Pretenţii. Sentința nr. 7690/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7690/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 31-07-2015 în dosarul nr. 7690/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
Sentința civilă nr. 7690/2015
Ședința publică din data de 31 iulie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanta S.C. M. M. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții A. L. D. A. și T. M., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 06.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru azi, în aceeași constituire hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect pretenții, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.10.2014 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub nr._, reclamanta S.C. M. M. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții A. L. D. A. și S.C. A. N. S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei simbolice de 1 leu, cu titlu de reparații pecuniare a daunelor morale suferite până în prezent, eliminarea de pe internet, de pe pagina online www.ziardecluj.ro și din undexul motoarelor de căutare a textelor cuprinzând afirmații cu caracter de defăimare la adresa sa pe care pârâții le-au publicat, interzicea publicării, pe viitor, online sau în publicații scrise, de articole și texte cuprinzând afirmații cu caracter de defăimare la adresa sa, publicarea integral, pe cheltuiala pârâților a textului integral al hotărârii judecătorești ce se va pronunța în cauză, într-un cotidian de largă circulație națională, timp de trei numere consecutive, cât și timp de o lună de zile, online pe site-ul www.ziardecluj.ro, respectiv să asigure indexarea integrală a textului hotărârii judecătorești de către motoarele de căutare.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în cursul lunii septembrie 2014 pe pagina online a Ziar de Cluj, www.ziardecluj.ro, sub semnătura pârâtului A. L. D. A., au apărut o . articole de presă, prin care au fost încălcate în mod grav dreptul la demnitate și la propria imagine, prejudiciile materiale și morale suferite fiind semnificative. A susținut reclamanta că este o societate comercială înființată în anul 2003, cu o vechime de 11 ani în servicii
A arătat reclamanta că la data de 28.09.2014 a luat la cunoștință că pârâtul A. L. D. A. a publicat în publicația online www.ziardecluj.ro un articol intitulat „ȘOC! M. M., „tânăra” firmă de IT lăudată de Ziar de Cluj acum 2 luni, s-a creat din năpârlirea unui SRL ce a dat tunuri primarilor din întreaga țară!”. Deși numele său apărea chiar în titlul articolului, pârâtul având astfel certitudinea că articolul va fi citit de un număr mare de cititori care cunoscu activitatea societății, în cuprinsul articolului publicat sub semnătura pârâtului, se făceau pe lână o lungă . afirmații lipsite total de legătură cu ea, privind interpretări mai mult sau mai puțin fanteziste ale unor fapte ale unor terțe persoane.
Reclamanta a susținut că articolele publicate de către pârâtul A. L. D. A. reprezintă o . afirmații false și defăimătoare și sunt urmarea unui demers făcut cu discernământ și cu rea-credință de pârât, cu scopul direct de a leza masiv și pe termen lung imaginea și reputația publică, atât pur profesională, cât și etică, a sa ca partener de afaceri și contribuabil la bugetele publice locale și centrale.
Reclamanta a susținut că până la realizarea probei verității de către pârâtul A. L. D. A., reprezintă încălcări culpabile ale dreptului său la reputație și la propria imagine, următoarele afirmații neconforme realității, vădi și voit defăimătoare:
„M. M., „tânăra” firmă de IT lăudată de Ziar de Cluj acum 2 luni s-a creat din năpârlirea unui SRL ce a dat tunuri primăriilor din întreaga țară!” (…) „ancheta publicată azi tot de noi despre escrocul sătmărean R. M. … are niște ițe încurcate ce duc spre cei doi sătmăreni de la M. M..” (…) „S. Băbășan și S. V. S. au constituit M. M. din cenușa și rămășitele pământești ale unor societăți comerciale astăzi demult date uitării.” (…) „Au vrut să șteargă originile tenebroase ale începuturilor cu o nouă denumire” … „M&M Software, numele de fată al lui M. M. are sânge de șarlatanie în actul de constituire”.
A arătat reclamanta că prejudiciul care i s-a cauzat ei, persoană juridică producător IT cu reputație națională și internațională, prin afirmațiile făcute de pârâtul A. L. D. A. în publicația online www.ziardecluj.ro este real și dovedit. Acesta constă în atribuirea, în formă scrisă, în mediul online, de învinuiri cu privire la fapte inexistente ale sale și/sau ale unor terți și asocierea fără just temei a numelui și activității sale cu presupuse atribute și conduite de natură îndoielnică, reprobabilă sau chiar direct infracțională. Prejudiciul este cu atât mai grav cu cât afirmațiile care au determinat producerea lui, au fost făcute în formă scrisă, în mediul online, într-o publicație indexată de motorul de căutare Google și implicit transformate în caracterizări publice mai mult sau mai puțin permanente ale sale.
În drept, reclamanta a invocate prevederile art. 8 alin. 1 și art. 10 alin. 2 din CEDO, art. 30 alin. 6-8 din Constituția României, art. 72-75 din Codul civil, art. 253 și art. 1349 din Codul civil.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul înscrisuri (fil. 9 – 58).
