Plângere contravenţională. Sentința nr. 4916/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4916/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 4916/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4916/2015
Ședința publică de la 18.05.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta M. O. – L. în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. - DIRECTIA GENERALA POLITIA LOCALA - SERVICIUL CONTROL TRAFIC RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 08.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 18.05.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. N. la data de 02.03.2015 sub nr._, petenta M. O. L., CNP_, cu dom. în C. N., ., jud. C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. C. N., Direcția generală Poliția localǎ, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C., să dispună anularea procesului verbal . nr._, încheiat la data de 19.02.2015, a amenzii și a punctelor de penalizare, contestând și procesul verbal de ridicare . nr. 6294, încheiat la data de 16.02.2015 și pretinzând repararea prejudiciului material, în sumă de 415,40 lei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
În motivarea plângerii sale, petenta a indicat împrejurarea cǎ, la data de 16.02.2015, autoturismul ce îi aparține staționa pe . ulterior ridicat, context în care s-a dresat procesul verbal . nr. 6294, fiind achitată suma de 415,40 lei, pentru a se putea elibera vehiculul, însă a considerat că actul de constatare si sancționare contravențională dresat ulterior nu cuprinde mențiuni relative la ocupația și locul său de muncă, pretinsa faptă fiind oricum greșit încadrată și descrisă insuficient, acțiunea nefiind constatată prin mijloace tehnice omologate și certificate. Pe de altă parte, s-a subliniat că măsura de ridicare a fost nelegală, procesul verbal întocmit cu acel prilej consemnând în mod eronat culoarea autoturismului, iar agentul instrumentator nu a indicat calitatea sa, contravenția fiind prezentată generic și, oricum, în actul de constatare și sancționare contravențională nu s-a făcut referire la măsura ridicării, așa încât suma achitată a fost nejustificat solicitată, fiindu-i cauzat un prejudiciu material. Relativ la sancțiunea aplicată, s-a relevat că poate fi stabilit avertismentul, luând în seamă lipsa de pericol social și a consecințelor negative, precum și circumstanțele personale ale contravenientului.
În drept, s-au invocat prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale O. U. G. nr. 195/2002.
În susținerea demersului său procesual, petenta a anexat, în copie, înscrisuri ( f. 6 - 10 ).
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă la dosarul cauzei chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 5 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimatul a formulat la 25.03.2015 întâmpinare ( f. 15 - 20 ), prin care a invocat excepția inadmisibilității plângerii introduse de către petentă, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a învederat că în mod greșit s-a formulat plângere împotriva procesului verbal de ridicare, care reprezintă un act preliminar întocmirii actului de constatare și sancționare contravențională, căruia nu îi sunt aplicabile prevederile O. G. nr. 2/2001. Pe de altă parte, în ce privește fondul cauzei, s-a considerat că motivele invocate nu pot fi de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentei, fapta imputată fiind descrisă clar și precis, iar raportat la cauzele de nulitate ale procesului verbal, s-a învederat că numai cerințele reglementate de art. 17 din O. G. nr. 2/2001 sunt instituite sub sancțiunea nulitării necondiționate de existența unei vătămări, iar relativ la forța probantă a actului de constatare, s-a apreciat că acesta se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, oricum fotografiile executate la data controlului atestând comiterea faptei. În același context, s-a învederat că pretinsa încadrare eronată nu reprezintă decât o greșeală materială, iar relativ la certificarea sau omologarea mijloacelor tehnice utilizate, s-a subliniat că fotografiile executate satisfac cerințele instituite de art. 341 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. Nu mai puțin, în ce privește ridicarea vehiculului, s-a reliefat că există acte emise de autoritățile publice locale în materie, iar măsura în discuție prezintă caracter pur preventiv și instantaneu. În fine, raportat la sancțiunea aplicată, s-a considerat că aceasta a fost corect individualizată, fiind stabilită la nivelul minimului prevăzut de lege.
În probațiune, intimatul a anexat, în copie, înscrisuri ( f. 21 - 35 ).
Petenta a depus la 06.04.2015 răspuns la întâmpinare ( f. 40 - 42 ), prin care a evidențiat că plângerea a fost promovată atât împotriva măsurii abuzive de ridicare a autoturismului, cât și prin referire la procesul verbal de constatare a contravenției, învederând că vehiculul nu bloca circulația în zonă și că măsurile complementare nu pot fi stabilite decât prin legi speciale, iar H. G. nr. 1391/2006 nu conține reglementări relative la ridicarea autoturismelor, prin măsura dispusă fiind cauzate vătămări materiale și daune psihice. În fine, s-a subliniat că sancțiunea a fost aplicată pentru o altă faptă decât cea prezentată, iar amenda a fost achitată.
Petenta a anexat răspunsului la întâmpinare înscrisuri ( f. 43 - 44 ).
