Contestaţie la executare. Sentința nr. 6104/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6104/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 6104/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 6104/2015
Ședința publică din data de 16 iunie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află amânarea pronunțării în cauza având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul R. Ș. V. în contradictoriu cu intimata P. B. ROMÂNIA S.A..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează că la data de 15.06.2015 s-au depus concluzii scrise de către intimată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 08.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 16.06.2015, în aceeași constituire hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect contestație la executare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.02.2015 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., contestatorul R. Ș. V. în contradictoriu cu intimata P. B. ROMÂNIA S.A., a formulat contestație la executare împotriva procesului-verbal din data de 19.01.2015 din dosarul execuțional nr. 299/2014 prin care s-a dispus sechestrarea definitivă a automobilului proprietatea sa, solicitând anularea procesului-verbal. De asemenea, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea în fapt a cererii contestatorul a arătat că la data de 10.04.2009 a încheiat contractul de credit nr. 7482 cu P. B. ROMÂNIA S.A. în vederea achiziționării unui autovehicul. În anul 2004, nu a mai reușit să achite ratele pentru câteva luni, iar creditorul a trecut la executarea contractului. La data de 19.01.2015, datorită faptului că nu a putut să achite debitul și cheltuielile de executare în valoare de 8361, 94 euro și 2614, 64 lei, executorul judecătoresc a sechestrat automobilul proprietatea sa, bun pentru care a contractat creditul.
Contestatorul a susținut că prevederile contractuale care se referă la posibilitatea creditorului de a declara exigibilitatea anticipată a întregului credit creează o disproporție vădită între drepturile și obligațiile părților. Acest lucru se poate observa și în cazul de față când, pe lângă faptul că a fost instituită măsura popririi pe salariul său, s-a trecut și la executarea garanției reale mobiliare asupra autoturismului.
Contestatorul a susținut că, clauza contractuală nu a fost negociată direct cu consumatorul, nu a avut posibilitatea să influențeze în vreun fel conținutul contractului, a primit un exemplar al contractului pentru a-l studia, iar în ziua în care s-a prezentat la sediul creditorului pentru a încheia contractul, a primit un alt exemplar pe motiv că în primul formular existau unele erori de redactare. A menționat contestatorul că avem de-a face cu un contract preformulat. De asemenea, clauza contractuală, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. A menționat contestatorul că cea mai gravă problemă se referă la situațiile în care creditorul poate să declare exigibil anticipat întreg creditul. Potrivit art. 6.8, dacă în termen de 30 de zile de la data scadenței, împrumutatul nu achită sumele restante, banca poate declara exigibil anticipat întregul credit, precum și celelalte obligații rezultând din contract și trece la executarea silită.
A arătat contestatorul că, pe lângă faptul că în ansamblul lui contractul nu a fost negociat, din însăși lipsa oricăror mențiuni cu privire la o posibilă re-eșalonare, renegociere sau chiar refinanțare a creditului în anumite situații, se observă disproporția între drepturile și obligațiile părților. Nereglementarea expresă a unor minime facilități în cazul în care debitorul în dificultate este interesat de executare și poate oferi garanții în acest sens și reglementarea posibilității creditorului de a declara exigibil anticipat întregul credit în condițiile art. 6.8 din contract, face dovada caracterului abuziv a acestei clauze. Disproporția dintre prestații este vădită dacă se face comparație între paguba pe care ar pute-o suferi banca prin neplata în termen de 30 de zile de la scadență a obligațiilor de către împrumutat și executarea de către acesta din urmă a tuturor obligațiilor către creditor.
Contestatorul a menționat că rap. la prevederile art. 1 lit. j din Anexa la Legea nr. 193/2002, în condițiile în care nu a reușit să plătească la timp pentru aproximativ 3 luni ratele pe care le-a datorat, disproporția dintre drepturile și obligațiile părților rămâne la fel. Trebuie comparată suma de 8361, 94 euro și 5845, 64 lei reprezentând debit plus cheltuieli de executare pe care trebuie să o plătească în urma declarării scadenței anticipate a întregului credit, cu suma de aproximativ 500 de euro pe care era îndreptățit să o primească creditorul conform graficului de rambursare aferent contractului de credit.