Pârâtul A. L. D. A. a formulat la data de 11.11.2014 întâmpinare (fil. 69 – 79), prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea capătului de cerere privind eliminarea de pe internet, de pe pagina online și din indexul motoarelor de căutare a textelor cuprinzând afirmații cu caracter de defăimare ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, admiterea excepției lipsei de interes și respingerea capătului de cerere privind interzicerea publicării pe viitor de articole și texte cuprinzând afirmații cu caracter de defăimare la adresa reclamantei, respingerea cererii de chemare în judecată în ansamblul său ca fiind nefondată.
Referitor la capătul de cerere privind eliminarea de pe internet și din indexul motoarelor de căutare a articolelor publicate pârâtul a arătat că nu are calitate procesual pasivă întrucât deși este autorul acestor articole și își asumă în întregime conținutul lor, nu este el cel care le-a publicat și deci nu le poate elimina de pe pagina de internet. Cu atât mai puțin el nu are autoritatea sau accesul pentru a modifica rezultatele motoarelor de căutare de pe internet.
Pârâtul a arătat că analizând textele citate de către reclamantă în cererea de chemare în judecată, se poate observa că și-a exprimat, în exercitarea dreptului său la opinie, părerea despre niște fapte care privesc bani din bugetul public, pe baza unor informații și documente publice. Curtea europeană a stabilit că în măsura în care o persoană exprimă judecăți de valoare nu i se poate impune să facă proba verității celor afirmate, aducând atingere dreptului la opinie despre alții și că o astfel de părere nu poate fi sancționată decât dacă este pur injurioasă sau are o bază factuală suficientă. Pârâtul a apreciat că prin exercitarea acestui drept, în articol a prezentat informații constând în fapt reale și susținute prin probe, dar a emis și judecăți de valoare referitoare la intențiile persoanelor fizice implicate în activitățile ilegale și despre scopul înregistrării societății reclamante. Afirmația din titlul articolului, singura referitoare la reclamantă reprezintă o judecată de valoare și nu poate face obiectul cenzurii din partea unei persoane private sau a autorităților statului.
Pârâtul a menționat că în nici un moment nu a acționat cu rea-credință și nu a prezentat fapte neadevărate, limitându-se la a analiza informații obținute în mod public, prin prisma unor evenimente reale, respectiv legătura dintre asociații reclamantei și a societății acuzate în presa națională de încheierea unor contracte frauduloase, KYO Inc S.R.L.
A mai susținut pârâtul că în speță, singura referire din articolele scrise, la reclamantă, a vizat acționariatul ei, ocazie cu care a furnizat informații adevărate, publice care au fost obținute de la Registrul Comerțului. Articolele invocate au vizat fapte de natură penală a unor persoane fizice, în nici un caz la adresa reclamantei, fapte care privesc bani și instituții publice, bazându-se atât pe declarațiile persoanelor implicate, cât și pe articolele publicate în alte ziare, respectiv Gazeta de Maramureș, Bihoreanul, Vremea Nouă.
Având în vedere jurisprudența CEDO, susținută de instanțele naționale, pârâtul apreciază că și-a exercitat în limitele legale dreptul la libera exprimare, în conformitate cu codurile deontologice profesionale și prevederile CEDO și nu a adus în nici un fel atingere dreptului la imagine al reclamantei.
Pârâtul a mai arătat că nu sunt îndeplinite cele patru condiții cumulative necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale. În ceea ce privește prejudiciul, a arătat că prin cererea de chemare în judecată nu s-a adus nicio probă în susținerea existenței acestuia, reclamanta rezumându-se a invoca un prejudiciu moral constând în presupusa atitudine reticentă a potențialilor clienți sau a actualilor parteneri comerciali. M. M. prin cererea de chemare în judecată nu a prezentat nicio probă referitoare la prejudiciul de imagine produs întrucât acesta este inexistent. Faptul că a afirmat că M. M. este desprinsă dintr-o societate care a fost implicată în mai multe scandaluri mediatice nu consideră că aduce un prejudiciu de imagine care să justifice limitarea dreptului la libera exprimare întrucât asocierea invocată de reclamantă cu fapte de natură îndoielnică este adevărată și a prezenta informațiile certe pe care le deținea.
La data de 20.11.2014 pârâta S.C. A. N. S.R.L. a depus întâmpinare (f. 81 – 82) prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive arătând că prestează servicii de găzduire web, înregistrare domenii, optimizare site-uri și advertising și nu este titularul nici unui drept asupra domeniului www.ziardecluj.ro, reclamanta aflându-se în eroare asupra acestui aspect.
La data de 09.12.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta S.C. A. N. S.R.L. (f. 88 – 89).
La data de 09.12.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul A. L. D. A. (fil. 92 – 94).
La termenul din data de 23.01.2015 reclamanta a depus cerere de extindere a acțiunii față de numita T. M., în calitate de deținător al domeniului www.ziardecluj.ro.
În motivare a arătat că numita T. M., în calitatea sa de deținător al numelui de domeniu www.ziardecluj.ro are calitate procesuală pasivă de a sta în prezenta cauză, răspunzând în solidar cu ceilalți pârâți.
Prin încheierea FN din data de 31.03.2015 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. A. N. S.R.L., invocată prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. M. M. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. N. S.R.L. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului A. L. D. A. în ceea ce privește petitul nr. II al cererii de chemare în judecată și a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în ceea ce privește petitul nr. 3 al acțiunii, invocată de către pârâtul A. L. D. A. prin întâmpinare (fil. 130 – 131).