La termenul de judecată din 08.05.2015, instanța a respins ca fiind neîntemeiată excepția inadmisibilității plângerii, ce a fost ridicată de către intimat prin întâmpinare, pentru considerentele ce au fost arătate prin încheierea de la acea dată.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 19.02.2015 ( f. 6 și 22 ), petenta a fost sancționată contravențional, aplicându-se o amendă în cuantum de 390 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din O. U. G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. (2) din același act normativ, reținându-se în sarcina acesteia că, la data de 16.02.2015, ora 12.50, în C. N., pe .. 13 - 15, a staționat voluntar neregulamentar autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_ pe carosabil, în zona de acțiune a indicatorului Oprirea interzisă, cu adiționalul Atenție, se ridică autovehiculul, blocând banda unu de circulație, faptă constatată prin procesul verbal de ridicare nr. AR 6294.
Pe de altă parte, din conținutul actului amintit anterior ( f. 7 și 44 ), reiese împrejurarea că, la data constatării, autoturismul înmatriculat sub nr._ a fost ridicat de pe .. 13 - 15 din C. N., ca urmare a nerespectării prevederilor art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din O. U. G. nr. 195/2002, în sensul că vehiculul a staționat voluntar neregulamentar pe carosabil, blocând banda unu de circulație, în zona de acțiune a indicatorului Oprirea interzisă, cu adiționalul Atenție, se ridică autovehiculul.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal de constatare și sancționare contravențională din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.
Din această perspectivă, instanța reține, mai întâi, că prin procesul verbal contestat s-a realizat o prezentare clară și concretă a contravenției reținute în sarcina petentei, de natură a conferi instanței posibilitatea de a examina întrunirea condițiilor de tipicitate ale faptei, în contextul realizării controlului jurisdicțional ulterior, cu indicarea în mod corespunzător a datei, orei și locului în care pretinsa contravenție ar fi fost săvârșită, fiind relevată acțiunea efectiv imputată ( f. 6 și 22 ). În al doilea rând, în ce privește împrejurarea că nu s-ar fi menționat ocupația și locul de muncă ale persoanei sancționate, așa cum impune art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, trebuie constatat că, în realitate, elementele în discuție sunt instituite de legiuitor sub sancțiunea unei nulități condiționate de existența unei vătămări, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., după cum rezultă din reglementarea art. 17 din O. G. nr. 2/2001, or aceasta nu a fost probată în cauza de față, în condițiile art. 249 din C. proc. civ. În al treilea rând, raportat la împrejurarea că agentul intrumentator ar fi realizat o încadrare eronată a faptei, trebuie subliniat că, în realitate, acțiunea percepută a fost în mod corect individualizată ca reprezentând contravenția incriminată de art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din O. U. G. nr. 195/2002 și, pe de altă parte, se impune a releva că, în mod contrar celor susținute de petentă, s-a indicat în mod adecvat și textul care stabilește sancțiunea aplicabilă, de vreme ce, în baza art. 100 alin. (2) din O. U. G. nr. 195/2002, Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b), cum se întâmplă și în litigiul de față.
În ce privește temeinicia procesului verbal . nr._, încheiat la data de 19.02.2015 ( f. 6 și 22 ), instanța observǎ cǎ, potrivit art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din O. U. G. nr. 195/2002, constituie contravenție staționarea neregulamentară, sancționată în condițiile art. 100 alin. (2) din același act normativ.
Ținând seama de dispozițiile legale anterior evidențiate și având în vedere proba cu înscrisuri administrată în cauză, instanța observă că starea de fapt reținută în procesul verbal contestat corespunde, în mod fidel, situației reale. Astfel, nu poate fi omis că actul de constatare și sancționare contravențională constituie mijloc de probă în cauza de față, iar fotografiile executate cu prilejul controlului efectuat atestă, neîndoielnic, săvârșirea faptei imputate, acestea având caracterul de mijloc de probă, în baza art. 341 alin. (2) din C. proc. civ. ( f. 23 - 35 ), nefiind necesar ca aparatul utilizat să fie omologat și certificat, ținând seama de reglementarea art. 109 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, legiuitorul stabilind, în mod precis, situațiile concrete în care o contravenție rutieră se impune a fi constatată numai prin mijloacele la care face referire petenta, cum este cazul, spre exemplu, al faptelor constând în depășirea limitei de viteză maxim admisă pe drumurile publice. Mai mult decât atât, este de observat că, din cuprinsul planșei foto atașate întâmpinării ( f. 27 ) reiese, neîndoielnic, că vehiculul petentei se afla staționat pe o bandă de circulație, în imediata proximitate a trecerii pentru pietoni, așadar nu se poate susține că traficul nu a fost perturbat, fiind lipsită de relevanță împrejurarea dacă și alte autoturisme erau parcate în mod similar sau dacă și conducătorii acestora au fost ori nu sancționați, așadar sunt pe deplin întrunite condițiile de tipicitate ale contravenției imputate.
