Plângere contravenţională. Sentința nr. 4915/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4915/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 4915/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4915/2015
Ședința publică de la 18.05.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul P. O. A. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 08.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 18.05.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin plângerea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 24.02.2015 sub nr._, petentul PATRAȘCIUC O. A., CNP_, cu dom. în Bistrița, ., jud. Bistrița Năsăud, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_, să dispună anularea procesului verbal . nr._, încheiat la data de 02.02.2015.
În motivarea cererii sale, petentul a relevat, cu titlu preliminar, situația de fapt care a condus la sancționarea sa contravențională, menționând, totodată, că pietonul nu se afla pe sensul său de mers în momentul în care a tranzitat trecerea, ci abia pășise de pe bordura sensului opus, astfel că nu exista obligația acordării priorității. Pe de altă parte, s-a subliniat de petent că a refuzat semnarea procesului verbal, care nu conținea mențiunile sale, iar o altă persoană, solicitată de agentul de poliție în calitate de martor, a procedat de o manieră similară, context în care s-a apreciat că în cauză este aplicabilă prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei revine organului constatator.
În drept, s-au invocat prevederile art. 16 alin. (7) din O. G. nr. 2/2001 și ale art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O. U. G. nr. 195/2002.
În probațiune, petentul a anexat, în copie, înscrisuri ( f. 4 - 6 ) și a solicitat administrarea probei testimoniale constând în ascultarea martorului Patrașciuc M. T..
Plângerea a fost legal timbrată, fiind depusă la dosarul cauzei chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( f. 3 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimatul a formulat la 25.03.2015 întâmpinare ( f. 13 - 14 ), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a învederat cǎ actul de constatare conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O. G. nr. 2/2001, iar în privința temeiniciei sale, s-a relevat că fapta a fost perceputǎ prin propriile simțuri de cǎtre agentul constatator, așadar procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate, sarcina probei revenind petentului, conform art. 249 din C. proc civ. Relativ la sancțiunea aplicată, s-a considerat că aceasta reflectă gradul de pericol social al contravenției, prin prisma criteriilor stabilite de art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 - 206, 249, 223 alin. (3) și 315 alin. (1) din C. proc. civ., prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale O. U. G. nr. 195/2002.
În probațiune, intimatul a anexat înscrisuri ( f. 14 - 16 ).
Deși petentului i-a fost comunicată întâmpinarea formulată ( f. 18 - 20 ), totuși, acesta nu a depus răspuns la întâmpinare.
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, iar pentru petent, a fost încuviințată și proba testimonială constând în ascultarea martorului Patrașciuc M. T., declarația dată fiind consemnată separat și atașată dosarului cauzei, după semnare ( f. 27 ).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
După cum se poate observa din cuprinsul procesului verbal . nr._, încheiat la data de 02.02.2015 de către intimat ( f. 4 și 16 ), petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002, fiind aplicată o amendă în sumă de 390 lei, reținându-se în sarcina acestuia împrejurarea că, la data de 02.02.2015, în jurul orei 17.05, în Cluj N., a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ pe . Cluj N., jud. Cluj, din direcția Piața C. înspre ., iar la intersecția cu . imobilului cu numărul 1 de pe . acordat prioritate pietonului aflat în traversarea străzii, prin loc marcat corespunzător, pe banda direcției sale de deplasare.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.
Pe de altă parte, este de subliniat că, așa cum rezultă din reglementarea art. 16 alin. (7) din O. G. nr. 2/2001, În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni“, sub sancțiunea nulității procesului-verbal, așadar, pentru a deveni efectivă teza a II a din norma citată, se impune ca petentul să facă proba că a avut obiecțiuni, că agentul constatator a refuzat să le consemneze în procesul verbal și că acestea erau pertinente în raport de cele constatate, or în cauza de față a reieșit întrunirea cerințelor evidențiate, după cum se va argumenta în continuare, așa încât actul dresat este, în realitate, lovit de nulitate. Astfel, mai întâi, nu poate fi omis că, după cum se poate observa din cuprinsul plângerii contravenționale, au existat anumite obiecțiuni față de conținutul procesului verbal, în sensul că, după relatarea petentului, pietonul nu se afla pe sensul său de deplasare ( f. 1 - 2 ), acest element fiind confirmat de către martorul Patrașciuc M., care a relatat că petentul i-a făcut observație agentului de poliție cu privire la textul de lege aplicabil, ulterior acesta din urmă fiind solicitat a menționa motivele pentru care nu s-a consemnat în procesul verbal locul în care se afla persoana care s-ar fi aflat în traversare ( f. 27 ). În al doilea rând, este de subliniat că aspectele relevate anterior nu au fost consemnate în actul de constatare și sancționare contravențională, la rubrica Alte mențiuni ( f. 4 și 16 ), agentul de poliție făcând numai precizarea că se refuză semnarea procesului verbal și luarea la cunoștință și, în fine, trebuie apreciat că obiecțiunile petentului prezentau legătură cu pretinsa faptă, având un caracter pertinent, de vreme ce se refereau la întrunirea elementelor constitutive ale contravenției imputate.