În probațiune, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtului A. L. D. A. și proba cu interogatoriul pârâtei T. M., s-a emis adresă la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică (fila 136).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta S.C. M. M. S.R.L. tinde să obțină, pe temeiul răspunderii civile delictuale, conform art. 1349 alin.1 C.civ., obligarea pârâților A. L. D. A. si T. M. la plata sumei de 1 leu, cu titlu de reparații pecuniare a daunelor morale suferite, eliminarea de pe internet, de pe pagina online www.ziardecluj.ro și din indexul motoarelor de căutare a textelor cuprinzând afirmații cu caracter de defăimare la adresa sa, interzicerea publicării, pe viitor, online sau în publicații scrise, de articole și texte cuprinzând afirmații cu caracter de defăimare la adresa sa și publicarea integral a textului hotărârii judecătorești ce se va pronunța în cauza de față, într-un cotidian de largă circulație națională, timp de trei numere consecutive, cât și timp de o lună de zile, online pe site-ul www.ziardecluj.ro și să asigure indexarea integrală a textului hotărârii judecătorești de către motoarele de căutare, ca reparație a prejudiciului suferit de reclamantă în urma apariției pe site-ul www.ziardecluj.ro, a articolului intitulat „ȘOC! M. M., „tânăra” firmă de IT lăudată de Ziar de Cluj acum 2 luni, s-a creat din năpârlirea unui SRL ce a dat tunuri primăriilor din întreaga țară!”, articol apreciat de reclamantă ca fiind denigrator la adresa sa.
Instanța apreciază ca fiind justificat doar parțial demersul procesual al reclamantei, cu consecința admiterii in parte a acțiunii si obligarea pârâtului A. L. D. A. să plătească reclamantei suma de 1 leu, cu titlu de reparații pecuniare a daunelor morale suferite de reclamantă și să elimine de pe pagina online www.ziardecluj.ro textele cuprinzând afirmații cu caracter de defăimare respectiv: „ȘOC! M. M., „tânăra” firmă de IT lăudată de Ziar de Cluj acum 2 luni, s-a creat din năpârlirea unui SRL ce a dat tunuri primăriilor din întreaga țară!”, „Au vrut sa șteargă originile tenebroase ale începuturilor cu o noua denumire. M & M Software, numele de "fata" al lui M. M., are sânge de șarlatanie în actul de constituire”. Va respinge în rest pretențiile formulate in cauza ca nefondate. La baza soluției instanței stau considerentele ce vor fi arătate in continuare.
În fapt, la data de 28 septembrie 2014, a fost publicat în cuprinsul ziarului online www.ziardecluj.ro articolul intitulat „ȘOC! M. M., „tânăra” firmă de IT lăudată de Ziar de Cluj acum 2 luni, s-a creat din năpârlirea unui SRL ce a dat tunuri primăriilor din întreaga țară! Sătmărenii R. M. și frații Băbășan aduc a GIO”, articol redactat si semnat de paratul L. A. (f. 9-11).
In cuprinsul articolului, pârâtul relatează că „Acum doua luni si ceva, Ziar de Cluj lauda . clujeana M. M. condusa de satmarenii S. V. S. si S. Babasan. Dar ancheta publicată azi tot de noi despre escrocul satmarean R. M., cel care a băgat pe gat unor primari din comunele clujene un contract de colaborare dubios (si pe care o puteți citi aici) are niște ițe încurcate ce duc spre cei doi satmareni de la M. M..”
În continuarea articolului, se menționează despre asocierea dintre numiții R. M. și S. Băbășan și antreprenorul S. Băbășan care a fost la origini, alături de M., semnatarul unor „cadavre comerciale de răsunet”. De asemenea, se mai arată în articol că, KYO INC S.R.L., care a tras tunuri enorme primăriilor din întreaga Românie a fost înmormântată în nisipurile mișcătoare ale unor off-shore-uri cipriote, fiind publicată o hotărâre a adunării generale a asociaților S.C. KYO INC S.R.L. din 26.05.2010.
În articol se mai menționează că S. Babasan si S. V. S. au constituit M. M. din cenușa si rămășițele pământești ale unor societăți comerciale astăzi demult date uitării. Au vrut sa șteargă originile tenebroase ale începuturilor cu o noua denumire. M & M Software, numele de „fată” al lui M. M., are sânge de șarlatanie in actul de constituire si vom demonstra cu dovezi asta.
Se relatează, de asemenea, că tot S. Băbășan este groparul proiectului de magazine online de produse IT www.DEBO.ro a cărui dispariție a explicat-o inițial printr-un exit.
Tot la data de 28 septembrie 2014 a fost publicat în cuprinsul ziarului online www.ziardecluj.ro articolul intitulat „Frații Băbășan și R. M. nu s-au limitat doar la Cluj. Au escrocat primării din toată România, oferindu-le servicii informatice „obligatorii”, pentru care le-au jupuit de sume exorbitante” (f. 12-32).
În cuprinsul acestui articol, redactat și semnat de pârâtul L. A., se relatează despre Programul de eficiență fiscală și disciplina bugetară, despre asocierea dintre numiții R. M., S. Băbășan și S. Băbășan și despre tunul KYO Inc SRL.