În acest context, este totuși de reținut că, în cauza de față, fapta reproșată este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în prezentul litigiu, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentei ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ, în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme, în alte condiții, s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petenta a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent că actul de constatare servește drept mijloc de probǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentei ori cǎ aceasta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat, câtă vreme, în fața instanței, petenta a avut posibilitatea de a propune și administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauză nu a rezultat că situația de fapt consemnată de agentul instrumentator ar fi fost diferită de cea reală, ținând seama și de planșele foto anexate întâmpinării ( f. 23 - 35 ).
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește particularitățile litigiului de față, instanța observă, mai întâi, că amenda aplicată de către agentul constatator a fost stabilită prin orientarea la minimul punctelor prevăzut de art. 98 alin. (4) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002, la care trimite art. 100 alin. (2) din același act normativ. În al doilea rând, ținând seama de zona în care vehiculul a fost surprins staționând neregulamentar, respectiv . C. N., o arteră care în mod obișnuit este tranzitată, precum și de aspectul că indicatorul Oprirea interzisă era însoțit de adiționalul Atenție, se ridică autovehiculul ( f. 6 și 22 ), instanța apreciază că s-a realizat o justă individualizare a sancțiunii contravenționale de către agentul instrumentator, în cauză nefiind justificată înlocuirea amenzii cu avertismentul. În acest sens, trebuie relevat că nu pot fi primite susținerile petentei, potrivit cărora fapta nu ar prezenta pericol social, de vreme ce, raportat la circumstanțele de timp și de loc în care a fost comisă, respectiv ținând seama de aspectul că, în mod efectiv, s-a blocat o bandă de circulație, chiar în zona din proximitatea trecerii pentru pietoni ( f. 27 ), concluzia ce decurge nu poate fi decât aceea că, în realitate, contravenția săvârșită este una gravă, fiind așadar lipsite de importanță, în contextul astfel conturat, aprecierile legate de persoana contravenientului.
Pe de altă parte, relativ la ridicarea vehiculului cu prilejul constatării, se impune a evidenția, cu titlu preliminar, că fapta reproșată petentei există, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din O. U. G. nr. 195/2002 și îi este imputabilă acesteia din urmă, așadar, în mod corect s-a trecut la dispunerea măsurii în discuție, neprezentând relevanță aspectul că s-ar fi indicat în mod eronat culoarea autoturismului ( f. 7 și 44 ), împrejurare care nu poate fi de natură a se repercuta asupra caracterului legal și temeinic al ridicării și, totodată, se impune a sublinia că, în mod contrar celor susținute de petentă, agentul constatator a precizat calitatea sa, iar modalitatea în care a fost descrisă fapta în procesul verbal . nr. 6294 a fost adecvată ( f. 7 și 44 ). Nu mai puțin, deși s-a alegat că măsura ar fi fost adoptată în absența oricărui temei juridic, totuși, se impune a releva că însuși textul art. 97 alin. (1) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002 se referă la ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar ca măsură tehnico - administrativă, or în cauză este evident că aceasta nu putea fi menționată în actul de constatare și sancționare contravențională, care a fost dresat numai ulterior, la 19.02.2015 ( f. 6 și 22 ), or fapta a fost percepută la 16.02.2015, motiv pentru care s-a încheiat, în mod separat, procesul verbal de ridicare . nr. 6294 ( f. 7 și 44 ). În același context, trebuie reținut că, în realitate, după cum rezultă din cele expuse anterior, măsura contestată de petentă are caracterul unei dispoziții cu un caracter tehnico - administrativ, în baza art. 97 alin. (1) lit. d) din O. U. G. nr. 195/2002, nefiind o sancțiune contravențională complementară, în sensul art. 96 alin. (1) și (2) din același act normativ, textul la care face referire petenta fiind de mult timp abrogat, așa încât susținerile sale sunt nejustificate, competența administrațiilor publice locale de a ridica și depozita vehiculele în urma constatării unor contravenții rutiere fiind recunoscută în mod explicit de prevederile art. 64 alin. (1) teza a II a din O. U. G. nr. 195/2002.
În consecință, raportat la elementele evidențiate în cele ce preced, instanța apreciază că sunt nefundamentate alegațiile petentei, legate de caracterul nelegal și netemeinic al măsurii de ridicare, așa încât solicitarea sa de restituire a sumei de 415,40 lei va fi respinsă ca neîntemeiată, neexistând niciun prejudiciu material sau moral cauzat, de vreme ce aceasta a reprezentat o consecință directă a faptei ilicite săvârșite.
Prin urmare, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi în întregime respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulatǎ de cǎtre petenta M. O. L., CNP_, cu dom. în C. N., ., jud. C., împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 19.02.2015 de către intimatul M. C. N., Direcția generală Poliția localǎ, cu sediul în C. N., . - 3, jud. C. și împotriva procesului verbal de ridicare . nr. 6294, încheiat la data de 16.02.2015.
Menține în întregime procesele verbale contestate.
Respinge ca fiind neîntemeiată solicitarea petentei de restituire a sumei de 415,40 lei reprezentând taxă ridicare.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă la Judecătoria C. N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 18.05.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
25.05.2015 - 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4915/2015.... | Succesiune. Sentința nr. 4903/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
