acte administrativ fiscale, ce intră în competența exclusivă a instanței de contencios administrativ, conform art.218 alin.2 din O.G. nr.92/2003 coroborat cu art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În aceste condiții, având în vedere că în speță din înscrisurile existente la dosar nu reiese că debitoarea contestatoare a uzat de procedura specială instituită de disp. art.205 și urm. din O.G. nr.92/2003, în sensul formulării unei contestații administrative împotriva deciziei nr. TC_/03.08.2009, ce constituie titlul de creanță în litigiu, se impune concluzia că la data soluționării prezentei contestații actul administrativ fiscal constând în decizia mai sus menționată este pe deplin valabil și continuă să își producă efectele juridice conferite prin lege.
De asemenea, instanța consideră că nu pot fi reținut nici motivul de nelegalitate invocat de către contestatoare privind nedeținerea de către intimată a unui titlu executoriu împotriva sa raportat la disp. art.141 alin.12 din O.G. nr.92/2003. Aceasta deoarece, după cum reiese din cuprinsul prevederilor legale în discuție, executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Or, în speță, în condițiile în care obligația de plată stabilită în sarcina contestatoarei a fost individualizată printr-un titlu de creanță, care potrivit disp. art.141 alin.2 din O.G. nr.92/2003 devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, iar în cauză creanța deținută de către intimată a devenit scadentă la împlinirea termenului de 45 zile de la data emiterii titlului de creanță, conform disp. art.66 alin.5 din H.G. nr.1660/2006 - în forma aflată în vigoare la data emiterii deciziei nr. TC_/03.08.2009 - rezultă că executarea silită demarată împotriva contestatoarei respectă cerința impusă de disp. art.141 alin.12O.G. nr.92/2003 privind existența unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În schimb, instanța consideră ca fiind fondată critica subsidiară invocată de către contestatoare privind inexistența în dosarul de executare silită în litigiu a unui titlu executoriu care să cuprindă creanțele scadente și neachitate, astfel cum impun disp. art.141 alin.11 teza I din O.G. nr.92/2003 pentru declanșarea oricărei proceduri de executare silită a unei creanțe fiscale. Astfel, concluzia privind necesitatea emiterii unui titlu executoriu distinct de titlul de creanță reiese din chiar formularea prevederilor legale mai sus menționate, potrivit cărora în titlul executoriu emis de către organul de executare se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, ceea ce înseamnă că acesta se emite după ajungerea la scadență a creanțelor fiscale individualizate prin titlul de creanță și, ca atare, este vorba despre două înscrisuri distincte. De asemenea, aceeași concluzie se desprinde și din prevederile art.141 alin.3 O.G. nr.92/2003, potrivit cărora modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
Totodată, nici procesul-verbal de calcul al obligațiilor accesorii nr.CJ 1028/06.11.2014 emis de către intimată nu poate constitui titlu executoriu în sensul disp. art.141 alin.11O.G. nr.92/2003, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul prevederilor art.86 alin.6 din același act normativ reiese că obligațiile de plată accesorii aferente unei creanțe fiscale se stabilesc printr-o decizie emisă de către organul fiscal.
Ca atare, constatând în considerarea celor mai sus expuse că procedura de executare silită demarată împotriva contestatoarei nu respectă exigențele de ordin formal impuse de disp. art.141 alin.1 și 11 din O.G. nr.92/2003 din perspectiva existenței unui titlu executoriu emis în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, instanța apreciază ca fiind întemeiată contestația la executare analizată în ceea ce privește anularea actelor de executare silită efectuate împotriva contestatoarei în dosarul execuțional nr. CJ 1028/2014 al intimatei, iar raportat de această concluzie devine inutilă analizarea și a celorlalte motive de nelegalitate invocate de către debitoarea contestatoare.
Pe cale de consecință, pentru motivele expuse, instanța va admite în parte contestația la executare și va dispune anularea somației nr.1028/06.11.2014, a procesului-verbal privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale emis în cadrul dosarului execuțional nr. CJ 1028/2014, precum și a celorlalte eventuale acte de executare silită subsecvente efectuate împotriva contestatoarei în dosarul execuțional nr. CJ 1028/2014 al intimatei; cât privește cererea de anulare a titlului executoriu constând în decizia nr. TC_/03.08.2009 emisă de către intimată, aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă.
De asemenea, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată, precum și disp. art.45 alin.1 lit.f din O.U.G. nr.80/2013, instanța consideră ca fiind întemeiată și solicitarea contestatoarei privind restituirea taxei judiciare de timbru achitată în prezentul dosar, motive pentru care va dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru aferentă contestației la executare, în cuantum de 316 lei, achitată conform chitanței . nr._/17.06.2015, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către contestatoare, în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada efectuării altor cheltuieli de judecată în afară de taxa judiciară de timbru achitată, în privința căreia este îndreptățită la restituire, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de către contestatoarea S.C. F. P. S.R.L., cu sediul procesual ales la C.. Av. M. A. V., situat în Cluj-N., P-ța. A. I. nr.8, .. Cluj, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI, cu sediul în București, ., sector 2.
Anulează somația nr.1028/06.11.2014, procesul-verbal privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale emis în cadrul dosarului execuțional nr. CJ 1028/2014, precum și celelalte eventuale acte de executare silită subsecvente efectuate împotriva contestatoarei în dosarul execuțional nr. CJ 1028/2014 al intimatei.
Respinge cererea de anulare a titlului executoriu constând în decizia nr. TC_/03.08.2009 emisă de către intimată, ca inadmisibilă.
Dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru aferentă contestației la executare, în cuantum de 316 lei, achitată conform chitanței . nr._/17.06.2015, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Respinge cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea apelului se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 08.07.2015.
P. GREFIER
D. G. R. F. C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7097/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7156/2015.... → |
|---|