În ceea ce o privește pe reclamantă, se menționează că „Uitându-ne azi la acționariatul M. M., îl regăsim în acționariat și la administrare doar pe S. V. S. este acționar și administrator al M. M.. Dar M. M. se numea acum câțiva ani M&M Software și avea, inițial, alți acționari. La doi ani de la înființare, acționarii de atunci ai firmei se decid să primească în interiorul companiei un „brand” de succes, KYO INC. Tot atunci are loc numirea ca administrator a lui S. Băbășan. În 2 februarie 2011, KYO INC își crește participația la M&M Software la 50 la sută, în parte egală cu S. V. S.. În 20 noiembrie, din motive pe care nu le cunoaștem, se decide schimbarea denumirii în M. M. SRL. Băbășan apare astăzi ca un satelit al M. M., nu mai este acționat. Cel puțin nu la Registrul Comerțului.”
Demersul procesual al reclamantei este fundamentat pe ideea încălcării de către pârâți a limitelor constituționale ale libertății de acțiune și exprimare, cu consecința lezării altor drepturi fundamentale, și anume dreptul la reputație, consacrat și ocrotit atât de Constituția României, cât și de art. 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (în continuare CEDO sau Convenția).
Cercetarea judecătorească se subsumează exclusiv stabilirii dacă și în ce măsura în sarcina pârâților sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1349 C.civ., prin săvârșirea unui delict de presa, ce a cauzat prejudicierea imaginii si reputației reclamantei.
Față de data publicării articolelor menționate, reprezentând data săvârșirii faptelor ilicite invocate de reclamantă, instanța reține că în speță sunt incidente prevederile Noului Cod civil, intrat în vigoare la data de 01.10.2011.
De asemenea, față de situația de fapt amintită mai sus, se reține că sunt aplicabile în speță atât disp. art. 30 din Constituția României, cât și articolul 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare CEDO), precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare Curtea EDO).
Referitor la temeiurile de drept invocate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, instanța arată că nu sunt aplicabile art. 8 din CEDO și nici art. 72 – 75 din Codul civil. Aceasta întrucât reclamanta este o persoană juridică și prin urmare nu poate pretinde să i se respecte viața privată și de familie în condițiile în care nu are o viață privată și o familie. De asemenea, art. 72 – 75 din Codul civil nu se aplică persoanelor juridice, aceste articole fiind situate în Codul civil în Titlul II intitulat Persoana fizică, în timp ce normele legale care privesc persoanele juridice sunt situate în Titlul IV, intitulat Persoana juridică.
În drept, potrivit art. 1349 din Codul civil, Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu, existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, arătându-se că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
În cauză se impune a se stabili dacă prin afirmațiile la adresa reclamantei, cuprinse în articolele publicate, pârâtul A. L. D. A. a săvârșit o faptă ilicită sau acțiunea sa este protejată de 10 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Art. 10 din CEDO prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere.
În ceea ce privește protecția oferită de art. 10 din CEDO, instanța va avea în vedere calitatea de jurnalist a pârâtului A. L. D. A.. Reclamanta a contestat această calitate însă nu a arătat care sunt, potrivit legislației în vigoare, condițiile pe care ar trebui să le îndeplinească pârâtul pentru a fi considerat jurnalist. În condițiile în care reclamanta nu a arătat ce pregătire profesională trebuie să aibă o anumită persoană și ce etape trebuie să parcurgă pentru a deveni jurnalist astfel încât să se verifice dacă pârâtul A. L. D. A. îndeplinește sau nu criteriile pentru a fi jurnalist, instanța reține că și exercitarea de facto a profesiei de jurnalist prin publicarea în mod constant de articole îi asigură unei persoane posibilitatea de a beneficia de garanția conferită de art. 10 din CEDO.
Este de netăgăduit că, libertatea de exprimare, garantată de art. 10 din C.E.D.O., constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, ce sintetizează sistemul de valori pe care este clădită Convenția.
Jurisprudența Curții E.D.O., în domeniul libertății de exprimare, a condus la stabilirea unor principii, care creează un echilibru între exercitarea acestui drept și limitele impuse prin alin. (2) al art. 10 din Convenție (cauza Handyside împotriva Regatului Unit).
Prin majoritatea cauzelor soluționate, instanța europeană a stabilit că atunci când are de protejat reputația altora, libertatea de exprimare trebuie să acopere idei și informații dezbătute în arena politică sau în alte domenii apreciate ca fiind de interes public, în asemenea situații, neexistând doar obligația de a se comunica astfel de informații ci și dreptul publicului, de a le primi (cauza S. și P. c. României, cauza Björk Eiosdóttis c. Islandei).
Potrivit instanței europene libertatea de exprimare constituie unul dintre cele mai bune mijloace prin care publicul are posibilitatea de a-și forma „o părere” cu privire la atitudinile și ideile liderilor politici și persoanelor ce exercită funcții de demnitate publică.
Potrivit art. 10, paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, drept care cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei, fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere.
Parag. 2 al normei convenționale, prevede că exercitarea acestor libertăți - ce comportă îndatoriri și responsabilități - poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care, constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
Ca atare, dreptul garantat de art. 10 din Convenția Europeană, nu este unul absolut, parag. 2 al textului mai sus menționat, permițând restrângerea exercitării acestui drept, doar în ipoteza în care folosirea libertății de exprimare este îndreptată împotriva anumitor valori pe care statul le poate apăra în mod legitim.