În același context, este de reliefat că, din reglementarea art. 19 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 rezultǎ, în mod neechivoc, cǎ este posibilǎ încheierea procesului verbal și în cazul refuzului persoanei sancționate de a semna actul, pentru situația în discuție legiuitorul stabilind obligația ca acesta sǎ fie semnat de un martor, care sǎ confirme astfel modalitatea în care a fost dresat procesul verbal. În cauza de fațǎ, actul contestat a fost încheiat în contextul în care petentul a refuzat a-l semna, după cum s-a consemnat în cuprinsul său ( f. 4 și 16 ), însǎ o asemenea împrejurare nu este de naturǎ a atrage nulitatea procesului verbal, câtǎ vreme însuși legiuitorul permite întocmirea actului de constatare și sancționare într-o asemenea modalitate. Mai mult decât atât, în ce privește aspectul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor ( f. 4 și 16 ), trebuie observat cǎ, potrivit art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, or în actul contestat s-au precizat, explicit, împrejurǎrile pentru care nu a fost posibilǎ semnarea procesului verbal de un martor, respectiv Refuză implicarea ( f. 4 și 16 ), așadar au fost respectate prevederile art. 19 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Nu mai puțin, instanța apreciazǎ cǎ ar fi oricum în discuție o nulitate virtualǎ, condiționatǎ de existența unei vǎtǎmǎri produse petentului, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., iar raportat la rolul martorului asistent, este de remarcat că formalitatea reglementată de lege nu privește certificarea împrejurărilor concrete ale faptei imputate, ci atestarea modalității în care este dresat procesul verbal, respectiv în cazul lipsei contravenientului, a refuzului sau a imposibilității sale de a semna actul încheiat, așadar nu prezintă relevanță că persoana solicitată a semna procesul verbal în calitatea indicată nu percepuse fapta imputată, după cum a rezultat din declarația martorului ascultat ( f. 27 ).
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, trebuie relevat, mai întâi, că potrivit art. 100 alin. (3) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002, constituie contravenție sancționată cu amenda prevăzută în clasa a II a de sancțiuni și aplicarea măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
În al doilea rând, instanța reține cǎ, fațǎ de ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauzǎ, se impune concluzia în sensul cǎ situația de fapt, astfel cum a fost consemnatǎ în procesul verbal atacat, nu corespunde celei reale. Pe de o parte, nu poate fi omis că, așa cum s-a evidențiat mai sus, prin actul contestat s-a reținut împrejurarea că petentul nu ar fi acordat prioritate pietonului aflat în traversare, prin loc marcat corespunzător, pe banda direcției sale de deplasare, în dreptul imobilului cu numărul 1 de pe . deplasării pe . Cluj N., jud. Cluj, din direcția Piața C. înspre . ( f. 4 și 16 ), la data consemnată în procesul verbal. Totuși, este de observat că martorul Patrașciuc M., care se afla în autoturism împreună cu petentul, în dreapta sa, a relevat aspectul că pietonul era pe celălalt sens, atunci făcea primul pas. Nu era angajat în traversare ( f. 27 ), așadar elementele evidențiate de petent în cuprinsul plângerii sunt confirmate prin proba testimonială încuviințată și administrată în cauză. Prin urmare, în atare circumstanțe, instanța apreciază că starea de fapt consemnată în procesul verbal contestat nu corespunde celei reale, neexistând pietoni aflați pe sensul de circulație al vehiculului condus de petent în momentul tranzitării trecerii, așa încât nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002.
