Obligaţie de a face. Sentința nr. 4912/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4912/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 4912/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4912/2015
Ședința publică de la 18.05.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâții P. I. și I. P. JUDETULUI CLUJ -DIRECTIA REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULAREA VEHICULELOR, având ca obiect obligație de a face.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 08.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 18.05.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 04.02.2015 sub nr._, reclamantul B. A., CNP_, cu dom. în Cluj N., . nr. 10, . și dom. ales în Cluj N., . nr. 57, ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții P. I., CNP_, cu dom. în Cluj N., . - 36, . și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI CLUJ, Direcția regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, sǎ dispunǎ obligarea pârâtului P. I. să efectueze demersurile necesare în vederea transcrierii autoturismului marca Renault, tipul Symbol, numǎr de identificare VF1LB0BC_, . R328587, cilindree 1390 cmc, numǎr de înmatriculare_, de pe numele reclamantului pe numele său, iar în caz contrar să fie autorizat reclamantul a efectua aceste demersuri pe cheltuiala pârâtului, precum și obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 250 lei reprezentând amendă în baza procesului verbal . nr._, respectiv obligarea pârâtei Instituția P. Județului Cluj, Direcția regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor, la transcrierea în registrul național de evidență a vehiculelor înmatriculate a transmiterii dreptului de proprietate cu privire la vehiculul menționat, de pe numele reclamantului pe numele pârâtului P. I. și la efectuarea mențiunii relative la încetarea calității de proprietar, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.
În motivarea cererii formulate, reclamantul a indicat, în esențǎ, cǎ a vândut pârâtului P. I. autoturismul Renault, contractul fiind încheiat la data de 30.04.2013, astfel că s-a transmis dreptul de proprietate în favoarea acestuia din urmă, care nu a înțeles însă a efectua demersurile necesare în vederea transcrierii transmiterii dreptului în evidențele oficiale, deși din procesul verbal nr._ din 15.01.2014 reiese că vehicul a fost scos din evidența fiscală a reclamantului. În același context, s-a relevat că, ulterior, a fost dresat procesul verbal . nr._/04.08.2014 pe numele său, amenda fiind achitată la 06.10.2014, motiv pentru care s-a apreciat că pârâtul este îndatorat la plata sumei reprezentând amenda astfel avansată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1516, 1528, 1530 - 1531, 1674 din C. Civ., ale art. 10 alin. (4) și 5 din O. G. nr. 78/2000, ale art. 11 alin. (4) din O. U. G. nr. 195/2002, precum și dispozițiile art. 2 alin. (2) și 8 alin. (1) din Ordinul nr. 1501/2006, respectiv ale art. 254 alin. (2), 411 alin. (1) pct. 2 și 453 din C. proc. civ.
În susținerea pretențiilor sale, reclamantul a anexat cererii formulate un set de înscrisuri ( f. 11 - 16 ).
Cererea formulatǎ a fost timbratǎ cu taxă judiciară de timbru în sumǎ de 60 lei ( f. 23 ).
Deși pârâților le-a fost comunicată cererea formulată ( f. 27 - 31 ), totuși, aceștia nu au depus întâmpinare și nici nu și-au exprimat, într-o altă modalitate, poziția procesuală în raport de acțiunea promovată.
Reclamantul a formulat la 08.05.2015 note scrise ( f. 39 ), prin care a relevat că temeiul de drept ce fundamentează cel de-al treilea capăt de cerere este reprezentat de dispozițiile art. 1349 și 1357 din C. Civ., existând o faptă ilicită a pârâtului P. I., constând în omisiunea de a efectua demersurile necesare în vederea transcrierii transmiterii dreptului de proprietate, ce a determinat producerea unui prejudiciu, constând în echivalentul amenzii achitate, în baza procesului verbal . nr._/04.08.2014.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, respectiv proba cu interogatoriul pârâtului P. I..
Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum rezultǎ din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 30.04.2013 ( f. 13 ), reclamantul a transmis pârâtului P. I. dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Renault, tipul Symbol, numǎr de identificare VF1LB0BC_, . R328587, cilindree 1390 cmc, numǎr de înmatriculare_ și cartea de identitate nr. F -_, în baza convenției amintite, pentru un preț de 2850 euro, din procesul verbal nr._ din data de 15.01.2014, întocmit de către Municipiul Cluj N., Direcția impozite și taxe locale ( f. 14 ), reieșind împrejurarea că reclamantul a realizat formalitățile necesare în vederea scoaterii din evidența fiscală a vehiculului menționat. Pe de altă parte, se impune a sublinia că, așa cum se poate observa din procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 04.08.2014 de către C. N. A. D. N. R., Centrul de studii tehnice rutiere și informatică - CESTRIN - ( f. 15 ), reclamantul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O. G. nr. 15/2002, fiind aplicată o amendă în sumă de 250 lei, reținându-se că, la data de 19.02.2014, ora 15.28, pe DN 66 km 206 + 100 m, în localitatea Bacia, jud. Hunedoara, vehiculul cu numărul de înmatriculare_ a fost surprins pe când circula fără a deține rovinietă valabilă, reclamantul achitând amenda aplicată, potrivit chitanței CHP MCJ_ din 06.10.2014 ( f. 16 ).
Potrivit art. 1674 din C. Civ., Cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă, așadar, de principiu, vânzarea prezintă caracter consensual, transmisiunea dreptului operând de la data la care a intervenit acordul de voințe al părților, or în cauza de față, astfel cum s-a evidențiat în cele ce preced, la 30.04.2013 s-a încheiat între reclamant și pârâtul P. I. un contract de vânzare cu privire la autovehiculul înmatriculat sub nr._ ( f. 13 ), acesta din urmă dobândind calitatea de proprietar, reclamantul efectuând și formalitățile necesare pentru scoaterea bunului din evidența fiscală ( f. 14 ).
Pe de altă parte, nu poate fi omis că, odată constatată împrejurarea perfectării vânzării între reclamant și pârâtul P. I., cu efectul transmiterii dreptului de proprietate, solo consensu, în favoarea acestuia din urmă, se impunea a fi parcursă procedura reglementată prin dispozițiile art. 11 alin. (4) din O. U. G. nr. 195/2002, ce stipulează că În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, așadar legiuitorul a stabilit, în sarcina dobânditorului dreptului de proprietate asupra unui vehicul, sarcina de a pretinde autorității competente transcrierea transmiterii dreptului în patrimoniul său, într-un termen de cel mult 30 de zile de la momentul la care s-a realizat transmisiunea, formalitatea în discuție fiind necesar a fi îndeplinită de către noul proprietar, după cum se poate observa din textul redat în cele ce preced, în același sens fiind și prevederile art. 8 alin. (1) din Ordinul nr. 1501/2006, ce condiționează transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului de formularea unei cereri în acest sens de către noul proprietar. Raportat la litigiul de față, este de reținut că, deși vânzarea s-a perfectat la 30.04.2013 ( f. 13 ), iar bunul a fost scos din evidența fiscală, de pe numele reclamantului, la 15.01.2014 ( f. 14 ), totuși, până în prezent pârâtul P. I. nu a făcut dovada îndeplinirii sarcinii stabilite de art. 11 alin. (4) teza a II a din O. U. G. nr. 195/2002, deși termenul de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate este de mult timp împlinit.
În consecință, luând în considerare argumentele expuse în cele ce preced, instanța urmează a obliga pârâtul P. I. sǎ efectueze demersurile necesare în vederea transcrierii transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului marca Renault, tipul Symbol, numǎr de identificare VF1LB0BC_, . R328587, cilindree 1390 cmc, numǎr de înmatriculare_ și cartea de identitate nr. F -_, de pe numele reclamantului B. A. pe numele sǎu, ca efect al încheierii contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 30.04.2013, în baza art. 11 alin. (4) din O. U. G. nr. 195/2002 raportat la art. 8 alin. (1) din Ordinul nr. 1501/2006.