Dar, dacă libertatea de exprimare, ca drept esențial într-o societate democratică, nu poate - în adevăr - să fie exercitată abuziv, limitarea acesteia în scopul protejării „reputației și drepturilor altuia” trebuie făcută doar în cazuri concrete, în condițiile unei atente circumstanțieri a afirmațiilor făcute, față de adevărul obiectiv. „per a contrario”, ar însemna că orice afirmație făcută prin presă ar putea fi calificată, ca defăimătoare.
În raport de rolul important, unanim recunoscut, al presei în societate („câine de pază al democrației”) în considerarea îndatoririi sale de a comunica informații și idei privitoare la toate problemele de interes general, practica instanțelor a decis că aceasta poate recurge la o oarecare doză de exagerare și chiar de „provocare”, în fiecare cauză impunându-se a se analiza dacă interesul informării publicului poate trece înaintea îndatoririlor și responsabilităților de care sunt ținuți ziariștii.
Practica instanței europene a relevat însă, în aprecierea asupra respectării echilibrului dintre cele două drepturi - consfințite prin prevederile art. 10 parag. 1 și art. 8 din C.E.D.O. - importanța rolului sau funcției persoanei vizate și natura activităților ce fac obiectul articolului.
S-a decis că, trebuie făcută distincția între persoanele de drept privat și persoanele care acționează într-un context public, în calitate de personalități politice sau persoane publice. (a se vedea cauza Minelli împotriva Elveției, nr._/02, 14 iunie 2005).
Astfel, un reportaj care relatează fapte susceptibile să contribuie la o dezbatere într-o societate democratică, ce privește personalități publice, în exercitarea funcțiilor oficiale ale acestora, nu poate fi asimilat altuia care privește detalii din viața privată a unei persoane care nu îndeplinește astfel de funcții.
Dacă, în primul caz, rolul presei corespunde funcției sale de „câine de pază” care are sarcina, în cadrul unei democrații, să comunice idei și informații privind probleme de interes public, acest rol a fost privit ca mai puțin important în cel de-al doilea caz, evidențiindu-se dreptul publicului de a fi informat chiar asupra unor aspecte ce țin de viața privată a persoanelor publice. (cauza Von Hannover împotriva Germaniei -2).
Reamintind rolul esențial al presei, într-o societate democratică, instanța europeană a mai decis că, chiar și în cazul în care nu poate depăși anumite limite, mai ales din domeniul protecției reputației și drepturilor terților, presa este obligată totuși să comunice, respectând datoriile și responsabilitățile sale, informații și idei privind toate chestiunile de interes general, mai ales cele care, privesc funcționarea administrației.
Ceea ce trebuie examinat, în aceste situații, este dacă ingerința în litigiu, corespunde unei „necesități sociale imperioase” și - cu referire la marja de apreciere de care se bucură statele contractante - dacă eventuala restricție adusă libertății de exprimare este „proporțională cu scopul legitim urmărit” iar motivele invocate, sunt relevante și suficiente. (cauzele Perna împotriva Italiei, nr._/99 și C. și M. împotriva României - nr._/pct. 89-90, 17 decembrie 2004).
În speță, articolele publicate sub semnătura pârâtului intră în sfera de interes a publicului în condițiile în care conținutul lor se referă la contracte încheiate între o societate privată cu unități administrativ-teritoriale și care vizează prestarea de servicii de către societățile private, plata fiind efectuată din bugetul unităților administrativ teritoriale. Instanța arată însă că nu rezultă din conținutul articolului dacă și societatea reclamantă ar fi încheiat astfel de contracte. Articolul publicat nu a vizat activitatea curentă a societății reclamante, ci legătura dintre actualul asociat și foștii asociați ai societății reclamante.
În relatarea aspectelor ce au făcut obiectul articolului încriminat, pârâtul s-a raportat la o bază factuală de natură a conferi o oarecare verosimilitate informațiilor expuse și anume informațiile obținute de la Oficiul Registrul Comerțului. Astfel, din actele depuse la dosar chiar și de către reclamantă reiese că la un moment dat în cadrul societății reclamante au avut calitatea de asociați S.C. KYO INC S.R.L. și numitul Băbășan S., aspect de altfel necontestat de către reclamantă.
Referitor la expresiile utilizate de către pârât, respectiv „M. M., „tânăra” firmă de IT lăudată de Ziar de Cluj acum 2 luni, s-a creat din năpârlirea unui SRL ce a dat tunuri primăriilor din întreaga țară!”, „Au vrut sa șteargă originile tenebroase ale începuturilor cu o noua denumire. M & M Software, numele de "fată" al lui M. M., are sânge de șarlatanie în actul de constituire”, instanța arată că nu reprezintă judecăți de valoare, ci afirmații factuale.
Din actele depuse la dosar nu reiese că societatea reclamantă M. M. s-a născut din năpârlirea unui SRL ce a dat tunuri primăriilor din întreaga țară, respectiv KYO INC.
Conform definiției date de Dicționarul explicativ al limbii române, termenul a năpârli înseamnă (Despre animale) a suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii.