În drept, s-au invocat prev. art. 711 și urm. C.p.c., 752 alin. 1 C.p.c., art. 3 din Anexa la Ordinul ANPC nr. 92/2007, art. 4, art. 6 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. j din Anexa la Legea nr. 193/2000.
În probațiune, a depus la dosar, următoarele înscrisuri: acțiunea înregistrată la Judecătoria Cluj-N. sub nr._/211/2014 (f. 9 – 17), contractul de credit nr. 7482/10.04.2009 (f. 18 – 30), graficul de plată (f. 31 – 34), încheierea civilă nr. 7876/CC/07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2014 (f. 35 – 36), încheiere executare silită (f. 37), adresa de înființare a popririi (f. 38), procesul-verbal de sechestru (f. 29).
Intimata P. B. ROMÂNIA S.A. a formulat la data de 23.03.2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a contestației la executare (f. 38 - 40).
Apărările intimatei sunt expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării de la fil. 38 – 40.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și a fost atașat dosarul execuțional nr. 299/2014 al B. S. D. M. (f. 68 -127).
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Intimata P. B. ROMÂNIA S.A. a demarat formele de executare silită împotriva debitorului R. Ș. V. în temeiul contractului de credit nr. 7482/10.04.2009 (f. 70 verso - 75) încheiat între intimată, în calitate de bancă și contestatorul R. Ș. V., în calitate de creditor (f. 68).
Părțile au înțeles să stipuleze la art. 6.8 din contractul de credit faptul că în cazul în care la scadențele stabilite nu sunt rambursate ratele de credit și dobânzile aferente, banca va notifica împrumutatului consecințele ce decurg din contract ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate. Dacă în termen de 30 de zile de la data scadenței, împrumutatul nu achită sumele restante, banca poate declara exigibil anticipat întregul credit, precum și celelalte obligații rezultând din contract și trece la executarea silită.
La data de 28.04.2014 intimata P. B. ROMÂNIA S.A. a comunicat debitorului R. Ș. V. o notificare prin care l-a încunoștințat că figurează cu un debit restant în cuantum de 699, 99 euro, iar termenul de achitare a debitului este de 3 zile calendaristice de la primirea notificării (f. 78). Notificarea a fost comunicată contestatorului la data de 07.05.2014 (f. 79).
Față de neachitarea de către contestator a debitului restant, intimata a declarat scadența anticipată a creditului și a înregistrat cererea de executare silită la B. S. D. M..
În ceea ce privește susținerea contestatorului conform căreia clauza prev. de art. 6.8 din contractul de credit este abuzivă, instanța reține că este neîntemeiată.
Astfel, între intimata P. B. ROMÂNIA S.A., în calitate de bancă împrumutătoare, și contestatorul R. Ș. V., în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de credit nr. 7482/10.04.2004 (f. 69 verso - 75), în temeiul căruia intimata a acordat contestatorului un credit în euro, suma pusă la dispoziția împrumutatului va fi echivalentul în euro al sumei exprimate în ron facturată de dealer, la cursul de cumpărare EURO/RON al P. B. România din ziua tragerii creditului. Suma exprimată în ron facturată de Dealer va fi 84, 90% din echivalentul în ron a 13.889 euro la cursul folosit de dealer, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 101 –_/10.04.2009 la care se adaugă și comisionul unic de acordare în valoare de 2, 75 %. Creditul a fost acordat de către bancă pentru achiziționarea de către contestator a unui autovehicul marca Seat Cordoba Standard 1.4 TDI/80CP.
Executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor aferente, a fost garantată prin constituirea, de către contestator, în favoarea băncii intimate a garanții reale mobiliare asupra autovehiculului achiziționat prin intermediul creditului acordat în baza contractului.