În acest context, se impune precizarea că, deși reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la realizarea formalităților necesare pentru transcrierea transmisiunii dreptului de proprietate asupra autoturismului, iar în caz contrar, acesta să fie autorizat a efectua el însuși demersurile necesare, pe cheltuiala pârâtului P. I., totuși, trebuie apreciat că, în realitate, o asemenea măsură nu ar putea fi dispusă în cauza de față, după cum se va argumenta în continuare. Astfel, într-adevăr, nu poate fi negat că, în temeiul art. 1528 alin. (1) din C. Civ., În cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația, legiuitorul recunoscând creditorului îndreptățirea de a obține executarea în natură, însă, cu toate acestea, textul nu este susceptibil de a primi aplicare în ipoteza oricărei obligații de a face, indiferent de natura sa, fiind cert că norma nu se circumscrie situației sarcinilor care implică un act sau fapt personal al debitorului, adică obligațiile prezentând caracter intuitu personae, când nu există posibilitatea ca acestea să fie aduse la îndeplinire de o altă persoană decât debitorul, fie aceasta creditorul sau un terț. Raportat la cauza de față, este de subliniat că, după cum a rezultat din reglementarea art. 11 alin. (4) teza a II a din O. U. G. nr. 195/2002, obligația de a solicita transcrierea transmiterii dreptului de proprietate este stabilită în sarcina noului proprietar, ținut a formula o cerere în acest sens, potrivit art. 8 alin. (1) din Ordinul nr. 1501/2006, or în asemenea circumstanțe, având în vedere natura obligației în discuție, ce nu poate fi executată de o altă persoană decât dobânditorul vehiculului, se impune concluzia în sensul că, în realitate, vânzătorul nu poate fi autorizat de instanță a realiza, pe seama cumpărătorului, formalitățile necesare transcrierii transmiterii dreptului de proprietate, așa încât solicitarea în acest sens a reclamantului este neîntemeiată.
În ce privește pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Cluj, Direcția regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor, trebuie reținut că, de fapt, nu există vreo dispoziție legală care să impună, în sarcina acesteia din urmă, îndatorirea de a proceda la transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, independent de vreo solicitare a dobânditorului, conform art. 8 alin. (1) din Ordinul nr. 1501/2006, aceasta nefiind îndreptățită ca, în absența unei cereri concrete, să efectueze anumite mențiuni în baza de date gestionată. Pe de altă parte, deși art. 10 alin. (4) din O. G. nr. 78/2000, la care face referire reclamantul, are în vedere, într-adevăr, necesitatea înscrierii, de către autoritatea competentă, a proprietarului în cartea de identitate, totuși, acest aspect nu poate constitui un argument în sensul formulării cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Cluj, Direcția regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor, aceasta nefiind ținută la îndeplinirea unor acțiuni concrete în lipsa solicitării în acest sens din partea noului proprietar. Pe de altă parte, deși reclamantul a pretins obligarea pârâtei la transcrierea, în registrul național de evidență a vehiculelor înmatriculate, a transmiterii dreptului de proprietate cu privire la vehiculul_, de pe numele reclamantului pe numele pârâtului P. I. și la efectuarea mențiunii relative la încetarea calității de proprietar, nu a rezultat că ar fi fost formulată o asemenea solicitare de către dobânditor și aceasta ar fi fost refuzată, ci, dimpotrivă, pârâtul P. I. nu și-a îndeplinit obligația stabilită de art. 11 alin. (4) teza a II a din O. U. G. nr. 195/2002, or, în atare condiții, apare evidentă împrejurarea că nici pârâta Instituția P. Județului Cluj, Direcția regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor, nu ar fi avut nicio posibilitate să treacă, efectiv, la înscrierea mențiunii în registrul național de evidență, obligația avută în vedere de către reclamant fiind lipsită, în circumstanțele date, de orice conținut concret, solicitarea formulată urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Raportat la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului P. I. la plata sumei de 250 lei reprezentând amenda achitată de reclamant, este de reținut că, așa cum rezultă din prevederile art. 1357 alin. (1) din C. Civ., Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, textul consacrând, cu titlu general, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, fiind însă relevant a ține seama și de dispozițiile alin. (2) din cadrul aceluiași articol, potrivit cărora Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă, din examinarea prevederilor astfel redate reieșind împrejurarea că în vederea angajării răspunderii pe acest temei este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții: să existe o faptă ilicită, să se fi provocat un prejudiciu, să existe o legătură de cauzalitate între fapta săvârșită și paguba produsă, respectiv să fie constatată vinovăția, culpa autorului, care poate îmbrăca nu numai forma intenției, ci și cea a imprudenței sau neglijenței.