Raportând această definiție a termenului a năpârli la conținutul titlului articolului publicat de către reclamant ar reieși că societatea reclamantă a avut anterior denumirea S.C. KYO INC S.R.L., iar M. M. este fosta S.C. KYO INC S.R.L. Or, din actele de la dosar rezultă doar că într-o anumită perioadă S.C. KYO INC SRL a fost asociată la societatea reclamantă, iar societatea reclamantă s-a constituit în anul 2003 având asociat unic pe numitul R. M. – C. (fil. 39 – 46).
Pe de altă parte, deși articolul se referă la foștii asociați ai S.C. M. M. S.R.L., numele societății reclamante apare chiar în titlul articolului, fără a se preciza motivul pentru care activitatea societății reclamante ar reprezenta un interes pentru cititori, în condițiile în care în conținutul articolului se prezintă în mod detaliat activitatea societății KYO INC S.R.L. și a numiților R. M., S. Băbășan și S. Băbășan. Mai mult, chiar pârâtul în articolul scris menționează că „Uitându-ne azi la acționariatul M. M., îl regăsim în acționariat și la administrare doar pe S. V. S.. Dar M. M. se numea acum câțiva ani M&M Software și avea, inițial, alți acționari. La doi ani de la înființare, acționarii de atunci ai firmei se decid să primească în interiorul companiei un „brand” de succes, KYO INC. Tot atunci are loc numirea ca administrator a lui S. Băbășan. În 2 februarie 2011, KYO INC își crește participația la M&M Software la 50 la sută, în parte egală cu S. V. S.. În 20 noiembrie, din motive pe care nu le cunoaștem, se decide schimbarea denumirii în M. M. SRL.” Ori, tocmai din această expunere rezultă faptul că M. M. nu s-a născut din „năpârlirea” S.C. KYO INC SRL., ci a M&M Software, societate cu privire la care nu se menționează dacă și această societate „a dat tunuri” primăriilor din toată țara. De asemenea, afirmația că numele de „fată” al lui M. M. are sânge de șarlatanie în actul de constituire nu reprezintă o judecată de valoare, ci o afirmație factuală, respectiv faptul că asociații care apar menționați în actul de constituire al M&M Software (care se presupune că este numele de fată al lui M. Mignet) erau șarlatani. Or, după cum s-a arătat anterior, asociatul unic al S.C. M&M Software S.R.L. a fost numitul R. M.-C., persoană care nu este menționată în conținutul articolului.
Privită prin prisma „îndatoririlor și responsabilităților” inerente exercițiului libertății de exprimare, garanția pe care art. 10 o conferă ziariștilor cu privire la relatarea unor probleme de interes general este subordonată condiției ca cel interesat să acționeze cu bună-credință, în așa fel încât să ofere informații exacte și demne de crezare, în respectul deontologiei profesionale specifice jurnaliștilor. Curtea a admis, totuși, că libertatea de exprimare a ziariștilor presupune o posibilă doză de exagerare sau chiar de provocare privitoare la judecățile de valoare pe care le formulează.
Instanța apreciază că afirmațiile referitoare la reclamantă, respectiv, s-a creat din năpârlirea unui SRL ce a dat tunuri primăriilor din întreaga țară și numele de "fata" al lui M. M., are sânge de șarlatanie în actul de constituire reprezintă alegații despre fapte concrete care nu au o bază factuală, iar prin modul de prezentare a articolului, fiind menționat în titlu numele societății reclamante în condițiile în care din conținutul articolului publicat rezultă că informațiile de interes public priveau foștii asociați ai reclamantei s-a adus atingere reputației reclamantei, numele și activitatea societății fiind asociată cu presupuse atribute și conduite de natură îndoielnică, reprobabilă sau chiar infracțională.
În jurisprudența sa CEDO a precizat (Verdens Gang & Aase c/ Norvegiei) că art. 10 din Convenție nu garantează libertatea de exprimare fără nicio restricție, chiar și atunci când este vorba despre „acoperirea mediatică” a unor probleme de interes public serios. Potrivit parag. 2 al art. 10, exercițiul acestei libertăți comportă „îndatoriri și responsabilități” care privesc și presa și care pot căpăta o importanță deosebită atunci când un articol riscă să aducă atingere reputației unor persoane, punând astfel în pericol „drepturile altuia”. Aceleași „îndatoriri și responsabilități” inerente exercițiului libertății de exprimare se raportează și la obligația ziariștilor de a acționa cu bună-credință, în așa fel încât să furnizeze informații exacte și demne de încredere, cu respectarea deontologiei profesionale.
Cu privire la repararea prejudiciului, trebuie reținut că principiul general este acela al reparării integrale si in natura a prejudiciului pricinuit prin fapta ilicită, urmărindu-se restabilirea situației anterioare a victimei prejudiciului, astfel încât, cu condiția ca prejudiciile încercate de reclamantă să fie rezultatul cauzal al faptei ilicite a autorului, ele trebuie reparate de acesta din urmă integral, indiferent dacă le-a prevăzut sau nu în momentul săvârșirii faptei.
Văzând starea de fapt anterior conturată, instanța reține că acțiunea pârâtului de a proceda la publicarea unui articol de presa cuprinzand informatii legate de activitatea reclamantei, de natură a compromite imaginea și reputația societății reclamante, fără ca la baza acestuia să stea un demers jurnalistic corect, obiectiv si echidistant, cu depasirea limitelor libertatii de exprimare si cu incalcarea principiilor deontologiei profesionale specifice profesiei de jurnalist, este de natură să lezeze dreptul reclamantei la reputație profesională.
