Plângere contravenţională. Sentința nr. 7156/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7156/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 7156/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7156/2015
Ședința publică din 9 iulie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul M. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, privind și intervenientul forțat C. C. NICUȘOR și societățile de asigurare CARPATICA S.A și ASTRA S.A., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 24.02.2014.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.03.2014, sub nr._, petentul M. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, anularea procesului-verbal . nr._ încheiat de către intimat la data de 24.02.2014 ca nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 24.02.2014, se deplasa pe DN1E60 din Cluj-N. spre G.. În dreptul intrării spre depozitul Oncos, petentul a oprit lângă linia întreruptă și a așteptat până când traficul i-a permis să vireze spre stânga.
A mai susținut petentul că în timp ce efectua manevra de viraj a fost lovit de autoturismul cu nr. de înmatriculare DJ065769 care efectua o manevră de dat cu spatele. Ulterior impactului, cei doi conducători s-au deplasat în parcarea Oncos unde, în urma discuțiilor, a rezultat că fiecare considera că nu este vinovat de producerea accidentului. La secția de poliție, fiecare conducător auto a completat partea sa din constatarea amiabilă de accident însă agentul constatator a modificat schița realizată de către petent.
În drept, petentul nu a indicat temeiurile de drept pe care se bazează plângerea.
În susținerea pretențiilor sale, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza tehnică.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. (fila 4)
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal fiindu-i înmânat petentului la momentul întocmirii sale, respectiv în data de 24.02.2014.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: proces-verbal (fila 5), autorizație de reparații (fila 6), carte de identitate a petentului (fila 7), constatare amiabilă de accident (fila 9) și fotografii. (filele 11-17)
Prin întâmpinarea depusă la data de 27.03.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. S-a arătat că, sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute de art. 16 și art. 17 OG nr. 2/2001. Sub aspectul temeiniciei, s-a învederat instanței că, în cazul accidentelor din care au rezultat doar pagube materiale, agentul constatator nu are la îndemână pentru stabilirea împrejurărilor producerii impactului și implicit a stabilirii vinovăției, decât declarațiile părților implicate în evenimentul rutier, regulile de prioritate aplicabile la locul impactului și analiza poziționării avariilor în vehiculele în discuție.
Împreună cu întâmpinarea a fost depus istoricul contravențional al petentului (filele 22-23), raportul agentului constatator (fila 24), copii de pe declarațiile conducătorilor auto (filele 25-26) și de pe procesul-verbal de constatare a contravențiilor. (fila 27)
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205, art. 206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 315 alin. 1 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 08.04.2014, petentul a arătat că atât intimatul cât și agentul constatator sunt vădit părtinitori. La momentul impactului, autoturismul petentului se afla cu partea din spate pe banda a 2 a și cu partea din față pe prima bandă. Ulterior impactului, celălalt conducător auto a intrat în parcarea Oncos, la aproximativ 50-60 metri de la locul accidentului.
A mai susținut petentul că susținerile numitului C. N. potrivit cărora el este cel care a fost acroșat sunt vădit neîntemeiate raportat la schița accidentului realizată chiar de către acesta pe formularul de constatare amiabilă. Petentul a subliniat că în locul în care s-a produs accidentul există 4 benzi de circulație, 2 pe sens, iar marcajul longitudinal este întrerupt doar în dreptul intrării în parcarea Oncos.
La termenul de judecată din data de 18.06.2014, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a numitului C. C. N..
Prin întâmpinarea formulată la data de 08.10.2014, intervenientul forțat a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
S-a arătat că, în data de 24.02.2014, se afla în localitatea Florești, în zona depozitului Oncos, fiind staționat lângă carosabil. După un interval de timp, intervenientul a fost acroșat de către autoturismul petentului care, în încercarea de a pătrunde prin spatele său în zona depozitului, nu a apreciat distanța care să îi permită manevra de viraj la stânga în condiții normale. A mai susținut intervenientul că circulația se desfășura într-un ritm alert iar petentul a forțat trecerea peste cele două benzi de mers de pe sensul contrar și a accelerat.
La termenul de judecată din data de 07.11.2014, instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică auto. La data de 21.04.2015, la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză tehnică auto. (filele 107-111). La data de 24.04.2015, instanța a încuviințat proba cu interogatoriul petentului și proba cu interogatoriul intervenientului forțat, probe ce au fost administrate la termenul din data de 22.05.2015.