Potrivit art. 6.8 din contract, în cazul în care la scadențele stabilite nu sunt rambursate ratele de credit și dobânzile aferente, banca va notifica împrumutatului consecințele ce decurg din contract ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate. Dacă în termen de 30 de zile de la data scadenței, împrumutatul nu achită sumele restante, banca poate declara exigibil anticipat întregul credit, precum și celelalte obligații rezultând din contract și trece la executarea silită.
Este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâtă intră sub incidența Legii nr.193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant (intimata P. B. ROMÂNIA S.A.) și consumator (contestatorul R. Ș. V.), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din amintita lege.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. A.. 2 al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume: clauza pretins abuzivă să nu fi fost negociată între comerciant și consumator; această clauză să genereze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe.
În ceea ce privește prima cerință, a lipsei oricărei negocieri a părților contractante cu privire la clauzele pretins abuzive instanța constată că toate clauzele supuse analizei au un caracter preformulat, astfel că, în conformitate cu art. 4 alin. (3) teza finală din Legea nr. 193/2000, pârâtei îi revine obligația de a proba faptul că aceste clauze au fost negociate. În speță, instanța apreciază că o asemenea probă nu a fost făcută, astfel că va considera clauzele în discuție ca nefiind negociate cu consumatorul.
În ceea ce privește faptul că banca doar propune anumite condiții, în vreme ce consumatorul are posibilitatea de a negocia clauzele esențiale, cum ar fi suma împrumutată, durata, tipul dobânzii sau valuta, instanța reține că posibilitatea negocierii se referă la fiecare clauză în parte— a se vedea art. 4 al. 3 din Legea nr. 193/2000. Prin urmare, câtă vreme pârâta nu a făcut dovada faptului că, contestatorul a avut posibilitatea de a negocia clauzele supuse analizei, este fără relevanță că acesta a putut negocia alte clauze. De asemenea, este irelevant faptul că consumatorul nu a obiectat împotriva acestor clauze la momentul încheierii contractului, câtă vreme pârâta nu a făcut proba că o asemenea obiecțiune ar fi putut influența includerea clauzelor în discuție în contract. Totodată, pentru aplicarea al. 2 al art. 4 din Legea nr. 193/2000 în ipoteza unor clauze contractuale preformulate este suficientă lipsa negocierii—legea nu impune ca banca să fi refuzat o ofertă de negociere venită din partea consumatorilor, prin urmare o clauză contracuală preformulată va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorii indiferent dacă, în concret, a existat sau nu o încercare de negociere din partea consumatorilor, câtă vreme nu se dovedește că a existat o negociere. A negocia o clauză contractuală înseamnă a se oferi consumatorului posibilitatea de a își spune opinia cu privire la o anumită clauză, precum și șanse rezonabile ca prin aceasta să ducă la modificarea clauzei, ceea ce în speță nu s-a dovedit că s-ar fi întâmplat.
Pe de altă parte, cei care sunt obligați a respecta rigorile Legii nr. 193/2000 sunt profesioniștii, iar nu consumatorii. Cu alte cuvinte, dacă un profesionist oferă împrumuturi bănești materializate în diverse produse bancare, nu se poate imputa consumatorului faptul că a acceptat semnarea unui asemenea contract de împrumut, respectiv că a ales varianta cea mai avantajoasă din punct de vedere financiar pentru acesta, ci profesionistul trebuie să se asigure, în respectarea dispozițiilor Legii 193/2000, că toate și fiecare în parte din contractele de împrumut pe care le oferă clienților, fie au fost negociate cu împrumutații, fie, deși nu au fost negociate, nu conțin clauze abuzive.
Pentru a se constata caracterul abuziv al unei clauze contractuale art. 4 din Legea nr. 193/2000 impune ca acea clauză să fie de natură să creeze, în detrimentul consumatorilor și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Raportat la cerința ca această clauză să fie de natură să creeze, în detrimentul consumatorilor și contrar bunei-credințe, un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, instanța reține că această condiție nu este îndeplinită.