În consecință, prin acțiunea sa, pârâtul a încălcat obligația generală negativă, opozabilă erga omnes, de abținere de la orice ingerință în sfera dreptului la imagine si reputație a persoanei, nesocotind normele ce ocrotesc dreptul acesteia, conduita pârâtului constituind faptă ilicită (delict civil).
Prejudiciul înregistrat de reclamantă există în mod cert și constă în resimțirea de către aceasta a impactului produs de conduita pârâtului, și anume în lezarea reputației profesionale, faptele imputate fiind prin ele însele de natură să creeze un impact puternic asupra competentei si probității profesionale a reclamantei, astfel că fapta ilicită a pârâtului, identificată mai-sus, a produs, în mod evident, un prejudiciu moral.
Aceasta concluzie se impune cu atât mai mult cu cat reclamanta susține ca este o societate care furnizează servicii in domeniul tehnologiei informațiilor, cum ar fi e-commerce și dezvoltarea de soluții software, având o activitate de peste 11 ani pe piața de profil din România.
Având in vedere ca reclamanta deține o poziție deosebit de importanta, respectabila in domeniul in care activează, instanța apreciază ca prejudiciile de imagine aduse acesteia in mediul social in care își desfășoară activitatea sunt cu atât mai grave. Reclamanta a suferit un important prejudiciu moral, reputația acesteia fiind pusă la îndoială de actualii și potențialii clienți. Totodată, gravitatea afirmațiilor făcute prin materialul defăimător este amplificata de calitatea de jurnalist a pârâtului, calitate de formator de opinie, calitate care presupune respectarea riguroasa a principiilor de etica si deontologie profesionala, precum si folosirea unui limbaj cultivat, nejignitor și nonviolent.
Legătura de cauzalitate între acțiunea ilicită și prejudiciu rezultă ex re, din chiar săvârșirea faptei, prin vătămarea valorilor sociale fundamentale ocrotite de normele constituționale, referitoare la dreptul la imagine, atribut fundamental, inerent oricărei persoane fizice sau juridice.
Imputabilitatea (vinovăția) faptei ilicite rezultă din poziția psihologică a pârâtului față de propria conduită, din atitudinea față de urmările socialmente periculoase ale conduitei sale ilicite.
Este lipsită de relevanță împrejurarea dacă pârâtul a acționat cu intenția de a provoca lezarea dreptului la imagine al reclamantei sau a prezentat doar o stare de fapt fără un demers jurnalistic corect, întrucât, în materie delictuală, vinovăția poate îmbrăca forma culpei celei mai ușoare. În consecință, pârâtul nu poate fi exonerat de răspundere, fiind cert faptul că acesta a acționat în mod conștient, având reprezentarea faptei sale, asumându-și răspunderea consecințelor acțiunii realizate și înțelegând că reclamanta poate suferi un prejudiciu de imagine semnificativ.
Potrivit art. 30 alin. 8 din Constituție, răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publicului revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege. Față de prevederile legale menționate și de faptul că pârâtul este autorul articolelor, instanța reține că acesta răspunde pentru afirmațiile făcute la adresa reclamantei și reținute mai sus de instanță ca fiind fapte ilicite.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța constată că probele administrate în cauză dovedesc îndeplinirea condițiilor răspunerii civile delictuale, și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul încercat, precum și vinovăția pârâtului.
Referitor la daunele morale solicitate de reclamantă in suma de 1 leu, instanța constată că existența unui prejudiciu moral din vatamarea reputației reclamantei nu poate fi negat în speță.
Însa, in ceea ce privește repararea acestui prejudiciu, instanța va avea în vedere atât gravitatea consecintelor pricinuite prin fapta pârâtului, activitatea desfasurata de reclamanta ulterior publicarii articolului in presa, de rolul si pozitia societatii reclamante pe piata de profil.
Instanța apreciază că formula optimă de reparare a prejudiciului moral încercat de reclamantă, prin atingerea adusă dreptului său la imagine și reputație profesionala, este cea obligare a pârâtului A. L. D. A. să plătească reclamantei suma de 1 leu, cu titlu de reparații pecuniare a daunelor morale suferite de reclamantă și să elimine de pe pagina online www.ziardecluj.ro textele cuprinzând afirmații cu caracter de defăimare respectiv: „ȘOC! M. M., „tânăra” firmă de IT lăudată de Ziar de Cluj acum 2 luni, s-a creat din năpârlirea unui SRL ce a dat tunuri primăriilor din întreaga țară!”, „Au vrut sa șteargă originile tenebroase ale începuturilor cu o noua denumire. M & M Software, numele de "fata" al lui M. M., are sânge de șarlatanie în actul de constituire”.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului A. L. D. A. în ceea ce privește petitul nr. 2 al cererii, instanța o va respinge ca neîntemeiată. Astfel, în răspunsurile la interogatoriu, pârâtul a arătat că sunt 5 persoane care au posibilitatea să publice articole pe platforma de software a ziarului, iar uneori el publică singur articolele scrise, de unde rezultă că este una dintre cele 5 persoane care au posibilitatea să publice articole. Din adresa emisă de Institutul Național de Cercetare – dezvoltare în Informatică reiese faptul că, cu excepția cazurilor în care un site este spart de un haker, informația de pe pagina online a unui ziar, poate fi ștearsă doar de o persoană care are drepturi de administrare a site-ului (fila 136). În condițiile în care pârâtul are posibilitatea să publice articole și este și administratorul S.C. CALL M., care este editorul și publisherul paginii www.ziardecluj.ro, instanța prezumă că pârâtul are posibilitatea legală de a șterge textele cuprinzând afirmații cu caracter de defăimare la adresa reclamantei.