La termenul din ședința publică din data de 22.05.2015 a fost încuviințată și administrată proba testimonială cu martora C. M. C.. (fila 117) La data de 04.06.2015, expertul a depus completările la raportul de expertiză tehnică auto. La termenul din data de 19.06.2015, instanța a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către petent, răspunsul la obiecțiuni fiind formulat la data de 02.07.2015. (fila 132)
Prin notele scrise depus la data de 03.07.2015, petentul a arătat că expertul a mutat locul accidentului în dreptul parcării Oncos deși acesta s-a produs la . duce în incinta depozitului Oncos. De asemenea, bordurile la care se face referire în cuprinsul raportului de expertiză nu existau la momentul producerii accidentului.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 24.02.2014 (fila 5), petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002 cu o amendă contravențională în cuantum de 340 lei.
S-a reținut că, în data de 24.02.2014, conducând auto Chevrolet cu nr. de înmatriculare_ pe DN1E60 în localitatea Florești, petentul nu s-a asigurat când a efectuat virajul la stânga să intre în parcarea Oncos, circulând din sensul Cluj-N. spre Oradea și a acroșat cu partea laterală stângă auto Opel cu nr. de înmatriculare DJ065769 care se afla pe acostamentul benzii de circulație Oradea spre Cluj, fiind staționat și efectua manevra de mers înapoi.
Conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni „ nerespectarea regulilor prvind manevra de întoarcere, mers înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale”
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute în mod expres și limitativ de către art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Mai mult, instanța reține că petentul nu contestă întocmirea valabilă a procesului-verbal întocmit de către intimat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal prin care a fost sancționat petentul, instanța reține următoarele:
Dintru început, la analiza stării de fapt în baza căreia va pronunța soluția, instanța arată că nu va avea în vedere aspectele reținute în cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, întrucât raționamentul expus de expertul tehnic nu a fost în măsură să convingă instanța de justețea lui.
Astfel, instanța nu poate trece cu vederea faptul că, deși însuși expertul a reținut că “analiza avariilor de pe cele două autoturisme arată un mod posibil de a se produce prezentat mai sus” (f. 10) totuși el s-a rezumat doar la abordarea unei singure versiuni, care îl face culpabil pe petent, arătând că “în concluzie se poate afirma că accidentul s-a produs datorită modului în care conducătorul autoturismului_ a efectuat manevra de virare spre stînga, pentru a intra în parcarea de la depozitul Oncos.” Or, ușurința cu care expertul tehnic a ajuns la concluzia amintită în cele ce preced, în condițiile în care mai existau și “alte moduri posibile de a se produce” accidentul, determină instanța să-și fundamenteze soluția pe analiza celorlalte probe aflate la dosarul cauzei, fără a avea în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul M. I.. Fără a avea neapărat legătură cu fondul cauzei, instanța nu poate să nu observe faptul că expertul nu a fost în măsură să redea situația concretă de fapt referitoare la numărul benzilor de circulație (la f. 108, ultimul paragraf, menționând că drumul “are două sensuri de circulație, câte o bandă pe sens” iar la fila următoare, în prima fotografie, se poate observa că sunt câte două benzi pe sensul de circulație), acesta fiind încă un element care pune sub semnul întrebării temeinicia raportului de expertiză tehnică realizat de către inginerul M. I..
În continuare, în ceea ce privește modalitatea concretă în care s-a produs incidentul care face obiectul prezentei cauze, în urma analizării în ansamblu a probelor aflate la dosar (în special a fotografiilor depuse și în care este surprinsă starea vehiculelor imediat după impact) instanța reține că acesta a constat în efectuarea unui viraj la stânga a autoturismului condus de petentul M. I., de pe drumul E 60 spre magazinul ONCOS, pe durata efectuării acestei manevre autoturismul petentului fiind lovit, în partea lateral stângă, de către autoturismul condus de intervenientul forțat C. C. Nicușor, care efectua o manevră de mers înapoi, fără a se asigura corespunzător.
Astfel, în analiza sa, instanța are în vedere daunele cauzate autoturismului condus de petent, așa cum se poate observa din fotografiile aflate la f. 11 – 13, acestui vehicul fiindu-i avariată într-o măsură importantă portiera din partea stânga față, urmele de avarie continuând și pe portiera din partea stânga, spate, și aripa de pe acceși parte, de la roata din spate.