În fine, este totuși de reținut că, în cauza de față, contravenția imputată este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în prezentul litigiu, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentului ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ, în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme, în alte condiții, s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentului ori cǎ acesta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat, câtă vreme, în fața instanței, petentul a avut posibilitatea de a administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal, or în cauzǎ s-a demonstrat cǎ situația de fapt reținutǎ în actul de constatare este diferitǎ de cea realǎ, dupǎ cum s-a arǎtat mai sus, ținând seama de proba testimonială administrată, astfel că nu pot fi primite susținerile legate de sarcina probei și de modalitatea în care s-ar aplica în cauză prezumția de nevinovăție la care se referă art. 6 par. 2 din CEDO.
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi admisă, iar procesul verbal încheiat va fi anulat, corelativ cu exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 390 lei, stabilită în sarcina sa și cu înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, prin procesul verbal contestat nefiind aplicate și puncte de penalizare, ci numai sancțiunile menționate în cele ce preced.
Referitor la cheltuielile de judecată, este de reținut că, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și taxa judiciarǎ de timbru, respectiv cheltuielile de transport, fiind necesar ca, așa cum reiese din reglementarea art. 452 din C. proc. civ., Partea care pretinde cheltuieli de judecată ... să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Raportat la prezentul litigiu, instanța constată că, în mod cert, petentul este îndreptățit a obține rambursarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, în sumă de 20 lei ( f. 3 ), achitată în baza art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013, sens în care intimatul, căzut în pretenții, urmează a fi obligat la plata sa în favoarea petentului. Pe de altă parte, relativ la cheltuielile de transport în cuantum de 200 lei reprezentând contravaloarea combustibilului ( f. 28 - 29 ), trebuie apreciat că, în realitate, acestea nu sunt în întregime justificate, ținând seama de împrejurarea că ar fi fost efectuate la data de 08.05.2015 ( f. 28 - 29 ), când era stabilit termenul de judecată în cauză, or distanța concretă dintre municipiul Cluj N. și localitatea în care se află domiciliul petentului, respectiv municipiul Bistrița ( f. 5 ), nu impune, în situația deplasării între cele două puncte cu un autovehicul având consum mediu rezonabil, achiziționarea a 35 l de combustibil pentru un drum dus - întors ( f. 29 ), așa încât ansamblul cheltuielilor în discuție nu poate fi considerat ca aflându-se într-un raport de cauzalitate suficient de bine caracterizat cu litigul de față, acestea fiind mult superioare costului unui singur transport cu autovehiculul de la domiciliul petentului și până la sediul instanței și retur. În același context, se impune a sublinia aspectul că, în ipoteza în care s-ar fi efectuat și alte deplasări în Cluj N., legate în mod necesar de prezenta cauză, anterior primului termen de judecată, se impunea ca dovada cheltuielilor de transport să fie realizată prin referire la datele concrete în care deplasările respective ar fi intervenit, iar nu prin prezentarea unor dovezi ce atestă cheltuieli pentru combustibil realizate, în fapt, numai la o dată ulterioară, așa încât, în raport de aceste considerații, suma ce va fi acordatǎ cu titlu de cheltuieli de transport se va situa la un nivel de 100 lei, ce reprezintǎ, în realitate, costul mediu și rezonabil al unei deplasǎri efectuate de la domiciliul petentului și pânǎ la sediul instanței și retur, la data de 08.05.2015, când a fost stabilit termenul de judecatǎ în prezenta cauzǎ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de către petentul PATRAȘCIUC O. A., CNP_, cu dom. în Bistrița, ., jud. Bistrița Năsăud, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_.
Anulează procesul verbal . nr._, încheiat la data de 02.02.2015 de către intimat.
Exonerează petentul de la plata amenzii stabilită în sarcina sa, în sumă de 390 lei și înlătură sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Obligă intimatul să achite petentului suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 20 lei reprezintǎ taxa judiciară de timbru, iar 100 lei cheltuielile de transport.
Respinge ca fiind neîntemeiate celelalte cheltuieli de judecată solicitate de petent.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.05.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. A. M. M.
Red. / Tehn. MI
21.05.2015 - 4 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2843/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4916/2015.... → |
|---|