Referitor la solicitarea reclamantei de eliminare de pe internet și din indexul motoarelor de căutare a textelor cuprinzând afirmații cu caracter de defăimare la adresa sa, instanța o va respinge întrucât din adresa emisă de Institutul Național de Cercetare – dezvoltare în Informatică reiese faptul că o informație ștearsă nu dispare imediat de pe motoarele de căutare, motoarele de căutare citesc periodic informațiile de pe site pentru a le indexa, iar chiar dacă o informație este ștearsă din motoarele de căutare și nu mai este accesibilă utilizatorilor Internet, unele site-uri păstrează un istoric al informațiilor indexate și este posibil ca informația ștearsă de pe site să fie găsită în copiile paginilor web păstrate istoric (f. 136).
Instanța apreciază că nu se mai impune publicarea integrală a textului hotărârii judecătorești și indexarea integrală a textului hotărârii judecătorești de către motoarele de căutare, prejudiciul cauzat reclamantei fiind reparat prin constatarea faptei ilicite, obligarea pârâtului la plata sumei de 1 leu și obligarea acestuia la eliminarea de pe pagina online www.ziardecluj.ro a textelor cuprinzând afirmații cu caracter de defăimare.
În ceea ce privește cererea reclamantei de interzicere a publicării, pe viitor, online sau în publicații scrise, de articole și texte cuprinzând afirmații cu caracter de defăimare la adresa sa, ca modalitate de reparare a prejudiciului, instanța o va respinge ca neîntemeiată. Astfel, dreptul la libertatea de exprimare care cuprinde cele două libertăți, libertatea de opinie și libertatea de exprimare, nu poate fi cenzurată. Astfel, pârâtul în calitatea sa de jurnalist are dreptul și posibilitatea să scrie articole cu privire la temele de interes public care pot să o privească sau nu și pe reclamantă. De asemenea, interdicția solicitată de către reclamantă a fi impusă pârâtului se referă la articole și texte cuprinzând afirmații cu caracter de defăimare la adresa reclamantei. Ori, caracterul defăimător al eventualelor texte și articole poate fi apreciat în mod relativ, ceea ce este defăimător pentru o persoană poate să nu fie apreciat în același mod de către alte persoane. În eventualitatea în care pârâtul va publica articole sau texte care o privesc pe reclamantă, iar aceasta le va aprecia ca având un caracter defăimător, are posibilitatea să se adreseze instanței pentru constatarea eventualei fapte ilicite.
În lumina rațiunilor anterior-expuse, instanța va admite in parte actiunea reclamantei, potrivit dispozitivului hotararii.
In ceea ce privește răspunderea pârâtei T. M., instanța retine că la data de 28.09.2014 aceasta era deținătoarea dreptului de folosință a domeniului ziardecluj.ro, aspect care reiese din adresa comunicată de Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Informatică (fila 120) și recunoscut de către pârâtă la interogatoriu (răspuns întrebarea nr. 1 – fila 138). Însă conform susținerilor pârâtei, editorul și publisherul paginii de internet www.ziardecluj.ro este S.C. CALL M. S.R.L. Prin urmare, în condițiile în care pârâta nu are atribuția de a verifica veridicitatea faptelor si informațiilor difuzate în cuprinsul materialelor publicate pe site, instanța reține că nu se poate angaja răspunderea acesteia.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța în baza art. 453 Cod proc. civilă, va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1540 lei cu titlu de cheltuieli de judecată formată din suma de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial achitat conform facturii nr. 10/24.03.2015 (f. 128) și extrasului de cont din data de 25.03.2015 (f. 129) și suma de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, proporțional cu pretențiile admise (f. 7).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului A. L. D. A., invocată de către pârât prin întâmpinare.
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta S.C. M. M. S.R.L., cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA B. și Asociații din Cluj-N., .. 5A, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâții A. L. D. A., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., nr. 24, jud. Cluj și T. M., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj și, în consecință:
Obligă pârâtul A. L. D. A. să plătească reclamantei suma de 1 leu, cu titlu de reparații pecuniare a daunelor morale suferite de reclamantă și să elimine de pe pagina online www.ziardecluj.ro textele cuprinzând afirmații cu caracter de defăimare respectiv: „ȘOC! M. M., „tânăra” firmă de IT lăudată de Ziar de Cluj acum 2 luni, s-a creat din năpârlirea unui SRL ce a dat tunuri primăriilor din întreaga țară!”, „Au vrut sa șteargă originile tenebroase ale începuturilor cu o noua denumire. M & M Software, numele de "fata" al lui M. M., are sânge de șarlatanie în actul de constituire”.
Respinge în rest cererea.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1540 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, iar motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 31.07.2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red.Dact/MCF/5 ex/16.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7156/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7718/2015. Judecătoria... → |
|---|