Pe de altă parte, analizând avariile existente pe celălalt autovehicul, instanța observă că acestea sunt mult mai reduse decât cele suferite de autoturismul condus de petent și constau în zgârierea mai pronunțată a barei din spate a autovehiculului și, foarte important, aceste zgârieturi au ca punct de plecare colțul barei (deși este oarecum improprie o asemenea afirmație în condițiile în care nu este vorba de un unghi drept, însă a fost folosit acest termen pentru o mai bună redare a raționamentului instanței) și nu partea lateral a barei, așa cum ar fi fost logic dacă impactul s-ar fi produs în modul în care a fost reținut de expertul tehnic și de intervenient.
De asemenea, urmându-și raționamentul logic, instanța constată că celelalte urme de frecare existente pe ușa portbagajului, în stânga numărului de înmatriculare, precum și pe bara din spate, sub numărul de înmatriculare (f. 14) nu ar fi avut cum să apară dacă autoturismul intervenientului nu se afla în deplasare, spre partea din spate, acroșând partea lateral stânga a mașinii petentului.
Analizând imaginea surprinsă la fila 14 cu cea de la fila 12, instanța constată că o înfundare a portierei din partea stânga față, a autoturismului condus de petent, nu ar fi putut avea loc dacă aceasta nu ar fost lovită de mașina intervenientului, cu partea din spate a acestei din urmă mașini.
Altfel spus, dacă, într-adevăr, mașina intervenientului s-ar fi aflat în staționare și ar fi fost lovită de mașina petentului, din punctul de vedere al instanței nu avea cum să se producă urmările care se pot observa în fotografiile aflate la dosar. Dacă ar fi adevărată o asemenea versiune, instanța consideră că urmele de pe autoturismul intervenientului ar fi trebuit să-și aibă originea într-un punct situat mai aproape de roata din partea stângă, spate, a acestei mașini sau, chiar dacă originile ar fi cele prezente în fotografii, nu s-ar justifica urmele de frecare existente în partea de mijloc, sub numărul de înmatriculare DJ_.
Or, față de toate aceste redate în precedent, instanța reține că autoturismul condus de petent a fost lovit de cel condus de intervenient, în timp ce primul efectua o manevră de viraj la stânga iar al doilea efectua o manevră de mers înapoi, fără să se asigure.
Chiar dacă expertul tehnic a reținut că o situație de fapt ca cea reținută de instanță l-ar face culpabil tot pe petent, deoarece „o manevră de mers înapoi în fața parcării creează tot o obligație pentru petent, care trebuia să execute o manevră de schimbare a direcției de mers” (f. 127) instanța nu poate reține că într-o asemenea situație tot petentul este cel culpabil, și chiar dacă „pentru intervenient nu era interzisă manevra de mers înapoi în acea zonă”,așa cum reține același expert, un asemenea aspect nu îl îndreptățește să efectueze orice manevre fără a se asigura corespunzător.
Față de toate aceste aspecte mai sus redate, având în vedere inclusiv mențiunea din cuprinsul procesului-verbal de sancționare contravențională „fiind staționat și efectua manevra de mers înapoi” (cu referire la autoturismul intervenientului), instanța reține că sancțiunea aplicată petentului nu-și găsește justificarea în situația faptică, așa cum a rezultat din probele administrate, motiv pentru care va constata netemeinicia procesului-verbal de sancționare contravențională și va admite cererea petentului M. I..
În ceea ce privește declarația martorei C. M. C. instanța nu va ține cont de ea, întrucât, prin calitatea de specială pe care o are (soția intervenientului) aceasta nu poate fi obiectivă iar aserțiunile ei trebuie privite cu rezerva cuvenită. În plus, susținerea sa potrivit căreia autoturismul condus de către intervenient staționa la momentul impactului nu se coroborează cu aspectele reținute de către instanță în baza fotografiilor depuse la dosarul cauzei.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a intimatului, plângerea urmând să fie admisă, instanța va obliga IPJ Cluj la plata în favoarea petentului a cheltuielilor de judecată. Petentul a efectuat cheltuieli în scop procesual de 820 lei compuse din 800 lei reprezentând onorariul expertului și 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru considerentele expuse în cele ce preced, intimatul va fi obligat să plătească petentului suma de 820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea precizată formulatǎ de cǎtre petentul MARIUȚĂ I., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, CUI_, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj și intervenientul forțat C. C. NICUȘOR, CNP_, cu domiciliul în C., ., nr. 97, ., ., jud. D..
Anulează procesul-verbal . nr._ încheiat de către intimat la data de 24.02.2014.
Exonerează petentul de executarea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal . nr._/24.02.2014.
Obligă intimatul la plata în favoarea petentului a sumei de 820 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.07.2015.
JUDECATOR, GREFIER,
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/13.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7135/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7690/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