În ce privește litigiul de față, trebuie apreciat că există o faptă ilicită a pârâtului P. I., manifestată prin neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina sa prin dispozițiile art. 11 alin. (4) teza a II a din O. U. G. nr. 195/2002, după cum s-a relevat în cele ce preced, omisiunea în discuție producând, în mod concret, un prejudiciu în patrimoniul reclamantului, de vreme ce, în contextul în care nu au fost îndeplinite formalitățile necesare în vederea transcrierii transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului_, în baza contractului din 30.04.2013 ( f. 13 ), a fost dresat procesul verbal . nr._ din data de 04.08.2014 ( f. 15 ), iar fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din O. G. nr. 15/2002 a fost reținută în sarcina reclamantului, contravenția constatată la 19.02.2014 având conținutul său constitutiv reglementat prin referire la persoana ce deține dreptul de proprietate sau un alt drept asupra vehiculului, menționat în certificatul de înmatriculare, căreia îi revine responsabilitatea achitării rovinietei, potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) raportat la art. 7 din O. G. nr. 15/2002, or în atare condiții, reclamantul a fost nevoit să suporte amenda aplicată, în cuantum de 250 lei ( f. 16 ). Pe de altă parte, nu poate fi negat că între omisiunea pârâtului și prejudiciul suferit de reclamant există o legătură directă de cauzalitate, atâta timp cât reținerea contravenției în sarcina sa a fost determinată tocmai de neîndeplinirea obligației stabilite prin dispozițiile art. 11 alin. (4) teza a II a din O. U. G. nr. 195/2002 și, în fine, trebuie conchis că există o culpă în acest sens a pârâtului P. I., care nu a înțeles a trece la executarea îndatoririi ce îi revenea.
Prin urmare, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum este consacrat de art. 1385 alin. (1) și (3) din C. Civ., în baza art. 1357 alin. (1) din C. Civ., instanța va obliga pârâtul P. I. să achite reclamantului suma de 250 lei cu titlu de daune interese pentru prejudiciul patrimonial cauzat.
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și taxa judiciarǎ de timbru, respectiv onorariul avocatului. Totodată, conform art. 453 alin. (2) teza I din C. proc. civ., Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la prezentul litigiu, este de reținut, mai întâi, că acțiunea promovată urmează a fi admisă numai în parte, ținând seama de considerentele arătate în cele ce preced. În al doilea rând, nu poate fi totuși omisă împrejurarea că pârâtul P. I. se află în culpă procesuală, de vreme ce nu și-a îndeplinit obligația stabilită de art. 11 alin. (4) teza a II a din O. U. G. nr. 195/2002. În consecință, instanța apreciază că, deși reclamantul nu poate obține plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru aferentă petitului formulat în contradictoriu cu Instituția P. Județului Cluj, Direcția regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor, ce va fi respins ca neîntemeiat, totuși, chiar raportat la soluția pronunțată asupra primului capăt de cerere, instanța consideră că este justificată obligarea pârâtului P. I. la plata sumei de 1540 lei cu titlu de cheltuieli de judecatǎ, din care 40 lei reprezintǎ taxa judiciarǎ de timbru aferentă primului și celui de-al treilea petit ( f. 23 ), iar 1500 lei onorariul avocatului ( f. 40 ), aceste cheltuieli de judecată prezentând, în opinia instanței, caracter indivizibil raportat la pretențiile concrete formulate, motiv pentru care vor fi în întregime acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către reclamantul B. A., CNP_, cu dom. în Cluj N., . nr. 10, . și dom. ales în Cluj N., . nr. 57, ., în contradictoriu cu pârâții P. I., CNP_, cu dom. în Cluj N., . - 36, . și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI CLUJ, Direcția regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj.
Obligǎ pârâtul P. I. sǎ efectueze demersurile necesare în vederea transcrierii transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului marca Renault, tipul Symbol, numǎr de identificare VF1LB0BC_, . R328587, cilindree 1390 cmc, numǎr de înmatriculare_ și cartea de identitate nr. F -_, de pe numele reclamantului B. A. pe numele sǎu, ca efect al încheierii contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 30.04.2013.
Obligă pârâtul P. I. să achite reclamantului suma de 250 lei cu titlu de daune interese pentru prejudiciul patrimonial cauzat.
Respinge cererea de chemare în judecatǎ formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI CLUJ, Direcția regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor, ca fiind neîntemeiatǎ.
Obligǎ pârâtul P. I. sǎ achite reclamantului suma de 1540 lei cu titlu de cheltuieli de judecatǎ, din care 40 lei reprezintǎ taxa judiciarǎ de timbru, iar 1500 lei onorariul avocatului.
Respinge ca fiind neîntemeiate celelalte cheltuieli de judecată solicitate de către reclamant.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.05.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
25.05.2015 - 5 ex.
| ← Succesiune. Sentința nr. 4903/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4846/2015.... → |
|---|