Instanța constată că, clauza stipulată la art. 6.8 din contractul de credit nr. 7482/10.04.2009 este riguros redactată, iar dreptul băncii de a declara scadența anticipată a creditului este condiționat de neîndeplinirea de către împrumutat a obligației de a rambursa ratele de credit și dobânzile aferente la scadențele stabilite, prin urmare, dreptul băncii nu este unul arbitrar și nu are un caracter abuziv, în condițiile în care este normal ca banca să nu fie obligată să continue raporturile contractuale dacă la rândul său împrumutații nu își îndeplinesc propriile obligații. În concret, banca și-a îndeplinit în întregime obligațiile sale (punând la dispoziția consumatorilor suma împrumutată) și este normal și uzual să aibă la dispoziție mijloace efective prin care să se asigure că și consumatorii la rândul lor își vor îndeplini obligațiile care rezultă din fiecare dintre contractele de credit încheiate cu aceștia.
Dreptul băncii să declare exigibil anticipat soldul creditului ca fiind scadent și rambursabil imediat, împreună cu dobânda aferentă și toate celelalte cheltuieli datorate băncii, în cazul în care împrumutatul nu își respectă obligația de a achita ratele la scadență, se explică prin necesitatea de a se asigura băncii o protecție cât mai eficientă împotriva insolvabilității împrumutatului. Astfel, această clauză nu creează nici un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 al. 1 din Legea 193/2000.
Instanța are în vedere faptul că în toate cazurile dreptul băncii de a declara scadența anticipată depinde de culpa împrumutaților care au determinat declararea exigibilității anticipate a creditului, respectiv de neplata ratelor—elemente exterioare voinței băncii. Totodată, este de remarcat faptul că banca notifică mai întâi împrumutatul solicitându-i să achite suma restantă, acordându-i un termen de grație de 30 de zile și informându-l cu privire la consecințele ce decurg ca urmare a nerespectării obligațiilor, procedură care a fost respectată de către intimată în speța de față, după cum s-a arătat mai sus.
Având în vedere faptul că, astfel cum s-a arătat mai sus, banca și-a executat integral prestația principală datorată în temeiul contractului, instanța consideră că dreptul băncii de a declara scadența anticipată nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, motiv pentru care va respinge cererea de constatare a caracterului abuziv al acestei clauze, ca neîntemeiată.
Având în vedere considerentele mai sus-exprimate, instanța constată că executarea silita a respectat condițiile de fond și de formă, iar în ceea ce privește procesul-verbal de sechestru din data de 19.01.2015 nu s-au invocat motive proprii de nelegalitate sau netemeinicie, fapt pentru care instanța apreciază neîntemeiat demersul judiciar al contestatorului.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite derulate în dos. execuțional nr. 299/2014, până la soluționarea contestației la executare, instanța reține următoarele:
Orice acțiune civilă are trei elemente componente cu caracter obligatoriu: părți, obiect și cauză. Obiectul oricărei acțiuni civile este reprezentat de protecția unui drept subiectiv civil, indiferent de natura acesteia, respectiv drept real sau de creanță.
În consecință, instanța, constatând că, în cauza de față, cererea având ca obiect contestație la executare a fost respinsă, constată că cererea de suspendare a executării silite derulate în dos. execuțional nr. 299/2014, până la soluționarea contestației la executare, a rămas fără obiect, motiv pentru care va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 453 C.p.c., instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul R. Ș. V., cu domiciliul în comuna Feleacu, ., jud. Cluj și sediul procesual ales la sediul profesional al av. O. P. din Cluj-N., .. 20, . în contradictoriu cu intimata P. B. ROMÂNIA S.A., cu sediul în oraș Voluntari, ., Clădirea P., Parter, ., 4, 5, jud. Ilfov și sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinetul av. Criana M. din București, . B., nr. 3, sector 5.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, iar motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red/tehn. MCF/4 ex./02.10.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 6102/2015. Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 6243/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
